sâmbătă, 8 octombrie 2016

George Coșbuc. Interpretări, Editura „Cezara Codruța Marica”, 2016




Ediție îngrijită de prof. dr. Valentin Marica
 Colecția de carte Via lucis

Volumul este un frumos omagiu adus scriitorului George Coșbuc, la împlinirea a 150 de ai de la nașterea lui, la 20 septembrie 1866.
Cuvântul înainte sau „n…du poetu-n veșnică lumină” („Scrisoarea lui Firdusi”) este semnat de prof. dr. Valentin Marica, inițiatorul acestui proiect literar, realizat cu colaborarea profesorilor de limba și literatura română din învățământul preuniversitar, la Editura „Cezara Codruța Marica”.
Dascălii de literatura română, prin exegezele lor,  susțin intenționalitatea lui Lucian Velea din volumul Coșbuc în căutarea universului liric, privind „creionarea unui profil modern al poeziei coșbuciene”, căci opera acestui erudit poate fi percepură și în prezent „ca o carte de învățătură”.
În loc de postfață, Cezarina Adamescu  ne aduce în atenție cartea semnată de Nicolae N. Tomoniu și Maxim (Iuliu Marius) Morariu, George Coșbuc de la Tismana. Studii. Articole și Amintiri, „o lucrare excepționlă, de mare însemnătate memorialistică”. Apărută recent la Editura Sămănătorul din Tismana, cartea s-a născut din „ideea de a marca legătura marelui poet George Coșbuc de Mișcarea Sămănătorul de la Tismana”, dar și cu intenția de a aduce un binemeritat elogiu cărturarului George Cobuc care, împreună cu Alexandru Vlahuță, a condus revista „Semănătorul” (2 dec. 1901 – dec 1902). Se reține din carte relația de colaborare a celor doi scriitori, bazată pe respect și prietenie, mărturii despre șederea lui Coșbuc la Tismana, între acestea importante fiind ale istoricului literar Ramiro Ortiz, profesor la Universitatea de Litere și Filozofie din București, privind traducerea „Divinei Comedii” a lui Dante Alighieri, la care Coșbuc a lucrat timp de15 ani.
Cuprinsul propriu-zis al cărții îl reprezintă cele 11 interpretări ale textului coșbucian, din care vom reține, fragmentar, concluziile exegeților. Acestor noi interpretări ale operei coșbuciene le urmează o selecție de fragmente extrase din bibliografia critică a operei lui George Coșbuc, sub numele de Aprecieri critice: Octav Șuluțiu, Nichifor Crainic, Vladimir Streinu, Dumitru Micu, Mircea Zaciu, Laurențiu Ulici, I. Negoițescu, Mircea Tomuș, Jacob Popper, Andrei Badiu, Ioan Pintea, Maria-Daniela Pănăzan, Petru Poantă.
Prof. Claudia Oancea-Raica, în Mânioasă – o poezie teatrală a lirismului obiectiv, ne convinge prin demersul său că George Coșbuc relizează, prin oglindirea vieții satului sub raport monografic, „o adevărată matrice spirituală a poporului român, cu pitoresc geografic și etnografic”.
Prof. Raluca Marian analizează textul coșbucian Un basm ca o „poveste în ramă sau ”. „Într-un registru stilistic regional, cu accente arhaice și colocviale, se creează o atmosferă subiectivă, o răsturnare a ființei peste marginile timpului, generând un popas în mit, în trecut, în tainele sufletului.”
Prof. Carmen-Mariana Codreș, Erosul coșbucian, o temă eternă. „Proiectat în illo tempore mitologizant, căpătând sacralitate”, erosul coșbucian este reprezentat în toate ipostazele, în raport cu cu mentalitatea rurală, cu „codul erotic țărănesc”, cu cadrul în care se manifestă sentimentul de iubire, „al solarității, al optimismului și al dragostei de viață” – „un spațiu idilic”.
Prof. Adina Simion, în Note la simfonia iubirii în lirica lui George Coșbuc,  face observații privind forța sugestivă a imaginilor auditive, de mișcare și olfactive, ca și a aliterațiilor, în crearea atmosferei și în potențarea stărilor sufletești ale personajelor lirice.
Prof. Luminița Cornea relevă, în Regina ostrogoților, „dinamica gesturilor și a punerii în scenă specifică lui George Coșbuc”, motivele romantice și clasice ale poeziei, ultimul distih având valoare de „sentință cu valoare morală”.
Prof. prof. dr. Vasile V. Filip, își propune, în Et in Arcadia nos!, „o reevaluare și, implicit, o mai bună înțelegere, din perspectivă actuală, a atitudinii sale (a lui George Coșbuc) față de cultura populară și față de basm în special.”
Poemul Atque nos! este nu doar „o evocare a universului basmului”, ci și o artă poetică privind concepția despre basm, „chipul specific al etniei în viziune proprie, de autoportret”. Cunoscător a cel puțin trei mari universuri mitilogice – grec, roman și indic – Coșbuc își exprimă cu mândrie, încă o dată, convingerea că avem și noi mitologia noastră, cu toate că miturile fundamentale sunt universale, provenind din străvechiul fond comun indo-european, și o face prin titlul poemului și prin exclamația finală „Et in Arcadia nos!, pe care, în spiritul timpului prezent, domnul profesor o traduce „Și noi ne-am născut în Europa”.
 „Expresie a ființei naționale sublimate deopotrivă în cuvânt și muzică” este și doina populară, conchide Prof. Teodora-Alina Roșca, în Doina – Poezia ființei și ființa poeziei.  
Prof. dr. Maria-Daniela Pănăzan, în Sărbătorile pascale în opera lui George Coșbuc, împărtășește convingerea lui Ioan Alexandru, care îl numește pe Coșbuc „poet religios”, opinia istoricului literar Ioan Buzași, care îl numește „poet de rugăciune”, ca și a poetului Nichifor Crainic, și îl consideră pe George Coșbuc „un poet al ceremonialului sacru al satului care viețuiește liturgic, după legile divine, îmbisericindu-se prin pacea lăuntrică pe care i-o dă natura ocrotitoare.” Se oprește la analiza poeziei La Paști, „capodopera poeziei religioase a lui Coșbuc” (I. Buzași), pe care o apreciază ca „icoană a sufletului”, „definitorie pentru viziunea despre lume a poetului, expresie sublimă a frumuseții universului întrupat în umanul creștin, metamorfozat artistic prin rugăciune curată și credință nestrămutată. Poezia este un mesaj al Luminii, al suflului divin peste o lume în rugăciune, un mesaj pentru pace și pentru Nădejde. Învierea e cea mai puternică forță universală, singura în stare de a uni sufletele tuturor. Trăirea în ritm liturgic e cheia care deschide Calea către Împărăția Cerească.” Poezia este „arc peste vremuri ce nu pot avea sfârșit, deoarece sufletul unui neam nu poate să piară.”
Prof. Rozalia Brândaș, comentează în eseul George Coșbuc, arte poetice, poeziile Poetul și Poet și critic, în care George Coșbuc meditează asupra poeziei și condiției poetului (poetul – conștiință națională),  și asupra receptării operei de artă.
Comentând poeziile Moartea lui Fulger, Moartea lui Gelu și Blăstem de mamă, Prof. Elena Stan urmărește Didactica demnității morții și a blestemului în lirica lui George Coșbuc.
La întrebarea „Cât de actual mai este George Coșbuc?”,   
Prof. Mariana Rusu răspunde convingător: „Poezia lui Coșbuc definește (…) specificul unui popor și asta înseamnă să fii actual, până la urmă, (…) astăzi într-o societate care se străduiește să se întoarcă la origini, să se redefinească sau să se reinventeze”, căci Coșbuc vorbește „despre noi, așa cum suntem, despre preocupările noastre milenare: miracolul nașterii ființei, iubirea, muncile statornicite după ritualuri calendaristice, asuprirea și revolta, războiul și perspectiva morții.” „Coșbuc rămâne în actualitatea receptării lirice tocmai prin doza de autentic”, prin „simplitatea și frumusețea limbajului (…), care ne definește și ne recomandă universalității.” (Inserții moderniste în poezia lui George Coșbuc)
Prof. Doina Dobreanu

