vineri, 28 mai 2010

CONCURSURI, PARTENERIAT, ZILELE ȘCOLII - LYCEUM, NR. 4 (56) - mai-iunie 2010


FESTIVALUL DE TEATRU AL ȘCOLII, ediția 2010: Premianții ciclului liceal

CUPRINS:
1. Concursuri școlare:
- +/- Poezie
- Micul matematician
- Olimpiada prieteniei
- Noi și Lucian Blaga
- Maratonul sănătății
2. Vine iepurașul: Activitate educaţională în parteneriat cu Şcoala şi Grădiniţa Călnaci
- Primăvara - rază de speranţă/ Spring - a ray of hope
3. Zilele școlii noastre: 23-28 mai 2010
4. Gânduri, la sfârșit de liceu

COLECTIVUL DE REDACȚIE: Prof. Maria Șerban, Prof. Sanda Vodă, Înv. Viorica Oană, Gabriel Suciu, Andreea-Raluca Natea, Adriana Muscă, Andreea Ciubucă, Ciprian Dobrean – Perghelt, Gabriela Dobrean, Cosmin Bordea, David Bordea, Andra Popa, Cristina Ciubucă, Ana Ciforac, Andrei Dușa, Ana Rusu, Valentina Ciubucă, Mihaela Cherecheș, Răzvan Doți, Andrei Tompea, Andreea Deac, Claudiu Ilisan, Răzvan Sbanca, Cătălin Hârlav, Costel Morar, Lenuța Urzică, Simina Morar
Editor şi coordinator: prof. Doina Dobreanu

CONCURSURI ȘCOLARE

+/- POEZIE 2010

Am participat la acest concurs și în anul școlar precedent. Atunci am obținut premiul I la etapa locală și premiul al III-lea la etapa județeană; mi-au lipsit doar câteva puncte pentru a ajunge la etapa națională. Anul acesta, fiind pe locul al II-lea, am participat și la etapa națională a acestui concurs. Am făcut parte din echipajul care a reprezentat județul Harghita, alături de Rareș Fechete, Andreea Ciforac și Andrei Stan. Am călătorit împreună până la Cluj-Napoca și ne-am împrietenit repede. Cele mai mari emoții le-am avut la începutul examenului. Mă gândeam că ceilalți sunt mai buni decât mine, dar m-am încurajat singură: din moment ce am ajuns aici, înseamnă că sunt la fel de bună ca toți cei prezenți acolo. Subiectele mi s-au părut unele simple, la limba română, altele complicate, cele de română și matematică. Când s-au afișat rezultatele am aflat că am întrunit punctajul de 96 de puncte din 140. Mulțumesc domnilor profesori care m-au sprijinit în pregătirea mea pentru concurs, respectiv doamnelor profesoare de limba română Sofia Cutlac și Claudia Ardelean și domnului profesor de matematică Cristian Popa. Cum nu am mai fost la Cluj-Napoca până acum, totul m-a impresionat: catedrala catolică și statuia lui Matei Corvin, catedrala ortodoxă și statuia lui Avram Iancu, ca și celelalte clădiri importante din centrul orașului. Cel mai mult m-a impresionat filmul „Alice în țara Minunilor”; citisem cartea și mi-a făcut plăcere să-i văd ecranizarea. Concursul organizat într-un mare oraș al țării noastre a fost o experiență deosebită, minunată. Raluca- Andreea Natea, clasa a VI-a

Concursul MICUL MATEMATICIAN -16 aprilie 2010


Mulți consideră că matematica este o materie dificilă, însă remarcabilul om de știință Grigore C. Moisil susținea, în acest sens, că e mai ușor să dezintegrăm un atom decât o prejudecată. Noi, elevii clasei a II-a, nu am luat matematica ca pe o materie, ci ca pe un joc serios cu reguli clare și sticte. De aceea ne-am înscris cu entuziasm și speranță la primul nostru concurs din viața de școlar. Elevii selecționați pentru concurs au aptitudini matematice deosebite: gândire flexibilă, rapiditate în calcul, spirit de observație dezvoltat, însușirea foarte bună a cunoștințelor, posibilitatea de a fi creativ, inventiv, operativ, dar și o mare afecțiune pentru matematică. Ei s-au pregătit cu multă sârguință, seriozitate și temeinicie. Țin să menționez pe copiii participanți la concurs: David Bordea, Sergiu Dobrean, Daniela |Dragomir, Ioana Doța, Eusebiu Ivașcu. La început au fost puțin speriați la gândul că vor participa și alți copii, din alte zone, necunoscuți lor, dar, treptat, o dată cu pregătirile din cartea dedicată acestui concurs, „Micul matematician”, au realizat că și ceilalți elevi de clasa a II-a învață aceleași lucruri ca și ei, nici mai greu, nici mai ușor; astfel teama a început să dispară. Nu pot spune același lucru despre emoțiile din ziua concursului, atât ale copiilor cât și ale mele; au fost inerente, dar constructive. Munca și eforturile depuse un an întreg au fost răsplătite. Sunt mândră de elevii mei și de rezultatele obținute. Îi felicit pe toți, dar în mod deosebit pe David Bordea, care a obținut punctajul maxim (100 puncte). Am simțit împreună gustul succesului și ne-a plăcut. Pot spune că întotdeauna copiii sunt dornici de afirmare. Sunt sigură că veți mai auzi de noi. Înv. Viorica Oană

Premiul I

Pasiunea mea pentru matematică a început în clasa I, atunci când am descifrat tainele cifrelor și ale literelor, ajutați și îndrumați de învățătoarea noastră, doamna Melania Dinu. A rezolva probleme de matematică a devenit pentru mine o pasiune adevărată. Mă numesc Gabriela Dobrean și acum sunt în clasa a III-a. Am trăit o imensă bucurie când am aflat că am obținut punctajul maxim, adică 100 de puncte, la concursul „Micul matematician”. Reușita a fost rezultatul pregătirii intense și zilnice pe care am făcut-o la școală. Mulțumesc în primul rând doamnei învățătoare pentru dragostea cu care ne-a învățat, pentru încrederea pe care a avut-o în noi, pentru efortul de a munci cu noi zi de zi. Mulțumesc apoi colegilor mei de clasă cu care am fost mereu în întrecere: Florin Țifrea, Dan Dobrean și ceilalți. Vreau să precizez că punctajul maxim l-a avut la acest concurs și colegul nostru David Bordea din clasa a II-a. În anul școlar viitor mă voi strădui la fel de mult pentru a obține acelați rezultat. Orice efort merită pentru momentele de bucurie trăite împreună cu cei dragi: doamna învățătoare, colegii și familia. Gabriela Dobrean, clasa a II-a

Ziua concursului a fost emoționantă pentru că a fost primul concurs la care am participat. Toți copiii din jurul meu erau agitați și așteptau cu nerăbdare că înceapă concursul. Subiectele nu au fost foarte dificile, iar eu știam că dacă voi urma sfaturile doamnei noastre învățătoare totul va fi bine. M-am bucurat când am aflat că am obținut 100 de puncte. David Bordea, clasa a II-a

OLIMPIADA PRIETENIEI

Este un concurs organizat anual pentru elevii clasei a IV-a, la obiectele limba română și matematică. Eu am participat în ziua de 15 mai la faza județeană a concursului de matematică, organizat în orașul Gheorgheni. Am fost primiți acolo cu multă căldură și ospitalitate toți cei 27 de concurenți din întreg județul. Cu punctajul obținut, de 82 de puncte, m-am clasificat pe locul al III-lea. Sunt mândru de acest rezultat întrucât niciun elev nu a întrunit punctajul necesar pentru a ocupa locul al II-lea. Pentru acest rezultat îi mulțumesc din suflet doamnei învățătoare Dorina Țepeluș, care mi-a dat încrederea în forțele mele și care mi-a asigurat pregătirea necesară printr-o muncă de zi cu zi, făcută cu multă dăruire. Cosmin Bordea, clasa a IV-a

Concursul școlar: NOI ȘI LUCIAN BLAGA


Apreciez ideea profesorilor și elevilor de la Grupul Școlar din Corbu, județul Harghita, de a organiza în memoria lui Lucian Blaga un concurs pentru elvii de liceu, mai ales că anul acesta s-au împlinit 115 ani de la nașterea acestui scriitor ardelean. Datorită concursului am citit o bună parte din poeziile lui și ne-am îmbogățit mult cunoștințele audiind referatele prezentate și urmărind prezentările PPT făcute de noi și ceilalți elevi. Anul trecut a fost omagiat Nichita Stănescu. Sper ca această inițiativă fericită să fie continuată cu succes mulți ani, pentru ca acest tip de activitate să fie în folosul elevilor participanți. Cristina Ciubucă

Apreciez inițiativa de a cultiva frumosul promovând literatura română care merită a fi cunoscută din fiecare dintre noi întrucât, prin valoarea ei idiscutabilă, ne reprezintă ca neam. Am fost impresionantă de implicarea totală a fiecărui participant, intelectuală și emoțională, în realizarea fiecărui slide. Ceea ce nu mi-a plăcut a fost că unii dintre elevi, după ce au terminat prezentarea proprie nu au mai avut răbdarea cuvenită pentru a-i asculta și pe ceilalți, în spiritul unui respect reciproc. Andra Popa

