La mulți ani, România! La mulți ani, români de pretutindeni!

 1 DECEMBRIE 2008, la Liceul MIRON CRISTEA din Subcetate

1 DECEMBRIE 2008:

90 de ani de la MAREA UNIRE

O zi rece de iarnă timpurie, ca toate celelalte, dar deosebită prin încărcătura emoţională a momentelor trăite. Ne-am propus să sărbătorim în acest an într-un mod aparte Ziua Naţională a României, respectiv aniversarea a 90 de ani de la Marea Unire a românilor.
Manifestarea a avut loc în sala de sport, unde ne-am adunat elevi, profesori, învăţători şi părinţi. Chiar dacă de-a lungul anilor s-au dat uitării multe din tradiţiile româneşti, cu această ocazie ne-am propus să ne amintim de costumele noastre tradiţionale şi de jocurile populare româneşti. Am realizat un spectacol deosebit pentru localitatea noastră: grupaţi pe clase, am venit în faţa spectatorilor cu cântece populare specifice tuturor zonelor etnografice ale ţării. Încercând în acelaşi timp paşii de dans popular, respectând ritmul melodiilor, s-au remarcat în deosebi elevii claselor a II-a, a III-a şi a VII-a.
Am simţit cu adevărat mândria că suntem români. Trăim într-o ţară frumoasă pe care trebuie să o iubim şi să o apreciem. Colegii mei sunt de aceeaşi părere. Iată în câteva cuvinte starea lor de spirit:

„La noi în şcoală sărbătorim în fiecare an Ziua Naţională a României, la 1 Decembrie. Mulţumim doamnelor învăţătoare şi profesoare care ne-au ajutat să realizăm spectacolul de 1 Decembrie şi în acest an; le mulţumim şi pentru bucuria pe care am trăit-o în aceste momente.” (Bogdan Cotfas)

„Manifestarea noastră prilejuită de această măreaţă aniversare naţională a fost, cred eu, una inedită. Mi-a plăcut şi m-a emoţionat mult şi aş vrea ca în fiecare an să se întâmple la fel.”
(Sergiu Zămonea)

„M-a impresionat bucuria părinţilor pentru copiii lor, îmbrăcaţi în frumoasele costume româneşti, văzându-i cântând şi dansând în ritmul jocurilor populare”. (Ana Coznean)

„Am ascultat şi am cântat cântece frumoase, emoţionante, care ne umezeau ochii de bucurie şi mândrie că suntem români.”(Alexandra Ciubucă)

„Am aşteptat cu nerăbdare ziua aceasta, ca să cântăm şi să dansăm împreună, curioşi, în acelaşi timp, cu ce şi cum se prezintă fiecare clasă. A fost incredibil de frumos!” (Ioana Mantu)

„Entuziasmul nostru, al elevilor implicaţi în acest spectacol, era întreţinut de bucuria şi aplauzele spectatorilor. Simţeam că suntem priviţi cu mare drag şi cu simpatie.” (Liliana Platon)

„Atmosfera sărbătorească din sala de sport a fost copleşitor de emoţionantă. Mi s-a părut că însuşi domnul Director al şcolii era foarte emoţionat. Am simţit pe deplin bucuria şi mândria că sunt româncă.” (Oana Suciu)

„Îmbrăcată în costumul naţional al bunicii, m-am integrat repede în atmosfera sărbătorească pe care nu mi-aş fi putut-o imagina în ajun. Cântecele noastre populare, din diferitele zone ale României, ne picurau în suflete linişte, dragoste pentru tradiţiile noastre şi sentimentul de mândrie că toate acestea ne reprezintă pe noi românii.” (Iuliana Cherecheş)

„Ne bucurăm că, în această zi de mare sărbătoare a României, noi - elevi, învăţători, profesori şi părinţi - , animaţi de iubire faţă de ţară, am reuşit să creăm împreună o atmosferă plăcută, deconectantă şi deosebită. Şcoala noastă a fost cu adevărat în sărbătoare.” (Elena Savu)

„Pentru mine ziua aceasta a fost una specială: Cel mai frumos moment a fost cel din final, atunci când toţi cei prezenţi ne-am prins de mâini, am format o horă şi am cântat Hai să-ntindem hora mare!” (Bianca Hurubă)

„După bucuria şi veselia noastră manifestate prin cântece, jocuri şi poezii la şcoală, am mers la biserică cu flori, pentru o rugăciune şi un moment de reculegere în faţa monumentelor eroilor din localitatea noastră căzuţi în cele două războaie mondiale” (Andreea Mîndru)

A consemnat Andrei Roşca

La mulți ani, domnilor profesori SOFIA și IOAN CUTLAC - Aniversare 70

    

     Profesorii Sofia şi Ioan Cutlac sunt dintre puţinii intelectuali care au venit şi au rămas definitiv la Subcetate, fiind modele profesionalism, moralitate şi conduită aleasă, de omenie, decență şi smerenie, de perseverenţă şi hărnicie, de echilibru, sobrietate şi armonie familială. Aici au desfăşurat o exemplară activitate didactică, caracterizată prin seriozitate, competenţă, exigenţă, aspiraţie permanentă spre autoperfecţionare, susţinută printr-o sobrietate şi modestie ireproşabile în relaţiile cu elevii şi cu colegii.

Originară de pe meleaguri bănăţene, absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia rusă-română, din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj, în anul 1973, doamna profesoară SOFIA CUTLAC (n. 1950) a primit numirea în învăţământ la Liceul din Subcetate. Doamna profesoară a susţinut examene pentru obţinerea tuturor gradelor didactice, în anul 1988 cel de gradul I, pentru care a pregătit lucrarea „Sistemul cazual al limbii ruse”.

