Mihai Eminescu la Montreal
Lecţia Eminescului. Un posibil discurs aniversar
Profesor Nicolae Bucur
Îl omagiem pe Eminescu de ziua nașterii Sale,
poetul cel fără de vârstă, pentru că Spiritul nu are vârstă. Cu El sărbătorim, de un timp,
şi Ziua Culturii Naţionale. Anul acesta pe 15 ianuarie Luceafărul
nostru ar fi împlinit 173 de an. Pe acest prinţ al poeziei noastre l-am
numit cu o preţioasă şi sinceră sintagmă: „Cea mai frumoasă lacrimă a României”. Poezia eminesciană adună şi azi oameni,
sensibilizându-i în comunicare, armonie şi înţelegere. Şi cu cât mai profund
însuşim Lecţia creatorului întru adevăr şi frumos, ne dăm seama
că Omul e încă plin de enigme şi inedite, iar Opera o
adevărată taină intimă.
Ne bucură şi ne satisface totodată prezenţa
Domniilor Voastre, tineri şi mai puţin tineri, la această întâlnire, pe care o
numesc hrană pentru minte şi suflet, pregătită de
gazdele noastre, cu atâta dăruire şi competenţă. Vă admir pe Voi, colegi de breaslă, pentru
că n-aţi ostenit să transformaţi ora de literatură în lecţie de viaţă, de
cunoştinţe, de dialoguri şi mărturii.
Mă uit la voi, stimaţi elevi. Voi sunteţi
generaţia foarte tânără, dar aţi gustat deja din „sucul cel mai dulce” al
liricii eminesciene, reţinând şi faptul că pentru astăzi ne-aţi pregătit şi
nişte surprize...recitarea, declamarea, declamaţia...
Un lucru trebuie să ştiţi că, poezia română lirică a
ajuns prin Mihai Eminescu la o înaltă dezvoltare. El face parte
dintre cei mai mari poeţi lirici ai lumii. De la El porneşte acel curent care
i-a cucerit pe mulţi: „farmecul particular al limbii, meşteşugul de a-şi
sculpta versul într-o tărie de vorbe vii, sonore şi sugestive, şi într-o
bogăţie de forme necunoscute până la el” (am citat din conferinţa lui
Alexandru Vlahuţă, cel mai de seamă dintre epigonii eminescieni, rostită la
Ateneul Român, în ziua de 12 martie 1892, deci acum 131 de ani).
Iată,
de ce Vă rog să luaţi de bine sfatul dascălului care vă vorbeşte, cel care a crescut şi
copilărit cu melodioasele versuri eminesciene rostite şi fredonate de bunii mei
părinţi. Apoi şcoala, unde am avut parte de nişte profesori care mi-au
aprofundat curiozitatea despre cel care ni se înfăţişa în manual ca un Sfânt
desprins dintr-o icoană. Perceperea, înţelegerea au primit de-a lungul vieţii
„cititorului” care devenisem, noi traiecte. Opera lui Eminescu trebuie interprtată, mai ales în zilele noastre, prin
noi adevăruri, noi frumuseţi. Probabil v-aţi dat seama, că poezia, ca toate
celelalte arte, are o influenţă înălţătoare, mulţumitoare şi liniştitoare
asupra sufletului. Şi câtă nevoie avem, în acest secol trepidant şi plin de
nelinişti, de educatorul gândurilor înalte şi nobile, de lirica
creatorului apei vii, limpede şi tainice, mlădiere şi curgere calmă, dar şi de
lavă deschisă şi fierbinte. Să
încercăm să veghem mai des, nu numai la manifestări omagiale, la melancoliile,
bucuriile şi singurătăţile Poetului.
*
Cu prilejul
acestui moment liric e bine să ne amintim de câteva lucruri mai puţin cunoscute
despre genialul POET !
Avea simț istoric omul Eminescu care reflecta astfel: „Fiecare lucru poartă în sine
însuşi măsura sa”.
O înțeleaptă
cugetare sună așa: „Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi
productiv”.
. De
ştiut: Poezia Stelele-n cer” (1879)...a fost găsită în buzunarul paltonului
lui Eminescu chiar în ziua morții sale, 15 iunie 1889.
