Cămașa românească în cultura vizuală, de Cosmina-Marcela Oltean

Portul s-a aflat mereu în strânsă legătură cu mediul și stilul de viață al unui popor. Cămașa tradițională, gândită cândva ca veșmânt de sărbătoare, încărcat cu elemente simbolice, a devenit, mai ales începând cu secolul XX, obiect de muzeu - obiect de artă în care s-au concentrat povești, căpătând astfel valențe de document istoric.

Ziua Iei, sărbătorită de Sânziene

Este al zecelea an în care, la iniţiativa comunităţii virtuale La Blouse Roumaine, pe 24 iunie se sărbătorește Ziua Iei Românești. Deși este promovată şi la nivel internaţional, ia a fost până de curând un brand de țară neoficial. Preşedintele României, Klaus Iohannis, semna pe 21 iunie decretul pentru instituirea zilei de 24 iunie ca „Ziua Iei”.

În 29 martie 2021, România, împreună cu Republica Moldova, au depus dosarul multinațional „Arta cămășii cu altiță - element de identitate culturală în România și Republica Moldova” pentru înscrierea elementului în Lista reprezentativă a elementelor de patrimoniu cultural imaterial a umanității UNESCO, dosarul de nominalizare urmând a fi evaluat în cadrul celei de-a 17-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din noiembrie/decembrie 2022.

Cămăși după tabloul lui Henri Matisse 

Cămașa românească în artă

Cămașa tradițională, prin arta ce o înglobează și prin profunda semnificație istorică, a devenit în timp un puternic simbol în cultura vizuală universală. Să nu uităm numeroasele opere de artă care o reprezintă pictural, cinematografic, precum și tendințe vestimentare recente, care o folosesc ca sursă de inspirație pentru noi creații. În istoria artei, Nicolae Grigorescu, Constantin Daniel Rosenthal, Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Nicolae Vermont, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Camil Ressu, Francisc Şirato, Dumitru Ghiață sau Ion Theodorescu-Sion sunt pictorii care au reprezentat adesea cămașa populară pe pânzele lor.

Au făcut la fel celebrii Henri Matisse, Auguste Renoir, Frederick Arthur Bridgman sau Franciszek Teodor Ejsmond, precum și nume mari din lumea modei - Yves Saint Laurent, Oscar de la Renta, Tom Ford, Jean Paul Gaultier, Carolina Herrera şi Isabel Marant, fiind cei mai cunoscuți.

 La blouse roumaine, Henri Matisse

În modă, chiar și reprezentarea subiectivă a cămășii pictate de Matisse, a prins viață, în atelierul lui Yves Saint Lauren, prin reconstituirea materială a cămășii stilizate de artist în faimosul tablou. Astfel, în artele vizuale, în pictură, cinematografie și modă, IA a fost şi este actuală.

Cămașa tradițională purtată de personalități iconice

Cămașa tradițională a fost purtată cu mândrie de personalități precum reginele României, Elisabeta și Maria, de o mare parte a aristocrației feminine a acelor timpuri și nu numai. Ia românească a intrat în modă în perioada interbelică, atunci când Regina Maria a României s-a fotografiat în cămașă tradițională românească, intrând astfel în conștiința boemei Europe a acelor vremuri. Pentru întâlnirile oficiale, Regina Maria adapta ia românească la ținute speciale, ieșind din canon. Ia a fost purtată și de Smaranda Brăescu, aviatoare și prima femeie parașutist cu brevet din România, care înregistra un record mondial, devenind campion european la parașutism în urmă cu exact 90 de ani. Maria Tănase este de asemenea un personaj iconic, în permanență asociat cămășii tradiționale, evident și prin conexiunea sa cu folclorul românesc.