Cred că și la școala noastră s-ar putea organiza astfel de activități. În acest caz, având experiența acestor întâlniri de la Corbu, cred că am putea fi mai repectuoși și mai cuviincioși față de oaspeți, pentru ca să revină cu drag în școala noastră. Mihaela Cherecheș

Mi se pare minunat acest concurs deoarece îmbogățește conoștințele și dezvoltă imaginația. Doresc să particip din nou la anul viitor, dar cu o lucrare mult mai bună. Andrei Dușa

Mi s-a părut un concurs interesant. Am fost primiți cu căldură, cu brațele deschise și cu zâmbetul pe buze de profesorii și elevii din Corbu. Mi-am dat seama cum poți învăța lucruri noi prin efortul propriu și al celorlalți. Ne-am făcut noi prieteni, așa că aștept cu nerăbdare următorul concurs, care va fi dedicat lui Marin Sorescu. Anamaria Ciforac

Mi-a plăcut foarte mult la Corbu: concursul a fost interesant, cu multe lucrări prezentate cu ajutorul calculatorului, gazdele au fost primitoare și prietenoase, școala curată…Felicitări organizatorilor! Ana Rusu și Valentina Ciubucă

Maratonul sănătății – 2010, ediția a 30-a

În acest an, „Maratonul sănătății”, organizat de Direcția pentru sport a județului Harghita, a avut loc la Miercurea Ciuc, în data de 8 mai. Am participat și în acest an, împreună cu Ioan-Cătălin Toma, elev în clasa a XI-a de la școala noastră, împreună cu antrenorul nostru de la Clubul Sportiv din Toplița. Concursul a presupus parcurgerea distanței de 7,5 km, iar noi l-am terminat foarte bine, eu pe locul II, la categoria mea de vârstă, iar colegul meu pe locul I. Ciprian Dobrean- Perghelt, clasa a VII-a

VINE IEPURAŞUL Activitate educaţională în parteneriat cu Şcoala şi Grădiniţa Călnaci

Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mare, mai însemnată şi cea mai aşteptată sărbătoare a creştinilor. În fiecare an sărbătorim Paştele, însă de fiecare dată ne bucurăm de sosirea lui ca şi când ar fi pentru prima oară. Copiii sunt cei mai entuziasmaţi. Puritatea şi inocenţa bucuriei copiilor dă amploare acestei sărbători. Fie că este vorba de vopsitul ouălor, de planşele de colorat, de poezii, cântece sau jocuri, cei mici sunt întotdeauna primii. Să nu uităm câtă fericire poate fi în sufletul unui copil în clipa în care ciocneşte un ou roşu sau ce simte la gândul că va veni Iepuraşul. Bucuria lor vine mereu din lucruri mărunte. În perioada 2 aprilie- 16 aprilie 2010 , elevii clasei a VIII-a împreună cu colegii lor mai mici de la Şcolala Călnaci au participat la activitatea educaţională « Vine Iepuraşul », activitate ale cărei scopuri au fost : promovarea valorilor moral- creştine, dezvoltarea interesului pentru păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor pascale şi stimularea creativităţii şi expresivităţii prin compunere de poezii, eseuri, desene, fotografii. Elevii clasei a VIII-a au găsit resursele necesare pentru a fi « mesagerii Iepuraşului », aşa cum ei înşişi au spus, şi le-au dăruit copiilor de la Şcoala Călnaci obiecte necesare pentru desfăşurarea optimă a procesului de învăţare. A fost o activitate minunată, în care copiii au învăţat ce înseamnă prietenia, solidaritatea şi lucrul în echipă. În semn de recunoştinţă, copiii de la Şcoala Călnaci ne-au dăruit din toată inima « floarea prieteniei », fructul creativităţii lor, coordonaţi de d-na înv. Aurelia Deac şi d-na educ. Vorica Urzică. A fost un gest frumos pe care elevii clasei a VIII-a l-au apreciat. Zâmbetele de pe feţele tuturor copiilor merită toată munca, tot efortul pe care noi, profesorii, îl depunem în educarea acestor copii. Profesor Maria Şerban

Primăvara - rază de speranţă

Natura şi-a dat jos mantia albă, iar frigul a intrat în gâlceavă cu razele soarelui. Se ceartă întruna, primul risipind fulgi din zăpada mieilor, celălalt presărând cu clinchet fin, ghiocei. Vântul rece şi crud este alungat de o rază pâlpâietoare de pasiune doar pentru un moment.. Se întoarce plin de furie aducând cu el din zări nu prea îndepărtate, cupole de vise împletite cu mireasmă crudă de zambile. Pe un drum şerpuit, la o distanţă de 5 kilometri de centrul comunei, legănată în cetini şi murmur de ape, sălăşluieşte cu mândrie şcoala şi grădiniţa Călnaci. O dată ce primăvara aduce naturii adormite o rază de speranţă, noi, colectivul clasei a VIII-a, ne-am gândit să aducem un stop de fericire şi speranţă în sufletul copiilor ce împodobesc zi de zi odăile şcolii care pentru ei pare uitată. Ştim că o dată cu venirea primăverii soseşte minunata sărbătoare a Învierii Domnului, precum şi mult aşteptatul Iepuraş. Anul acesta trimişii Iepuraşului către copiii grăiniţei şi şcolii Călnaci am fost chiar noi, dăruindu-le rechizite şi jucării pe care le-au primit cu zâmbetul pe buze şi cu ochii cufundaţi în fericire... (Adriana Muscă, clasa a VIII-a)

Spring - a ray of hope Nature has undressed its white coat and cold weather has again quarreled with sun rays. They fight continuously, first of them wasting some lamb snowflakes, the other one offering snowdrops with fine sound, along the garden squares. The cruel and cold wind is hushed with a flashing ray of passion just for a moment. It comes back in rage bringing with it from not so far horizons, dreams plated with raw scent of Along a curved road, at a distance of five kilometers from the village’s centre, surrounded by pin trees and waters, the school and kindergarden from Calnaci lies there proudly. Once spring brings back to the sleepy nature a ray of hope, we, the 8th grade along with our wonderful class master teacher, thought of bringing a drop of happiness and hope to children that gather daily in the school and kindergarden which to them it seems forgotten. We also know that one spring comes, it brings with it the wonderful religious holiday of God’s Rising and the so-called waited Easter Bunny. This year the Ester’s Bunny’s messengers for those children were us, in particular, bringing them toys and stuff necessary for their classes. They received them with a great smile and eyes full of happiness. (Muscă Adriana, clasa a VIII a)

The day has not started well, it was raining, it was cloudy, all in all it was a gloomy weather which made us so sad. This sad day we go to Calnaci to take some gifts to the little children. They waited for us with a warm welcome and the sadness on our faces was wiped, making some room for the joy. Children were also happy when they received the gifts. They had their face lighted, they were very happy. After we became friends, we took some pictures and we played some funny games. At the end we said good-bye and we came back home happy because we could make some children happy. (Andreea Ciubucă, 8th grade)

DANS MODERN

Cu ocazia Zilelor Școlii vrem să prezentăm prima oară pe scenă ceea ce am învățat noi la cercul de dans modern condus de doamna profesoară de geografie Daniela Dobrean. Sperăm să facem o surpriză plăcută celor care ne vor vedea. Merg cu foarte mare bucurie la fiecare repetiție pentru că învățăm să dansăm cu eleganță diferite dansuri ca: tangou, cha-cha-cha, vals lent, vals vienez, salsa. Majoritatea participanților sunt colegi de clasă cu mine – Ana- Alexandra Dobrean, Mădălin Cotfas, Andreea Dobrean, Bogdan Ilisan, Lavinia Bot, Sergiu Iozof, Mădălina Țepeluș, Dumitru Baciu, Bianca Urzică -, dar și doi elevi din clasa a III-a: Aurel-Dan Dobrean și Ana-Maria Lung. Răzvan Doți, clasa a V-a

ZILELE ŞCOLII NOASTRE: 25 mai - 28 mai 2010
PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE


MARŢI, 25 mai: Festivitatea de deschidere a Zilelor Şcolii, Concurs volei fete gimnaziu, Concurs afişe pt. Festivalul de Teatru, Expoziţie numismatică, Concurs şah/table/Counter Strike

MIERCURI, 26 mai: Festivalul de Teatru (I): - Sceneta S.O.S. Pământul, prof. Daniela Dobrean și Sanda Vodă - În lumea poveștilor, clasa a III a, Înv. Melania Dinu - Carnavalul florilor, clasele I și a II-a, Înv. Ileana Todor și Înv. Viorica Oană - Un rol, clasa a IV-a, Înv. Dorina Ţepeluș - Alba ca zăpada și cei șapte pitici, clasa a V-a, Prof. Dorina Marc In afara concursului: - Aurel-Dan Dobrean, clasa a III-a: solo la chitară; - Anamaria Maxim, clasa a V-a, solo vocal: cântece populare românești