    Sinceritatea aprecierilor exprimate de actualii şi foştii elevi este emoţionantă: „Sub masca pe care o purtăm fiecare, ascundem perlele sufletului nostru. Există totuşi căutători de astfel de perle, pe care le modelează cu migală, cu măiestrie şi cu răbdare fără seamăn. Aceştia sunt dascălii noştri - părinţi, educatori, învăţători şi profesori. Contribuţia lor la formarea personalităţii noastre este fundamentală. Aceste fiinţe minunate ne stimulează dorinţa cunoaşterii, sădesc în noi acea sămânţă mirabilă, care, odată ce prinde rădăcini, făureşte cu puterea imaginaţiei noastre vise, pe care tindem a le realiza. Această categorie de oameni au o aură aparte, a cărei lumină puternică ne pătrunde. Din această pleiadă de stele, trei îşi revarsă mai puternic lumina lor mirifică asupra personalităţii mele, poate şi pentru că sunt mai aproape de inima mea. Prima stea călăuzitoare a fost doamna învăţătoare… Poate tenacitatea, avântul şi ambiţia cu care doamnele profesoare Ionela Popa şi Sofia Cutlac luptă pentru a făuri ceva, le ridică în inima mea la un rang foarte înalt, transmiţându-mi totodată şi mie imboldul de a persevera pentru a-mi atinge scopul suprem al acestei vieţi. Odată cu trecerea anilor, înţelegem că, deşi vom spune adio anilor de şcoală, iubirea şi stima pe care le purtăm dascălilor noştri nu vor dispare; ele vor rămâne într-un ungher al inimii şi ne vor fortifica în momentele grele ale vieţii.” (Emanuela Dobrin, elevă în clasa a VII-a, 2001)

Născut în 1950, în localitatea Budoi, comuna Popești, județul Bihor, IOAN CUTLAC a absolvit Facultatea de Filologie, Secția Limba și literatura rusă – Limba și literatura română, la Universitatea „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca, curs de zi, în anul 1973. Prin repartiție guvernamentală, a fost numit profesor pe catedra de limba si literatura rusă - limba şi literatura română la Liceul Teoretic Subcetate. A profesat, până la pensionare, la Liceul din Subcetate (1973-1979) și la Şcoala Generală nr. 3 coordonatoare  Subcetate (1979-1984, timp în care a îndeplinit funcția de director coordonator); apoi, concomitent, la Şcoala Generală nr. 3 Subcetate (1984-1989) și la Liceul Industrial Subcetate (1978-1990); în continuare, a rămas profesor titular la Liceul din Subcetate numit pe rând Liceul Teoretic „Miron Cristea” (1990-1996), Grup Școlar Industial „Miron Cristea” (1996-2001), Grupul Școlar „Miron Cristea” (2002-2006), Liceul Tehnologic „Miron Cristea” (2006-2012),  Liceul „Miron Cristea” (2012-2017 , predând limba și literatura română - limba și literatura rusă (1984-1989), apoi limba și literatra română (1990-2017), cu activitate didactică și management – director adjunct (2002-2016). Un moment important în formarea profesională a profesorului Ioan Cutlac îl reprezintă anul 1987, când a obținut gradul didactic I, cu lucrarea „Studiul confruntativ al categoriei de gen în limba rusă şi română şi implicaţiile de predare”, susținut la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

„E greu să descriu în cuvinte darurile primite de la părinții mei, mărturisește fiul lor, Marius Cutlac. Sunt nenumărate exemple care mi-au rămas în minte și îmi călăuzesc judecata în viața de zi cu zi sau în momente de cumpănă. Seriozitate, răbdare, devotament, perseverență, bun simț, respect, cinste. Sunt lecții care mi-au fost „predate” prin puterea exemplului, văzut în școală din postura de simplu elev, acasă - martor al efortului permanent pentru buna-creștere a celor doi copii, dar și în implicarea lor în viața comunității.”

      Interviu realizat cu Marius CUTLAC, Economist, cercetător Economia mediului ( născut în Cluj-Napoca, în 1972; domiciliul, pe rând, la Subcetate, Brașov, Cluj-Napoca, Praga, Calgary, Edmonton, Calgary).

Intereviul a fost publicat în volumul III al seriei de carte LA OBÂRȘIE, LA IZVOR… CONVORBIRI LA SUBCETATE, Editura Cezara Codruța Marica, 2015, pp. 68-76, autori: Doina Dobreanu și Vasile Dobreanu

Doina Dobreanu: „Ei, dascălii – cioplitori în marmura sufletului – sunt mințile fără de astâmpăr ale omenirii peste care Dumnezeu a expirat suflu de sapiență și cumpătare (…), sunt întotdeauna cu arcuri de lumină pe sub gene și în obraji cu un pic de roșu zdravăn din Focul purificator al lui Sumedru. Sunt păpușarii în mâinile cărora învață să se miște aducătorii de glorie de mâine. De-acolo și-au rupt ițele toți cei care astăzi și-au aflat întruparea în cinste și onoare și au ales să trăiască în slujba Binelui.” [1]

    Am început convorbirea noastră cu acest elogiu adus dascălilor de pretutindeni și dintotdeauna, cu intenția de a vorbi, domnule Marius Cutlac, despre părinții dumneavoastră, profesori la Subcetate timp de peste 40 de ani.

    Pe Ioan și Sofia Cutlac i-am cunoscut la Subcetate, deși eram absolvenții promoției 1973 ai aceleiași Facultăți de Filologie a universității clujene… În noianul acela de studenți, de câte ori ni s-au intersectat drumurile spre sălile de curs, de seminarii, spre biblioteci!? Colaborarea noastră, în cadrul aceleiași comisii metodice la Liceul din Subcetate, comisia de Limbă și comunicare sau Limba română și limbi străine a fost fructuoasă, mereu în folosul elevilor, bazată pe o relație de respect, seriozitate, încredere, prietenie, solidaritate.

    Lucrând umăr la umăr, rezultatele lor profesionale au fost evidente. Au istovit zi de zi alături de elevi, cu meticulozitate, perseverență și rigoare, cu multă iubire și dăruire, cu profesionalism, cu bucuria lucrului făcut temeinic, fără orgoliul recunoașterii și al recunoștinței. Elevi pregătiți de dumnealor au reprezentat nu o dată școala și județul Harghita la Olimpiada Națională de limba și literatura română, ceea ce a presupus multe ore de pregătire suplimentară, fără onorarii, fără remunerații. Ioan și Sofia Cutlac sunt doi oameni de excepție, ca pregătire profesională, moralitate și muncă, de o corectitudine și dăruire exemplare. Vorbiți-ne despre Ioan și Sofia Cutlac în ipostază de părinți.