Regina Maria 

Smaranda Brăescu

Personalitățile amintite au fost selectate ca purtătoare de imagine într-un nou proiect Romfilatelia, a cărui materiale (cărți poștale, plicuri, timbre) au fost emise în a doua parte a lunii în curs. “Recunoscând importanţa istorică şi culturală a iei româneşti, precum şi semnificaţia ei la nivel naţional, propagată adesea peste graniţele ţarii, Romfilatelia dedică acestui simbol românesc cel mai nou proiect de timbre, intitulat sugestiv Ia romaneasca, tezaur naţional. Emisiunea de marci poştale Ia romaneasca, tezaur naţional ilustrează, printr-o abordare grafică originală, patru personalitaţi feminine, care au purtat cu mândrie cămaşa tradiţională a românilor şi au facut-o cunoscută peste hotarele ţării.”

Cosmina Marcela OLTEAN

Proiectul județean BUCURIA POVEȘTILOR, la SUBCETATE

 Prof. înv. preșcolar Urzică Viorica

Liceul „Miron Cristea” Subcetate, Grădinița ,,Piticot”

   La Subcetate, „Bucuria poveștilor” a fost într-adevăr o bucurie. Am primit cu brațele deschise această provocare și am pornit la drum.

    În NOIEMBRIE 2021, am avut prima întâlnire cu educatoarele, am conceput Planul de lectură comun și am lansat on-line proiectul într-o întâlnire virtuală cu părinții. Astfel, fiecare părinte și-a amenajat acasă propria Insulă de lectură. În cele trei grupe, spațiul destinat cărților și cititului a fost amenajat cât mai atractiv de către cele trei educatoare din școala noastră.

    La realizarea Insulei de lectură din grupa „Iepurașilor”, grupă pe care o conduc, s-a implicat toată familia mea: soțul mi-a confecționat și mi-a prins pe perete o bară metalică, fetița a decupat și a lipit literele alese cu grijă de mine din oferta online, am cumpărat o perdea, două instalații luminoase și un covoraș-puzzle din spumă. Apelul copiilor l-am făcut printr-o poezioară pe care aceștia au învățat-o cu ușurință:

                  „Când luminițele se-aprind                  

                   Acestea vor să dea de veste,

                   Că-n grupa noastră de copii

                   Urmează ORA DE POVESTE”

    De asemenea, am încheiat un parteneriat cu Biblioteca școlară, însă, din cauza lucrărilor care se efectuează în școala noastră, am desfășurat doar două activități în Bibliotecă, în celelalte d-na bibliotecară a fost invitata noastră în Grădina de lectură a grădiniței.

„Locul nostru „magic” de pe holul Căminului Cultural s-a transformat rapid într-un punct de atracție: am pus o băncuță căreia i-am tăiat picioarele, am vopsit-o împreună cu un raft, am pus un gărduț, câteva cărți și multă curiozitate. Dimineața la sosire ori la plecarea copiilor sau atunci când aveau un răgaz, copiii explorau cărțile puse la dispoziție. Pentru început, invitații au fost cei din incintă: d-na îngrijitoare, profesorul de sprijin, studentele care au făcut practică la noi.

      În DECEMBRIE, am donat grupei mele 4 cărți care îl au ca protagonist pe Micul Prinț, personajul principal din proiectul cu același nume de pe platforma eTwinning în care suntem implicați , și ca prim invitat am avut-o pe d-na directoare  Anișoara Balog căreia i-a plăcut atât de mult atmosfera creată de copii încât a repetat această experiență, de această dată în Grădina de lectură, cu toți copiii din grădiniță. Au început să curgă invitații și să crească entuziasmul. D-l director, d-l profesor de religie, d-na director adjunct, d-na învățătoare a clasei a IV-a, d-na asistentă medicală și mulți alții au răspuns invitației noastre. Banca de resurse ne-a fost de un real sprijin: am ascultat povestea „Iepurilă și prima ninsoare” citită atât de frumos de d-na Mihaela Suciu , apoi am pictat și noi primii fulgi de nea, am citit povestea „Visând la zăpadă”, apoi ne-am jucat jocul online de pe platforma Learnningapps creat de d-na Mariana Vrabie. Mulțumim doamnelor!