JOI, 27 mai: Concurs în limba franceză, Concurs de fotbal băieţi, Festivalul de Teatru (II): - Hansel și Gretel, Vampir în izmene, www.nonstop.ro, clasa a VIII-a, Prof. Maria Șerban - Salut, liceu, Femeile ca niște cațe și Ca-n codru – D. Hurubă, clasa a IX-a, Prof. Daniela Dobrean Oile Domnului – Satul electronic, clasa a XI-a, Prof. Ionela Popa

VINERI, 28 mai: Întâlnirea generaţiilor de absolvenţi (10 și 20 de ani), Concurs geografie; Festivitatea de premiere. În Gala laureaților își dau concursul: - Andra-Diana Popa interpretează la pianină Baladă pentru Adeline; - Denisa-Teodora Popa interpretează la pianină Fru Elize; - Echipa de dansuri populare românești a liceului, instructor înv. Ileana Todor; - Echipa de dans popular a gimnaziului; - Formația de dans modern, instructor prof. Daniela Dobrean; - Echipa verde: prezentare în power point a proiectului național „Școli pentru un viitor verde”, secțiunea „Terra magazin” și interpretarea imnului echipei verzi; - Solo vocal: Gabriel Suciu, clasa a XI-a, cântece populare românești. Balul Majoratului. Prof. Maria Șerban și Sanda Vodă, directori educativi

GÂNDURI, LA SFÂRȘIT DE LICEU

Costel- Dănuț Morar: Sfârșitul ultimului an de liceu se apropie… Numai gândul despărțirii de colegi îmi dă niște emoții uriașe. Anii de liceu vor rămâne niște amintiri dragi, de neuitat. E greu să accept ideea că ne vom reîntâlni doar peste ani și ani de zile. Lenuța-Mihaela Urzică: Când am început liceul nu credeam că cei patru ani vor trece atât de repede. Am trăit alături de colegii mei anii adolescenței, cei mai frumoși, cred, din viața mea. Am simțit mereu dragostea și sprijinul părinților. Îmi va fi greu, cu siguranță, pentru că va trebui să îmi iau viața în propriile mâini și să-mi câștig singură existența. Ceea ce doresc este ca fiecare dintre noi să răzbească în viață, indiferent de obstacole.

Andrei-Șerban Tompea: Aștept cu nerăbdare festivitatea, deși am mari emoții în legătură cu acest eveniment deoarece va fi prezentă multă lume și noi vom fi în centrul atenției. Mă gândesc, desigur, la ceea ce vom face în continuare, după terminarea liceului, unde voi merge la facultate sau ce voi face în viață. Este foarte important să iau acum o decizie bună. Anii de liceu au trecut repede, mai repede decât credeam. Mi-am făcut foarte mulți prieteni și îmi va fi dor de ei, mai ales că niciodată nu ne vom mai întâlni așa cum o făceam în timpul liceului. Se încheie încă o etapă din viața noastră și începe una nouă, însă una mult mai dificilă, dar eu sunt încrezător și cred că vom reuși toți să facem ceva important în viață.

Andreea Deac: Privim cu regret la anii de liceu, frumoșii ani ai adolescenței, care au trecut atât de repede. Trăim clipele unui sfârșit, dar și ale unui nou început. Dacă vom ști ce vrem și vom năzui mereu spre realizarea a ceea ce dorim, regretele vor fi zadarnice. Doresc colegilor mei să fie sănătoși și să reușească în viață.

Răzvan Sbanca: Consider și eu anii de liceu a fi fost cei mai frumoși. Ne-am simțit bine îmreună, la școală și în timpul liber. Sper ca tot ceea ce am acumulat în acești ani ai tinereții să ne fie de folos, iar drumul pe care vom porni să fie unul ascendent. O să-mi fie dor, cu siguranță, de fiecare moment petrecut împreună cu colegii mei.

Maria-Simina Morar: Liceul a fost pentru mine o a doua familie. M-am atașat de colegii de clasă și de profesorii noștri, care ne-au sprijinit și înțeles când am avut probleme. Îmi doresc să întâlnesc și în continuare oameni buni și cumsecade, așa cum au fost colegii și profesorii mei. Le mulțumesc tuturor și nu-i voi uita.

Claudiu Ilisan: Acum, când mai e așa de puțin până la „Ultimul clopoțel”, toți suntem nerăbdători, așteptăm să treacă cu bine și bac-ul, dar nu prea realizăm că un capitol frumos din viața noastră ia sfârșit. Mai ieri niște boboci sperioși, iată-ne acum maturi care trebuie să-și asume responsabilitatea asupra propriei vieți.

Cătălin Hârlav: Perioada de liceu este nu numai frumoasă, dar și unică: acum îți modelezi caracterul, temperamentul, îți fortifici unele însușiri de care vei avea nevoie toată viața, îți faci prieteni pe care ai vrea să-i păstrezi pentru totdeauna. Personal, privesc spre trecut cu oarecare regret: cred că nu am fost suficient de silitor în primele clase de liceu… Doresc să mă despart cu bine de colegii și profesorii mei, să uităm de cele rele, să ne amintim cu drag unii de alții și să rămânem prieteni. Sănătate și numai bine tuturor!

duminică, 16 mai 2010

Școli pentru un viitor verde_LYCEUM, anul XIV, nr. 3 (55), mai 2010




CUPRINS:
1. Concursul Național „Școli pentru un viitor verde”, ediția I, 2010
2. Vitamina C – vitamina vieții
3. Psihologul ne sfătuiește: Atitudinea


COLECTIVUL de REDACȚIE:

Prof. Daniela Dobrean, Gabriel Suciu, Ana-Alexandra Dobrean, Andreea Natea, Vlad Tompea, Denisa Popa, Adriana Muscă, Andreea Ciubucă, Raul Buzilă, Marina Moldovan, Alexandru Lung, Ciprian Dobrean, Vlad Urzică, Petru-Daniel Mureșan, Sebastian Rotaru, Alin Marcu, Alexandru Muscă, Alin Urzică, prof. psih.Dorina Marc

Editor și coordonator: profesor Doina Dobreanu

Participanți la Concursul Național
ȘCOLI PENTRU UN VIITOR VERDE, secțiunea TERRA MAGAZIN


Am primit cu bucurie inițiativa organizării unui concurs național pentru elevii de gimnaziu și de liceu, pe probleme ecologice și, ca atare, am constituit „o echipă verde”, formată din elevi și profesori și ne-am înscris la ediția I a acestui concurs, la secțiunea TERRA MAGAZIN.

Membrii ECHIPEI VERZI: Vlad Tompea, Andreea Dobrean, Ana-Alexandra Dobrean, Marian Lung, Mădălina Țepeluș, Lavinia Bot, Bianca Urzică, Andreea Natea, Florin Bot, Cosmin Baciu, Denisa Popa, Răzvan Urzică, Daniel Mureșan, Adriana Muscă, Raul Buzilă, Gabriel Moldovan, Andreea Ciubucă, Sergiu Zămonea, Andrei Roșca, Ioana Vaidoș, Petruța Todoran, Gabriel Suciu, Tiberiu Cotfas. Coordonatorii de proiect sunt: prof. Daniela Dobrean și prof. Sanda Vodă.
Participarea la concurs presupune organizarea unor activități ecologice în perioada 5 ianuarie – 31 mai 2010, activități care vor fi prezentate în „Jurnalul verde”.

TEMELE pe care ni le-am propus pentru această ediție a concursului sunt:
- Energia – resursele și consumul de energie;
- Deșeurile – colectare selectivă, acțiuni de valorificare, refolosire, reciclare; reducerea producerii de deșeuri;
- Evenimentele verzi: Ziua Pământului, Ziua Mondială a Curățeniei, Luna Pădurii;
- Amenajarea spațiului verde din curtea școlii.
-
Echipa verde are IMNUL său propriu, interpretat pe o linie melodică compusă de Gabriel Suciu. Iată versurile acestui imn:
Refren: E echipa verde grupul ce se vede/ Să cântăm cu toții, pentru o lume verde/ Dă mâna cu noi, haide, nu te pierde/ Hoinărind mereu prin pădurea verde!
Ați fost cu noi de la-nceput/ Și lucruri bune am făcut/ Ne-am adunat ca-ntr-o poveste/ Mereu prin munți și printre creste.// Proiecte multe-am realizat/ dar și distracție am aflat/ orice probleme s-au ivit/ pe toate noi le-am depășit. // Acum pe toți noi vă-ndemnăm/ Copaci și flori hai să plantăm/ Pământului un aer vesel/Doar astfel o să-i dăm// Noi credem în prietenie/ Noi credem într-un gând curat/ Și chiar de nu vom câștiga/ Un singur lucru vom afla/ Că oriunde noi vom trăi/ Natura o vom ocroti.