Marius Cutlac: E greu să descriu în cuvinte darurile primite de la părinții mei. Sunt nenumărate exemple care mi-au rămas în minte și îmi călăuzesc judecata în viața de zi cu zi sau în momente de cumpănă. Seriozitate, răbdare, devotament, perseverență, bun simț, respect, cinste. Sunt lecții care mi-au fost „predate” prin puterea exemplului, văzut în școală din postura de simplu elev, acasă - martor al efortului permanent pentru buna-creștere a celor doi copii, dar și în implicarea lor în viața comunității.

DD: Mă emoționează un gând: Tatăl dvs. este originar dintr-un sat bihorean de slovaci, iar mama este originară dintr-un sat de ucraineni din Banat. Când au venit la Subcetate nu credeau că aici se vor și pensiona… Așa au fost vremurile. Așteptând să crească copiii, educând și instruind generații de elevi de la Liceul din Subcetate, construind o casă, grădinărind și gospodărind, anii au trecut. A crescut în acest răstimp depărtarea de casa lor părintească, de satul copilăriei fiecăruia…

„Patria mea este limba română”, spunea Nichita Stănescu. În familia Cutlac s-a vorbit mereu românește, astfel că cei doi fii ai dumnealor, Marius și Milan,… sunt români. Limba lor „maternă” este limba română. Ceea ce mă emoționează în plus este dragostea cu care fratele Milan se întoarce, cât poate de des, la Subcetate, satul copilăriei și al adolescenței sale, la casa părintească. El se simte de aici, în vreme ce părinții dvs. se mai visează, desigur, pe meleagurile natale. Pentru Sara-Ioana Cutlac, fiica dvs., patria ei va fi limba engleză… Ciudată e viața! Ce înseamnă Subcetate pentru dumneavoastră?

MC: Părinții mei au ajuns în Subcetate în 1973, cu un copil în brațe, acela fiind eu, și câteva valize cu haine și cărți. În primul an tatăl meu a profesat la Școala din Jolotca, făcând naveta pe jos, printre dealuri. Din 1974, amândoi părinții au profesat în școlile din Subcetate și din zonă. Trebuie să remarc dedicația profesională nu numai a părinților mei, ci a colectivului de dascăli din anii ’80. Există o fotografie făcută pe treptele de la intrare în școală cu acei dascăli[2] și care surprinde, în opinia mea,  tinerețea și energia acelor oameni minunați.

Un grup numeros, tânăr, cu dascăli prin vocație și bine pregătiți. Îmi amintesc de învățătoarea mea, doamna Lucreția Stan, de matematica predată de domnul Gheorghe Cotfas, de lecțiile de istorie ale domnului Nicolae Popa, de schiul învățat de domnul Horea Dobrean, lecții și cunoștințe care m-au pus pe un drum în viață.

Pentru o scurtă vreme mama mea a fost și bibliotecara școlii generale, o șansă extraordinară pentru mine de a răsuci de unul singur cheile cunoașterii. Cam în aceeași perioadă, tatăl meu a fost directorul școlii generale; multe după-amieze le-am petrecut eu pe terenul de fotbal, iar tata în micul birou de la etaj. Tot ca un exercițiu de consemnare, tatăl meu a fost președintele comisiilor de alegeri în nenumărate rânduri, apreciindu-i-se cinstea, implicarea nepartinică în viața comunei, și meticulozitatea în împlinirea oricărei sarcini. Cred că din aceleași motive, ca ofițer în rezervă, a fost mulți ani și comandantul companiei de Gărzi patriotice, organizate după legile din aceea vreme. Lipsea deseori de-acasă, prins cu treburile școlii, la ședințe, instruiri. Uneori chiar noaptea la alarme și aplicații. La lecții mă supraveghea mai mult mama.

        

Milan și Marius Cutlac

Să revin la întrebarea dvs., Subcetate înseamnă spațiul copilăriei mele, o șansă extraordinară să fi crescut într-un loc la marginea magiei și a lumii. Magic, pentru că a cadrat cu frumusețe anii copilăriei mele; la marginea lumii, pentru că iureșul lumii se oprește undeva în jurul acestor dealuri. Revenind la preambulul întrebării, există o comunitate puternică și numeroasă de români în Calgary; Sara are cu cine și e motivată să exerseze limba română. Generalizând, avertismentul de lungă durată este că România pierde oameni ce nu își găsesc oportunități profesionale în țară, că pierde vorbitori de limbă română, presați să profeseze în limba engleză (în IT, economie, sănătate, turism ș.a.). Trăim într-o lume fluidă, într-o evoluție accelerată către amalgamare și e crucial să identificăm mijloacele de a păstra identitatea națională, atât în țară cât și în comunitățile create în diverse locuri din lume.

          

Sara – Ioana Cutlac

DD: Vorbiți-ne, domnule Marius Cutlac, despre etapele formării profesionale, despre stagiul de formare în Cehia și despre activitatea în România și în Canada.

MC: Destinul m-a împins spre multe destinații. Am locuit perioade însemnate din viața mea în câteva țări și orașe, fără să-mi fi propus o viață aventuroasă. Dar, pentru mine, începerea unui nou drum a fost o constrângere și nu o alegere voită.