    Tot în decembrie, în jurul bradului, am depănat cele mai haioase povești cu Moș Crăciun.

    În IANUARIE 2022, am primit cu entuziasm o sponsorizare: 7 cărți cartonate din seria Lama Lama care au făcut deliciul micilor cititori. Ziua Culturii a fost o zi deosebită, sărbătorită cu bucurie de copii. Rutina de lectură pe scări a fost o activitate pe placul copiilor; ei asociau ziua în care pictam cu ziua cititului pe scări (iată și un avantaj al mutării noastre, fiindcă la vechea grădiniță nu aveam scări).

    Povestea „Mănușa” și prima noastră încercare de dramatizare a fost o reușită; am  declarat „Mănușa” POVESTEA SĂPTĂMÂNII deoarece am repetat-o iar și iar, la cererea copiilor.

   În FEBRUARIE, mare ne-a fost bucuria când Editura Bookzone ne-a trimis un pachet cu 25 de cărți. Astfel, ne-a fost mai ușor să sărbătorim Ziua Națională a Lecturii.

    Ziua Internațională a Cititului Împreună a fost o zi plină de activități de lectură (doar e o singură dată pe an):

    - de la ora 9, elevii din clasa a IV-a ne-au citit online povestea „Un loris pe nume Doris”;

  - de la ora 10, tot într-o întâlnire online, ne-am întâlnit cei aproximativ 500 de copii si 55 de cadre didactice implicați în proiectul ,,Micul Prinț” de pe platforma eTwinning, pentru a asculta un scurt fragment din poveste;

    - de la ora 12, d-na bibliotecară a fost invitata noastră în Grădina de lectură unde am ascultat cu totii ,,Lama Lama citește”.

    O altă activitate deosebită din luna februarie a fost Ziua siguranței pe internet în care d-l profesor de fizică și informatică ne-a citit o poveste, am explicat regulile pe înțelesul copiilor, apoi am colorat imagini reprezentative.

     În luna MARTIE am sărbătorit 100 de zile de grădiniță și am adunat într-o carte virtuală creată în Storyjumper, 100 de fotografii din cele mai frumoase activități „Bucuria poveștilor”.

    „Carte-mărțișor” a fost activitatea prin care părinții și comunitatea ne-au dăruit 30 de cărți. Și Asociația Ovidiu.ro a contribuit la îmbogățirea bibliotecii ca urmare a participării noastre în Proiectul „Citește-mi 100 de povești” și cursul „Magia lecturii”.

      În luna APRILIE, de Ziua Cărților pentru Copii, am avut-o invitată pe doamna psiholog Ionela Tudor care ne-a făcut o prezentare a cărților proprii și ne-a citit povestea „Adevărata poveste a lui Bau-bau”. Topul cărților preferate a fost o activitate grea deoarece au fost multe cărți preferate și toate meritau un loc pe podium.

      Cea mai frumoasă activitate a lunii MAI a fost „Toată școala citește”; în ziua stabilită, la ora stabilită, fiecare clasă a citit povestea preferată, ca într-o mare rugăciune.

      În luna IUNIE am fost nevoiți să renunțăm la Gradina de lectură (era nevoie de accesul la scenă) dar ne-am mutat activitățile afară; doar vremea ne-a putut opri din a nu citi.

    Ca beneficii ale derulării acestui proiect pot sa va spun următoarele:

- copiii și-au dezvoltat competențe de comunicare și sociale, și-au dezvoltat vocabularul, imaginația, au învățat cuvinte și expresii noi, au devenit mai curioși și au pus multe întrebări, au învățat să-și gestioneze mai bine emoțiile;

- fiecare grupă are acum propria Insulă de lectură amenajată atractiv, dotată corespunzător temei;

- biblioteca grădiniței s-a îmbogățit cu multe cărți;

- educatoarele au fost interesate să se  perfecționeze participând la cursuri și webinarii destinate lecturii;

- marea parte a părinților a participat la atelierele de lectură atât online cât și fizic, și-au amenajat propriile Insule de lectură acasă și au postat frecvent pe pagina de facebook a grupei;

- comunitatea și colegii  au apreciat acest proiect și s-au implicat în desfășurarea activităților.

