marți, 30 aprilie 2013

EXPOZIȚII, CONCURSURI, INTÂLNIRI - Lyceum, an XVII, nr. 4 (78), 2013


CUPRINS:
1. Expoziția de icoane pe sticlă
2. Concursul Național LUCIAN BLAGA, „Laudă semințelor...”
  - QUIET, traducere de Grigore Purța
  - TOWARDS READERS, traducere de Raul Buzilă
3. Întâlnirea de 30 de ani de la absolvirea liceului din Subcetate: 1983-2013; 10 mai 2013
4. Sărbătoarea cărții „Ai carte, ai parte” - 21 mai 2013
5. Întâlnirea de 10 ani de la absolvirea liceului din Subcetate: 2003-2013; 24 mai 2013
6. Oaspeți de seamă la Subcetate; 31 mai 2013
7. Olimpiada „Meșteșuguri artistice și tradiționale”, etapa județeană, 2013, ediția a XVIII-a

1.Vernisajul primei expoziţii de icoane pictate pe sticlă
ale elevilor Liceului „Miron Cristea” din Subcetate, judeţul Harghita

NOTE DE REPORTER
Se întreba un scriitor dacă mai avem îngeri în România...

I-am văzut la Subcetate, în icoanele pictate de ei, simţindu-le candoarea şi bucuria la întâlnirea cu chipul blând al Maicii Domnului, cu aura înălţătoare a Sfinţilor şi năvala iubirii supreme din ochii Mântuitorului. Pentru artiştii- iconari de la Liceul „Miron Cristea” din Subcetate, icoanele sunt descoperiri gingaşe ale neîntreruptul dumnezeiesc, dăruiri ale purităţii sufleteşti, spre cer şi spre lume, definiri curate ale înţelesurilor vieţii. Pentru ei, icoanele sunt murmurul cromatic al sfintelor rugăciuni. Nu întâmplător, după ce au fost vernisate în incinta Liceului, au fost sfinţite în Biserica Satului, sub privirile îngăduitoare şi iubitoare ale părinţilor.
După ce s-au iniţiat în taina pictării icoanelor pe sticlă la Miercurea Ciuc, la Centrul Cultural „Miron Cristea” al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, prin purtarea-de-grijă părintească a Maicii – prof.dr. Nicoleta Ploşnea, elevii din Subcetate, cu entuziasmul vârstei, şi-au dovedit talentul în atelierul de pictură religioasă deschis în Cabinetul de religie al Liceului, sub veghea prof. Dragoş Cojocar, pregătind prima lor expoziţie. O premieră absolută pentru instituţia şcolară şi pentru localitatea Subcetate; un alt cântec al obârşiei, din seria iniţiată cu rară sensibilitate umană şi răspundere intelectuală de prof. Doina Dobreanu şi prof. Vasile Dobrean. Încă un cântec al obârşiei, întâmpinat cu dragoste de părintele protopop Dumitru Apostol, preotul paroh Marius Ciubucă, profesorul de religie Dragoş Cojocar, directorul liceului, prof. Vasile Dobrean, prof. Ion Rizea, primarul localităţii Subcetate, prof. Doina Dobreanu, prezenţi la vernisaj. Un început care, credem, anunţă, la Subcetate, o cale lungă. Să vorbim de începutul unei şcoli de pictură religioasă la Subcetate?
Se spune că Dumnezeu se află acolo unde este lăsat să intre. La Liceul „Miron Cristea” din Subcetate a fost lăsat să intre Dumnezeu cu marele dar al Sfintelor Paşti, speranţa, cu o dragoste mai mare ca viaţă (v. scrierile părintelui Arsenie Boca), Învierea. Elevii sunt, prin această expoziţie, fii ai Învierii şi ai Luminii, cu părticica lor de cer, ştiind că Ziua Învierii vesteşte Zilele Învierii şi ale Luminii. În gândul lor prinde contur următoarea expoziţie. Avem, ca oameni, atâta lumină pentru câtă ne pregătim. Aşadar, luminează-te şi vei fi!