Eram pasionat de avioane, electronică, pasiuni insuflate de tata. Aveam abonament la revista „Start spre viitor”, tata la „Tehnium”și găseam timp să mai meșterim câte ceva. Pentru câțiva ani tata a fost îndrumătorul cercului școlar de electronică (în aceeași cămăruță de la etaj, jumătate era alocată electroniștilor, iar cealaltă jumătate cercului foto, coordonat de d-l profesor Marian Dinu). Pentru admiterea în liceu am fost cu tata la Liceul de aviație din Bacău, dar n-am rămas acolo. Am fost impresionat de MIG-ul din curtea liceului și l-am atins cu mâna. În loc, am plecat la Brașov la Liceul de Informatică. Pentru cititorii mai tineri, liceul de dinainte de Revoluția din 1989 însemna o orientare mult mai decisă înspre o anumită profesie sau carieră. Era concurență mare la admitere, apoi examene de treaptă... Cine nu lua „treapta”, rămânea cu 10 clase, nu ajungea la liceu și la facultate. În 1987 nu era nicio clasă, niciun liceu de informatică cu limba de predare română în Harghita. Căutate erau liceele pedagogice, sanitare etc. Liceul de Informatică din Brașov oferea oportunitatea de calificare ca analist programator și pregătire matematică-fizică intensivă, de mare ajutor pentru admiterea la facultate într-un sistem cu adevărat competitiv. Informatica era un domeniu nou în acea vreme pentru România. Codurile se scriau pe cartele perforate, iar cele două calculatoare din liceu ocupau o sală de clasă. Mă mândresc totuși cu faptul că am terminat același liceu ca și Dumitru Prunariu, primul cosmonaut român.

De la mama am moștenit pasiunea pentru lectură; deși eram în liceul de informatica, încă mergeam la olimpiada de română. Cred ca am ajuns economist, în final, pentru că am căutat o cale de mijloc între științele exacte și pasiunea pentru literatură. Am terminat Institutul de Științe Economice la Cluj, am lucrat în Cluj o vreme la o societate de valori mobiliare (precursoarea actualei BT Securities), apoi am studiat un an la Praga, în Centre for Economic Research and Graudate Education (CERGE). Întors în Cluj, am petrecut doi ani lucrând în societatea de asigurare ARDAF. Odată cu plecarea în Canada, în 2002, ca vizitator (soția mea fusese acceptată pentru un Masterat în Geologie), am făcut și eu Masterul aici, în Economie. Am învățat, am muncit, apoi am devenit rezidenți permanenți. În prezent lucrez de aproape 10 ani la un institut de cercetare, domeniul meu fiind reconcilierea conflictelor dintre dezvoltarea economică și protejarea naturii. Ce fac este foarte important și-mi place. Aici am și resursele și legislația care se cunoaște, se respectă și se aplică.

DD: „Dorul e focul în care ard speranțele, dorințele, durerile, iar cenușa ce rămâne reprezintă amintirile”. (Octavian Paler) Care sunt amintirile cele mai frumoase, din diferite etape ale vieții petrecute în România, pe care le-ați dus cu dumneavoastră în Canada?

MC: Simplificând, sunt etapele formării: copilăria la Subcetate, liceul la Brașov, studenția la Cluj-Napoca. Sunt crescut în România și în limba română și rămân, ca să refolosesc citatul dvs. din Nichita Stănescu, în această patrie.

 

Marius și Milan, la o bere cu tata, acasă

DD: Fiecare om are niște pretenții de la viață, trebuie să știe ce să-i ceară, pentru a trăi în armonie cu sinele, confortabil. Actrița româncă Oana Pelea, de exemplu, își dorește ca spațiu ideal de viață cel în care domnește binele, frumosul, cu oameni educați și virtuoși: „Mi-e foarte, foarte dor de frumos și de bine, de oameni deștepți și generoși, de educație și tradiție. Mi-e dor de bunul simț și de bunăvoință”. Ați găsit acel loc în care să vă simțiți bine?

MC: Nici nu îl mai caut. Viața face alegerile, mai bune sau mai rele. Generația mea nu a ales să crească în comunismul auster al anilor ’80 și e egal neputincioasă în îndreptarea României de azi. Dacă acum câțiva ani aș fi deplâns lipsa locurilor de muncă pentru tinerii educați în Occident, acum sunt doar total dezamăgit, pentru că după Revoluție situația s-a agravat. Apreciezi locuri și fapte odată ce te distanțezi de ele. În miezul lor, optica e mioapă. De amintiri te distanțează timpul, de locuri - spațiul și timpul, amândouă îngăduindu-ți perspective.

DD: Trăind și muncind în Canada, vă puteți permite să călătoriți în vacanțe. Ce locuri minunate ați vizitat până în prezent și ce proiecte aveți pentru viitor?

MC: Cred că fac parte dintr-o generație care călătorește mai mult. Nu știu dacă am văzut locuri mai frumoase decât mulți dintre interlocutorii dvs. Concluzia la care probabil au ajuns și dânșii enumeră cele două câștiguri din orice călătorie: vezi lumi noi, concretizezi imagini și realități pe care internetul sau TV-ul nu au cum să le reproducă, și vezi sau înțelegi mai bine lumea ta, cea în care trăiești zi de zi. Această nouă optică este în același timp și o problemă, ajungi să compari permanent, să iei lucrurile bune văzute în locuri diferite (nu neapărat frumusețile naturii) și să regreți faptul că nu le vei regăsi întorcându-te acasă. Respectul față de mediu în Costa Rica sau Hawaii, planificarea urbană din orașele vestului Canadei, frumusețea și istoria arhitectonică în Barcelona sau Milano, muzeele din Londra sau Paris. Altfel, am cam bătut America de Nord, fie turistic, fie la conferințe și seminarii: New York, Orlando (centrul NASA), Halifax pe coasta de est, San Francisco, Los Angeles, San Diego – pe cea vestica.

DD: Vă mulțumesc. Să aveți sănătate și numai bucurii!

Mulțumim, domnilor profesori Sofia și Ioan Cutlac! Ați fost și rămâneți repere de profesionalism și omenie, nu doar pentru fiii dumneavoastră, ci pentru toate generațiile de elevi care au trecut prin Liceul din Subcetate în perioada 1973-2017.

Pentru zecile de ani de activitate didactică desfăşurați în liceul din Subcetate, cu măiestrie, dăruire şi iubire, profesorii Sofia și Ioan Cutlac ar merita, ca şi atâţia alţi profesori care s-au împământenit la Subcetate în urma unei repartiţii guvernamentale, Diploma de cetăţean de onoare al localităţii sau Diploma de onoare şi fidelitate.

La ceas aniversar, un sincer LA MULȚI ANI!