DIN CALENDARUL LUNII MARTIE

Tema lunii martie - „Un stil de viață sănătos” – s-a concretizat prin următoarele activități: întâlnirea de informare și documentare privind conștientizarea conceptului de viață sănătoasă prin susținere de referate și prezentări Power point; realizarea planșelor tematice: „Piramida alimentară” și „Margareta alimentară”; ”Meniul sănătos , prietenul tuturor” – realizarea de meniuri sănătoase și calcularea aportului caloric al meniurilor propuse; ; ”Bucătăria celor mici” - activitate gastronomică; „Ce sunt vitaminele, în ce alimente se găsesc” – expoziție de desene, expoziția „Fructe și legume hazlii”, sceneta „Vitamina C”; ”Râsul – izvor de sănătate”: jocuri și concursuri distractive (crearea de ghicitori, poezii, fabule, scenete hazlii, pantomimă, pe teme gastronomice).

PROIECTUL DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL - ECOLOGIC
„Ocrotind natura, ne orcrotim pe noi înșine!”


A fost încheitat, printr-un acord, între Grupul Școlar „Miron Cristea” Subcetate, reprezentat prin Director –profesor Vasile Dobrean și profesorii Daniela Dobrean și Sandală Vodă, în calitate de inițiatori, coordonatori și aplicanți ai proiectului, și Primăria comunei Subcetate, reprezentată prin d-l primar, ing. Dan Cotfas, în calitate de partener.
Unul din motourile acestui proiect este un proverb chinezesc: „ Dacă te gândești la anul care urmează, ară pământul!/ Dacă te gândești la următorii 10 ani, plantează arbori!/ Dacă te gândești la următorii 100 de ani, educă copiii!”
Complementar obiectivului general al acestui proiect de parteneriat local, de formare a comportamentului ecologic adecvat prin derularea de acțiuni concrete de protecție a mediului înconjurător, proiectul prevede obiective specifice privind elevii ( lărgirea cunoștințelor referitoare la problemele de mediu specifice zonei; dezvoltarea unor atitudini, comportamente favorabile ameliorării relațiilor dintre om și mediu; cultivarea capacității de cooperare în scopul protejării mediului; formarea unei conștiințe și a unei gândiri ecologice; formarea unor deprinderi ecologice prin activități extracurriculare), ca și obiective specifice privind cadrele didactice și membrii comunității locale.

Activitățile propuse și realizate în APRILIE

- Concursul școlar și expoziția „Deșeurile – resursă pentru artă”, organizate în cadrul unui carnaval al elevilor, cu măști din materiale reciclabile;
- Amplasarea de reclame ecologice, respectiv panouri de avertizare privind păstrarea curățeniei în localitate, în clase și în curtea școlii, cu ocazia „Zilei Mondiale a Sănătății”
- Eco-Tur: Drumeție ecologică în orizontul local cu scopul identificării zonelor poluate din localitate și stabilirea unui plan de ecologizare a acestora; adunarea deșeurilor din pădurea Duda și depozitarea lor;
- Ziua Pădurii – 15 aprilie: plantare de puieți în spațiul comunal;
- Ziua Pământului – 22 aprilie: masă rotundă, dezbatere;
- „Este curat în jurul meu” – acțiuni de ecologizare în școală și în localitate, plantare de pomi și flori donate de părinți, în curtea școlii și în localitate;
Rezultatele preconizate prin organizarea acestor activități ar trebui să fie: modificarea percepției elevilor și a membrilor comunității asupra problemelor de mediu; constituirea unei comunități responsabile; creșterea interesului pentru protecția mediului; o mai bună colaborare între școală și comunitatea locală.
Toate aceste activități propuse în proiectul de parteneriat între școală și primărie fac parte din calendarul lunii aprilie al proiectului nostru „Școli pentru un viitor verde”.

OPINII ALE PARTICIPANȚILOR LA ACIVITĂȚILE ORGANIZATE
în cadrul proiectului „Școli pentru un viitor verde:


1.”Sceneta Natura, s-o iubim!, prezentată de echipa verde a școlii noastre, scoate în evidență influența negativă a poluării aerului, apei, plantelor asupra omului, dar și nepăsarea oamenilor de afaceri, interesați doar de câștig, față de viitorul Planetei.
Au participat la realizarea scenetei: Ioana Vaidoș - Raza Soarelui, Alexandra Dobrean – Soarele, Ioana Țepeluș - Ploaia, Bianca Urzică – Zâna apei, Andreea Dobrean – Zâna florilor, Denisa Popa – Poluarea, Daniel Mureșan – Industriașul, Alexandru Lung – Interlocutorul, Răzvan Urzică – Bolta cerului.
Dacă mesajul scenetei, de a păstra planeta curată, ar fi luat în seamă de fiecare cetățean, noi și urmașii noștri vom putea trăi fericiți, bucurându-ne de frumusețile și bogățiile Pământului.” (Ana-Alexandra Dobrean, clasa a V-a)

2. „Una dintre primele activități organizate în școală de către echipa verde, în cadrul acestui proiect, a fost cea legată de luminatul din școală. Am identificat sursele de iluminare și am calculat cantitatea de energie consumată zilnic, apoi cea consumată în urma înlocuirii becurilor clasice cu cele ecologice, precum și banii economisiți.
În cadrul activității „Viața sănătoasă, meniul sănătos”, am alcătuit mai multe meniuri sănătoase, calculând caloriile pentru fiecare. Apoi am ales unul pe care l-am preparat, l-am consumat, convingându-ne că este gustos și sănătos.
Am participat cu aceeași plăcere la colectarea deșeurilor adunate de pe lângă râul Mureș. Mare ne-a fost surpriza ca la sfârșit, drept recompensă, să fim serviți cu mâncare caldă, preparată de membri ai Asociației vânătorilor și pescarilor din Subcetate.
Prentru distracție, ne-am gândit să organizăm un carnaval, dar de astă dată a fost un carnaval neobișnuit, „Eco”, cu costume realizate din deșeuri și materilale reciclabile.
Echipa verde, după cum bine se poate observa din aceste activități organizate, și-a propus să învețe cum să protejeze planeta noastră, Terra.” (Andreea-Raluca Natea, clasa a VI-a)

3. „Mi-au plăcut toate activitățile echipei verzi pentru că am făcut multe lucruri împreună și chiar am învățat cât de necesar este să respectăm și să ocrotim natura și să-i îndemnăm și pe alții să facă acest lucru. Aș spune că activitățile mele preferate au fost cea de ecologizare a văii Mureșului ale cărui ape, în trecere prin localitatea noastră, lasă destule gunoaie, ca și „Carnavalul Eco”. Carnavalul a fost unul neobișnuit deoarece toți participanții s-au costumat folosind materiale reciclabile. Aș aminti pe unii dintre participanți: Primăvara și Vara, a căror ocupație este plantarea și îngrijirea florilor, Zambilele care înfrumusețează grădinile și parcurile, Norișorii care dau pământului apa necesară rodirii, Ciobanii care cresc și îngrijesc oile, de la care avem hrană ecologică, Prințul din palatul majestuos al naturii ș.a. Concursul care propunea o paradă și o prezentare a măștilor, dar și o probă de dans, a creat o ambianță plăcută, de amuzament.” (Vlad Tompea)

4. „Trăim în secolul vitezei și din acest motiv avem senzația că nu avem timp nici pentru a ne hrăni. De multe ori alegem soluții de compromis pentru că noi considerăm că un meniu sănătos este greu de preparat.
Este bine să aflăm cât mai multe informații despre alimentație, înformațiile fiind folositoare atunci când vrem să mâncăm sănătos, ajutându-ne să ne înțelegem mai bine corpul, nevoile și să ocolim capcanele unei alimentații greșite. Dacă nu aveți timp sau inspirație, iată o propunere pentru un meniu sănătos și delicios:
- Micul dejun poate conține: fructe și legume, cereale, lactate, ouă fierte, unt de arahide;
- Prânzul poate conține: supă, carne de vită fiartă, legume gătite la aburi;
- Cina poate conține pește.
Pentru calcularea aportului caloric este indicat să accesați www.csid.ro . (Denisa Popa, clasa a VII-a)

5. „Echipa verde a școlii, care se străduiește prin tot ceea ce face să convingă pe cei din jur despre împortanța protejării și respectării mediului înconjurător, și-a început activitatea prin proiectul cu tema „Reducerea consumului de energie electrică în școala noastră”. Am plecat de la ideea că mulți dintre noi irosim energia electrică folosind la iluminat becuri tradiționale de o mare putere și lăsându-le aprinse și atunci când nu mai este nevoie de ele, la fel ca și aparatele electrice din casă. Ne-am gândit că înlocuirea becurilor tradiționale cu lămpi compacte fluorescente CFL ar fi o idee eficientă, deoarece aceste lămpi oferă aceeași cantitate de lumină ca și cele tradiționale, dar folosesc doar 75 % energie și durează de zece ori mai mult. În plus, noi propunem să deconectăm de la sursa de energie televizorul, radioul, computerul și aparatele casnice când nu le folosim. Propunem de asemenea tuturor colegilor din școală să se alăture nouă, celor din Echipa verde.” (Adriana Muscă, clasa a VIII-a)