Am scris în caietul de impresii al expoziţiei, în casa albă, clădirea Liceului din Subcetate, cuvintele:

Casa aceea,
albă,
în rugul literelor albe
îşi aşază pâinea şi sarea;
în iarba înaltă a surâsului.
Casa aceea
stă
la o cină de taină.
Degete
şi pleoape
i-au presărat,
bob de aur,
chipul Fecioarei,
revărsat din maramele cerului.
Chipul
născut din mirare
are rotundul verdelui de aprilie.
Mijiri albe
leagă casa aceea,
albă,
în linişti calde.
Aprilie,
alb,
e Mirele.
De unde va porni
spre rotundul potirului?...
Casa aceea,
albă,
din subsuoara satului,
îi iese în cale
cu murmur de îngeri,
desfăcându-i faldul cămăşii
cu toate frunţile polenului pur.
Casa aceea,
albă,
stă,
acum,
la o cină de taină.

Valentin Marica, senior-editor
Societatea Română de Radiodifuziune Radio România Târgu-Mureş




2. LAUDĂ SEMINŢELOR, CELOR DE FAŢĂ ŞI-N VECI TUTUROR


Într-una din zilele săptămânii trecute mă simţeam aşa de obosită. Aveam impresia că tot ceea ce fac nu are nici o finalitate, că munca mea nu se recunoaşte nicăieri. Oboseala îşi pune amprenta pe fiecare dintre noi, elev sau dascăl.
Deschid pagina inspectoratului, apoi aceea a Casei Corpului Didactic, în speranţa că poate s-au afişat concursuri sau rezultate la concursuri la care am participat. Şi, spre marea mea surpriză, fuseseră afişate rezultatele concursului ,,Lucian Blaga, la care Liceul ,,Miron Cristea” participă de câţiva ani încoace.
Obiectivul principal al concursului este stimularea şi valorificarea interesului elevilor şi cadrelor didactice faţă de opera acestui scriitor şi filosof reprezentativ pentru literatura şi cultura română. Concursul se realizează în două etape: judeţeană şi naţională.
Mie, personal, îmi place foarte mult Lucian Blaga pentru că „Poezia lui Blaga e plinǎ de marile întrebǎri despre început şi sfârşit, despre finit şi infinit, despre destin, despre esenţǎ şi aparenţǎ, e strǎbǎtutǎ de fiorul despǎrţirilor cosmice şi nu-i lipsitǎ, desigur, de un sentiment metafizic adânc.” (Alexandru Philippide)
Deşi metodele moderne de predare a limbii străine nu încurajează traducerile dintr-o limbă în alta, pentru a forma elevului deprinderea de a gândi în limba respectivă, am participat şi anul acesta la concursul ce poartă numele marelui poet, la secţiunea Traduceri-elevi (limba engleză) şi Traduceri-profesori (limba engleză). Colegele mele din aria curriculară Limbă şi Comunicare, Claudia Ardelean şi Ramona Moldovan, au participat la secţiunea Eseuri şi respectiv Traduceri-elevi (limba franceză).
Ce bucurie profundă m-a încercat în ziua în care am găsit popularizate rezultatele concursului la faza județeană! Elevii care au reprezentat şcoala noastră la acest concurs s-au clasat pe locuri fruntaşe. Mă bucur că am continuat tradiţia de a participa la acest concurs naţional, pentru că aşteptările au fost pe măsură. Felicitări tuturor elevilor noştri care au reprezentat şcoala cu mândrie!
Iată rezultatele din acest an:

Secţiunea Eseu-elevi
Moldovan Marina, Clasa a X-a A, 8,85, Locul al II-lea, prof. Ardelean Claudia

Popa Teodora Denisa, Clasa a X-a A, 8,80, Locul al III-lea, prof. Ardelean Claudia

Cotfas Roxana Andreea,  Clasa a X-a A, 8,75, Menţiunea I, prof. Ardelean Claudia

Hurubă Bianca, Clasa a XII-a,  A,  8,00, Menţiunea a II-a, prof. Ardelean Claudia

Secţiunea Traducere-elevi

Purţa Grigore, Clasa a XI-a A, 10, Locul I, Limba engleză, prof. Şerban Maria

Buzilă Raul, Clasa a XI-a A, 9,75,  Locul al II-lea, Limba engleză, prof. Şerban Maria
Natea Andreea Raluca, Clasa a IX-a A, 9,40,  Locul I, Limba franceză, prof. Moldovan Ramona

