CUPRINS:
1. 1 DECEMBRIE
2. SERBAREA DE CRĂCIUN
3. INTEGRAREA COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE
1. Pledoarie pentru țara copiilor noștri
Studii imagologice, de caracterologie a popoarelor, adică de imagine a unei etnii în reprezentarea altei etnii, arată că identitatea noastră etnică s-a conturat lent şi că poporul român este perceput ca ospitalier, hâtru, guraliv, ironic, neserios pe alocuri, înţelept, resemnat, rezistenţa lui prin istorie fiind totuşi un miracol.Cert este că „situaţi pe un pământ de cumpănă” (Lucian Blaga) românii au demonstrat o extraordinară forţă de rezistenţă la mereu „aceste cumplite vremi de acmu”, cum spunea cronicarul Miron Costin.
Deja constituit etnic şi lingvistic în timpul convieţuirii daco-romane, poporul român şi-a păstrat identitatea în timpul trecerii valurilor de popoare migratoare (conform zicerii străvechi: „apa trece, pietrele rămân”) trăind temporar retragerea din istorie, numită de Blaga “mişcare catabasică”. „Şi popoarele dorm”, spunea Mihai Eminescu. În timp ce M. Ralea, din perspectiva psihologiei colective, insista analitic asupra adaptabilităţii noastre, a instinctului de conservare şi avansa o asociaţie expresivă pe ideea „simulării morţii”:
„În momentele cele mai grele ale istoriei noastre ne-am redus individualitatea şi combativitatea la minimum ca să nu irităm inamicii prea puternici, ne-am reţinut de la orice afirmare de sine, ca să ne putem salva viaţa. De aceea progresul a întârziat atâta.” Dar am supravieţuit şi acesta este miracolul. De aici mobilitatea fenomenului psihologic românesc, necontenita lui prefacere pe fondul unor constante bine conservate. Aceasta ne readuce în meomorie sfatul dat de Decheneu lui Kesarion Breb: „Să fii mlădios ca izvorul şi tot aşa de stăruitor.”
Atunci întreb ce înseamnă România azi :– România este acasă, sunt părinţii, fraţii sau surorile, sunt prietenii, sunt tradiţiile în care îţi înfigi rădăcinile, sunt toate informaţiile morale care se aşază strat pe strat în conturarea personalităţii tale. Astfel că România este fiecare dintre noi. De aceea, a spune “urăsc ţara asta, vreau să plec, vreau să mă fi născut american” este ca şi cum ţi-ai urî mama pentru că e săracă, e umilită şi nu poate să-ţi dea tot ce vrei; e ca şi cum ai urî faptul că te cheamă Ileana, Ion, Vasile sau Dumitru…Ţi-ai renega propria făptură proiectându-te singur într-o pasivitate prevestitoare de moarte.
Că eşti român este un dat, mai departe e o chestiune de alegere.TU ALEGI! Poţi fi frustratul, sclavul, umilitul, ruşinatul, needucatul de care se vor feri toţi, pe care nu-l va aprecia nimeni. Tu eşti cartea ta de vizită- când eşti acasă; şi devii cartea de vizită a ţării tale- când eşti departe.
Aşadar fii patriot! Adică: aruncă gunoaiele la coş; fii curat; fii vesel; vorbeşte corect limba română; foloseşte diacriticele când tastezi; vorbeşte cuviincios; nu înjura şi nu asculta muzică dată la maxim în plină stradă; nu-ţi bate joc de cei mai slabi ca tine!
Caută valorile culturale, istorice, sportive sau ştiinţifice ale poporului tău şi alege să te raportezi la ele (de exemplu alege să fii ca Nadia Comăneci sau Cristi Chivu, şi nu ca Florin Salam sau Andreea Tonciu). Dacă nu eşti mulţumit de ţara ta şi vrei să schimbi ceva, începe cu tine - învaţă să te iubeşti, să fii bun, frumos şi harnic! Şi nu uita: „CAPUL PLECAT, SABIA NU-L TAIE… DAR NICI SOARELE NU-L VEDE!”
Profesor Ionela Ramona Moldovan
Dar nu oricum, ci-un ideal de casă,
Ceva pe care-l porți în suflet orișicând,
Și-i simți tăria dulce când te-așezi la masă.
E noțiunea de frumos și pur,
Ceva ce te înalță orișiunde
Și care-ți dă adesea bun-augur
În orișicare sat de deal sau munte.”
Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, nici a unui guvern, ci a unei întregi națiuni, mânate de un crez și un țel pornite din străfundurile conștiinței unității neamului.
Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari.
După 95 de ani, acest eveniment a fost marcat la Liceul „Miron Cristea” într-un mod deosebit.
Cuvântul acasă a primit conotații noi de această dată: România, satul meu, limba mea, Alba Iulia, pâine. Unul dintre elevi spunea că: „Pentru mine România, înseamnă mama, tata, fratele, familia, prietenii, rădăcinile. Eu mă identific cu România și România este acasă.”
Elevii clasei a V-a, îndrumați de doamna dirigintă Daniela Dobrean, au reușit să transmită prin poeziile lor sentimente de mândrie și de dragoste față de locul în care s-au născut și față de strămoși.
Cântecele patriotice reușesc să creeze atosfera solemnă și de sărbătoare proprie acestei zi. Legătura de sânge pe care o avem cu acest pământ și credința a milioane de oameni care gândesc la fel pleacă spre inimile noastre prin versurile închinate acestei sărbători.
Nu uit că neamul românesc
Așteaptă multe de la mine.
El m-a născut și e firesc
La bine să răspund cu bine.
Eu cu nimic nu-s mai prejos
De cei născuți în țări străine:
La fel de clar și de frumos
Vibreaza viața și în mine.
E satul meu mult mai sărac?
Dar asta nu-i o diferență,
Căci în balanță greu atârni,
Prin suflet și inteligență.
De suflet și de minte eu
Mă îngrijesc cum se cuvine.
De-aceea știu că țara mea
Se poate bizui pe mine.
Ar fi atât de multe de spus!
Prof. Claudia Ardeleanu
2. Serbarea de Crăciun
Spectatorii
COLIND
Doamne, când e alb şi rece
Duhul tău de peste sate,
Fă-mă sania ce trece
Pe troiele-ngheţate.
Doamne, fă-mă iar copil
Şi colinde iar mă-nvaţă
Ca să mai pornesc umil
Spre coliba ta de gheaţă.
Să-ţi colind că te-ai născut
Şi să plângi de bucurie,
Să te las apoi, tăcut,
Sub întinderea pustie…
Doamne, doar atât mai cer
Mamei, Tatălui şi Ţie:
Să rămân al tău în ger
Îmbrăcat în haine albe
Să-ţi colind o veşnicie
Leru-i ler, zorile dalbe!
(Marius Robu, din volumul „Visul stejarului”)
Elevii clasei pregătitoare
Elevii clasei I
Sceneta clasei I
Elevii clasei a II-a
Elevii clasei a III-a
Sceneta elevilor clasei a V-a
Cântece de Crăciun în limba engleză interpretate de eleve din clasele a VII-a
Dansul Crăciunițelor din clasa a VII-a
Colindătorii clasei a IX-a
Sceneta „Nașterea Mântuitorului”
Același grup, la Festivalul de colinde „Florile dalbe”
Colindul liceenilor
Expoziție de desene pe sticlă „Anotimpurile”
3. Integrarea copiilor cu cerințe educative speciale (C.E.S.)
Despre educaţie s-a vorbit şi se vorbeşte mult şi, totuşi, nu este suficient. Dacă dorim să intervenim în favoarea copiilor, trebuie să le oferim tuturor o educaţie de calitate şi, în mod deosebit, copiilor cu cerinţe educative speciale: o educaţie de calitate pentru toţi într-o şcoală pentru toţi.Psihopedagogia integrării și normalizării, este o ramură a psihopedagogiei speciale, care studiază sistemul de învățământ bazat pe școlile incluzive. Această ramură modernă s-a construit în anii 1960. Impunerea acestei discipline a fost determinată de necesitatea respectării Drepturilor Fundamentale ale Omului, dreptului fundamental la educație egală pentru toți copiii, ținând seamă de cerințele lor specifice.
În ultima perioadă, sistemul educativ a suferit anumite schimbări fundamentale prin apariția conceptelor de educație integrată și școală incluzivă datorită elevilor cu cerințe speciale educative.
Copiii cu C.E.S suferă diferite tipuri de deficiențe, de aceea curriculum școlar trebuie să fie cât mai flexibil pentru a putea permite fiecărui copil să avanseze în ritmul său propriu și să fie tratat în funcție de capacitățile sale de învățare. Flexibilitatea curriculum-ului se referă la adaptarea conținuturilor, metodelor, mijloacelor și tehnicilor de lucru în cadrul activităților instructiv-educative.
