duminică, 3 octombrie 2010

Țesături românești - Lyceum, anul XIV, nr. 7 (59), 2010

În Peștera Șugău

CUPRINS:

1. Doina Dobreanu, Ţesături româneşti din zona Mureşului Superior(secolul XX), 2010. Recenzie. Prof. Maria Stoica
2. Valentin Marica, În agrafe de curcubeu
3. Zile de vacanță de neuitat
4. In excursie la peștera Șugău


5. Educatoare Viorica Urzică, Prietenia, o comoară de preț

DOINA DOBREANU,
Ţesături româneşti din zona Mureşului Superior(secolul XX)

În decurs de doi ani de la apariţia volumului „Cusături artistice din Subcetate- Mureş, Harghita”, doamna profesoară Doina Dobreanu a adus la lumina tiparului o nouă carte, care are menirea de a completa imaginea despre tezaurul de artă populară existent în zona Subcetate din judeţul Harghita, locul în care autoarea s-a născut şi a copilărit, formându-se în matricea spirituală asigurată de satul românesc autentic, nealterat de imixtiunile vieţii moderne, ori de influenţe străine. A ales mai târziu să-şi desfăşoare activitatea profesională în localitatea natală, „slujind cu onoare învăţământul, mai bine de 36 de ani”-după cum ne spune în „Cuvântul către cititor” ce deschide volumul.
Profund ataşată de valorile satului românesc, trăind în mod firesc mândria de a aparţine unor meleaguri cu tradiţie culturală bogată, doamna profesoară şi-a canalizat preocupările spre studierea aprofundată a fenomenului cultural specific acestei zone geografice a ţării noastre. Efortul de tezaurizare a bogatului filon artistic din comuna natală îl continuă acum prin deschiderea expoziţiei de la Muzeul Oltului şi Mureşului Superior, unde figurează cu valoroasa colecţie personală, Casa cu amintiri, cea care a stat la baza cercetării expuse în lucrarea Ţesături româneşti din zona Mureşului Superior, apărută în luna august.
Publicarea cărţii este unul dintre acele evenimente culturale despre care nu poţi vorbi decât cu bucurie. Ea este parte dintr-un ansamblu de lucrări, care studiază arta populară din Subcetate, ilustrată prin piesele colecţionate în decursul unui veac - secolul XX. Numeroasele studii şi articole, publicate în ultimele două decenii, stau mărturie despre această constantă a preocupărilor doamnei profesoare.
Ca şi lucrarea dedicată cusăturilor artistice, monografia Ţesături româneşti din zona Mureşului Superior(secolul al XX-lea) introduce cititorul în sfera satului de munte tradiţional, care a conservat un mod de viaţă specific, aducând până în secolul XX imaginea complexă a artei populare şi a meşteşugurilor practicate de localnici.
În prim- planul cărţii se află nu numai elementele de artă populară şi obiectele ce alcătuiesc habitatul tradiţional al acestei zone geografice a ţării, numite generic „a Mureşului Superior”, ci se situează mai cu seamă omul, cu valorile etice şi estetice care compun profilul său moral. Cartea ne dă o măsură impresionantă a hărniciei şi talentului acestor creatori de frumos, insistând pe trăsăturile morale ale ţăranului român: respectul pentru rituri şi forme de viaţă, credinţa în Dumnezeu, cultul strămoşilor, gustul pentru valorile autentice.
Structura cărţii este dată de cele două componente importante: prezentarea meşteşugului tradiţional al ţesutului din zona Subcetate şi, partea a doua, un album fotografic cu imagini sugestive ale artei populare din acest areal geografic.
Respectând un criteriu al simetriei compoziţionale, autoarea încadrează partea întâi a volumului între două „file de istorie subiectivă” care îmbină mărturia auctorială cu ficţiunea generatoare de artă literară.
Cartea ne introduce în sfera culturii şi civilizaţei din zona Subcetate, prin intermediul a două legende care explică întemeierea aşezării şi numele localităţii.
Argumentul invocat de doamna profesoară în scrierea acestei cărţi prilejuieşte un excurs prin memoria afectivă, oferindu-ne o mărturie extrem de emoţionantă, ce justifică ataşamentul faţă de lumea satului românesc:
„ Am crescut într-o familie autentică de ţărani, în care am cunoscut mai toate activităţile proprii gospodăriei, organizate aproape ritualic în funcţie de sărbătorile importante ale anului şi de anotimpuri, participând după puterile mele la fiecare dintre ele. Când mă gândesc la atmosfera casei părinteşti în care am crescut, o retrăiesc cu toate simţurile mele. Imaginile vizuale sunt perfect asociate cu cele sonore ale meliţei, fusului, suveicii, vătalelor, sucalei, cu cele olfactive şi chinestezice. Simt mirosul de lână proaspăt tunsă de pe oi sau proaspăt vopsită, păstrez mirosul caierului, al inului şi al cânepii scoase din topilă, al puzderiei, al torturilor spălate în leşie de fag. Au rămas în degete senzaţiile firelor toarse din caier, întinse pe răşchitor, depănate de pe vârtelniţă în gheme...”(Argument, pag.6).
Cu acurateţea omului de ştiinţă, autoarea ne introduce în acest univers al meşteşugurilor artistice manufacturiere - pe cale de dispariţie astăzi-, operând o selecţie judicioasă a temelor care fac obiectul cercetării. Ne sunt înfăţişate în partea „tehnică” a lucrării toate elementele ce ţin de arta ţesutului, începând cu pregătirea firelor, vopsitul lor, tehnica ţesutului manual, tipurile de nevedituri. Clasificarea ţesăturilor este însoţită de o expunere a motivelor ornamentale întâlnite în zona Subcetate, cele abstracte ale rozetei, rombului, fulgerului şi crucii, dar şi motivele realistice, ale florilor, frunzelor, arborilor (bradul) şi pomilor fructiferi (mărul). Operând o analiză comparativă a acestora, putem descoperi similitudini cu elementele decorative din Moldova şi Muntenia, fapt care denotă fără tăgadă unitatea culturală, o comunicare vie între cele trei mari provincii istorice româneşti.
O anume stlizare a acestor motive ornamentale, cromatica, dispunerea în spaţiul texturii sunt aspectele care individualizează arta localnicilor. La acestea se adaugă modul specific de decorare a casei, insistându-se pe aspectul camerei de oaspeţi, al celei unde se depozita odinioară zestrea miresei. O atenţie specială comportă anumite piese de mobilier: ”În locuinţa tradiţională românească din Transilvania, patul era situat mereu la peretele opus intrării şi, prin urmare, fiind primul obiect de care se izbea privirea, se acorda o atenţie sporită aranjării lui...”(Cap.7, 3.,pag.33).
Descrierea pânzeturilor este însoţită de o detaliere a funcţionalităţii acestora, făcându-se distincţia între obiectele rituale şi cele estetic-funcţionale. Prezentarea ştergarelor se bucură, de asemenea, de fixarea rolului lor utilitar sau ceremonial, cele din urmă atrăgând în mod special atenţia noastră, deoarece constituie un element important în studierea civilizaţiei româneşti, cu tradiţii ancestrale.
Costumul popular românesc reprezintă şi în acest volum o temă importantă de analiză; de data aceasta autoarea descrie piesele care compun costumul bărbătesc şi femeiesc, clasificate după criteriul materialului textil folosit în confecţionarea lui.
Partea a doua a cărţii este un album fotografic ce ilustrează diversitatea costumelor populare, a ştergarelor, covoarelor, feţelor de masă, a draperiilor şi ţolurilor ce alcătuiesc decorul tradiţional românesc din zona Subcetate. Aici, constatăm cu plăcută surpriză că doamna profesoară, îmbinănd tradiţia cu modernitatea, adaugă artei populare încă o artă, cea fotografică. Imaginile expuse în album se remarcă prin forma desăvârşită a prezentării, ceea ce denotă că gustul pentru frumos este continuat prin forme moderne de manifestare, în buna tradiţie a locurilor.
Trebuie remarcată, de asemenea, grija pe care o arată cartea fiecărui detaliu în parte, un rol important avându-l, în construcţia de ansamblu, partea numită „Anexe”. Aici autoarea introduce date necesare pentru mai buna înţelegere a conţinutului: glosarul, cu explicarea regionalismelor; indicele de autori, dar şi indicele de nume, prin care sunt prezentate date de identificare a localnicilor care au contribuit la realizarea colecţiei de obiecte, ori a fotografiilor. Altfel spus, autoarea scoate din anonimat lumea cretorilor populari, făcănd ca numele lor să circule, împreună cu imaginile şi textul care înfăţişează în lumină realistă un mod de viaţă specific satului românesc transilvan din secolul XX.
Pe cale de dispariţie astăzi, acest mod de viaţă are privilegiul de a dăinui în paginile cărţii, salvându-se astfel de la uitare o istorie valoroasă a înaintaşilor.
Marele merit al acestei cărţi este modul exemplar în care ni se atrage atenţia asupra bogatului tezaur naţional pe care îl păstrează lumea satului românesc. Ne informează asupra moştenirii culturale milenare a poporului român şi ne ajută să cunoaştem mai bine rădăcinile neamului nostru, transmiţându-ne respectul pentru această valoroasă moştenire culturală.
Un asemenea demers, de valorificare a moştenirii înaintaşilor, căutând reperele unei civilizaţii care definesc structura noastră identitară ca popor, depăşeşte cu mult graniţele geografice ale zonei pe care ne-o înfăţişează lucrarea. Cartea doamnei profesoare nu este o simplă monografie, ci este o admirabilă luare de atitudine, atrăgând implicit atenţia asupra pericolelor ce ameninţă civilizaţia secolului XXI. Reconsiderarea culturii populare este actul necesar la care orice popor simte nevoia să se întoarcă mai cu seamă astăzi, în plină epocă a globalizării, care şterge graniţele lingvistice, anihilează valorile şi uniformizează societatea. Mesajul pentru contemporani şi îndemnul pentru urmaşi, rostit de un om cu deplină responsabilitate în faţa viitorimii, este acela de a ne respecta trecutul, de a recupera şi perpetua bogăţia şi frumuseţea artei sale, a tradiţiilor şi obiceiurilor populare, întorcându-ne la ceea ce este valoros, autentic şi original, care constituie cu adevărat însemnul de nobleţe a poporului român. MARIA STOICA, profesor la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe

2.VALENTIN MARICA, ÎN AGRAFE DE CURCUBEU
În 10 ani de apariţie, Lyceum şi-a conturat o biografie; reportaje despre lecţiile de gramatică sau geografie, impresii de călătorie, opinii despre fericire sau prietenie, eseuri despre tradiţiile româneşti, comentarii despre olimpiadele şcolare sau parteneriatele şcolare, poezii, pagini de proză, afişe culturale, secvenţe din desfăşurarea vie a vieţii de elev, toate acestea prinse în limbaj publicistic alert, coerent, sensibil, în stare să facă publică minunea mărului de aur pe care o adăposteşte banca de şcoală. Din subtext apar vocile tradiţiei acestei şcoli, vrerea elevilor, dascălilor şi părinţilor de a împământeni performaţe instructive care să spulbere anonimatul locului. Subcetate era satul cu liceu... (...) După 10 ani de apariţie, revista Liceum din Subcetate, publică, prin aceeaşi grijă a profesoarei Doina Dobreanu, o antologie de texte, în limbile română şi franceză, mărturisind popasurile revistei în luminile cuvântului, luând din cotidian ce este mai important astăzi, pentru a îmbogăţi memoria zilei de mâine. Acest transfer de semnificaţie, dinspre azi spre mâine, este semnat de redactorii revistei în cheia uimitoarei sincerităţi şi a bucuriei adolescentine. Nimic forţat în paginile revistei şi în cele ale antologiei, dimpotrivă naturaleţea şi căldura comunicării alcătuiesc textul; cum să nu impresioneze asemenea pagini? Ele sunt fereastră a şcolii, de la care se vede foarte departe.
Marica, Valentin, Conjugarea verdelui, Editura Nico, 2010


3. AMINTIRI DIN VACANȚĂ


A fost un vis? Va rămâne, cu certitudine, o amintire de neuitat…
Încă mă gândesc cu nostalgie la vacanța de vară abia sfârșită, vacanță în care am avut ocazia, datorită părinților mei, să cunosc alte culturi, alte stiluri de viață, altă civilizație…
Pentru prima oară în viață am trecut granița țării mele și, după o călătorie de două zile, traversând Ungaria, Austria, Elveția și Germania, am ajuns cu bine în Franța, la Grenoble.
Am fost plăcut impresionată de tot ceea ce mă înconjura, dar mai ales de felul în care francezii trăiesc: sunt plini de energie, optimiști, mereu cu zâmbetul pe buze, emanând tot timpul o stare de bine. De asemenea, au un stil foarte sănătos de viață, sportul ocupând un rol important.
Unul din aspectele care m-au impresionat cel mai mult este respectul față de mama natură. Am fost uimită de verdeață, de curățenia care domnește pretutindeni: străzi, parcuri, ape curgătoare. Oamenii sunt civilizați, păstrează curățenia și au grijă de tot ceeaa ce îi înconjoară.
În cele zece zile în car am fost găzduiți de verii noștri, am vizitat mai multe obiective turistice: Chartreux, orașul vechi Bastilia, lacul Anecy, domeniul regal de la Visille cu castelul ce adăpostește interesante expoziții de artă, o colecție de picturi reprezentând Revoluția Franceză, biblioteca conților, camerele domnițelor. În grădina imensă dimprejurul castelului sunt pârâiași cu păstrăvi și lebede. A vizita vestigii înseamnă a te întoarce în timp. Mă simțeam, plimbându-mă pe acest domeniu regal, contemporană cu castelanii de altădată.
Închid ochii și încerc să rememorez ce am văzut în acele zile; simt pe buze zâmbetul care trădează imensa bucurie lăuntrică, starea de extaz a momentelor trăite foarte intens în timpul șederii noastre în Franța.
A fost un vis? Va rămâne, cu certitudine, o amintire de neuitat.
Teodora-Maria-Denisa Popa, clasa a VIII-a

Vacanța mea de vară
Au sosit și zilele vacanței de vară mult așteptate! După un an școlar finalizat cu bine, ne facem fiecare planuri pentru binemeritata vacanță de vară, de a merge la munte, la mare, la bunici…
Eu am mers împreună cu familia mea la mare, pe litoralul românesc al Mării Negre. Îmi place foarte mult apa înspumată, nisipul fin și fierbinte de pe plajă!
Restul vacanței l-am petrecut la bunici, ajutându-i la treburile gospodărești. Aici m-am bucurat, printre altele, de prezența rândunelelor care și-au făcut cuibul la streașina casei. Le-am urmărit zilnic cu multă atenție, cu câtă dragoste și-au crescut puișorii, cum i-au pregătit cu răbdare pentru zborul cel lung spre țările calde…
Îmi deapăn gânduri și momente din această ultimă vacanță și le aștern pe hârtie. Vor rămâne amintiri dragi ale copilăriei mele fericite, trăite în universul casei părintești și al bunicilor mei.
Marina-Ioana Moldovan, clasa a VIII-a

4. ÎN EXCURSIE LA PEȘTERA ȘUGĂUA. Pregătirea excursiei.
Peștera Șugău se găsește pe teritoriul comunei Voșlobeni din județul Harghita, deci nu departe de localitatea noastră.
Ne-am propus în primele zile ale acestui an școlar să facem o excursie până acolo, dornici să vedem cu ochii noștri o asemenea formă de relief.
Mai întâi, cu ajutorul doamnei profesoare de geografie, Daniela Dobrean, ne-am documentat. Am aflat următoarele:
- Peștera Șugău se află în Masivul Hășmașul Mare;
- Din punct de vedere geologic, Masivul Hăşmaş face parte din zona crostalino-mezozoică a Carpaţilor Orientali. Fundamentul lor este alcătuit din roci cristaline (vechi roci eruptive şi sedimentare), mai mult sau mai puţin metamorfozate prin temperatură şi presiune, care au schimbat profund caracterul rocilor primare, cristalizându-le. Aceste roci, înălţate ca munţi puternici, li s-au adăugat apoi altele, sedimentare, formate în era secundară (mezozoică) şi care n-au mai fost supuse transformărilor suferite de primele. În fâşia centrală a Masivului Hăşmaş, orientată în general nord-sud, cristalinul este acoperit peste tot de depozitele mezozoice.
- Vârful Hăghimaşul Mare, ca şi culmile din jur, sunt alcătuite din şisturi cristaline, pe care s-au depus, în jurasic, roci sedimentare. Ici şi acolo apar calcare (albe sau roşii), dolomite şi, arareori, japsuri (roci de duritate mare, verzui sau cafenii- negre), conglomerate şi gresii. -- Spectaculoasele chei ale Bicazului şi cele ale Şugăului, mai mici, spintecă gigantice mase de calcare jurasice – primele – şi calcare de vârstă cretacică, ultimele. Asocierile de jaspuri, cenuşi vulcanice, conglomerate, marne şi gresii, roci diferit colorate şi variate ca formă şi alcătuire, care se întâlnesc pe traseul dintre Lacu-Roşu şi Bicazul Ardelean, fac ca imensa spintecătură a Bicazului să continue unul dintre cele mai remarcabile itinerare turistice din Carpaţii noştri.
- Zona Masivului Hăşmaş corespunde tipului de climat temperat, de natură montană carpatică, cu diverse caracteristici în funcţie de altitudine, expoziţia versanţilor, orientare etc.
- Din punct de vedere floristic, teritoriul Cheilor Bicazului – declarat monument al naturii – este o adevarată arhivă botanică, prezentând o mulţime de specii rare, între care gingaşele flori de colţ (Leontopodium alpinum), plante ocrotite.

B. Excursia

În drum spre peșteră
Am așteptat cu nerăbdare dumineca în care ne-am propus să mergem la Peștera Șugău. Ploaia de dimineață ne-a produs mari emoții! Spre amiază, norii s-au împrăștiat și am pornit la drum. Ne-am deplasat cu trenul până la Voșlobeni, apoi într-o remorcă trasă de un tractoraș, câțiva km.



Obișnuiți cu muntele, nu ne-a fost greu să urcăm pe poteca abruptă până la intrarea în peșteră.
Am primit lanterne și explicații de la ghidul care ne-a însoțit în interiorul peșterii.


Am observat stalactitele și stalacmitele, dar și liliecii care viețuiesc acolo; am admirat minunatele formațiuni carstice.
C. Concluzii.
Exploatarea întreprinsă de amatori sau simpla vizitare a peşterilor trebuie făcute cu un sentiment de răspundere pentru păstrarea nealterată a minunatelor opere ale naturii ascunse de milenii în adâncul subteran, cu un sentiment de dragoste şi respect pentru natură.
Trebuie să învăţăm a acorda naturii respectul cuvenit, prin a o cunoaşte, a o ocroti şi a o păstra intactă şi pentru generaţiile viitoare.
Ferice de ţara care are regiuni carstice şi peşteri! În astfel de locuri, omul de ştiinţă are încă un vast câmp de investigaţie, speologii găsesc un vast domeniu unde să-şi exerseze dorinţa de necunoscut şi priceperea de exploratori, turiştii loc de reculegere şi desfătări peisagistice, iar economiştii o mare „mină de aur”. Şi ţara noastră se bucură de astfel de regiuni. Nu trebuie decât priceperea pentru a le valorifica din toate punctele de vedere.

Material pregătit de elevii clasei a VI-a: Ana-Alexandra Dobrean, Bianca Urzică, Andreea-Bianca Dobrean, Ioana-Mădălina Țepeluș, Armando Cotfas.

5. PRIETENIA, O COMOARĂ DE PREȚ

Moto: “Frecventarea prietenilor sa-ti fie ca o scoala si convorbirea cu ei,invataura.Fa-ti din prietenul tau un invatator si uneste prin el foloasele instructiei cu placerea” (Baltasar Gracian)

În anul şcolar 2009-2010, la Gradiniţa Calnaci si Scoala gen nr. 1 Calnaci, apartinand Grupului Scolar "Miron Cristea" din loc. Subcetate, jud. Harghita, am derulat proiectul de parteneriat "Prietenia,o comoara de pret". Acest proiect urmareste dezvoltarea capacitatii de comunicare si interrelationare intre elevi, cadre didactice si parinti, intarirea spiritului de toleranta, acceptare si cooperare, optimizarea relatiei familie-scoala. Astfel, ne-am propus, ca in fiecare luna sa derulam una sau mai multe activitati care sa-i apropie mai mult pe copii si sa-i implicam si pe parinti."Ce inseamna sa fii scolar?", "Mos Craciun vine la noi", "Jucarii din deseuri", "O floare in gradina noastra", "Drumetie in imprejurimi" sunt doar cateva din activitatile pe care le-am desfasurat impreuna. Cea mai deosebita activitate insa ramane cea in care, cu straluciri in ochi si tremur in maini, am batut la usile batranilor din sat ai caror copii si nepoti nu le sunt aproape, si le-am daruit un martisor, simbol al primaverii dar si al pretuirii noastre. De asemenea nu l-am uitat nici pe Marian, un copil care a fost nevoit sa-si intrerupa studiile din cauza sanatatii. Nu au fost cadouri cu valoare materiala, dar zambetele, multumirea si sclipirile din ochii tuturor ne-au asigurat ca prietenia este o comoara de preț. Coordonatorii proiectului: ed. Urzică Viorica și înv. Deac Aurelia
In perioada 10 august-19 septembrie pe site-ul Didactic.ro s-a desfasurat concursul de proiecte “Omul bun dupa fapte se cunoaste”, concurs la care am participat si noi, Scoala si gradinita Calnaci. Multumim celor care ne-au votat si incepem noul an scolar cu convingerea ca vom desfasura in continuare multe astfel de proiecte. Educatoare Viorica Urzică

Colectivul de redacție
Teodora-Maria-Denisa Popa, Marina-Ioana Moldovan, Ana-Alexandra Dobrean, Bianca Urzică, Andreea-Bianca Dobrean, Ioana-Mădălina Țepeluș, Armando Cotfas,
Educ. Viorica Urzică

Coordonator și editor:
Profesor Doina Dobreanu

Un comentariu:

LYCEUM spunea...

A fost interesantă și instructivă excursia la Peștera Șugău! Felicitări organizatorilor, participanților, fotografilor și redactorilor!