6. ” Una dintre activitățile pe care eu am agreat-o în mod deosebit a fost pregătirea expoziției „Fructe și legume hazlii”. Prin creațiile realizate cu ajutorul legumelor și fructelor, care ne-au bucurat în mod surprinzător, am dovedit spirit inventiv și imaginație. Am învățat prin această activitate că este nevoie să consumăm mai multe fructe și legume și că trebuie să uităm de mâncărurile fast-food care ne pot pune sănătatea în pericol.” (Andreea Ciubucă, clasa a VIII-a)

7. „În încercarea noastră de a ecologiza mediul înconjurător prin anumite activități, am fost sprijiniți de Primăria comunei Subcetate, reprezentată de domnul primar Dan Cotfas și de Asociația vânătorilor și pescarilor sportivi „Făgețel-Mortonca” din Subcetate, reprezentată de domnul Szas Attila. Împreună am reușit să plantăm în jur de 200 de puieți de molid pe locul numit Coasta Higi din Subcetate și să ecologizăm o parte a albiei Mureșului. Colaborarea și munca în echipă a susțint realizarea inițiativelor prevăzute în proiectul nostru cu care ne-am înscris la Concursul Național „Școli pentru un viitor verde”. Colaboratorii noștri, mulțumiți de activitatea echipei verzi, nu s-au limitat în a ne felicita, ci ne-au răsplătit cu o mâncare gustoasă pregătită de doamna Ioana Szasz: iahnie de fasole cu cârnați.” (Raul Buzilă, clasa a VIII-a)

8. „Într-o zi frumoasă de luni, Echipa verde de la școala noastră, condusă de doamnele profesoare Daniela Dobrean și Sanda Vodă, a participat la o acțiune de plantare de puieți de molid. Am luat cu noi uneltele potrivite: hârlețe, târnacoape, coape, sape. N-a lipsit nici domnul Primar Dan Cotfas. De la Domnul Szasz Attila am primit informațiile și ajutorul necesare pentru a face treaba cât mai bine, respectiv cum trebuie făcută decopertarea solului, dimensiunile gropii și fixarea puietului în pământ. Am terminat repede activitatea, apoi ne-am jucat cu mingea. Am plecat mulțumuți acasă, convinși că am făcut un lucru bun, dar nu înainte de a fi împrejmuit parcela plantată cu sârmă ghimpată. După câteva zile am mers cu bicicletele să vedem tânăra plantație. Ne-am bucurat să găsim totul în ordine. Sperăm ca peste niște ani să vedem copacii mari.
Este prima noastră activitate de acest fel la care am participat și sperăm ca această inițiativă de plantare de puieți să fie continuată în anii care urmează. Am făcut o bună ispravă și am învățat că trebuie să respectăm resursele planetei noastre, că respectând natura ne respectăm pe noi înșine.” (Alexandru Lung, Ciprian Dobrean, Vlad Urzică, Petru-Daniel Mureșan, Sebastian Rotaru, Alin Marcu, Alexandru Muscă, Alin Urzică, clasa a VII-a)

9. „Conform programului stabilit, ne-am adunat într-una din zilele lunii aprilie într-o sală de clasă, vreo 25-30 de elevi pentru a găti, cu ajutorul doamnelor profesoare, un meniu sănătos. Am adus de acasă produse alimentare ecologice, obținute în gospodăriile părinților noștri: legume, carne, cereale, lapte, pâine ș.a. Am gătit ciorbă, salată orientală și pulpe de pui, pe care le-am mâncat cu mare poftă. Am petrecut astfel împreună câteva ore relaxante. Cei din echipa verde suntem elevi din clase diferite, dar, având preocupări comune, ne simțim foarte bine împreună. Proiectul nostru se finalizează în curând, la sfârșitul lunii mai, dar aș dori să-l reluăm în anul viitor și să desfășurăm activități la fel de interesante.” (Marina Moldovan, clasa a VII-a)

PROIECTUL „Școli pentru un viitor verde”, LA FINAL

Activitățile cu caracter ecologic organizate în perioada derulării proiectului național „Școli pentru un viitor verde” au avut rolul de a sensibiliza și responsaliza elevii, cadele didactice și membrii comunității în care trăim asupra importanței ocrotirii naturii.
Ideea dezvoltării conștiinței ecologice și a comportamentului ecologic s-a regăsit în toate activitățile realizate sau aflate în curs de desfășurare. În programul pentru luna mai am inclus activități de amenajare a spațiului verde din curtea școlii și amplasarea de pancarte cu mesaje ecologice în localitate, activități la care se va adăuga la sfârșitul lunii, ca o încununare a muncii noastre, o manifestare cultural-artistică complexă, ce va fi realizată în cadrul „Zilelor școlii noastre”: prezentarea în power point a realizărilor echipei verzi, interpretarea și înregistrarea imnului acesteia și prezentarea scenică a piesei de teatru „S.O.S., Pământul!” de către membrii ai echipei verzi.
Sub deviza: „Fii deștept, fii ECO!”, elevii noștri s-au mobilizat și au desfășurat activități frumoase, educative, la care au participat cu bucurie, în ideea că și noi, locuitorii acestui frumos colț de țară, am contribuit, alături de mulțimea școlilor înscrise în această competiție, la îngrijirea și protejarea naturii.
Vom participa cu aceeași bucurie și cu același elan, cred, și la ediția următoare a acestui concurs național pe teme ecologice deoarece ne pasă de planeta noastră, deoarece suntem conștienți că Pământul este în mâinile noastre și că sănătatea noastră depinde de sănătatea lui.
Prof. Daniela Dobrean, coordonator de proiect


VITAMINA C - VITAMINA VIEȚII

O arma impotriva tuturor bolilor. Probabil cea mai geniala dintre inventiile naturii este vitamina C, sau acidul ascorbic, cum o numesc specialistii. Daca s-ar decerna medalia de aur la o olimpiada a substantelor nutritive, ea ar fi castigata, fara nici un dubiu, de Vitamina C. O substanta mai pretioasa nu se gaseste pe tot pamantul deoarece este un superantibiotic.
Animalele isi produc in general singure aceasta substanta ce le asigura imunitatea. De aceea, ele nu racesc niciodata. Cu cat este mai dinamic, un animal sau un om are nevoie de o cantitate mai mare de vitamina C. In ascensiunea pe scara progresului biologic de la animal la om, vitamina C a fost un participant tot mai activ. Fara ea, ne-ar fi imposibil sa percepem deosebirile dintre culori, sa constientizam trecerea timpului, sa traim bucuria si entuziasmul. Necesarul de vitamina C a crescut odata cu evolutia formelor de viata.
In organismul uman, vitamina C are doua mari functii: întărirea imunităţii şi echilibrarea psihicului. Ea este cel mai redutabil inamic al tuturor bolilor. In sistemul imunitar, vitamina C este dusmanul neinduplecat al oricaror agenti patogeni, al parazitilor, virusurilor, microbilor si, in primul rand, al radicalilor liberi, care fug de ea ca dracul de tamaie. Fata in fata cu moleculele de vitamina C, radicalii liberi n-au nici o sansa. Si, intrucat ei ne aduc imbatranirea si in final moartea, se poate afirma ca vitamina C este cel mai eficient aparator al tineretii. E absolut firesc sa ne trezim dimineata, intampinand noua zi cu speranta si bucurie, asa cum fac animalele. Daca un om se da jos din pat fara chef, descurajat si plin de ganduri negre, inseamna ca exista o perturbare in biochimia creierului si a nervilor sai. Un asemenea fenomen nu are voie sa se petreaca. Vitamina C joaca aici un rol considerabil, ea poate fi chiar cheia ce ne deschide calea spre o viata mai fericita.
Cu un aport consistent de vitamina C va intariti dintii si gingiile mai bine decat cu orice pasta. Mancati o lamaie pe zi si veti putea musca din mar fara grija. Acest proces de fortificare se manifesta vizibil la gingii si la alveolele maxilarului, oasele cu cel mai mare consum de calciu din corpul nostru. Calciul singur se deplaseaza prea lent pe drumul sau spre celule, atunci cand ele il asteapta in cantitati mari. Efectele se observa mai ales in aprovizionarea cu calciu a dentinei, materialul din care sunt construiti dintii. In absenta vitaminei C, eficienta calciului scade la jumatate. Acesta este un lucru extrem de important pentru toate persoanele supraponderale si obeze: vitamina C este aliatul principal al celor ce doresc sa devina supli. Interesant de remarcat este si faptul ca animalele, traind in libertate, isi mentin greutatea corporala stabila pana la sfarsitul vietii, cu ajutorul vitaminei C. Vitamina C joaca un rol preponderent in repararea si regenerarea tesutului conjunctiv. De aceea, ea este de mare ajutor la contuzii si loviri, precum si in prevenirea si tratarea diverselor traumatisme suferite de sportivi. Vitamina C nu este toxica. Eventualul surplus de vitamina se elimina prin urina, intr-un interval de 24 de ore. Potrivit unor cercetari de data recenta, este important sa consumam alimente bogate in vitamina C, distribuite in portii pe tot parcursul zilei. Deosebit de bogate in vitamina C sunt: fructele proaspete, legumele, salata, ficatul. Daca nu beţi doar sucul stors din lămâie, ci îi mancati şi pulpa, acţiunea vitaminei C va fi de 20 de ori mai puternică. Explicatia consta in prezenta bioflavonoidelor in pulpa fructului. Din acest motiv, biochimistii ne sfatuiesc insistent sa nu ne multumim cu zeama, ci sa mancam lamaia in intregime.
De unde iei vitamina C? Măceşele, afinele sau ardeiul verde sunt mult mai bogate în vitamina C decât clasicele lămâi , Măceșele au, pe suta de grame, de 20 de ori mai multă vitamina C decât lămâile.
Răcelile dese înseamnă lipsă de vitamina C.