Din nefericire, la faza naţională vor participa doar lucrările elevilor care s-au clasat pe locul I. Astfel Liceul Miron Cristea din Subcetate participă la etapa naţională a concursului cu două lucrări, una a elevului Purţa Grigore din clasa a XI-a A şi cealaltă a elevei Natea Andreea Raluca din clasa a IX-a A. Le dorim în continuare mult succes, de care vor avea nevoie deoarece la etapa naţională concurenţa este acerbă. Dar sunt convinsă că oricare vor fi rezultatele viitoare, experienţa din acest an le-a dezvoltat şi mai mult anumite deprinderi de scriere literară sau de traducere. Oricare ar fi fost rezultatele, prin simpla participare a elevilor la faza judeţeană, prin faptul că şi-au mai cultivat limbajul, sau au învăţat cuvinte noi în limba engleză sau franceză, au avut doar de câştigat.
Câteva lucrări ale elevilor participanţi:

QUIET

So much quiet is everywhere that I hear
How the moon rays are striking on the windows
In my chest
A foreign voice has risen
And a song sings within me a wish that it’s not mine
It says about our ancestors that died without time
With young blood in my veins
With big passions in my blood
With living sun in passions
In us -The unlived life.
So much quiet is everywhere that I hear
How the moon rays are striking on the windows
Oh, who knows-you soul,- what chest you’ll sing in
You once over the agesOn sweet strings of quietness,
On a harp of darkness- the strangled longing
And the broken joy of life? Who knows? Who knows? (Purţa Grigore, clasa a XI-a A)


TOWARDS READERS

Here is my house- beyond the sun and the garden with hives.
You’re crossing the street; you’re looking through the gate bars
And waiting for me to talk- Where should I start?
Believe me, believe me,
About anyone you can talk all you want:
About destiny and about good’s snake,
About archangels who are plowing
Man’s garden,
About the skyward to which we’re growing,
About hatred and decadence, sadness and crucifixion
And above all about transition
But the words are tears of those who wished
So much to cry and they couldn’t
Bitter are all the words,
Therefore- just let me
Walk dumb amongst you-
to meet you with my closed eyes. (Buzilă Raul, clasa a XI-a A)
A consemnat prof. Maria Șerban

3. Întâlnirea de 30 de ani de la absolvirea liceului din Subcetate: 1983-2013

  
Subcetate, 10 mai 2013

1982, la terminarea clasei a XI-a

1983, la terminarea clasei a XII-a

Şcoala din Subcetate s-a animat azi festiv pentru că în această minunată zi de primăvară în natură şi în suflete primeşte în braţele ei, cu toată dragostea, Promoţia din 1983, una dintre promoţiile de elită dinainte de Revoluţie.
În numele conducerii actuale a Liceului „Miron Cristea” din Subcetate, permiteţi-mi să vă urez sincer Bine aţi revenit în şcoala voastră, dragi absolvenţi de acum trei decenii.
Vă felicităm şi vă admirăm că aţi reuşit să vă întâlniţi azi într-un număr atât de frumos. Gestul vostru dovedeşte nu numai dorinţă de a vă revedea, de a depăna amintiri, de a reînnoda vechile relaţii, ci şi recunoştinţa voastră faţă de dascălii care v-au îndrumat, faţă de şcoala pe care aţi absolvit-o acum treizeci de ani. Mulţi ani au trecut de-atunci, dar suntem convinşi că veţi umple golul acestei despărţiri îndelungate cu amintiri, cu experienţele şi realizările voastre.
Ştim că nu v-a fost uşor să răzbiţi în viaţă, ştim că aţi întâmpinat tot felul de dificultăţi, dar aţi trecut cu bine peste toate şi iată-vă azi oameni realizaţi, preţuiţi şi respectaţi în colectivele în care munciţi. Ne place să credem că în efortul vostru, anii de şcoală, deprinderile formate, cunoştinţele dobândite la Subcetate au fost temelii trainice pe care aţi putut da viaţă viselor, aspiraţiilor, speranţelor voastre.
Stimaţi absolvenţi ai Promoţiei din 1983, şcoala de atunci, cei patru sau opt ani de formare la Subcetate s-au constituit în acumulări cantitative şi calitative, cu toate dificultăţile inerente. N-am avut parte prin anii optzeci de condiţiile actuale din şcoala noastră, totuşi am muncit şi noi şi voi cu tragere de inimă şi am obţinut, chiar în acele vremuri grele, rezultate deosebite, etalând cu mândrie îndreptăţită emblema şcolii din Subcetate, în zonă, în judeş sau în ţară. Fiind un profil industrial, aţi avut multe ore de specialitate, aţi făcut multe ore de practică, dar aţi obţinut succese şi la olimpiade pe obiecte, la concursuri cultural-artistice şi sportive. Nu ştiu cât de utile s-au dovedit toate acestea în viaţă, dar ştiu sigur că v-am tratat cu respect, cu responsabilitate, cu exigenţă, mai mult cu muncă, cu exigenţă, decât cu îngăduinţă şi înţelegere sau tolerarea mediocrităţii. A fost modul nostru de a vă pregăti pentru viaţă. După trei decenii de alte experienţe, cu siguranţă mult mai dure, de încercări şi realizări v-aţi dat seama că noi v-am învăţat primii să aveţi încredere în voi, să cutezaţi, să speraţi, să visaţi, să vă faceţi planuri, să vă cunoaşteţi interesele şi să acţionaţi pentru împlinirea lor. Succesele voastre au fost determinate nu neapărat de multă carte acumulată în anii de şcoală, cât mai ales de tenacitatea, răbdarea, bunul simţ, cinstea, profilul vostru curat – calităţi cultivate cu sfinţenie de dascălii din Subcetate. Azi sunteţi oameni realizaţi şi vă felicităm pentru aceasta!
Stimaţi absolvenţi ai Promoţiei 1983, vă mulţumesc sincer că aţi reuşit să ne smulgeţi cotidianului pentru câteva ore cu amintiri plăcute din copilăria şi adolescenţa voastră, cu problemele şi succesele voastre. Permiteţi-mi să vă felicit încă o dată, să vă doresc dumneavoastră, familiilor dumneavoastră multă sănătate, fericire, numai bine şi succese şi mai răsunătoare.
Subcetate, 10 mai 2013 Director adjunct, prof. Ioan Cutlac