Profesorul de sprijin este o persoană specializată în activitățile educative și recuperatorii adresate copiilor cu C.E.S. Acesta poate fi angajatul unei școli speciale, al unui centru de recuperare sau al unei școli incluzive. Pe lângă activitățile specifice, profesorul de sprijin poate participa la activitățile didactice din clasă pentru a se ocupa în special de copilul/copiii cu C.E.S.
Nirje spune că, „ integrarea înseamnă să ți se permită să fii capabil a fi tu însuți printre ceilalți”. Integrarea se referă la „relația care se instaurează între individ și societate” (Nirje,B.,1976)
Prin urmare, toți elevii au dreptul la educație și trebuie să vedem potențialul fiecărui elev, concentrându-ne asupra metodelor de ajutorare a copiilor, astfel încât aceștia să se simtă egali, creându-le condițiile necesare.
Prin includerea elevilor cu handicap în școlile obișnuite, se ajunge mai ușor la înțelegerea lor de către cei normali, la acceptarea și protejarea lor, chiar în grupurile sociale obișnuite. (E.Verza,1992)
Copiii normali nu sunt întotdeauna drăguți cu cei care sunt diferiți de ei. Unii sunt mai răutacioși și atunci când sunt în preajma copiilor cu C.E.S, îi pot imita, pot râde de ei, se pot juca lângă ei fară să-i includă. Pentru a-i putea înțelege mai bine, se pot organiza jocuri cu ajutorul cărora pot înțelege pe rând diverse handicapuri.
Modelul itinerant este un sistem în care copilul este integrat într-o clasă pentru copii normali, fiind instruit de către profesorul clasei normale de elevi și este sprijinit de un profesor itinerant (specializat în munca cu copiii cu handicap). Copiii integrați vor beneficia de o programă adaptată nevoilor educaționale, programe de intervenție personalizate.
Este foarte importantă colaborarea cu familia elevului cu C.E.S.
În ceea ce privesc activitățile didactice destinate elevilor cu C.E.S se pot folosi metode precum povestirea, expunerea, explicația, descrierea, folosindu-se un limbaj adecvat, prezentarea trebuie să fie clară, concisă, ideile să fie sistematizate, să se recurgă la procedee și materiale intuitive, elevii trebuiesc antrenați prin întrebări de control pentru a verifica nivelul înțelegerii și pentru a interveni cu noi explicații. Spre exemplu, în cazul copiilor cu deficiență mintală utilizarea povestirii ca metodă didactică trebuie să fie însoțită de suport ilustrativ, sugestiv sau imagini, deoarece atenția poate fi captată mai ușor.
Metoda demonstrației îi ajută pe elevii cu C.E.S să înțeleagă elementele de bază a unui fenomen sau proces. O bună metodă care poarte fi folosită cu o maximă eficiență este învățarea prin cooperare. Astfel, elevii se pot ajuta reciproc, încurajându-se și împărtășindu-și ideile, se învață unii pe alții, realizează că au nevoie unii de alții pentru a duce o sarcină a grupului la bun sfârșit.
Din experiența personală, putem afirma că profesorul poate folosi în procesul de predare-învățare și evaluare diverse strategii și intervenții utile cum ar fi folosirea frecventă a sistemului de recompense, laude, încurajări, astfel încât să fie încurajat și cel mai mic progres al elevului cu C.E.S. Elevii trebuie sprijiniți, încurajați printr-un ton calm, o stare binevoitoare a profesorului, o atitudine deschisă.
Ca în orice domeniu există avantaje și dezavantaje, astfel cadrele didactice pot întâmpina probleme în comunicarea cu acești elevi, în captarea atenției, progresul lent al copiilor, aceștia putând deranja ora, având probleme de disciplină. Cadrele didactice pot întâmpina dificultăți în găsirea metodelor pentru a convinge copilul cu C.E.S să îndeplinească sarcinile lecției, depunând un efort sporit. Activitatea copiilor cu C.E.S trebuie permanet urmărită,iar timpul devine un dușman în activitățile copilului cu C.E.S.
Cu certitudine elevii cu C.E.S au nevoie de ajutor în vederea adaptării, integrării și devenirii lor ca și ceilalți elevi cu succese și insuccese, cu realizări și ratări, dar și cu rezultate încurajatoare.
Educatoare Andrea Țifrea, Grădinița Nr. 1 Sărmaș
Bibliografie:
- Gherguț, A., Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom, 2005;
- Popovici, D. V., Elemente de psihopedagogia integrării, Editura PRO HUMANITAS, București 1999.