      Îmi închei mereu prezentările legate de acest proiect cu motto-ul ,„Cărțile îți dau aripi”. Deși uneori timizi și nu în cele mai bune condiții, cred cu tărie că la Subcetate aripile sunt deschise, gata de zbor în Lumea Cărților. Cu siguranță, experiența dobândită și baza materiala acumulată ne vor da ZBOR ÎNALT în anul ce urmează.

 

 

 

 

 

Omagiu profesorilor AUREL ROMAN (1938-2011) și IOANA ROMAN (1940-2008)

 

Absolvent al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţele naturii-geografie, profesorul AUREL ROMAN şi-a început cariera didactică la Liceul din Subcetate în anul 1963. „Anii rodnici în multiple activităţi şcolare şi extraşcolare, cultural-distractive, animate cu deosebită răbdare, dragoste, ingeniozitate şi pasiune au rămas de neuitat pentru elevii săi. E imposibil de a exprima totul în câteva rânduri! La Subcetate (1963-1974), apoi la Sighişoara, profesorul Aurel Roman a slujit învăţământul românesc cu nobilă abnegaţie şi dăruire, cu competenţă şi onoare.

Ne amintim cu drag de lecţiile de biologie, geografie şi chimie ale profesorului, captivante prin ţinuta academică, sobră, distinsă a acestuia, prin acurateţea explicaţiilor, prin ritmul domol al expunerii, prin bogăţia materialelor didactice ajutătoare, prin desenele şi schiţele clare, meticulos executate cu cretă colorată pe tablă. Lecţia decurgea firesc, într-o atmosferă caldă, de comuniune perfectă între profesor şi elevi, într-o curgere domoală, fără tensiune. Profesorul avea măiestria de a transmite elevilor săi curiozitatea şi dragostea pentru învăţătură, bogate informaţii ştiinţifice.

1969: Ora de anatomie cu prof Aurel Roman

Datorită pasiunii pentru şcoală şi elevi, munca de educator s-a contopit cu viitorul elevilor. Profesorul Aurel Roman îşi merită destinul de a rămâne în conştiinţa celor care l-au avut ca profesor. Au trecut mulţi ani! Elevii de altădată de la Subcetate ai profesorului Aurel Roman sunt acum în preajma pensionării sau chiar pensionari, dar amintirile şi cuvintele lor de recunoştinţă sunt elocvente.” (Profesor Doina Dobreanu)

„Tot respectul în ceea ce priveşte probitatea profesională – muncă, serozitate, corectitudine, cinste – pentru diriginţii pe care i-am avut: profesori Aurel Roman, Maria Urzică şi Emil Ţepeluş!

În evocarea pe care am făcut-o dascălilor mei în prezentarea monografică a liceului din Subcetate, scoasă în 2002 de profesorii Doiniţa şi Vasile Dobrean, l-am aşezat sincer, din adâncul sufletului meu, pe domnul profesor Aurel Roman în rândul dascălilor liceului care merită pe deplin titlul de „Oameni care au sfinţit locul”. Sintetizând calităţile pe care i le-am perceput ca dascăl, voi enumera câteva: foarte bine pregătit în specialitatea Biologie, riguros, meticulos în tot ceea ce ţine de actul didactic, foarte exigent şi pretenţios cu răspunsurile elevilor, drept şi corect în aprecieri, devotat profesiei nobile de dascăl atât în instruire, cât şi în educarea, în formarea noastră. A rămas pentru mine un model pe care l-am urmat în multe privinţe. Am învăţat cu plăcere şi botanica şi zoologia. Anatomia şi fiziologia omului ne-a predat-o soţia domnului, doamna profesor Ioana Roman. N-am uitat multe dintre denumirile latineşti, mai ales ale plantelor, determinările făcute în natură, schiţele şi desenele minuţios întocmite, explicaţiile clare însoţite de bogate materiale didactice.