Profesor Doinița Ana Dobrean

 

---

[1] Liana Ganea, „Eseuri de week-end”

[2] O fotografie de grup, din care există o copie și acasă, din 1974 (Tata stă pe treapta de jos, ultimul din rând, în dreapta; mama este în rândul doi, antepenultima)

Enescu 65 - Omagiu unui mare muzician român (Cosmina Marcela OLTEAN)

George Enescu se numără printre puținii muzicieni veritabili ce au simțit muzica de mici copii, înainte de a învăța orice despre această artă și înainte de a fi înfluențați de ceva sau cineva. Când pasiunea pentru o latură a artei vine devreme și firesc, însoțită de o mare curiozitate și dorință de învățare nesfârșită, atunci se întâmplă minuni într-un om, minuni care se exteriorizează și ajung la mulți alții. Așa cresc marii artiști ai lumii pentru a deveni legende. Un astfel de om al artei a fost George Enescu. Și continuă să fie și acum, la 65 de ani de când înceta din viață, prin tot ceea ce a creat.

Parcursul unui mare muzician

Enescu este cel mai important compozitor român, iar personalitatea artistică și-a etalat-o în ipostaze multiple – de compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor. Cei care l-au cunoscut direct spun că a excelat în fiecare dintre aceste ipostaze. Povestea lui în muzică începea devreme, de la 4 ani, când ia primul contact cu muzica. A fost un copil-minune a cărui obiect preferat nu era o jucărie, ci o mică vioară cu trei coarde, cadou din partea părinților care acum se află în colecția Palatului Cantacuzino / Muzeul Memorial “George Enescu” din București. “Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi mărturisea mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, jurnalist și critic muzical.

În 1886, Eduard Caudella, compozitor și profesor la Conservatorul din Iași, remarcă talentul deosebit al copilului Enescu și îi sfătuiește părinții să se îngrijească de pregătirea sa muzicală îndrumându-l către studii de specialitate.  Primele sale încercări de compoziție datează din 1887, pe când Enescu avea doar 6 ani. Între 1888-1894 se formează ca muzician la prestigiosul Conservator din Viena, apoi la Conservatorul din Paris (1895-1899). La 8 ani debuta ca violonist, iar presa vieneză a vremii îl numea “un Mozart român”. În calitate de compozitor, debuta în februarie 1898, la 17 ani, în cadrul Concertelor Colonne din Paris, cu Poema Română op.1. Din același an începe deja să dea lecții de vioară și susține diverse recitaluri în București. Foarte apreciat de Regina Elisabeta a României, era deseori invitat să cânte la Castelul Peleș din Sinaia. Compozițiile sale cele mai cunoscute - cele două Rapsodii Române, op.11 (1901-1902), Suita nr.1 pentru orchestră, op.9 (1903) și prima sa Simfonie op.13 (1905), datează de la începutul secolului XX.

Activitatea sa muzicală alterna între Bucureşti şi Paris, dar susținea turnee în mai multe ţări europene. În 1923 dirija orchestre prestigioase din America, printre care Philadelphia Orchestra, Boston Orchestra sau Chicago Symphony.

Activitatea de pedagog capăta și ea o importanţă considerabilă. Yehudi Menuhin, unul dintre elevii săi mărturisea: „Pentru mine, Enescu va rămâne una dintre veritabilele minuni ale lumii. (...) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe.”

Arthur Rubinstein spunea despre muzician că ”stăpânea întreaga paletă a componisticii. Ştia să orchestreze precum Richard Strauss. De asemenea, ca solist, avea o sonoritate incredibilă alături de orchestră. Şi în plus, cunoştea tehnica tuturor instrumentelor. A fost un pianist extraordinar! Pot spune că eram uneori invidios pe el: cânta chiar mai bine decât mine! A fost un pianist magnific, ca sa nu mai vorbesc de valoarea sa ca violonist.”

Ecouri

Muzicianul originar din Dorohoi făcea primii pași în muzică la Iași, alături de Caudella și nu e o întânplare faptul că prima universitate de arte din țară îî poartă acum numele – Universitatea Națională de Arte George Enescu, Iași, o universitate ce înregistrează performanțe mai ales în sfera învățământului muzical.  Enescu murea într-o noapte de 4 spre 5 mai, la Paris, în urmă cu exact 65 de ani. Muzeul Național George Enescu a ales să-l omagieze pe compozitor întru-un mod inedit, printr-o serie de evenimente deosebite ce s-au desfășurat online, grupate sub genericul Enescu 65. Programul a cuprins mesaje omagiale, recitaluri online (Opusuri enesciene), audiția unor înregistrări rare, expoziția foto-documentară “Enescu 65. Receptarea lui George Enescu în contemporaneitate” și prezentarea unor documente inedite din arhiva muzeului. În memoria lui Enescu există de mulți ani un festival internațional de muzică clasică ce a dobândit un mare prestigiu– George Enescu Festival, ajuns la ediția a XVII-a, ce se va desfășura în intervalul 29 august – 20 septembrie 2020. Festivalul se desfășoară la Sinaia, București și Iași, cuprinzând o serie de evenimente deosebite în fiecare an.

Să nu uităm niciodată cine a fost Enescu și ce a făcut pentru cultura românească și universală și nici viziunea sa asupra importanței culturii în cadrul unei națiuni. Despre cultură și patrimoniu, Enescu spunea așa:

“Cultura va trăi. Prea mare e patrimoniul ce l-au acumulat atâtea secole de trudă și de credință pentru a face dintr-o dată tabula rasa din tot ce am strâns și asimilat. Impasuri a mai avut omenirea. Și le-a răzbit pe toate cu o vitalitate eroică. Nu-i va lipsi curajul nici de data aceasta. Trebuie să credem și vom învinge.”

