ÎNTÂLNIREA DE 40 ȘI 30 DE ANI LA LICEUL DIN SUBCETATE - 27 MAI 2016

ONORAT AUDITORIU, 
STIMAȚI  INVITAȚI! 
STIMAȚI ABSOLVENȚI AI PROMOȚIEI 1976! 
STIMAȚI ABSOLVENȚI AI PROMOȚIEI 1986! 
DRAGI ELEVI!

În numele actualei conduceri a Liceului „MIRON CRISTEA” din Subcetate, permiteți-mi să vă urez: Bine ați revenit, doamna directoare Doinița Dobrean! Bine ați revenit,  doamna dirigintă Elena Cotfas!  Bine ați revenit, domnule director al primei promoții și diriginte al celei de-a doua -  Dumitru Țepeluș! Bine ați revenit, doamnelor profesoare! Bine ați revenit, domnilor profesori! Bine ați revenit, stimate doamne și stimați domni, după patru, după trei decenii de la absolvirea cursurilor Liceului din Subcetate!

Pentru mine, reîntâlnirea cu Dvs.  este un eveniment cu totul și cu totul deosebit: generația care a absolvit în iunie 1976 este prima mea promoție, iar cu unii dintre absolvenții  Promoției  1986 am cinstea și onoarea să colaborez direct de-a lungul anilor și mă mândresc cu ai mei colegi! Doamnă secretară Daniela Baciu, Roșca, Vă mulțumim pentru colaborarea exemplară, pentru serviciile aduse acestei instituții. Suntem onorați să lucrăm împreună de atâția ani. Domnule profesor, domnule inginer Dan Cotfas, Vă mulțumim pentru colaborare. Suntem onorați să lucrăm cu dumneavoastră, deja de 12 ani. Domnule profesor Cristian Popa, Vă mulțumim pentru colaborare. Pentru noi e o onoare să lucrăm cu dumneavoastră de 26 de ani .

Ne reîntâlnim astăzi în acest cadru festiv și de bilanț afectiv, după 40, respectiv 30 de ani, foști dascăli și foști  elevi, cu tâmple cărunte, cu fețele și frunțile încercate de ani și griji, mai cumpătați în toate... Am adunat ani să dobândim virtute... Am îmbătrânit să fim mai cumpătați, să fim mai înțelepți...

Dragi absolvenți de odinioară, Vă port în suflet și V-am păstrat ca modele de elevi și apoi ca specialiști, părinți și cetățeni exemplari, veritabile modele de viață! Vă respect și azi pentru ținuta intelectuală, morală și chiar politică impecabilă. V-am admirat pentru atâtea cărți citite, pentru atâtea culegeri rezolvate, pentru atâtea trofee cucerite pentru școala noastră! Vă admir și azi pentru  acuratețea cu care respectați, elevi fiind, programul și regulamentul școlar, pentru angajamentul cu care ați activat în organizația de tineret. Vă admir pentru faptul că respectați, prețuiți și ocrotiți valorile autentice, consacrate, respectați neamul, credința, tradițiile. Vă admir pentru competențele voastre de specialitate, pentru abnegația, pentru dăruirea cu care Vă împliniți sarcinile de serviciu și Vă implicați în viața comunității. Ați fost și sunteți solicitați, respectați, apreciați ca buni specialiști, ca parteneri de încredere. Vă admir pentru calitățile Voastre părintești. Aveți copii și nepoți minunați cu care și noi ne mândrim, pentru că au fost, iar unii sunt, în prezent, elevii noștri. Să Vă trăiască, să fie sănătoși și să Vă aducă numai bucurii!

Vă mulțumim pentru faptul că ați făcut renumită Școala din Subcetate atât în anii de liceu, cât și după absolvirea acestuia, în cei treizeci - patruzeci de ani, azi - mâine o jumătate de secol! Prin succesele la diferitele concursuri și olimpiade, pe obiecte, cultural-artistice și sportive  ați făcut apreciată, respectată și căutată Școala din Subcetate. Vă suntem recunoscători și Vă mulțumim pentru tot ceea ce ați făcut și veți mai face pentru renumele școlii noastre, pentru prosperitatea comunității noastre.

Dragi absolvenți de acum trei, respectiv patru decenii, că ați fost și ați rămas minunați o dovedesc  admirația, respectul, dragostea cu care sunteți  înconjurați și în aceste momente festive! Fie ca și întâlnirea de azi să fie la fel de minunată  și să Vă doriți să vă reîntâlniți mai des.

Din partea colectivului actual de cadre didactice și elevi , din partea celorlalte promoții și generații, primiți, dragi absolvenți , sincere felicitări, urări de sănătate Vouă, familiilor și colaboratorilor Dvs.

FELICITĂRI! LA MULȚI ANI! LA ȘI MAI DESE REÎNTÂLNIRI!

                    Director adjunct, prof. Ioan Cutlac

Promoția 1976

STIMAȚI INVITAȚI, 
STIMAȚI PROFESORI, 
DRAGI ABSOLVENȚI, 
DRAGI ELEVI!

         Mă bucur din toată inima că ne-am reîntâlnit și că dorurile ni se vor potoli cumva zilele acestea... Bine ați revenit, dragii mei elevi de acum 40 de ani!

        Vă mulțumesc tuturor acelora care ați făcut posibilă această mare și solemnă bucurie de a ne revedea, de a ne reîntâlni și de a reînvia cei câțiva ani de liceu petrecuți la Subcetate.