PSIHOLOGUL NE SFĂTUIEȘTE:
Atitudinea


1. Ce înseamnă să ai o atitudine pozitivă?
Ca să înţelegem ce înseamnă o atitudine pozitivă, este bine să clarificăm ce înseamnă atitudinea. Atitudinea, conform specialiştilor în psihologie, este poziţia internă pe care o adoptăm faţă de o situaţie socială sau faţă de o persoană şi ea este cea care determină modul în care vom răspunde sau acţiona. Astfel, putem distinge atitudinea faţă de sine şi atitudinea faţă de societate. O atitudine pozitivă semnifică o poziţie optimist-realistă, atât faţă de propria persoană, cât şi faţă de ceilalţi.
2. Cât de importantă este atitudinea pozitivă în relaţia cu noi înşine şi în relaţiile cu ceilalţi?
Atitudinea faţă de sine reflectă caracteristicile imaginii de sine. Dacă ai o imagine de sine bună atunci şi atitudinea ta faţă de tine va fi pozitivă. Atitudinea este „reprezentantul” sinelui nostru, rădăcinile sale sunt interioare, însă rezultatul său este exterior. Ea poate fi cel mai bun prieten al nostru sau cel mai aprig duşman. Dacă ne formăm o atitudine deschisă, binevoitoare şi reuşim să observăm şi să evidenţiem aspectele pozitive ale vieţii, oamenii se vor simţi atraşi de noi şi vom reuşi să punem bazele unei relaţii. Cine îşi doreşte să stea în preajma unei persoane cu o atitudine posomorâtă şi pesimistă?
3. Cum poţi ajunge să ai o atitudine pozitivă?
Atitudinea necesită o permanentă ajustare, este bine să lucrăm la ea tot timpul. Iată doar câteva modalităţi pentru a ne însuşi şi menţine o atitudine pozitivă: să ne cultivăm o vorbire interioară pozitivă, să schimbăm gândurile negative, să învăţăm să identificăm aspectele pozitive ale vieţii, să fim recunoscători pentru lucrurile bune din viaţa noastră, să ne odihnim mai mult, să facem exerciţii fizice regulat, să facem complimente şi să fim politicoşi, să ne dezvoltăm simţul umorului şi să râdem cât mai mult.
4. Cum te poate ajuta o atitudine pozitivă să treci peste aspectele mai puţin plăcute ale vieţii?
Zilnic suntem influenţaţi de lucruri negative care provin din diverse surse. Pentru a putea face faţă putem exersa astfel încât să descoperim lucrurile bune din noi şi ceilalţi. În orice „problemă” există şi lucruri bune. Ce ar fi dacă am transforma o „problemă” într-o „binecuvântare”? Atitudinea şi nu realizările este cea care ne aduce fericirea. Şi să nu uităm că o atitudine pozitivă ne ajută să ne valorificăm potenţialul.
5. Care sunt riscurile la care te expui dacă ai o atitudine negativă?
Atunci când avem o atitudine negativă, avem o imagine distorsionată asupra vieţii. Tendinţa este să observăm şi să reliefăm aspectele negative şi cu cât ne concentrăm mai mult asupra lor, cu atât descoperim mai multe. Formăm un cerc vicios. Această atitudine se va reflecta atât asupra noastră, cât şi asupra relaţiilor cu ceilalţi (familie, prieteni), iar atitudinea faţă de ceilalţi determină atitudinea celorlalţi faţă de noi. Şi uite aşa întărim şi mai mult acest cerc vicios care nu ne aduce deloc beneficii.
6. Care sunt factorii care influenţează atitudinea unei persoane?
Atitudinea nu reprezintă altceva decât obişnuinţe ale gândirii, iar obişnuinţele se pot dobândi. O acţiune repetată devine o atitudine realizată. Factorii care ne pot influenţa atitudinea sunt, în primul rând, propriile noastre convingeri despre sine şi ceilalţi, familia, mediul în care ne desfăşurăm activitatea (serviciu, şcoală), cercul de prieteni şi, nu în ultimul rând, ceea ce citim şi ascultăm. (Prof. Psiholog Dorina Marc)

Concursul „Laudă semințelor” - LYCEUM, anul XIV, nr. 2 (54), aprilie-mai 2010


1.Premiați la Concursul Național LUCIAN BLAGA
„Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor”,
ediția a V-a, Sebeș-Alba, 6-8 mai 2010


Ne-am gândit să participăm și în acest an la concursul „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor!”, inițiat de Casa Corpului Didactic Alba și de Inspectoratul Școlar Alba. Ne-am înscris la secțiunea traduceri în limba franceză – profesori (Doina Dobrean) și elevi (Mîndru Teodora și Andrei-Șerban Tompea) și la secțiunea arte plastice (Cosmina Oltean). Ne-am bucurat când am aflat că lucrările a trei dintre noi au fost alese pentru a reprezenta județul Harghita la faza națională. Bucuria a fost deplina când a venit vestea că toate lucrările noastre au fost premiate: premiul al II-lea pentru traduceri – elevi s-a acordat elevei Teodora Mîndru; premiul al II-lea la secțiunea arte plastice – elevi s-a acordat elevei Cosmina Oltean și premiul al III-lea pentru traduceri – profesori s-a acordat d-nei Doina Dobrean.Bucuria a fost deplina când ni s-a făcut invitația de a participa la activitățile organizate cu ocazia Festivalului Internațional Lucian Blaga, ediția a XXX-a, la Sebeș -Alba și la Lancrăm.
„Călătoria până acolo a fost plăcută, iar timpul a trecut repede. Am fost surprinsă de tot ceea ce s-a întâmplat în acele zile (6-8 mai 2010), în primul rând de căldura, prietenia și ospitalitatea cu care am fost primite și găzduite. M-am simțit răsfățată și mi-a făcut plăcere să cunosc oameni minunați. Poți avea atâtea beneficii când ești câștigător! După tot ceea ce am văzut și am trăit, mi-am dat seama că mai am mult de evoluat și că pot ajunge mai sus decât locul al II-lea. Vreau să ajung sus, cât mai sus, prin propriile mele forțe.
Laudele, aprecierile și felicitările primite m-au făcut să mă gândesc la următorul lucru: Pot mai mult.”
(Cosmina)
În ziua de vineri, 7 mai, ne-am prezentat cu punctualitate acasă la Lucian Blaga. Aici am vizitat casa Memorială „Lucian Blaga” din Lancrăm, am asistat la deschiderea celei de-a XXX-a ediții a Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, apoi la simpozionul „Idei în amfiteatru: Lucian Blaga – valențe europene ale diplomației românești”, realizat de membrii Fundației Europene „Nicolae Titulescu” din București. A fost prezentată activitatea diplomatică a lui Lucian Blaga în unele capitale europene: Varșovia, Praga și Lisabona, apoi prietenia diplomatului cu Nicolae Titulescu.
În după-amiaza aceleiași zile am fost prezente la vernisajul expoziției de arte textile- „Traseele memoriei -, amenajată în Turnul Rotund al Cetății, a artistei plastice din Cluj-Napoca, originară din Sebeș-Alba, Ana-Raveca Brânzași. La Centrul Cultural „Lucian Blaga” din Sebeș am admirat expoziția de pictură a pictorilor sebeșeni, apoi am participat la o prezentare de cărți apărute recent: „Solstițiul Sânzienelor”, o carte de investigație critică și eseistică a lui Zenovie Cârlugea, cuprinzând documente reale, mărturisiri, poezii de iubire ale lui Lucian Blaga, reprezentând cele cinci povești de iubire ale poetului; „Spațiul mioritic”, de Lucian Blaga, carte editată în 2010 la Editura Ardealul, condusă de Eugeniu Nistor. Aflăm că aceeași editură din Târgu-Mureș a publicat în 2009 volumul de aforisme al lui Lucian Blaga „Discobolul” (1945) și a adunat într-un volum cele opt numere ale revistei „Saeculum”, scoasă de Lucian Blaga în anii 1943-1944. Tot acum a fost prezentată cartea „Roadele cetății”, volum colectiv al creatorilor din Sebeș, de vârste și profesiuni diferite.
Ne-am entuziasmat în cele din urmă de un complex spectacol de muzică și poezie, susținut de studenți sibieni, de cenaclul literar „Lucian Blaga” și de formația de muzică folk din Sebeș. În această atmosferă sărbătorească au fost premiați căștigătorii concursului național „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor!”

