Profesorul nostru de informatică, DAN COTFAS

   

     Doina Dobreanu: Era odată un împărat și o împărăteasă, care trăiau într-un sat situat la poalele munților Gurghiu și Giurgeu, pe Valea Mureșului. Împăratul se numea Ioan, iar soția sa era Aurelia. Dumnezeu i-a binecuvântat cu trei feciori: Nicolae, Dumitru și Dan…

 

Așa aș începe povestea dvs. de viață. Sunteți trei frați cu înclinații vădite spre științele reale, performanți, cu rezultate remarcabile încă din primii ani de școală. Toți trei ați terminat liceul din Subcetate, toți trei ați reușit la admitere în facultate imediat după absolvire, în vremea când selecția se făcea printr-un riguros examen. Ferice de părinții care au asemenea odrasle!

Fratele mai mare, Nicolae COTFAS, este în prezent profesor universitar doctor la Universitatea din București, cu un doctorat obținut în țară și cu unul în Franța. Fratele mijlociu, Dumitru COTFAS, este consultant informatician în Canada. Dumneavoastră v-ați întors în Subcetate, sprijin părinților la bătrânețe…

Domnule Profesor Dan COTFAS, ne face plăcere să vă abordăm acum pe dvs., mezinul familiei, după ce, în urmă cu doi ani, am discutat cu frații dvs.[1] Vă propun să vorbiți mai întâi despre părinții dvs., despre copilăria petrecută împreună cu părinții și frații dvs., despre anii de școală la Subcetate.

    Dan Cotfas: Am s-o fac cu plăcere și cu dor pentru părinții mei, care au plecat pe rând, cu dor și de frații mei plecați departe.

M-am născut în spitalul din municipiul Toplița, dar familia noastră a locuit în Subcetate. Parinții mei, Cotfas Ioan și Cotfas Aurelia (născută Țifrea), mi-au asigurat suportul afectiv, moral și m-au ajutat material pe parcursul anilor de studii, pentru care le păstrez o vie amintire.

Școala, ciclul primar, gimnazial și liceal le-am făcut la Liceul din Subcetate. După ce am absolvit Liceul Industrial din comuna Subcetate în anul 1986, în anul 1987 m-am angajat la U.P.L. Gălăuțaș, în secția binale. Îmi amintesc că se lucra în acea perioadă șase zile pe saptămână, în trei schimburi, și duminica patru ore.

După orele de la școală, în perioada cât am urmat gimnaziul și liceul și după programul de lucru, când am fost angajat la secția binale din cadrul U.P.L. Gălăuțaș, am lucrat cu părinții în gospodăria proprie.

Îmi aduc aminte cu drag activitățile specifice fiecărui anotimp din gospodăria părinților mei. Iarna, transportam cu vitele îngrășămintele naturale pe terenurile agricole; mama torcea lâna, cânepa, inul, pregătea firele pentru țesut și țesea; furca și fusele, vârtelnițele și rășchitorul, urzarul și războiul de țesut erau mereu prezente în casa noastră. Primavara, aram, semănam porumb, cereale, cânepă, in, cartofi, prășeam, fertilizam culturile. Vara, coseam iarba, pregăteam fânul și îl transportam acasă. Toamna, seceram, așezam snopii în clăițe, apoi pe pari, să se usuce. După un timp îi transportam acasă și-i clădeam în stoguri, așteptând treieratul acestora cu batoza; recoltam legumele și fructele ecologice; culegeam porumbul, recoltam și cânepa. Puneam cânepa la topit, apoi era melițată, pentru separarea fibrei care, transformată în fire, se folosea în țesăturile pentru îmbrăcăminte. Îmi amintesc zgomotul făcut de stative iarna, când mama țesea pânza, abilitățile de lucru ale tatei care construia diferite anexe în gospodărie. Tata muncea permanent: în atelierul propriu, pe terenurile agricole, la fabrica de cherestea de la Hodoșa.

 Doina Dobreanu:  Au fost frații dvs. un model de urmat? În ce a constat ajutorul părinților în devenirea dvs.? Dar al profesorilor?

    Dan Cotfas: Da, frații mei, care au avut rezultate foarte bune la învățătură la Liceul din Subcetate, ca și la Facultatea de Matematică din București, apoi în cariera didactică, au constituit pentru mine modele de urmat. Încă din clasa a IX-a m-am decis în privința carierei și, implicit, a materiilor pe care urma să le aprofundez în mai mare măsură.

Părinții ne-au asigurat modele de conduită morală, s-au implicat activ în rezolvarea problemelor pe care le aveam, ne-au susținut material în anii de școală, contribuind substanțial la educația informală la care aveam acces.

Liceul din comuna Subcetate, prin profesorii săi, prin conducerea și baza materială, a avut un rol major în formarea noastră. Activitățile formale și nonformale desfășurate pe parcursul anilor de școală și-au pus amprenta asupra dezvoltării personalității noastre, a formării noastre ca specialiști în instituțiile de învățământ superior pe care le-am absolvit și, ulterior, a integrării noastre în viața socială.

     Doina Dobreanu:  Cred că încă din momentul în care v-ați gândit la viitoarea profesie, cea de inginer, preconizați o întoarcere acasă, ținând seama că atunci era nevoie de specialiști în industrializarea lemnului dezvoltată în zona noastră montană.

    Dan Cotfas: Mi-am dorit încă din anii de liceu la Subcetate să mă întorc în zonă, pentru că în acea perioadă industria lemnului se dezvolta, în zonă existau trei platforme industriale mari și câteva ateliere mai mici care ofereau locuri de muncă. Exista cerere pentru personal calificat în industria lemnului. Alt motiv pentru care am revenit în Subcetate a fost ca părintii mei să aibă un sprijin.

Am început Facultatea de Industria Lemnului în cadrul Universității „Transilvania” din Brașov în anul 1987, studiile au durat cinci ani. După absolvire, în anul 1992, m-am angajat la S.C. Hodoșana S. A. în funcția de inginer, am efectuat stagiul militar cu durata de 6 luni în municipiul Bacău, la infanterie, după care am lucrat la Primaria Comunei Subcetate, în funcția de secretar, până în decembrie 2000. M-am transferat la Liceul „Miron Cristea” Subcetate în functia de laborant la informatică și, după absolvirea studiilor postuniversitare la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, am devenit profesor de informatică.

     Doina Dobreanu:  Ati studiat cinci ani industria lemnului… A trebuit să vă reprofesionalizați… din ce motive? Mie nu mi se pare normal cum se valorifică în prezent aurul nostru verde. Dvs. ce părere aveți, ca specialist?

    Dan Cotfas: Fabricile de lemn existente în anul 1992, când am absolvit Facultatea de Industria lemnului din Brașov, au început să-și reducă activitatea, unele au fost închise. Firmele existente în zonă comercializează material brut sau produse finite din lemn. Nu se mai produce mobilier sau alte produse care ar valorifica foarte bine materia primă și forța de muncă locală…

     Doina Dobreanu:  „O cultură fără luceferi se afundă în adânc și așa se trage cortina ultimului act din ființa unui neam. Toți cei ce astăzi suntem chemați la lucrarea minții neamului, avem sacra datorie de a face tot ce ne stă în putință ca o picătură din sudoarea minții noastre s-o punem în candela culturii, ca aceasta să rămână întru dăinuirea neamului nostru românesc. (Î.P.S. Ioan)

Dumneavoastră, ca profesor, sunteți chemat „la lucrarea minții neamului” și sunt convinsă că puneți zi de zi picături din sudoarea minții dvs. pentru luminarea și educarea copiilor din Subcetate și o faceți cu iubire și vorbe bune, cu privire senină și zâmbet cald. Pe omul special îl recunoști după suflet… Cei ce știu să împartă sunt binecuvântați. Lucrul cel mai important în viață este a ajuta pe alții să învingă… Aceasta este menirea profesorului!

Care este misiunea profesorului de informatică Dan Cotfas la Subcetate?

    Dan Cotfas: Eu consider că misiunea mea este aceea de a contribui la dezvoltarea personalității elevilor în conformitate cu obiectivele educaționale ale sistemului de învățământ. Având în vedere că la nivel liceal învățământul este axat pe competențe, în calitate de profesor de informatică trebuie să le asigur elevilor, prin activitatea desfășurată la clasă, competențele digitale specifice necesare și cunoștințele de informatică pentru integrarea elevilor, după absolvire, în activitatea productivă și cea socială.

 Doina Dobreanu:  Ați fost într-o vreme Primarul Comunei Subcetate. Cu ce gânduri ați pornit la drum și cu ce realizări vă puteți mândri acum?

    Dan Cotfas: În anul 2008 am fost ales primar al comunei Subcetate.

Am intenționat să fac multe activități administrative, gospodărești și proiecte de investiție; anumite lucruri au fost realizabile, altele nu, pentru că întotdeauna când facem ceva care cere resurse trebuie să ne raportăm la bugetul de venituri și cheltuieli al comunei Subcetate, valabil și aprobat de Consiliul local pentru anul în curs.

Pe parcursul mandatului de patru ani (27 iunie 2008 - 26 iunie 2012), împreună cu viceprimarul comunei, dl. Rusu Vasile, am inițiat, am obținut finanțare și am realizat următoarele proiecte: electrificarea integrală a satului Duda; refacerea și modernizarea drumului comunal DC 67 din comuna Subcetate, afectat de inundațiile din 2010 (cea mai semnificativă investiție: proiectul de prefezabilitate, aprobarea finanțării în data de 31.08.2011 urmată de semnarea contractului de finanțare, proiectul tehnic – luna mai 2012), terenul de tenis și fotbal de la Liceul Miron Cristea Subcetate realizat în colaborare cu dl. profesor Vasile Dobrean, directorul Liceului „Miron Cristea” Subcetate, lucrările de extindere a Căminului Cultural Subcetate (proiectul tehnic și clădirea ridicată din caramidă) și alte investiții pentru asfaltare etc.

Pe parcursul mandatului am avut încercari de a obține finanțare prin depunerea de patru ori a proiectului de apă și canalizare pentru comuna Subcetate (de doua ori pe fonduri europene - măsura 322 și de două ori pe fonduri guvernamentale ).

 Doina Dobreanu:  Mai sunt șanse pentru realizarea mult visatului proiect de apă și canalizare pentru comună? Ce credeți?

    Dan Cotfas: Da, cred că sunt șanse pentru realizarea acestui proiect dacă conducerea Primăriei și Consiliul local Subcetate țin cont de prioritatea acestuia pentru localitate și alocă fondurile necesare în bugetul local al comunei Subcetate, începând cu proiectul de buget pentru anul următor 2016, ca să susțină toate demersurile necesare, de exemplu: cumpărarea și întabularea unui teren pentru amplasarea stației de epurare, cumpărarea și întabularea unui teren pentru stația de captare a apei potabile, să clarifice situația juridică a drumurilor pe care va fi amplasată investiția, costul studiilor, proiectelor și avizelor care sunt necesare.

Ca surse de finanțare pot să fie fondurile europene și fonduri guvernamentale, în această ordine. Cred ca trebuie verificat calendarul de deschidere a sesiunilor pentru fonduri europene și încadrarea proiectului într-una dintre măsuri cu respectarea strictă a termenelor de depunere.

 Doina Dobreanu:  Cum întrevedeți viitorul acestei localități?

    Dan Cotfas: Cred că viitorul localității noastre depinde de acțiunile și demersurile pe care noi le realizăm în fiecare zi, începând cu conducerea comunei, a instituțiilor de pe raza comunei, a firmelor care își desfășoară activitatea în comună, ca și de demersurile pe care le întreprinde fiecare cetățean conștient de implicarea sa în viața socială din comună. Un răspuns mai direct la această întrebare ar fi următorul: comuna are nevoie de o infrastructură mai bună, de proiecte reale de investiții care intră în finanțare, pe domeniul public sau privat al comunei pe care are competență numai Primaria și Consiliul local Subcetate, accesarea unor proiecte de dezvoltarea de către instituțiile și firmele din comună și chiar de către cetățenii constituiți într-o formă juridică. 

Pentru dezvoltarea turismului în localitate trebuie exploatat potențialul nevalorificat, latent ca: poiana cu lalele pestrițe, mori de apă cu angrenaj din roți dințate din lemn, izvoare de apă minerală, agricultura ecologică, flora spontană, stâni tradiționale etc. și create puncte de atracție turistică.  Este necesar să atragem fonduri în comuna Subcetate și să le utilizăm eficient.

     Doina Dobreanu:  Între timp, părinții au îmbătrânit și, pe rând, s-au mutat Dincolo. Ați rămas stâlpul familiei la Subcetate. Casa dvs. e loc de întâlnire cu frații plecați în lume, chemați din când în când de dorul de „acasă”. Aveți o familie frumoasă la Subcetate. Vorbiți-ne despre bucuriile cele mai mari pe care le trăiți alături de soția și fetele dvs., Lorena și Ioana.

Lorena Cotfas 

Ioana Cotfas

    Dan Cotfas: Sunt căsătorit din anul 1993 și avem doi copii. Ne-am bucurat când s-au născut copiii, bucurii apar în fiecare zi. Copiii reprezintă una din motivațiile noastre de existență și-i dau sens, prin responsabilitatea pe care o avem în formarea personalității lor.

     Doina Dobreanu:  „A visa, asta-i fericirea; a aștepta, asta-i viața” (Victor Hugo) Ce vise are profesorul și părintele Dan Cotfas?

   Dan Cotfas: Visele mele se rezumă la sănatate, capacitate de muncă în informatică astfel încât să-mi aduc o contribuție importantă la formarea copiilor și să-i ajut la integrarea în viața profesională și socială.

Pentru copiii mei îmi doresc să-și dezvolte capacitățile cognitive, afective și psihomotorii corespunzător vârstei, să aibă un parcurs școlar bun sau foarte bun, să termine o facultate, să se realizeze profesional și material și să se integreze în viața socială.

   Doina Dobreanu:  Care a fost și care a rămas crezul dvs. de viață?

  Dan Cotfas: Crezul meu este că omul are capacitatea de a deveni mai bun decât este, de a schimba pozitiv propria lui viață și a celor din jur, viața fiind un lung șir de alegeri bune sau greșite pe care le facem la un moment dat, cu credință, disciplină, muncă. Cu o corectă gestiune a timpului din fiecare zi, cu un program zilnic strict, rezultatele nu întârzie să apară. Nu cred în soluții miraculoase de îmbunătățire a vieții de la o zi la alta sau, cum se spune, „peste noapte”.

  Interviu publicat în cartea LA OBÂRȘIE, LA IZVOR... CONVORBIRI LA SUBCETATE, vol. 3, 2015, pp. 54-61, autori: Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu

---

[1] DOBREANU, D. – DOBREANU, V., 2013, Convorbire cu Nicolae Cotfas, pp. 38-45; convorbire cu Dumitru Cotfas, pp. 31-37