Ca diriginte, s-a preocupat îndeaproape de toate modalităţile şi acţiunile prin care se forma personalitatea noastră. A fost tot timpul dornic să fim în frunte şi să realizăm lucruri de calitate: spectacole şi concursuri pe scena Căminului Cultural, programe artistice distractive de brigadă artistică, de dansuri populare şi moderne pentru reuniuni. Era mereu printre noi. Mi-amintesc cu plăcere de un spectacol deosebit de Anul Nou cu petrecerea revelionului în şcoală, în Sala de sport. Nu pot uita orele de dirigenţie, într-adevăr educative – bine pregătite, implicându-ne efectiv. Nimic n-am uitat şi toate mi-au servit în formarea mea ca dascăl, mai târziu. Domnul diriginte m-a îndrumat şi în această direcţie, a conducerii unei clase, a întocmirii documentelor dirigintelui. Mi-a explicat multe lucruri, noi pentru mine în primii ani ai mei ca dirigintă. Ca elevi, niciunul nu-ndrăzneam să ne împotrivim vreunei sarcini primite, nu vroiam sa-l supărăm în vreun fel. Am fost întrebată, cândva, de către elevi de-ai mei, dacă noi fugeam de la ore… Nu cred că i-am convins spunându-le că în acele vremuri şcoala era un lucru atât de serios şi de pretenţios încât nici măcar ideea asta în sine nu exista. Cu dascăli ca cei pe care i-am avut, cu felul în care am fost crescuţi şi educaţi nici nu se putea altfel. Şi domnul profesor Aurel Roman e unul dintre ei.

Domnul profesor s-a preocupat şi de organizarea unor activităţi cu dascălii şi sătenii, alături de întreg colectivul didactic: brigadă artistică, montaj şi un deosebit de frumos carnaval la Căminul Cultural din Subcetate. Mi-a sădit în suflet permanent respectul pentru carte şi mai ales respectul pentru lucrul bine făcut, de care să fii mulţumit şi tu şi ceilalţi, exigenţa cu tine însuţi şi cu cei cu care ai tangenţă.

Vă voi păstra în suflet cu respect şi preţuire, stimate domnule profesor până la sfârşitul existenţei mele!” (Profesor Georgeta Dobreanu)

Elevii clasei a IX-a ai Liceului Subcetate, 1965

Diriginte profesor AUREL ROMAN

„Se cuvine din când în când să ne întoarcem gândurile spre cei care ne-au însoţit în anii tineri în lumea plină de taine a cărţii. Lor li se cuvin laude şi lauri, lor, a căror misiune nu încetează niciodată în timp, fiindcă învăţătura, care arde ca o flacără, rămâne să lucreze în minţile noastre… Cinste şi închinare celor pe care aşa i-am perceput şi simţit, în primul rând domnului diriginte al promoţiei mele – profesorul Aurel Roman!” (Profesor Rodica Rizea) 

1971, Cu brigada artistică, la Târgoviște

Fiica lui Ioan şi a Ioanei Dobrean din Subcetate, Ioana Dobrean a absolvit în anul 1965 Facultatea de Ştiinţele Naturii la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. În acelaşi an revine în localitatea natală ca profesor titular de ştiinţele naturii, fiind unul dintre dascălii de aleasă vocaţie care a lucrat o vreme la Liceul din Subcetate (1965-1974).