La chronique et le chant des âges

Après avoir fait détour continuellement de l’itinéraire prévu, aux plusieurs méandres, dans les régions entre Tisse et Danube, où je n’étais jamais allé, je suis arrivé dans un nuit, à une heure environ, à Budapest, dans une quelque gare. Pour pouvoir continuer mon chemin à Vienne, je devais passer à la Gare de l’Est. Mais devant la gare pas de voiture, pas de taxi. Il est arrivé que je puisse monter dans un camion aux légumes qui passait aussi dans son chemin auprès de cette gare où je devais arriver. Il n’y avait pas d’autres possibilités de circulation. J’ai parcouru en plein nuit des rues et des boulevards. Par ci, par là je voyais passer les patrouilles roumaines, en deux files à dix soldats, de travers de la rue. C’était même un mois depuis l’occupation de la Budapest. J’étais assis en camion sur un tas de carottes et je regardais ce spectacle nocturne d’un sentiment où on se mêlait en formes incertaines beaucoup d’histoire, un peu d’astronomie et beaucoup de confusion. Je voyais en haut du ciel la Grande Ourse et en bas les soldats roumains patrouiller. Où étais-je ? A Budapest et en univers.
Dans la gare d’est j’ai attendu jusqu’à six heures du matin, quand le train partait pour Vienne. A Komoron, un étendard flottait au-dessus du quai ; c’était un étendard roumain. Les quelques soldats qui montaient la garde étaient des soldats roumains. A Györ – des soldats roumains en gare. Dans la dernière station hongroise – autrichienne – un officier et quelques soldats roumains.
A Vienne j’ai descendu à un hôtel pas loin de l’Université. C’était un après-midi chaud, de septembre. Je me repose un peu. Vers le soir je vais doucement vers l’ancienne demeure de Cornelia. Comme m’était familier l’air de ces ruelles ! Comme savais-je chaque coin de maison. Voilà j’arrive. Je monte les escaliers. Je suis au seuil de la porte. Je sonne. Il ne serait pas exclus que la porte soit ouverte par elle-même. Mon cœur palpite fortement. J’attends des pas en vestibule. La porte s’ouvre. C’est l’ancienne hôtesse de Cornelia. Elle me reconnaît. Je m’intéresse de Mademoiselle Cornelia B. « Ah, je ne sais rien depuis son départ il y a six mois à Paris. » - a-t-elle répondu. « N’avez-vous pas reçu aucun annonce qu’elle va arriver pour Vienne ? » - demande-je. « Non ! »
Je descends doucement les marches. L’espérance de trouver une lettre à l’Université me stimule à y passer. Elle est encore ouverte. Je regarde le panneau aux lettres à la lettre B. Rien. Je regarde à la lettre L. Rien.
Déçu et troublé d’un pressentiment aigu de solitude et d’abandon je reviens à l’hôtel. Je ne désirais pas que dormir, car cette arrivée hallucinante à Vienne n’était pas de bon augure.
Je n’ai pas dormi la nuit entière. Bien que je fusse après d’autres deux nuits sans sommeil. Mais combien d’autres nuits ne passeront-elles pas auprès de mon oreille et de ma pensée éveillée, aux signaux tardifs de trains qui n’apporteront personne en ville ?
Je suis venu à Vienne. Que cherchais-je là ? Qu’est-ce que je cherchais notamment pendant ces jours au début de septembre ? Aucun d’entre les étudiants qui devaient venir de tant d’autres parties n’y est encore, car les inscriptions commencent seulement le 7 octobre. Je suis arrivé. J’ai fait mon apparition dans cette ville parce que dans une lettre que je reçus il y a quatre semaines un mot me disait d’un début de septembre. Je n’avais rien à faire là. Tout au plus d’attendre. Attendre en comptant les minutes, les heures, les nuits, les semaines. Et pendant les semaines passer tous les jours à l’Université, deux fois par jour. Mais sans jamais trouver une nouvelle pour moi, de nulle part. C’est seulement ce mot sur un début de septembre qui me brûle sous le front, de plus en plus torturant, le mot sans conséquences ! Que je commence pourtant quelque chose ! Travailler à l’Université. Mais l’Université ne me fait pas bien. Notamment les colonnades intérieures me font du mal et la figure blanche en marbre de l’Alma Mater, près de laquelle le passé reçoit une acuité plus forte que le souvenir. Et, pourtant, ce sont les places que je cherche exprès. Un jour, après deux semaines d’attente, j’entrerai aussi dans la Bibliothèque de l’Université. J’occuperai la place où j’ai été assis, il y a trois ans, quand j’ai vu Cornelia pour la première fois, entrant en bibliothèque. Je la regardais attendant à la file se libérer une place à l’une des tables de lecture. Dans quelques instants, la ligne de la vie va commencer à brûler. Comme attendait-elle devant moi cet être non terrestre ! Et comme est-elle vive maintenant son image de créole fine, d’une noble pâleur ! Elle s’inscrivait à la Médecine, mais elle n’avait rien de l’air d’une étudiante. Elle venait là pour lire un roman de Dostoievski. Ou pour accomplir (faire) son destin. L’air de cette salle de lecture est le même que ce moment-là. Et il sera le même dans un siècle aussi. Les visiteurs occupent leurs places comme autrefois. Les gens de peine sont les mêmes et ils se déplacent aussi lentement pour qu’ils ne troublent les pensées de personne. Mais Cornelia n’est pas là. Elle doit entrer en chaque instant. Il est impossible qu’elle n’entre pas. J’entends la porte d’entrée, avec le même son de mouvement circulaire d’un ail fixé en ressorts. Je lève la tête. Ce n’est pas elle. Je ne supporte plus cette salle avec tous se détails entourant la substance absente. Et je sors étourdi sur le Ring.
Une semaine passe encore. Dès quelques jours on pouvait télégraphier à Paris. J’attends une semaine. Aucune réponse de Paris. Je relis quelques fois sa lettre : oui, c’est clair : « au début de septembre je reviens à Vienne où j’espère te voir… » Le début de septembre était déjà loin. J’essaie m’expliquer son retard m’imaginant les explications les plus fantaisistes. Seulement l’une a l’éco en moi : Cornelia ne vient plus à Vienne. Si je rencontre au moins quelqu’un, une personne connue, pour changer un mot ! Mais non, en fait je ne désire rencontrer personne.
Des frissons d’octobre et une pluie fine, drue comme la toile. L’Université se peuple. Les feuilles jaunissent aux parcs. On finissait une saison ou une époque ?
Le 7 octobre je passe, comme tous les jours, à l’Université. Je vois mon nom sur le tableau aux lettres. C’est, sans doute, une lettre de chez moi. Ma mère suppose bien ma tourmente intérieure et m’écrit probablement de rentrer. Mon cœur palpite si fortement que j’ai mal aux cordes vocales privées d’exercices les cinq – six semaines dès que je suis arrivé à Vienne.
Le concierge me donne une carte postale avec quelques lignes de Cornelia : « Je suis arrivée. On se rencontre demain à 10 heures en bibliothèque. » Elle est arrivée. Elle est à Vienne ! Mais elle ne m’indique aucune adresse.
Le lendemain à 10 heures je vais à la bibliothèque. Je cherche. Cornelia n’est pas encore arrivée. Je descends sous colonnades. C’est par là qu’elle doit sans doute passer quand elle viendra, car il n’y a pas une autre entrée. Je m’arrête.
Je regarde sans intérêt un buste en marbre. Je m’en vais de nouveau. Je vois à l’autre bout, assez lointain, une demoiselle. D’après ses mouvements, il faut qu’elle soit, Cornelia. Elle s’approche. Elle me reconnaît de loin. On force le pas tous les deux. J’affiche difficilement un sourire. Mais elle est gaie. Elle m’embrasse : « Tu vas comment ? Tu vas mal… Allons, calme-toi ! Tu sais qu’on va se marier ? »
- Qui ? Comment ? demande-je.
- Nous les deux.
Et Cornelia commence à me dire que l’un des motifs pour lesquels elle est allée à Paris a été celui de convaincre son frère, donc sa famille, à consentir ce mariage. « Je n’ai pas réussi ça. Chaque fois que je lui rappelais ce problème il me conseillait de suivre mes études, me disait de l’examen de physiologie et histologie… plus de physiologie, moins de blagues… Ce sont même ses paroles… Main nous allons nous marier, dès qu’on revient dans notre pays, ou quand tu veux. »
- Pourquoi as-tu tellement retardé ? Tu m’as écrit qu’au début de septembre tu étais à Vienne… demande-je.
- Ne te fâche pas, répond Cornelia, le motif du retard est très mesquin si tu veux, mais que faire ? La couturière ne finissait plus mes robes commandées... Elle me mentait d’un jour à l’autre. Ne te fâche pas ! D’ailleurs, j’étais sûre que tu viendrais à Vienne seulement au début des inscriptions aux études ! Les inscriptions commencent aujourd’hui. Depuis quand es-tu à Vienne ?
- Dès le début du septembre !... As-tu reçu mes télégrammes ?
- M’as-tu télégraphié ? fait Cornelia surprise ; A l’office m’a dit tout le temps que les liaisons postales n’ont pas recommencé. Pendant les deux dernières semaines je n’y ai pas passé… Calme-toi maintenant, s’il te plaît !
Tu ne comprends pas ?
Je suis arrivée.
Ne te réjouis-tu pas ?
Je suis là. (Text tradus de Teodora Mîndru, locul al II-lea la etapa națională a Concursulul „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor !”)
Aux lecteurs