Erați voi o clasă numeroasă, dar eram toți tineri, plini de energie, și nicio țintă, niciun obiectiv nu ni se părea greu de atins. Unul din dezideratele majore ale epocii era formarea „omului nou”, dar noi toți eram „oameni noi” pentru că eram tineri, dornici de afirmare, - eu ca dascăl, voi ca elevi ce puneau în liceu  fundamentele vieții și specialității viitoare. Mi-aduc aminte că ne îndeplineam multiplele îndatoriri școlare cu conștiinciozitate, eu ca dascăl, voi ca elevi, și găseam timp și prilej de a ne și distra, de a petrece plăcut puținul timp liber.

De la început, am înțeles, ca dirigintă și profesoară de biologie, că voi toți sunteți „copiii mei” și m-am străduit să vă ofer fiecăruia/fiecăreia  câte-o fărâmă din afecțiunea și din știința mea. M-am format simultan cu voi, aveam și eu examenele mele și transpuneam și eu în viață dezideratele vremii. Deși ați fost o clasă numeroasă și oarecum neomogenă, înțelegeți „cu multe personalități în devenire”, ne-am înțeles bine și cei mai mulți și-au găsit un drum și un rost în viață și datorită povețelor mele și ale colegilor mei.

Evident meritele pentru succesele care au urmat vi se datorează în cea mai mare măsură. Astăzi pot recunoaște și v-o pot mărturisi că ați fost cuminți, conștiincioși, responsabili, buni și respectuoși, darnici și înțelegători cu nevoile celor din preajma voastră.

După anii de liceu a urmat viața și „examenele” ei... N-ați renunțat, n -ați dat înapoi, n-ați acceptat compromisuri. V-ați întemeiat familii frumoase, aveți parcursuri sociale, profesionale și unii chiar politice strălucite! Aveți copii minunați care vă fac cinste aici în țară sau peste hotare. Ba unii v-ați depășit mentorii la capitolul nepoți: aveți mai mulți nepoți decât dascălii voștri! Dorim copiilor și nepoților voștri multă sănătate! Și dumneavoastră - tot sănătate și pensii mai mari să-i puteți ajuta cum se cuvine!

Dragii mei absolvenți, în toți acești ani, chiar dacă n-am fost în apropierea voastră, v-am fost aproape cu gândul, cu sufletul. M-au bucurat succesele voastre, m-au întristat pierderile, necazurile, durerile voastre. Ca părinte spiritual al vostru rezonez la toate vibrațiile  voastre. Vă port în mintea mea, în sufletul meu, în inima mea. Ce-mi puteți face dacă țin la voi și după atâta vreme?!

Nu mai am 27 de ani, dar mă bucur că v-ați străduit zilele acestea să mă întineriți cu 40... Mi-e dor de anii când voi erați copii și eu o dăscăliță tânără... Mi-e dor de anii când umblați în uniforma care vă dădea prestanță de domnișoare și de domnișori. Mi-e dor de anii când toți eram tineri și frumoși! Vă sunt recunoscătoare că voi primii m-ați convins să rămân în învățământ, să rămân la Subcetate, unde m-am împlinit ca dascăl, ca părinte, ca om. Voi primii m-ați convins să-mi dedic întreaga carieră educației, formării, luminării și, mai ales, înnobilării  intelectuale a copiilor, înfrumusețării spirituale a ființei umane.

Dragii mei foști elevi, Vă felicit pentru tot ceea ce ați reușit să realizați până în prezent, Vă felicit pentru succesele voastre viitoare. Vă doresc ani mulți cu sănătate și bucurii nenumărate. Transmiteți sincere urări de bine familiilor dumneavoastră!

Diriginta Promoției 1975-1976, prof. Elena  Cotfas

Promoția 1986

 Gaudeamus igitur...

 Dragii mei,

Viața e un vis. Conștientizăm adevărul acesta pe măsură ce timpul crește în urma noastră. Mai ieri eram tineri, entuziaști, nesățioși de fericire și succes, nerăbdători să ne luăm zborul… Așa e în primăvara vieții! Și zborul a fost când linn, când zbuciumat, când mai cu elan, când mai poticnit, când mai sus, când mai jos, când cu aripile zvelte, când cu ele împovărate. Uneori, precum azi, ne oprim o clipă, să contemplăm trecerea, viața.

E din nou primăvară! Păsările călătoare s-au întors la cuiburile lor. V-ați întors și voi la cuibul visurilor voastre de tinerețe, liceul acesta, din care în curând un nou stol va pleca în Marele Zbor. Să fie primăvara anotimpul propice plecărilor și întoarcerilor?

Contemplăm viața ca pe un mare spectacol în care noi, oamenii, suntem actori. Mă găndesc la rolurile interpretate de mine, când principal, când secundar, când de regie, când de figurație, când vocal, când mut.

Astăzi, simt emoția actorului invitat la gala premiilor. Astăzi, toți suntem premiați. Domnul profesor director adjunct Ioan Cutlac a rostit un laudațio la adresa dumneavoastră, cei opriți din zborul de 30, respectiv 40 de ani.

Eu trebuie să rostesc un cuvânt de mulțumire, căci premiul meu este pentru întreaga activitate.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a fost dat să trăiesc.

Îi mulțumesc pentru întâmplarea de a ne fi cunoscut și de a fi trăit o perioadă frumoasă împreună. Voi aminti doar momentul în care ne-am întâlnit, fiindcă despărțirile și plecările mă întristează. Era în 1975. Eu aveam 25 de ani. Unii dintre dvs. erați la începutul clasei a XII-a și mi-ați fost încredințați să continuăm studiul literaturii române în vederea examenului de bacalaureat, ceilalți, la începutul clasei a II-a, mi-ați fost încredințați pentru a începe studiul limbii franceze.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru bucuria de a fi azi împreună, pentru fiecare îmbrățișare, pentru fiecare zâmbet.

Felicitări pentru gândul bun al întâlnirii. Să vă bucurați de multă sănătate și mulți ani fericiți, cu multe asemenea momente!

                   Prof. Doina Dobreanu