MOMENTE DIN ISTORIA TEATRULUI DE AMATORI DIN SUBCETATE. Educație prin teatru

Pagini din lucrarea 

SUBCETATE-MUREȘ. Prezentare monografică, 

Editura Cezara-Codruța Marica, Târgu-Mureș, 2017, 

autori : Doina Dobreanu și Vasile Dobreanu

MOTO: Teatrul are misiune națională, socială și umană (Victor Hugo)

    Încă în 1935, liceenii și studenții aflați în vacanță, împreună cu învățătorii din localitate au pregătit spectacolul Ivan Turbincă, de Ion Creangă; 

        1937, SERBAREA DIN SUBCETATE FILIPEA. „D. învăţător director Gh. DĂNEȚ de la şcoala primară Subcetate-Filipea a organizat o serbare culturală. S’a jucat piesa „Trică ordonanţă“ şi s’a spus mai multe anecdote. Serbarea s’a organizat în cadrele căminului „Patriarhul Miron“, al Fundaţiei regale din Topliţa.” (Extras din ziarul „Universul”, an 54, nr. 86, 28 martie 1937)

Învățătorul Gheorghe Dăneț și elevii săi de la Școala din Satul Filpea, în 1936

    În 1944, la Sf. Dumitru, au pus în scenă comedia Sfârșitul pământului, de Victor Eftimiu (Regie: stud. Pavel Muscă. În distribuție: Stud. Pavel Muscă, stud. Ionel Țifrea, Ioana Pop, Ionaș Rusu, Vasile Cotfas/Călbaș.

*

    În anii 1945-1848, învățătorul Gavrilă Urzică din Subcetate a scris, publicat și pus în scenă piese de teatru pentru școlari: Puterea rugăciunii, Sărmani orfani, Jertfește-ți avutul pentru țară. Titlurile sugerează mesajul lor educativ: iubirea pentru țară, pentru semeni și pentru credința străbună.

   Între 1955-1965, s-a cultivat din nou gustul pentru teatru. Teatrul de amatori a coalizat cel mai bine colectivul didactic în activitățile culturale. Sub îndrumarea actorului Ioan Ţifrea, originar din Subcetate, apoi în perioada în care căminul cultural a fost condus de profesorul Ioan Petruț, și în continuare, au fost organizate deosebite activităţi culturale, datorită aportului unor profesori şi învăţători ca: Ilie şi Paula Olaru, Constantin şi Octavia Criştiu, Traian Ciociu, Marina Lazea, Leontina Ilisan, Laura Urzică, dar și a unor elevi de liceu și săteni, au fost puse în scenă piese de teatru sau dramatizări ca: Mitrea Cocor, de M. Sadoveanu, Soacra cu trei nurori, de I. Creangă, Ulciorul cu apă, În valea cucutei, Zestrea Ilenuței, Cu oiștea în gard.

   În anii 1968-1969, profesorul director Dan Cremenciuc a regizat spectacolul de teatru cu piesa Nota zero la purtare,  ale cărei personaje au fost interpretate de liceenii: Leontina Marcu, Dumitru Stan, Ioan Mureşan, Doru Dobrean, Ioan Vaidoş, Gavril Urzică, Doina Dobrean, Doina Ţepeluş, Marin Țepeș-Focșa, Petru Coșa, de profesorii Aurel Roman, Petru Cotfas, Timotei Ciorap.

    Artiști amatori din Subcetate (profesori, elevi, săteni) au pus în scenă piese precum:

Năpasta de I. L. Caragiale, în 1967-1969 (În distribuție: Leontina Ilisan - contabil, Petru Coșa - elev, prof. Timotei Ciorap, Ionel Ilisan - primarul comunei, Doru Dobreanu - elev, Marin Țepeș-Focșa - elev, prof. Iosif Ghidiu, prof. Ștefan Popa). Participantă la un concurs de teatru pentru amatori, trupa a fost apreciată de artista Dina Cocea, preşedinta juriului.

Cu ocazia spectacolului prezentat la Tulgheș

Comedie cu oltenii, în 1972 (În distribuție: Lucreția Ilisan - contabil, Leontina Marcu - înv. supl., Ionel Urzică – tehn. silvic, prof. Maria Cotfas, prof. Emil Dițu, prof. Maistru instructor Petru Dobrean, prof. Ștefan Popa, prof. Timotei Ciorap, prof. Iosif Ghidiu, prof. Georgeta Anghel, Nicolae Urzică - pedagog școlar);

O femeie ca multe altele, în 1975 (Prof. Ana-Maria Iconomu, prof. Nicolae Popa, Valeria Ilyes – as. medical);

Frumoasele olandeze, în 1978 (În distribuție: prof. Ioan Cutlac, Lucreția Ilisan -contabil, Valeria Ilyes - asis. med.);

Drumul încrederii de George Genoiu, în 1986 (În distribuție: Lucreția Ilisan, contabil, profesorii Rodica Rizea, Ioan Cutlac, Vasile Dobrean, Dumitru Țepeluș, Elena Cotfas, Carol Stoica, Marian Dinu, înv. Ileana Todor, ped. șc. Valonia Mureșan, educ. Aurelia-Maria Popa; regizor: prof. Doina Dobrean) - Locul I – etapa județeană și Locul III – etapa națională la Concursul de teatru de amatori pentru căminele culturale sătești.

Boul și vițeii de Ion Băieșu, în 1987-1988 (În distribuție, elevi ai clasei a XI-a: Daniel-Tudor Cotfas, Aurica Dobrean, Manuela Hanga, Radu Petre, Mihai Zămonea, Petru Stan; regizor: prof. Doina Dobrean).

    De menționat este faptul că pe scena Căminului Cultural din Subcetate au jucat periodic trupe de profesioniști, aflați în turneu prin țară: Teatrul din Turda, Teatrul din Târgu-Mureș, Teatrul din Sfântu Gheorghe și chiar Teatrul Național din București (1967).  De neuitat sunt spectacolele cu piesa Take, Ianke şi Kadâr, de Victor Ion Popa, realizat de Teatrul de Stat din Turda, la 13 decembrie 1974, şi cu piesa Visul unei nopţi de iarnă, de Tudor Muşatescu.

    Sub deviza Teatrul învață și civilizează (V Hugo), în anul 2002, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de ființare a liceului din localitate și a „Zilelor Școlii”, s-a organizat prima ediție a Festivalului de Teatru Școlar. A fost o experiență frumoasă, emoționantă, rodnică, de neuitat pentru elevi, cadre didactice și comunitate timp de câțiva ani.     