Ma maison est là. Au-delà, le soleil et le jardin aux ruches.
Vous passez sur le chemin, regardez par les barreaux de la porte
Et attendez que je parle. – D’où commence-je ?
Croyez-moi, croyez-moi,
on peut parler sur n’importe quoi :
sur le destin et sur le serpent du bien,
sur les archanges qui labourent avec les charrues
les jardins de l’homme,
sur le ciel vers lequel on grandit,
sur la haine et sur la chute, sur la tristesse et sur les crucifixions
et avant de toutes sur le grand passage.
Mais les mots sont les larmes de ceux qui auraient voulu
tellement pleurer et ne l’ont pas pu.
Très amers sont tous les mots.
C’est pourquoi – laissez-moi
aller sans parole parmi vous,
vous accueillir dans votre chemin, les yeux fermés.
(Text tradus de Andrei -Șerban Tompea, locul al III-lea la etapa județeană a Concursulul „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor !”)

Les souvenirs grandissent

Au crépuscule, il y a beaucoup d’années de lors,
j’ai persévéramment gravé mon nom
dans l’écorce d’un arbre,
aux petites lettres, gauchères et minces.
Aujourd’hui j’ai vu au hasard
comme les lettres sont devenues géantes.
et toi, ma fille, tu coupes de même ton nom,
finement, comme un gamin
dans mon cœur servile
et après des années,
beaucoup d’années après, tu le trouveras
aux profondes lettres, gigantesques.
(Text tradus de Andrei -Șerban Tompea, locul al III-lea la etapa județeană a Concursulul „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor !”)


Sur beaucoup de voies


Sur beaucoup de voies, ma pensée tente
vers toi, sur beaucoup de voies. Oh, ce soir là,
où de brumes hâtives tombèrent !
Dans mon jardin les fleurs
languissent après d’autres hautes clairières
et invoquent encore
ta lumière sans nom.
Où dors-tu aujourd’hui – je ne le sais pas. Aucune chanson
ne te trouve pas. Aujourd’hui
tu es où tu es. Moi, ici. La distance
a mis entre nous la grande ourse du ciel,
les eaux dans les vallées, le feu sur les collines dans la nuit,
et sur la terre elle a mis des anémones et des passions
auxquelles le jour ne leur va.
Comme une porte elle s’est fermée. Aucun signe ne perce pas
les grands espaces d’entre nous, les grands espaces qui nous séparent.
(Text tradus de Andrei -Șerban Tompea, locul al III-lea la etapa județeană a Concursulul „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor !”)

Maisons roumaines

Les chemins transylvains traversent des villages, où on trouve, dans le voisinage immédiat, deux conceptions architectoniques tout à fait différentes: roumaine et saxonne. Les anciens et les solides villages des Saxons de la Transylvanie ont bien étudié - au moins ainsi paraît-il – la place où ils avaient être bâtis. C’est la manière de s’aligner, conformément aux exigences géométriques; on y remarque l’impression de calcul. Les villages roumains sont situés accidentellement dans les paysages qui les encadrent. Les Saxons de la Transylvanie, de vieux colons, peuple d’une volonté téméraire, constante et lente, ils ont raisonnement choisi la terre où ils avaient bâti leurs maisons et où ils ont creusé leurs tombeaux: ils ont précautionneusement goûté l’eau, ils ont apprécié la lumière et ont soigneusement mesuré la grosseur de la terre graisse, ils ont évité les hauteurs accidentées et ont essayé des narines la direction des vents.
Cet arrangement délibéré, les villages saxons l’ont gardé jusqu’à nos jours. Ils n’ont pas accidentellement augmenté du paysage, d’un enthousiasme maladroit, tels que ceux roumains ; ils ont été apportés, paraît-il, bien finis dans ce paysage transylvain ; d’autre part – par air ou par autre moyen, d’un pays où la pauvreté du sol a enseigné les gens à lutter contre la nature, travailler sagement et notamment avec une géométrie constante. Les villages roumains élevés vertigineusement sur une crête ou répandus dans une vallée comme les troupeaux, sont nés, paraît-il, de l’inspiration capricieuse de la nature même, au milieu de laquelle ils sont situés. Les maisons des Saxons de la Transylvanie se trouvent l’une à côté l’autre, en formant un seul grand mur vers la rue, sévère, avec des hautes fenêtres, ne permettant pas l’accès aux regards du dehors, ayant conventionnellement sur leur frontispice une maxime biblique; la commune des saxons de la Transylvanie est une collectivité rationnelle de gens fermés, chacun affichant sur son front l’impératif catégorique. Les maisons roumaines sont plus librement situées dans l’ensemble, elles s’isolent par des jardins, elles ont des vérandas autours et de petites fenêtres tellement baisses qu’on peut voir dedans le tout, les maisons forment des groupes asymétriques comme les paysans vont en désordre à l’enterrement ou à une noce: la commune roumaine est une collectivité instinctive de gens ouverts, aimant le pittoresque de la vie.
Les maisons des Saxons de la Transylvanie, quoique riches, se limitent à être utiles; les maisons roumaines, quoique pauvres en majorité, ont beaucoup d’inutilité dans leur composition, la prouve étant la véranda en piliers qui l’entoure d’habitude. Cette chose inutile des maisons roumaines trahit un sens artistique presque absent à la maison saxonne, fondée plutôt sur une conception éthique qu’esthétique concernant les sens de la vie.
Les Saxons de la Transylvanie sont des ingénieurs innés, imposant à la nature l’ordre de leur âme: ils alignent leurs maisons, comme les idées, en lutte contre les mystères qui nous entourent. Le Roumain est fataliste dans une mesure importante, mais un fataliste maîtrisé par confiance au rapport avec l’imprévisibilité du temps et avec les ordres du monde environnante.
Le Roumain n’essayera ni échanger le cours des choses, ni modifier la configuration de la terre, il bâtit par conséquence sa maison „au dos du Dieu” en sachant peut-être que le Dieu a aussi des yeux au dos. Les ruelles d’un village de montagne se perdent en serpentant parmi des rochers, comme les ruisseaux. Les ruelles préfèrent contourner les rochers, au lieu de les percer. Est-ce que c’est du fatalisme serein ou de l’amour invincible de pittoresque qui intervient là?
Certainement, après l’ordre saxon, les caprices du Roumain frappent comme un désordre. Mais ce désordre n’est qu’un autre ordre: l’ordre de la vie. Le Roumain aussi aime la géométrie, mais seulement dans son art de sculpter une croix, de ciseler une fourche, de rendre rond une cruche, ou bien quand il stylise des fleurs sur les tapis pour leurs bancs rudimentaires. Pour la vie saxonne, la géométrie est essentielle, pour le Roumain elle est une ornementation périphérique.
On entrevoit sur la maison roumaine des éléments latents d’un prochain style architectonique de grande ligne. Bien sur que dans l’architecture de ville, ce style n’a que des réussites vagues et approximatives. Il y a quelques bâtiments urbains qui veulent être „roumains”, mais seulement le décore y est roumain, et l’essentiel architectonique en est trop peu. Les boîtes d’allumettes ne deviennent pas roumaines en les appliquant une „bordure” de jupe paysanne.
Pourquoi n’a-t-il pas réussi ce style jusqu’à nos jours?
C’est peut-être la même cause qui a fait échouer la réalisation d’un grand style aux autres peuples aussi à partir de la mort du rococo jusqu’à nos jours. On croit que c’est la cause de la structure spirituelle même de l’époque.
Dans cette époque l’homme a transformé son âme en miroir, à vrai dire il l’a nié. Pendant cette époque l’homme a perdu son hardiesse constructive. Pendant cette époque l’homme est devenu le singe de la nature, en plusieurs sens.
De 1850 à 1900, c’est l’époque du naturalisme et de l’impressionisme, donc de l’imitation de la nature en art, à l’horreur de la création, de la passivité spirituelle. Cette époque sans élan constructif, la deuxième moitié du dix-neuvième siècle, a été fatale notamment à l’architecture, un art éminemment constructif. Evidemment, l’époque a beaucoup bâti, parce qu’elle a été riche, mais elle a eu trop peu d’esprit constructif pour pouvoir représenter un style.
(Text tradus de prof. Doina Dobreanu, locul al III-lea la etapa naținală -2010 a Concursulul „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor !”)

Colectivul de redație
Cosmina Olteanu, Teodora Mîndru, Andrei-Șerban Tompea

Editor și coordonator: professor Doina Dobreanu