Un comentariu:

OLGUŢA TRIFAN spunea...

Am citit cu deosebit interes această recenzie de carte, doamna Prof. Doina Dobrean!
Vă felicit şi mulţumesc în acelaşi timp pentru bogăţia de opinii expuse de distinşi slujitori ai educaţiei, care interpretează, deschizând noi orizonturi prin analiză, operei coşbuciene.
Iată ce afirma criticul literar Dumitru Micu, unul din cei mai importanţi cercetători ai operei lui George Goşbuc, autor al unei Istorii a literaturii ro­mâ­ne în secolul al XX-lea: "George Coş­buc era prezent în existenţa popu­laţiei pur ţărăneşti şi n-a trebuit să-l descopăr pentru că trăiam în el."
Ca o paralelă, dar care vine să întărească afirmaţiile doamnei Prof. Mariana Rusu din ultimul dumneavoastră citat, cel care foarte bine ales încheie recenzia domniei voastre, într-un interviu în Jurnalul naţional, la întrebarea:"Şi atunci ce le-aţi spune celor care nu citesc Coşbuc? Ce pierd?" Dumitru Micu răspundea:
"Pierd în primul rând posibilitatea de a cunoaşte o lume care a existat, care-şi avea valorile ei, mai ales de na­­tură spirituală, deci se privează de cu­noaşterea unei componente totuşi de­finitorii a sufletului naţional, a psihologiei neamului românesc, se pri­vea­ză de şansa de a găsi pentru o clipă un liman de linişte, de calm. Pen­tru a recepta mai adecvat valorile mo­der­niste şi ultramoderniste e oportun să le cunoască şi pe cele tra­di­ţi­o­na­le, pentru ca, prin comparaţie, prin paralelă, prin contrast să le per­cea­pă mai adecvat şi pe unele, şi pe al­te­le."
Cu preţuire şi consideraţie,
O.L.T.