    S-au pus în scenă (21 mai 2002, regia prof. Doina Dobrean): Five o’clock de I.L. Caragiale (Ramona Marc, Andreea Ciubîcă, Diana Fekete, Vasile Marc, Ciprian Turcu, Pavel Lădaru, Ionuț Șerenec, clasa a X-a), La léçon de Eugène Ionesco- fragmente (Alin Sbanca, Ioana Țepeluș, Doriana Dinu, Vlad Toncean, clasa a VII-a), Boul şi viţeii de Ion Băieşu (Elena Cotfas, Cristian Dimofte, Stelian Marc, Alexandra Bârsan, clasa a XI-a, Ciprian Turcu, Ionuț Șerenec, clasa a X-a). Abordând tema înstrăinării copiilor de proprii părinţi, piesa Boul şi viţeii se constituie în jurul unei replici memorabile, rostite cu o sinceră părere de rău de către unul dintre personaje: „Ce repede ne despărţim de părinţi şi ce rar ne aducem aminte de ei!”

    Ediția a II-a, 2005 : Cei trei fluturasi, clasa I, înv Maria Popa; Cenuşăreasa, clasa a V-a, prof. Sofia Cutlac; Un pedagog de şcoală nouă, de I. L. Caragiale, clasa a IX-a, prof. Daniela Dobrean; Boul şi viţeii, de I. Băieşu, clasa a X-a, prof. Ionela Popa (în distribuție: Vlad Toncean, Ioana Țepeluș, Doriana Dinu, M. Urzică, F. Zaiț ș.a.)

Cenuşăreasa

Boul şi viţeii, de I. Băieşu

    Editia a III-a, 2006: Greierele şi furnica, clasa I, înv. Ileana Todor; Anotimpurile, clasa I, înv. Ileana Todor; Casa care-şi caută uşa, clasa III, înv. Melania Dinu; La maison qui cherche sa porte, clasa V, prof. Doina Dobrean; L-am visat pe nenea Iancu, de D. Stanciu, clasa VI, prof. Sofia Cutlac; La housse partagée. Fabliau, clasa IX, prof. Doina Dobrean; Gerry Thatcher’s party/ Petrecerea lui Gerry Thatcher, clasa XI, prof. Maria Şerban; Textul înainte de toate, de Doru Moţoc, clasa XI, prof. Ionela Popa; Poveste sentimentală, de Lucia Demetrius, clasa X, prof. Daniela Dobrean.

„Tot ce a ţinut de Zilele Şcolii mi-a plăcut foarte mult, în special festivalul de teatru. Ca spectator, am fost uimită de toate reprezentaţiile teatrale ale colegilor, iar ca actor am simţit emoţiile scenei, provocate de dorinţa de a face totul cât mai bine; am fost impresionată văzând câtă lume este fascinată de ceea ce facem noi.” (Bianca Hurubă, clasa a VI-a, în revista Lyceum, nr. 39)

Greierele şi furnica

L-am visat pe nenea Iancu

La housse partagée

Poveste sentimentală

Textul înainte de toate

  Vizionarea unui spectacol la Teatrul Național din Târgu-Mureș

    Ediția a IV-a, 2007 : Cenuşăreasa, clasele I şi IV, înv. Melania Dinu şi Maria Ţepeluş; Trăistuţa fermecată, Clasa a II-a, înv. Ileana Todor; The bear and the rabbit/Ursul şi iepurele, clasa a IV-a, prof. Camelia Moldoveanu; Povestea lui Arap-Alb, de Ion Creangă, clasa a V-a, prof. Doina Dobrean; Prietenie, La Peleş, Vizită…, clasa a VI-a, prof. Daniela Dobrean; Conversaţie cu…salvare, Dunărea, Revistă sanitar-artistică, Miniaturi de I. Dianu, clasa a VII-a, prof. Sofia Cutlac; Escroci în aer liber şi Puterea dragostei, de Ion Băieşu, clasa a IX-a, prof. Sanda Vodă; Seeing beyond with Maya Fantasma/Şedinţă de spiritism şi Ancheta, clasa a X-a, prof. Maria Şerban; Ciudatul rol al întâmplării, de Aurel Baranga, clasa a XI-a, prof. Daniela Dobrean.

Cenuşăreasa

Povestea lui Arap-Alb

Povestea lui Arap-Alb

Povestea lui Arap-Alb

 La Peleş, Vizită…

Puterea dragostei, de Ion Băieşu

Ancheta

Ciudatul rol al întâmplării, de Aurel Baranga

    Ediția a V-a, 2008: Sarea în bucate, clasa a II-a, înv. Maria-Dorina Ţepeluş; Făt-Frumos când era mic, clasa a III-a, înv. Ileana Todor; Prietenie, clasa a V-a, prof. Ionela Popa; Dumbrava minunată, clasa a VI-a, prof. Doina Dobrean; Un pedagog de şcoală nouă, de I. L.Caragiale, clasa a VII-a, prof. Mirela Szocs; Piatra din casă, de Vasile Alecsandri, clasele VII-VIII, prof. Daniela Dobrean; Refacerea vieţii, de I. Băieşu, clasa a IX-a, prof. Ionela Popa; Domnişoara de maniere, clasa a XI-a, prof. Maria Şerban.

Sarea în bucate

Făt-Frumos când era mic

Prietenie

Prietenie

Dumbrava minunată

Dumbrava minunată: Lizuca și Patrocle

Dumbrava minunată

Piatra din casă

Refacerea vieţii, de I. Băieşu

Domnişoara de maniere

    Ediția a VI-a, 2009 : Scrisoare cu personaje, de Adina Ungur, clasa a IV-a, înv. Ileana Todor; Scene din viaţa elevilor, clasa a VII-a, prof. Doina Dobrean; Clasa a VIII-a, prof. Daniela Dobrean; clasa a IX-a, prof. Mirela Szocs; Clean-up cantata, clasele X-XI, prof. Maria Şerban

Scrisoare cu personaje

Scene din viaţa elevilor

Clean-up cantata

    Ediția a VII-a, 2010: În lumea poveștilor, clasa III, înv. Melania Dinu; Carnavalul florilor, clasele I - II, înv. Ileana Todor și înv. Viorica Oană; Un rol, clasa a IV-a, înv. Dorina Ţepeluș; S.O.S. Pământul, prof. Daniela Dobrean și Sanda Vodă; Alba ca zăpada și cei șapte pitici, clasa V, prof. Dorina Marc; Hansel și Gretel, Vampir în izmene, www.nonstop.ro, clasa a VIII-a, Prof. Maria Șerban; Salut, liceu, Femeile ca niște cațe și Ca-n codru (D. Hurubă), clasa IX, Prof. Daniela Dobrean; Nuntă cu final fericit, clasa a X-a, Oile Domnului – Satul electronic, clasa XI, Prof. Ionela Popa.