. Prima monografie consacrată poetului apare în 1892, sub
semnătura lui Nicolae Petraşcu: Mihai
Eminescu. Studiu crtic.
. Cel mai lung poem de dragoste din lume: Luceafărul.
. Eminescu ar avea o poezie autobiografică cu carater de
autoironie care se încheie cu „numele” lui... „Emini”. Vezi şi cartea: Când
te-am văzut Verena... Mihai Eminescu - Veronica
Micle Scrisori de dragoaste, Cartea Românească, 1998. Eminescu
semnează unele scrisori – „al tău Emin.” Veronica Micle într-o
scrisoare datată 7 decembrie 1879, Iaşi, i se adresează poetului: Scumpul şi iubitul meu Emin. Epistola din 23 martie, 6 oare seara
[1882] are apelativul: „Eminul meu cel
dulce”.
. Academia Română a întreprins editarea Caietelor Eminescu asupra cărora
atrăgea atenţia C. Noica. Editarea integrală – prin fotocopiere – a
manuscriselor eminesciene: nu mai puţin de 14.000 de pag. se datorează
regretatului Eugen Simion – preşedinte pe atunci al Academiei Române, partea
artistică- grafică a fost realizată de artistul plastic Mircia Dumitrescu.
. Tălmăcirea eminesciană: Este surprinzător să constaţi că cele mai bune
traduceri ale poeziilor lui Eminescu nu se întâlnesc în limbi romanice, ci în
engleză, germană şi mai ales, în rusă.
. Cel dintâi traducător în lb. maghiară al lui
Eminescu a fost Sándor József, care în decembrie 1885 a prezentat varianta maghiară a
poeziei „Atât de fragedă” (apărută la 1 sept. 1879, poetul avea 29 de ani), dându-i
titlul „Cseresznyefa fehér virága”, preluând rândul doi al primei strofe „Cu floarea albă de cireş”. Franyó Zoltán, îi găseşte un titlul mai
apropiat de original: „Oly zsenge vagy...”
fiind şi începutul primei strofe „Atât de
fragedă, te-asemeni”.
. Acum 89 de ani, la data de 15 oct. 1934 apare primul vol. de poezie eminescienă în lb. maghiară datorat
poetului, dramaturgului şi publicistului Kibédi
Sándor. Volumul şi-a propus să
cuprindă toate poeziile poetului cunoscute la vremea respectivă şi de aici şi
titlul „Eminescu összes költeményei / Eminescu – opere complete”. Erau cuprinse de fapt 79 de poezii,
dintre care 27 fiind traduse pentru prima dată în limba lui Petőfi. Merită reţinute
în acest sens titlurile: Călin-File din
poveste, Dintre sute de catarge,
Doina, Epigonii, Floare albastră, Împărat şi proletar, Înger şi demon, Odă,
Rugăciunea unui dac, Sara pe deal, Scrisoarea a III-a, Strigoii.
Editorul Stefan Illés Györi releva că Sándor Kibédi „născut din tată
român şi având în vine sânge autentic românesc, a fost un trimis al destinului
pentru a fi interpretul cel mai perfect al lui Eminescu. Trei ani a lucrat la
această operă Al. Kibédi, indentificându-se complet cu lumea de vis a lui M.
Eminescu”. Editorul menţionează că Vaida-Voevod, care a văzut în manuscris
traducerea, a făcut următoarele aprecieri: „Eu cred că Al. Kibédi a
făcut prin aceasta o operă de cea mai mare importanţă nu numai pentru
literatura noastră, care se extinde în spaţiu, ci şi pentru lămurirea şi
edificarea literaturii maghiare, care are ocazia de a se convinge, în sfârşit,
de produsele geniului românesc.” (Din Prefaţa editorului, op. cit., p.5,
Editura Cărţile Ardealului Nou). Din „Predoslovia traducătorului” vă reţin atenţia
cu două pasaje: „Am terminat lucrarea cu credinţa că am reuşit, cel dintâi din
mijlocul naţiunii pentru care s-a făcut această traducere, să pătrund în
desişul lumii lăuntrice a lui M. Eminescu, să mă apropiu de El, să-l îmbrăţişez
şi să-l înconjor în giulgiul sufletului meu viu”. Şi continuă: „Am căutat să
păstrez cât mai fidel, nu numai fondul, ci şi forma. Lucrul acesta nu mi-a fost
greu, mai ales că din partea tatălui meu, în vinele mele curge şi sânge
românesc. Posedând limba română, am putut să păstrez nealterate şi în limba
maghiară, toate nuanţele şi fineţele (fineţurile n.n.) de versificaţie ale lui
Eminescu, pe care un traducător străin de limba românească nu le poate sesiza.”