Profesorii Ioana şi Aurel Roman, având aceeaşi specialitate, au alcătuit nu doar o familie, ci şi o echipă de buni profesionişti. Este firesc ca adesea cei doi profesori să fie evocaţi împreună, ca un tot inseparabil, cu calităţi şi merite complementare, aşa cum remarca Dr. Psih. Pavel Mureşan, Profesor Universitar la Toronto: „Erudiţia, experimentalismul şi pasiunea exploratoare pentru înţelegerea sensului şi secretelor vieţii au fost lecţia de viaţă pe care am primit-o de la profesorii Ioana şi Aurel Roman, cărora le port atât de mult respect”.

„Generaţiei mele, aprecia Conf. Univ. Dr. Doina Butiurcă în anul 2002, i-a fost dat privilegiul de a-şi fi cultivat pasiunea pentru cultură, poezie şi frumos sub îndrumarea unor dascăli de aleasă vocaţie. Căci ce altă definiţie poate fi dată vocaţiei, decât puterea lăuntrică a profesorului de a intui că mintea tânărului nu este un creuzet, ci o torţă. O torţă pe care trebuie s-o aprinzi în aşa fel încât la rândul ei să lumineze singură. Când eram copii, gândeam ca nişte copii. Devenind adulţi, am gândit cu maturitate, străluminaţi de flacăra copilăriei. Ce viaţă şi-ar putea păstra candoarea, inocenţa şi frumuseţea, dacă nu ar rămâne aproape de izvoarele veşnice ale formării sale spirituale şi umane?”

    Text publicat în cărțile:

-     Liceul Miron Cristea, Asociația Culturală Dobreanu, LICEUL DIN SUBCETATE, LA 50 DE ANI, coordonatori Doina Dobreanu și Vasile Dobreanu, 2011, pp. 74-78

-     Asociația Învățătorilor Harghiteni, CTITORI DE NEAM, Coordonator prof. Elena Mîndru, vol. I, 2011, pp. 199-203

 

 ALBUM FOTO

La întâlnirea de 30 de ani a promoției 1969, în  1999

ÎNTÂLNIREA DE 40 DE ANI A PRIMEI PROMOTII A LICEULUI DIN SUBCETATE, 1965-2005

DIRECTOR: DAN CREMENCIUC

DIRIGINTE: prof. TRAIAN CIOCIU

Profesor de științe biologice: AUREL ROMAN

Foto, înregistrare video: DOINA DOBREANU

    IULIA DOBREAN, Mărturisiri..., 

    Fragment din cartea  LA OBÎRȘIE, LA IZVOR... CONVORBIRI LA SUBCETATE, autori Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu, vol. 2, 2014, pp. 97-109

    Cei opt copii ai lui Ioan și Ioana Dobrean au fost cea mai importantă investiție a lor…, cea mai mare avere. I-au învățat să fie oameni de omenie, să fie niște luptători în fața vicisitudinilor vieții, „să stea drepți”. Sunt vorbele lui Tata Nuțu, care ar trebui scrise cu majuscule. A sădit în sufletul nostru dragostea de muncă fizică și intelectuală, dorința de împlinire și dăruire. La acea vreme, profesiunea de dascăl era, în mintea lui, în fruntea ierarhiei, cu verile libere, dar, în rest, cu misiunea de adevărat apostol pentru cei care așteaptă să-i modelezi și să le deschizi ochii și calea spre desăvârșire.

Spre această profesiune s-au îndreptat patru dintre vlăstarele lor: Maria, Dumitru, Ioana și Iulia. Primul fecior al părinților mei, DUMITRU DOBREANU (1931-2013), trebuia să-i împlinească așteptările. Și așa a fost. Cred că el a moștenit cel mai bine trăsăturile de caracter ale tatei. De la munca asiduă și dăruirea totală în tot ce a făcut el, în accepțiunea tatei, Mitrucu, cum îi ziceam în familie, a transmis celor câteva zeci de generații, ca profesor și director o viață întreagă pe meleagurile toplițene, dorul de învățătură, dragostea de carte. Tata l-a simțit de mic că avea să fie un model al generației sale și că va duce cu cinste și onoare numele familiei. Dovadă sunt sutele de elevi pregătiți de el, profesorul de biologie, pentru admiterea la facultatea de medicină, deveniți medici specialiști care slujesc cu aceeași dăruire la capul bolnavilor, în țară și în lume.

Familist convins, alături de soția sa Rafila, profesor de istorie, s-au completat foarte bine în activitatea didactică și în cei 50 de ani petrecuți împreună. Cu aceeași dăruire și-au îndrumat unicul fiu, Dan Dobreanu, spre înaltă performanță în domeniul medicinei, fiind în prezent profesor rector pe probleme științifice la Facultatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș și șef al Clinicii de Cardiologie din același oraș, remarcabil medic specialist în domeniu, susținător al științei medicale din țară la diverse congrese internaționale cu lucrări inspirate din practica spitalicească. Severitatea, ținuta intelectuală la catedră, abordarea cu competență a noului sunt doar câteva atuuri ce le-a moștenit de la mentorul său, însuși tatăl său.

Primul copil al părinților mei a fost MĂRICUȚA (1927-1994), căsătorită cu inginerul Achim Săniuță. Absolventă a Școlii Normale din Târgu Mureș, a fost educatoare la Toplița toată viața, muza ce l-a inspirat pe soțul ei Achim în creațiile sale lirice semnate cu pseudonimul Sachim Bârsanu.

A urmat IOANA (1940-2008) , absolventă a secției române a Liceului din Gheorgheni, apoi a Facultății de Biologie – Botanică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Mi-amintesc anii în care era elevă la liceu și stătea în gazdă, cum tata mergea la Gheorgheni, la sfârșitul săptămânii, cu căruța să-i ducă mâncare și cele necesare. Pleca dis-de-dimineață și revenea noaptea târziu, spre îngrijorarea mamei și a noastră, a copiilor. Tatăl meu afirma adesea că pentru fragilitatea ei fizică, dar și pentru pasiunea ei pentru studiu, a încurajat-o și a susținut-o să fie dascăl,  să-i fie mai ușor în viață.

    Ioana a profesat o vreme la Subcetate, apoi la Sighișoara. Cu soțul ei, Aurel Roman, profesor de biologie, absolvent al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, s-au completat reciproc în cunoștințe.

    Cumnatul meu Aurel Roman mi-a fost și mie profesor la Liceul din Subcetate. A transmis cu generozitate și știință multor generații de elevi arta de a învăța, de a se pregăti pentru viață. A fost unul dintre cei mai îndrăgiți profesori, cu prestanță, bine pregătit, mereu cu noutăți la orele de predare. A știut să ne învețe anatomia pentru toată viața. Om de o înaltă ținută morală și intelectuală, Relu, cum îi ziceam în familie, ne-a purtat pe aripile cunoașterii. Mi-au rămas în memorie întrunirile cu elevii, spectacolele școlare, balurile mascate, drumețiile montane parcurse cu rucsacul pe spate, excursiile în diferite zone ale țării, care erau în acea vreme desfătări ale adolescenței. Toate îl aveau ca promotor pe profesorul Aurel Roman. L-am apreciat ca om, ca intelectual luminat, ca soț, îngrijindu-și soția bolnavă grav cu dragoste și sacrificiu până la finalul tragic. I-a unit o legătură puternică ce durează acolo, sus, în Ceruri, întru veșnicie. Ulterior, și-a găsit și el sfârșitul într-o excursie, aproape de Zagreb. Își dorm somnul amândoi în cimitirul din Filpișul Mare, localitatea lui natală, în apropiere de Reghin. Le simt lipsa… După decesul părinților, la ei mi-am găsit refugiul sufletesc și alinare.

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2016/01/intre-doua-lumi.html