Oile Domnului – Satul electronic

Oile Domnului – Satul electronic

Femeile ca niște cațe

Nună cu final fericit

Ca-n codru (D. Hurubă)

Alba ca zăpada și cei șapte pitici

S.O.S. Pământul

Hansel și Gretel

Carnavalul florilor

 În lumea poveștilor

În lumea poveștilor

    În anul 2010 s-a obținut Premiul I la Expoziția națională Învingători prin artă – Secțiunea Teatru – Film.

    Ediția a VIII-a, 2011: D-l Goe, de I. L. Caragiale și La cumpărături, clasa a VI-a; O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale (fragm.) și Senectute, clasa a IX-a

    

D-l Goe

 Senectute

Senectute

     Ediția 2013: Portretul colegei de bancă, Proces literar - D-l Goe, Un pedagog de școală nouă, de I.L.Caragiale, Doctore, doctore... și Boul și vițeii de Ion Băieșu (clasa a X-a).

Proces literar - D-l Goe

Un pedagog de școală nouă, de I.L.Caragiale

 Boul și vițeii de Ion Băieșu

  

Festivalul Județean de Teatru: Confesiuni despre viață și artă (2015-2019)

 Este un proiect inițiat de Liceul „Miron Cristea” în colaborare cu I.S.J. Harghita, cu Primăria Comunei Subcetate și cu Asociaţia de Tineret „Ecoul Subcetate, urmare a unei tradiții remarcabile a teatrului de amatori și a teatrului școlar la Subcetate.

La ediția din 2015, s-au înscris în festival următoarele școli: Liceul teoretic „Sfântul Nicolae” din Gheorgheni, Școala Gimnazială „Miron Cristea” din Toplița, Școala Gimnazială „Sfântul Ilie” din Toplița, Școala Gimnazială „Andrei Șaguna” din Toplița, Școala Gimnazială „O. C. Tăslăuanu” din Bilbor, Școala Gimnazială „Sfântul Andrei” din Sărmaș și Liceul „Miron Cristea” din Subcetate. Au participat 78 concurenți și 15 cadre didactice din școli ale județului (Gheorgheni, Toplița, Bilbor, Sărmaș și Subcetate) și 20 de voluntari.

Elevii Liceului „Miron Cristea” din Subcetate au obținut următoarele premii : premiul I pentru interpretare : „S.C. Aleluia S.R.L.” (David Bordea, Andreea Patka, prof. regizor Dana Buzilă); premiul al II-lea, pentru interpretare : „Deșteapta pământului” (David Bordea, Doța Ioana, Daniela Dragomir, Sergiu Dobrean; prof. regizor Daniela Buzilă), și premiul al II-lea pentru originalitate : „Judecarea lui Nică” (Andreea Tompea, Erik Roman, David Ciubucă, Crina Comiza, Ioana Cotfas, Iustin Oană, Andrei Vâlcan; prof. regizori Ionela și Cristian Popa).

Ediția 2015 poate fi urmărită accesând linkul de mai jos:https://revistalyceum.blogspot.com/2015/10/festival-de-teatru-2015.html

În noiembrie 2016, pe scena Căminului Cultural din Subcetate s-a desfășurat Ediția a III-a a acestui festivalului de teatru, etapa interjudețeană.

Elevii Liceului „Miron Cristea” s-au prezentat în concurs cu piesele : „Gaițele” de Al. Kirițescu (clasa a VIII-a, prof. regizor Daniela Buzilă), „Steaua fără nume” și „Cafeneaua”. (elevi din clasele IX-X, prof. regizor Daniela Buzilă). Marele premiu al festivalului a fost acordat pentru interpretarea piesei „Cafeneaua”.
Ediția 2016 poate fi urmărită accesând linkul de mai jos:
https://revistalyceum.blogspot.com/2016/11/festival-de-teatru-pentru-elevi.html

Gaițele” de Al. Kirițescu

Steaua fără nume

Cafeneaua

Despre participarea elevilor Liceului Miron Cristea din Subcetate la  Festivalul-concurs de Teatru Şcolar, ediţia 2017 ( 03-07 aprilie 2017) , la Casa de Cultură din municipiului Topliţa, în linkul următor:

https://revistalyceum.blogspot.com/2017/04/elevii-liceului-miron-cristea-la.html

În 2017, elevii liceului au concurat cu sceneta „Un ciob de cioban” (prof. regizor Daniela Buzilă), un colaj de 11 momente din comediile și schițele scriitorului I.L.Caragiale: O noapte furtunoasă, Articolul 214, CFR, Mofturi, Infamie, La poştă, Cum vorbesc ţăranii, Gazometrul, Five o'clock, Amic" şi Proces verbal (trupa GaudiumArt, condusă de prof. Daniela Buzilă), Vecinele după Ștefan Iordache (prof. regizor Daniela Buzilă), fragmente din parabola dramatică Iona de Marin Sorescu (prof. regizor Crina Gabor). Marele premiu al festivalului a fost acordat pentru interpretarea piesei Vecinele după Ștefan Iordache trupei GaudiumArt (Iasmina Oană, Roxana Ilisan, Daniela Bajko, Mirabela Dobrean și Mirela Iozof).

Vecinele

Ediția 2018, a V-a, poate fi urmărită accesând linkul de mai jos:

https://revistalyceum.blogspot.com/2018/05/festivalul-de-teatru-scolar-confesiuni.html 

    Ediția 2019, a VI-a, poate fi urmărită accesând linkul de mai jos:

https://revistalyceum.blogspot.com/2019/11/subcetate-2019-festivalul-de-teatru.html