Dragi absolvenţi ai promoţiei din 1983, permiteţi-mi să vă urez şi în acest cadru festiv un călduros „Bine aţi revenit!” în şcoala pe care cu flori şi lacrimi, dar şi cu multe vise şi speranţe, aţi părăsit-o acum trei decenii!

Peste vreme v-aţi dat seama că anii de şcoală au fost ani frumoşi, cu griji mărunte şi puţine în comparaţie cu grijile şi problemele vieţii. Au fost ani frumoşi pentru că se identifică în bună parte cu anii copilăriei şi adolescenţei voastre. Eu mă simt legată de şcoala de odinioară pentru că mi-am desfăşurat mare parte din activitatea didactică în această şcoală, în acei ani, şi îmi împlineam destinul alături de familia mea, de colegii mei, de voi, dragii mei elevi de odinioară. V-am pregătit în domeniu industrial, dar formarea voastră ştiinţifică, artistică şi umană s-a făcut cu toată responsabilitatea pentru că şi noi eram entuziaşti, tineri, dornici de afirmare.
Aţi plecat în viaţă, în vara anului 1983, plini de energie, de speranţe, de vise şi n-aţi precupeţit eforturi în a vi le împlini. Sunteţi oameni realizaţi şi mai aveţi multe lucruri bune de dus la capăt. Vă dăm cu mândrie exemplu elevilor noştri actuali pentru că sunteţi una din generaţiile noastre de elită dinainte de 1989. Se mândresc cu voi şi vă apreciază colectivele în care vă desfăşuraţi activitatea. Valurile vieţii v-au purtat şi pe orizontală şi pe verticală, poate uneori grijile, problemele cu care v-aţi confruntat v-au frânat împlinirea destinului, totuşi aţi păstrat în minte şi în suflet multe amintiri frumoase din anii de şcoală petrecuţi la Subcetate. Gândurile voastre frumoase şi pline de recunoştinţă se îndreaptă şi spre dascălii voştri de odinioară care v-au învăţat nu numai carte, ci mai ales cum să abordați problemele vieţii, cum să întâmpinați încercările, cum să vă împliniți visele, destinele. N-am fost noi dornici de prea multă învăţătură, de prea multă carte, dar învăţătura cealaltă umană, sufletească, am sorbit-o cu toată setea. În numele elevilor mei mulţumesc dascălilor pentru eforturile depuse şi vă doresc multă sănătate, să vi se împlinească şi celelalte aspiraţii, să aveţi parte de sănătate şi de multe bucurii!
Pentru mine, pentru noi, a fost o onoare să vă avem elevi, ne mândrim cu voi, vă dăm mereu exemplu elevilor noştri din generaţiile următoare!
Vă doresc sănătate multă vouă, familiilor voastre, să vă realizaţi visele şi să vă împliniţi destinele în continuare, alături de copiii voştri, să aveţi parte de mulţi nepoţi frumoşi, sănătoşi şi cuminţi.
Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă poarte paşii numai pe unde e bine şi frumos!
 Diriginta Promoţiei 1983, prof. Elena Cotfas