(Din Predoslovia traducătorului, op.cit. pp.8-9). Despre personalitatea lui Al.
Kibédi, acest talentat şi ambiţios cărturar s-ar putea vorbi mult, mai ales că
avea măreţe planuri în domeniul traducerilor. Nutrea de-a traduce din Caragiale
„Momentele”, nuvelele lui Al. Vlahuţă şi Cezar Petrescu, proiectând o integrală
ungurească a operelor lui Creangă. Dar visurile îndrăzneţe ale tălmăcitorului
s-au spulberat odată cu decesul său prematur la data 16 dec. 1941, împlinise
doar 44 de ani. Cu tristeţe trebuie să spun că activitatea sa literară a fost dată
uitării, iar în cimitirul clujean, de mormântul său nu se mai ştie nimic.
Nu voi mai
insista asupra celorlalţi autori, traducători, fac însă trimitere, printre
altele, la vol. bilingv Eminescu în literatura
maghiară - Eminescu a magyar irodalomban Text ales, prefaţă şi comentarii de Mózes Huba, Editura Kriterion, Bucureşti,
1989. Volumul oferă o selecţie reprezentativă (poezii, articole şi studii) din
contribuţia traducătorilor maghiari, dorindu-se un omagiu adus poetului la centenarul
dispariţiei sale. Am un sentiment aparte pentru această carte pentru că am şi o
frumoasă dedicaţie din partea lui Mózes Huba, participând alături de
domnia sa, la întâlnirea scriitorilor cu cititorii în Harghita în octombrie
1989.
. Preferata mea
poezie ...ar putea fi Cărţile (1876):
„Shakespeare! adesea te gîndesc cu jale, /Prieten blînd
al sufletului meu;/ Isvorul plin al cînturilor tale /Îmi sare-n gînd şi le
repet mereu./Atât de crud eşti tu, ş-atât de moale, /Furtună-i azi şi linu-i
glasul tău; /Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe /Şi-nveţi ce-un ev nu poate să
te-nveţe.”
. Versuri modelate de poet: Răsare lin /Al lunii disc /Venind senin /Pe orice pisc/
Căci luminat/ Şi luminând / S-au arătat /Din când în când.
. Cum vede statuia în bronz a lui Eminescu din „Place de
Roumanie”- Montreal, Canada, soţia artistului Vasile Gorduz (n.8 oct. 1931,
comuna Trifeşti, Orhei – d. 12 dec. 2008 Bucureşti), Silvia Radu, ea însăşi sculptor?
„Eminescu
de la Montreal a fost făcut de Gorduz desculţ tocmai pentru a sublinia modestia
poetului. Cămaşa lungă şi privirea îl fac pe poet să pară în comuniune cu
divinitatea”.
💖💛💙
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2022/01/in-ziua-culturii-romane-pe-urmele-lui.html
https://revistalyceum.blogspot.com/2019/01/15-ianuarie-o-zi-dedicata-lui-eminescu.html
https://revistalyceum.blogspot.com/2015/01/mihai-eminescu-165.html
https://revistalyceum.blogspot.com/2014/01/dor-de-eminescu-lyceum-nr1-2014.html
https://revistalyceum.blogspot.com/2013/01/sarbatorile-lunii-ianuarie-la-subcetate.html
https://revistalyceum.blogspot.com/2011/01/lyceum-nr-10-62-2011.html
http://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.ro/2014/01/dor-de-eminescu.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu