Sunt momente în care
trebuie să ne scrutăm retrospectiv existenţa, fiindcă imaginea de ansamblu a
trecutului şi a prezentului este temelie pentru viitor.
Din anul 1955, când a fost inaugurat un nou
edificiu școlar la Subcetate, aici a funcționat prima Şcoala Medie Mixtă din raionul Toplița, timp de trei ani, instituția
fiind mutată în reședința de raion, la Topliţa, în 1958. O instituţie similară s-a
reînfiinţat în Subcetate în anul 1961,
liceul care a împlinit, de curând, 60 de ani de activitate neîntreruptă.
Directorii liceului din Subcetate:
Prof. Ioan Sandu,
1955-1956
Prof. Alexandru Conţiu,
1956-1958
Prof. Victor Tatu,
1961 - 1962
Prof. Dan Cremenciuc,
1962 - 1972
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2019/12/dan-cremenciuc-profesor-si-director-al.html
Prof. Alexandru Iliescu,
1972 - 1974
Prof. Dumitru- Gavril Ţepeluş,
1974 - 1982
Prof. Doiniţa-Ana Dobrean,
1982 - 1986
Prof. Gheorghe Laczko-Cotfas ,
1986 - 1988
https://viatalasubcetate.blogspot.com/2019/12/profesorul-andrei-laczko-cotfas-1908.html
Prof. Dumitru- Gavril Ţepeluş,
1988 - 2000
Prof. Vasile Dobrean, 2000 – 2022
https://revistalyceum.blogspot.com/2021/05/activitatea-didactica-de-la-liceul.html
Profesor Anișoara Balog: 2022-
Profilul liceului de-a lungul timpului
Școală Medie Mixtă între 1961-1965,
instituția și-a schimbat numele de-a lungul timpului în: Liceu (Teoretic,
Umanist, între 1965-1969), Liceu de Cultură Generală (1970-1973), Liceu Real
(1974-1978), Liceu Industrial (1978-1990), Liceul Teoretic „Miron Cristea”
(1990-1996), Grupul Şcolar Industrial „Miron Cristea” (1996-2001, cu profil de
mecanică, respectiv: treapta I - meseria de lăcătuş mecanic; treapta a doua - meserie
de prelucrător prin aşchiere), Grupul Școlar „Miron
Cristea” (2002-2006), Liceul Tehnologic „Miron Cristea” (2006-2012), Liceul „Miron
Cristea” (din 2012).
Mărturisiri despre construcția
clădirii și despre Școala Medie – Subcetate, în perioada 1955-1958
Încă în anul 1924 s-a pus problema construirii unei
şcoli corespunzătoare în centrul comunei Subcetate. A fost cumpărat în anii 1935-1936
intravilanul necesar construirii acestei noi şcoli, a fost realizat un plan
pentru o şcoală modernă în 1937, dar aprobarea lui s-a tergiversat. Problema
construcţiei şcolii se va relua abia în anii 1947-1949.
Informaţiile despre
demersurile făcute în vremea aceea pentru edificarea unei noi şcoli în centrul
comunei şi despre derularea lucrărilor le avem de la domnii profesori Petru
Cotfas, Gheorghe Laczko-Cotfas, fiul merituosului dascăl Andrei Cotfas, Ioan
Sandu.
Reproducem fragmentele cele mai semnificative din memoriul adresat
Ministerului Muncii, întocmit la 8 iunie
1948, semnat de primar, notar, director de şcoală, preot, membrii
comitetului de construcţie, reprezentanţi ai organismelor politice locale şi de
plasă, autorităţi judeţene:
„Comuna Subcetate este
situată în regiune săracă de munte, la extremitatea nord-estică a judeţului
Mureş, pe malul stâng al Mureşului Superior, la altitudinea de 766 de metri,
înconjurată de munţi, având 2805 de locuitori în cele 686 de case răspândite pe
o rază de 5-7 km,
comună a cărei veche şcoală a fost deschisă în 1725. Învăţământul s-a
desfăşurat de-a lungul vremii în şcoala de bârne, ce cuprindea patru săli de
clasă, școală care a fost închisă în 1946, din cauza insalubrităţii, în baza
procesului-verbal luat la faţa locului în 14 martie de inginerul serviciului
tehnic judeţean (...)
În toată comuna nefiind
nicio clădire în parte corespunzătoare pentru şcoală, provizoriu s-a intrat în
localul Primăriei cu cei 260 de şcolari, înghesuiţi în 3 săli cu ieşiri
nepotrivite, la care se poate adăuga lipsa completă a curţii de recreaţie
precum şi conturbarea lecţiilor de accesul zilnic al locuitorilor care vin la
Primărie.
Având în vedere cele de
mai sus, am luat frumoasa iniţiativă de a realiza edificarea unei şcoli primare
moderne, conform planului întocmit de Serviciul tehnic al Prefecturii judeţului
Mureş. Planul cuprinde 8 săli de clasă, un atelier de ţesătorie (lână, in şi
cânepă), un atelier de lemnărie și o sală festivă.
Prin muncă voluntară,
s-a adunat pe şantierul de lucru peste 1300 m³ de piatră brută, adusă cu carele
de la 4-12 km
depărtare, cantitate ce este egală cu 120 de vagoane şi care se poate vedea din
fotografia anexată, 400 m³ de nisip şi pietriş. Din procesul-verbal luat de d-l
Dr. Valer Moldovan, pretorul plasei Topliţa, rezultă că materialul şi valoarea
lucrului ating 1 150 000 lei.
Cu toată lipsa de
fonduri, s-a trecut şi la alte realizări concrete după cum urmează:
Locuitorii, în mod
benevol, s-au oferit încă din luna noiembrie 1947 ca, din puţinul pe care îl
au, să dea, cu sistemul rotaţiei, gratuit, masa cioplitorilor de piatră, care
până în prezent au fasonat, în model paralelipiped, 330 m² de zid, de o
frumuseţe rară, lucrare care continuă şi în prezent. Totodată, în fiecare lună,
locuitorii, în mod gratuit, pun la dispoziţia comitetului de construcţie
laptele pe o zi, pentru a face brânză.
Pentru aducerea
materialului s-a construit, tot cu muncă voluntară, un pod cu lungimea de 12 m şi cu lăţimea de 5 m, pietruindu-se 10 km de drum.
Realizarea planului a
fost bazată pe vânzări de parchete din pădurile comunale, dar acest deziderat a
căzut deoarece furtunile au dărâmat în decembrie 1947 şi în ianuarie 1948 peste
20 000 m³ de lemn de molid, a cărui valoare a scăzut de la 250 lei la un preţ
de 26-54 lei/m³, neputându-se realiza decât 600 000 lei, sumă ce nu acoperă
nici bugetul comunei.
Valoarea devizului este
de 7 500 000 lei, sumă cu care se poate termina complet edificiul. Locuitorii
comunei, dată fiind regiunea săracă, sunt complet lipsiţi de mijloace
financiare, încât din cotizaţiile lor abia se realizează suma de 200 000 – 300
000 lei”.
Cu acest memoriu, delegaţia s-a prezentat la Ministrul Petru Groza, în anul
1949, și a obţinut aprobarea şi investiţia de 8 milioane. Lucrările au început
imediat pentru că, în prealabil, prin aportul şi bunăvoinţa cetăţenilor din
comună, se adunaseră cantităţi enorme de materiale de construcţie: piatră şi
nisip. Săpăturile fundaţiei, toate muncile necalificate au fost efectuate de
către oamenii din comună, prin muncă voluntară. Lucrările avansau repede. Când
Petru Groza şi-a dat seama că aprobarea nu era în favoarea comunei sale natale,
Subcetate de Haţeg, ci pentru Subcetate de Mureş, era prea târziu, deoarece
zidurile primului nivel erau deja înălţate.
Cu cele 8 milioane, construcţia a fost ridicată în roşu. S-a modificat
puţin şi proiectul, în aşa fel încât s-au realizat zece săli de clasă, în loc
de opt, şi sala de sport, amenajată şi ca sală festivă, mult mai spaţioasă.
În 1954, s-a obţinut suma de 640 000 lei, cu care s-au realizat tencuielile
exterioare, iluminatul şi împrejmuirea.
Prof. Ioan Sandu: În anul 1954, când eram directorul şcolii și cunoşteam pe ministrul
adjunct, Nicolae Şipoş, învăţător din zona Giurgiului, am fost din nou la
minister cu o parte din dosarul iniţial şi completat cu fotografii care atestau
stadiul actual al lucrărilor, cu memorii, exprimând şi dorinţa noastră de a
înfiinţa un liceu în comună. În acel timp existau licee doar la Gheorgheni,
Reghin şi Târgu-Mureş. Am
obţinut suma de 640 000 lei, cu care s-au realizat tencuielile exterioare,
iluminatul şi împrejmuirea. Lumina electrică a fost adusă de la Fabrica de
lapte din Remetea. Aş vrea să menţionez că de construcţia şcolii, de la început
şi până la sfârşit, s-a ocupat domnul Andrei Cotfas, care era „diriginte de
şantier”, cu cea mai mare responsabilitate, seriozitate şi dăruire. Şcoala a
fost inaugurată în 1955.
Şcoala Medie Mixtă din Subcetate a pornit la
drum cu dascăli locali, dar şi cu oameni noi: Ion Mureşan, profesor de limba şi
literatura română foarte bine pregătit, cu lecţii la clasă deosebite, Ioan
Farcaş, profesor de geografie, Toader Suciu, profesor de fizică şi matematică,
Lidia Suciu, profesor de ştiinţe naturale…Şcoala era apreciată ca o şcoală
bună.
În clădirea Primăriei s-a organizat internat
pentru elevii de liceu, înzestrat cu materialele necesare – mese, scaune,
paturi, dulapuri şi altele – primite de la Liceul „Papiu Ilarian” şi de la un
alt liceu din Târgu-Mureş, scoase din uz şi depozitate pe la subsoluri.
Strângerea acestor materiale, încărcarea în vagon şi transportul au fost făcute
pe cont propriu, cu ajutorul unei grupe de militari constructori, al căror
comandant era Petru Ciubucă din Poiană (Subcetate).
Odată cu înfiinţarea Şcolii Medii am devenit
persoană juridică cu cont deschis în bancă, dar fără bani. Personalul
administrativ de specialitate lipsea, iar noi, cadrele didactice, foarte puţin
ne pricepeam la astfel de lucruri. (LICEUL
DIN SUBCETATE 2002, p. 12-13)
Prof. Laczko-Cotfas Gheorghe: Clasele I-IV,
le-am urmat sub îndrumarea învăţătoarei Paulina Suciu, în clădirea Căminului
Cultural, a cărui sală de spectacole fusese compartimentată în săli de clasă. La această soluţie se recursese pentru a putea demara lucrările de
construire a noii şcoli, pe amplasamentul celei vechi. Printre animatorii
acestei realizări era şi tatăl meu, care a însufleţit oamenii din comună de a
face un mare efort învestit în această lucrare, sprijiniţi fiind şi de stat.
Se făcea carte de bună calitate chiar în acel condiții, fiind o liniște
deplină la ore. Eram 42 de elevi în clasă, dar învățătorii și profesorii au
știut să impună școlarilor disciplina și dorința de studiu. Copiii erau cuminți
și sârguincioși la școală, apoi erau urmăriți cu atenție de părinți acasă.
Lecturile particulare din vacanțe ne completatu cunoștințele primite în clasă
și cele dobândite prin studiu individual.
Odată cu începerea clasei a V-a, în anul 1952,
am intrat în noua clădire a şcolii care avea doar parterul terminat şi, alături
de colegi, în pauze şi în timpul liber ajutam, pe măsura puterilor, la
continuarea construcţiei clădirii viitorului liceu, cărând sau descărcând
cărămizi, cernând nisip, făcând mortar. Este bine ca elevii de azi şi cei de
mâine să ştie că în clădirea liceului nostru din Subcetate, care atunci era un
unicat prin mărimea şi frumuseţea ei în zona Topliţei, este zidită o parte din
viaţa, sufletul şi speranţa bunicilor şi părinţilor lor, care, printr-o muncă
foarte grea, au săpat sute de m³ de pământ pentru fundaţie, au adus cantităţi
enorme de piatră de construcţie din împrejurimi, au adus cu carele lor mici
sute de tone de nisip, var şi ciment, au ajutat, hrănit şi adăpostit gratuit,
ani de zile, meşteri străini care lucrau la construcţie, făcând acestea cu
toată dăruirea şi dragostea pentru ca tinerii – chiar şi cei cu posibilităţi
materiale foarte mici - să poată urma liceul din sânul familiei, cu cheltuieli
infime. (CONVORBIRI 2014, pp. 148-149)
Prof. Petru Cotfas: Să purcedem la descrierea contextului social-politic în care a fost posibil
ca în anul 1955 să fie înfiinţat liceul în comuna Subcetate şi nu în Topliţa,
care era reşedinţa de raion. Două motive au stat la baza acestui moment: unul pentru că oraşul Topliţa
nu avea un local corespunzător şi al doilea pentru că era imperios necesară
înfiinţarea de licee româneşti în zonele româneşti din Regiunea Mureş Autonomă
Maghiară. În aceste condiţii, datorită activităţii intense duse de profesorul
Andrei Cotfas şi a profesorului Ioan Sandu, care a fost şi primul director al
liceului, s-a înfiinţat în anul 1955 o nouă instituţie şcolară în regiune:
Şcoala Medie Mixtă din Subcetate, cu o singură clasă. (LICEUL
DIN SUBCETATE 2002, p. 62)
1 septembrie 1964 mă
găsea în colectivul profesoral al liceului din Subcetate, venit prin
repartiţie. Au început ani de muncă susţinută atât pe plan didactic, cât şi
administrativ, pentru că între 1 noiembrie 1964 si 1 septembrie 1973 am ocupat
şi funcţia de director adjunct al acestei instituţii de învăţământ. Nu au fost ani uşori, dar faptul că am avut de manageriat un colectiv de
cadre didactice tinere, energice şi foarte bine pregătite mi-a dat nenumărate
satisfacţii. Persoanele care m-au propus şi susţinut pentru a ocupa această
funcţie au fost Dumitru Dobreanu, vicepreşedintele Consiliului Raional Topliţa
de la acea dată, profesorul Andrei Cotfas, care mi-a marcat destinul, şi
directorul liceului, profesorul Dan Cremenciuc, care ştia că urma să înceapă
construcţia a zece noi săli de clasă, lucrare care a demarat în 1965 şi a fost
executată pe baza unor planuri la sugestiile aceluiaşi profesor Andrei Cotfas.
Pentru a construi cele zece săli de clasă, fondurile erau practic inexistente,
dar de clase era nevoie, astfel că singura soluţie era metoda des utilizată în
epocă, şi anume munca patriotică. (CONVORBIRI 2016, p. 107)
Magistrat Traian
Miron Ciubucă: Bucuria că urmez cursurile liceului din comuna natală a
durat numai un an, celelalte clase de liceu urmându-le la Topliţa, întrucât în
anul 1958, atât cadrele didactice cât şi noi, elevii absolvenţi ai claselor a
X-a, a IX-a şi a VIII-a, am fost mutaţi la Topliţa.
Peste
timp, am realizat că bucuria mea se datora în principal eforturilor deosebite
depuse de domnii profesori Andrei Cotfas şi Ioan Sandu în efectuarea
demersurilor necesare aprobarii construcţiei sediului liceului şi apoi
edificarea a ceea ce a devenit Liceul Subcetate, care a dat aripi multor sute
de elevi ce nu aveau, în acel timp, acces la studii liceale şi, implicit,
universitare. Celor doi mari dascăli le port o pioasa recunoştinţă pentru tot
ce au făcut pentru noi, elevii, în calitate de profesori, dar şi pentru binele
pe care l-au făcut comunităţii. (CONVORBIRI 2016, p. 89)
Ing. Ana Dobre Cotfas: Am urmat
şcoala de şapte clase în comuna Subcetate. Mi-amintesc că am început clasa a
III-a în şcoala nouă, la construcţia căreia şi-a adus contribuţia aproape
fiecare cetăţean al comunei; şi tatăl meu a transportat cu boii zeci de care de
nisip şi piatră pentru fundaţia clădirii. Am terminat clasa a VII-a în 1957 şi
părinţii au hotărât să mă lase să dau examen de admitere la liceu, având în
vedere rezultatele mele bune la învăţătură, faptul că în comuna Subcetate
fiinţa un liceu încă în 1955 şi că vremurile erau din ce în ce mai grele pentru
ţărani, cu muncă şi cote împovărătoare de produse. Când am terminat primul an
de liceu, clasele liceale au fost mutate la Topliţa. (CONVORBIRI 2013, p. 55)
Profesor MARIA CIOBOTEA: Gândurile mele se întorc cu mulţi ani în urmă - îşi amintea doamna profesoară în anul 2002 -, atunci când se puneau bazele Liceului, contribuind şi eu, alături de mulţi alţii, la construirea clădirii. Nu pot uita bucuria noastră, a elevilor din clasa a III-a, când ne-am mutat, în 1952, în şcoala nouă! Anii au trecut şi dorinţa celor din comună, mai ales a ilustrului profesor, domnul Andrei Cotfas, s-a împlinit: înfiinţarea liceului în anul 1955. Dar, cum orice fericire nu ţine mult, după numai trei ani, liceul s-a mutat la Topliţa, fiind şi eu printre cei care au urmat primele două clase de liceu la Subcetate şi următoarele la Topliţa. Strădania celor din şcoală şi comună s-a concretizat prin reînfiinţarea Liceului în anul 1961.
Profesori și elevi / pionieri în 1957
Extinderea clădirii
liceului (1965-1980)
De-a lungul anilor,
construcţiei şcolare terminate în 1955 i s-au adăugat noi spaţii de învăţământ:
opt săli de clasă, între 1965-1967;
patru săli de clasă şi două ateliere şcolare, între 1976-1980. Au fost amenajate pe rând, în funcţie de exigenţele planului
de învăţământ, ateliere de tâmplărie (pentru băieţi) şi de lucru de mână -
cusături şi ţesături (pentru fete), ateliere care au funcţionat între anii
1971- 1977.
Aniversarea a 40 de
ani a liceului din Subcetate a fost marcată prin placa de marmură aşezată în
holul şcolii, cu următoarele cuvintele gravate pe ea:
Cu acel prilej, s-a
publicat monografia liceului din
Subcetate, respectiv a şcolii din Subcetate, ale cărei începuturi se află la mijlocul
secolului al XVIII-lea.
La aniversarea de 50
de ani a văzut lumina tiparului o carte dedicată cadrelor didactice care au
profesat în această instituție, adevărați „ctitori de neam”.
https://viatalasubcetate.blogspot.com/2015/05/liceul-din-subcetate-la-jubileu.html
Este recunoscut
faptul că şcolile din Subcetate au avut mereu învăţători şi profesori
exemplari, conştienţi că au de îndeplinit o misiune nobilă prin activitatea
didactică pe care o desfăşoară, fiindcă nimic nu poate fi mai minunat şi fără
egal în lume decât să modelezi sufletul unui pui de om – creaţia şi semenul tău
- , cel care-ţi continuă paşii, idealurile şi-ţi asigură ţie şi omenirii nemurirea.
Dumnezeu să-i ocrotească pe toţi cei care cu fapta, cu gândul şi cu sacrificiul
lor au făcut ca acest loc să dăinuiască peste veacuri!
https://revistalyceum.blogspot.com/2015/05/momente-de-remember-la-liceul-miron.html
Reabilitatea clădirii liceului
Text& foto: prof. DOINA DOBREANU