4. Sărbătoarea cărții „Ai carte, ai parte” - 21 mai 2013

Activitățile dedicate sărbătorii, desfășurate în Centrul de Documentare și Informare a Liceului:

- Prezentare de carte: profesori Doina Dobreanu și Ioan Cutlac;

- Expoziție de grafică. Invitată: Cosmina-Marcela Oltean



- ”Istoria cărții”, Prezentare PPS realizată deAndreea Natea, clasa a IX-a
-  Eseu: „Paradisul bibliotecii” de Andreea Natea, clasa a IX-a
- Sceneta: „Nu citești o carte?!” Interpretează Denisa Popa și Sebastian Rotaru, elevi în clasa a X-a
- „Diferite ziceri despre carte”. Prezentare PPS realizată de Ana-Alexandra Dobrean, clasa a VIII-a
- „Vorbe de duh aduse din condei” - întâmplări adevărate din viața scriitorilor români și străini
- „Muze cu scuze” - glume
- Poezii, cântece, epigrame, proverbe

- Expoziție de desene inspirate din cărțile citite de elevi

- Expoziție de semne de carte

Organizatorii: Daniela-Ana Cotfas, bibliotecara liceului
                     Pr. Adrian Lung, responsabil CDI
Colaboratori: prof. dir. Ioan Cutlac, profesorii Claudia Ardelean, Anișoara Balog, Daniela Dobrean, Ramona Moldovan și înv. Elena Blaga
Invitați: Bibliotecari școlari din zona Toplița

Paradisul bibliotecii

Lectura ar trebui să facă parte din viaţa fiecărui om. Ea este cel mai important mijloc de cunoaştere şi informare.
O carte, o simplă carte, nu înseamnă doar un obiect; o carte este o lume, unde poţi face ce vrei, poţi fi cine vrei. Atunci când iei o carte şi începi să o citeşti, trebuie să fii conştient că începi o adevărată aventură, care devine din ce în ce mai interesantă pe măsură ce citeşti cartea.
Lectura pentru mine este foarte importantă. Cărţile îţi dau ocazia să zbori „peste mări şi ţări", să călătoreşti printr-o lume fantastică, perfectă, pentru că lumea care se deschide în faţa ta, atunci când citeşti o carte, este cum vrei tu să fie. Cărţile sunt un exerciţiu imaginativ important. Dacă două persoane citesc aceeaşi carte, lumea care se zugrăveşte în imaginaţia unuia este complet diferită de lumea pe care o prezintă celălalt.
Bibliotecile, acele temple sacre care ascund comori sfinte, nu sunt simple încăperi în care atunci când intri trebuie să păstrezi liniştea; ele au rafturile pline de aur, deşi mulţi nu ştiu acest lucru. Cititorii, căutătorii de comori, ştiu că acele cărţi sunt hrană. Cititorii sunt mereu în căutare de cunoaştere, hrana sufletului. Deci cărţile sunt cea mai bună hrană pentru fiecare cititor.
În zilele noastre, copii au acces la multe sanctuare de cunoaştere. În primul rând, există numeroase biblioteci, „relicvarii ale înţelepciunii veacurilor", unde putem găsi relicve scumpe păstrate de-a lungul vremurilor. Odată cu dezvoltarea societăţii, au apărut biblioteci digitale, unde, deşi textele apar pe un ecran, ele sunt la fel de interesante ca şi cărţile.
Experienţa evadării în universul cărţii nu poate fi înlocuită cu nici o descoperire a tehnicii secolelor următoare. Cu fiecare carte citită eşti mai aproape de tine.
Andreea Natea, clasa a IX-a


La ce sunt bune cărțile?

La întrebarea ce reprezintă în viaţa noastră cartea, un bun răspuns îl găsim în afirmaţia criticului şi istoricului literar Nicolae Manolescu:

“La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută.”
Pentru a completa cele spuse de marele om de cultură, mai putem spune că în filele ei putem descoperi sfaturi, putem culege înţelepciune cartea oglindeşte şirul de secole al omenirii, lupta sa pentru existenţă,
speranţa, suferinţa şi bucuria, tainele naturii, istoria neamului, tradiţii, obiceiuri, calităţi şi defecte umane.
Ea îţi este mereu la îndemână să o reciteşti sau să revii asupra unui pasaj, capitol peste care ai trecut în grabă sau ţi-a plăcut în mod deosebit.
O carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îţi oferă ori de câte ori ai nevoie acelaşi răspuns fidel la fiecare întrebare şi-l repetă cu nesfârşită răbdare până ce l-ai înţeles. Cartea este atât de înţelegătoare, încât atunci când n-ai înţeles-o nu se supără, nu jigneşte, te aşteaptă să revii. Cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să plângi. Dacă sunt descusute cum se cuvine, cărţile vorbesc despre viaţa celorlalţi oameni şi despre noi înşine. Citindu-le observăm cum ne şlefuiesc mintea cu vorbe înţelepte, cum ne modeleză sufletul cu sentimente deosebite. O carte te trimite la alte cărţi şi toate împreună formează baza trainică a culturii noastre.
Lucrul cu cartea este de neînlocuit pe parcurul şcolarizării. Este necesar să-i apropiem pe copii în mod conştient de universul cărţii. Ei trebuie să simtă bucuria şi rolul lecturii, care îi sensibilizează, le dezvoltă imaginaţia, vocabularul, gândirea, simţul estetic. Nu numărul de cărţi citite contează, ci valoarea artistică şi educativă a acestora. Odată format, gustul pentru lectură se poate transforma într-o adevărată pasiune, care se poate resimţi toată viaţa.
Ars longa, vita brevis”(„Arta e lungă, viaţa e scurtă”) , această cugetare latină transpusă în aria activităţii noastre cu cartea, ar suna astfel: „E mult de citit în scurta noastră viaţă”,deci o carte nu este decât o provocare pentru fiecare dintre noi. Nu trebuie decât să profităm de aceeastă imensă comoară şi să învăţăm să o preţuim.
Bibliotecar, Daniela-Ana Cotfas


5. Întâlnirea de 10 ani de la absolvirea liceului din Subcetate:
                                     2003-2013





6. Oaspeți de seamă la Subcetate


31 mai 2013. Liceul „Miron Cristea” primește vizita Domnului Ministru al Educației REMUS PRICOPIE, a Domnului Ministru al Apărării MIRCEA DUȘA, a Prefectului Județului Harghita, domnul ADRIAN JEAN ANDREI și a doamnei AURORA PARFENI, Inspector Școlar General Adjunct la IȘJ Harghita:



7. Olimpiada „Meșteșuguri artistice și tradiționale”, etapa județeană, 2013, ediția a XVIII-a



După ce am intrat cu paşi mici, dar siguri în aceea lume divină a picturii de icoane pe sticlă, coordonaţi de doamna profesoară Daniela Dobrean şi domnul profesor Dragoş Cojocar, am realizat nişte icoane cu care am paricipat la Olimpiada „Meșteșuguri artistice și tradiționale”, etapa județeană, 2013, ediția a XVIII-a. Lucrările au fost expuse începând cu data de 27 mai 2013 la Miercurea Ciuc, la Centrul Cultural „Miron Cristea” al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei.

După multă muncă, joi, 30 mai 2013, am plecat spre Miercurea-Ciuc pentru a culege roadele muncii noastre. Am participat 14 elevi. Ne-au însoţit domnii profesori Daniela Dobrean şi Dragoş Cojocar şi domnul director Vasile Dobrean.
În drumul nostru, ne-am oprit la Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Izvorul-Mureş. Am vizitat atelierul de pictură pe lemn şi atelierul de sculptură. Tehnica picturii pe lemn este puţin diferită de tehnica picturii pe sticlă, dar este la fel de minunată pentru că produsul final este unul simplu, dar în acelaşi extraordinar. Măicuţele ne-au împărtăşit câteva dintre secretele picturii. Câteva dintre acestea sunt: să ai răbdare, fără răbdare nu ai să reuşeşti nimic; dacă greşeşti, important este să corectezi greşeala sau să ceri ajutor şi să mergi mai departe. Aceste sfaturi sunt valabile şi în viaţă. Pe mine, m-a impresionat foarte mult acest loc. Consider că acesta este un loc minunat în care să pictezi, deoarece liniştea şi bucuria pe care ţi-o transmite acest loc nu poate fi descrisă în cuvinte.
Ajunşi în Miercurea-Ciuc, am mers la Centrul Cultural ,,Miron Cristea”, unde urma să aibă loc spectacolul şi premierea olimpiadei. Pentru a fi în ton cu momentul, ne-am îmbrăcat cu cele mai frumoase straie, straiele de sărbătoare, am îmbrăcat portul popular. Noi am considerat că acestea sunt cele mai potrivite haine pentru acest eveniment. Costumul popular stă la baza celor mai frumoase tradiţiilor şi este o operă de artă, precum sugerează şi numele olimpiadei (,,Meșteșuguri artistice și tradiționale“).
Spectacolul a început cu piesa de teatru ,,Dumnezeu şi sfinţii”, realizată de copii de la Centrul Cultural. Apoi a avut loc premierea. Au mai participat elevii de la Centrul Cultural ,,Miron Cristea” (Colegiul Naţional ,,Octavian Goga” şi Şcoala ,,Liviu Rebreanu”), Şcoala ,,Dumitru Gafton” Gălăuţaş şi Şcoala Generală nr. 1 din Tulgheş.
La sfârşit, eleva Ana-Maria Maxim a încântat publicul cu melodia religioasă ,,Firule”.

Şcoala noastră a obţinut locuri de frunte:
Doţa Ioana, Clasa a V-a, Locul I
Lung Ana-Maria, Clasa a VI-a, Locul al II-lea
Patka Andrea, Clasa a VI-a, Locul al III-lea
Dobrean Ana-Alexandra, Clasa a VIII-a, Locul I
Dobrean Andreea-Bianca, Clasa a VIII-a, Locul I
Bot Andreea-Lavinia, Clasa a VIII-a, Locul al II-lea
Maxim Ana-Maria, Clasa a VIII-a, Locul al II-lea
Urzică Bianca, Clasa a VIII-a, Locul al II-lea
Ţepeluş Ioana-Mădălina, Clasa a VIII-a, Locul al III-lea
Natea Andreea-Raluca, Clasa a IX-a A, Locul al II-lea
Popa Denisa Teodora Maria, Clasa a X-a, Locul I
Cotfas Andreea-Roxana, Clasa a X-a, Locul al II-lea
Moldovan Marina-Ioana, Clasa a X-a, Locul al II-lea
Muscă Adriana, Clasa a XI-a A, Locul I
A fost o zi minunată, în care am învăţat multe lucruri noi. După această zi simt că sufletul meu e mai liniştit şi mai câştigat. Sper că vom participa la olimpiadă şi anul viitor. Mulţumin lui Dumnezeu pentru că ne-a ajutat să realizăm ceea ce am realizat.
Andreea-Raluca Natea, Clasa a IX-a A









miercuri, 3 aprilie 2013

ȘCOALA ALTFEL, la Subcetate/ Lyceum, an XVII, 2013, nr. 3 (77)

CUPRINS:

1. Atelierul de icoane pe sticlă
2. Festivalul de teatru
3. În excursie
4. Impresii ale participanților la activitățile organizate în săptămâna „Școala altfel”
5. Sărbătorile primăverii: Tradiții și obiceiuri pascale
6. Împreună putem schimba lumea. Spectacolul: „Problema apei, de la mit la realitate”
7. În căutarea tradițiilor noastre

1. ATELIERUL DE ICOANE PE STICLĂ

Printre diversele activități propuse pentru săptămâna 1-5 aprilie, inițierea unui atelier de icoane pe sticlă a fost primită cu mult entuziasm de mulți elevi ai școlii noastre, din diverse clase. Pentru această perioadă, cabinetul de religie al domnului profesor Dragoș Cojocar a devenit atelier de pictură pe sticlă, un spațiu cultural și artistic unde cunoștințe religioase, plastice, istorice și morale se întrepătrund în mod armonios, dând naștere unui produs de excepție: icoana. Ca produs artistic, icoana poate fi pretextul unui demers educativ complex, transpus într-o activitate practică atractivă și interesantă. Asemenea pictorului țăran, în modul simplu și naiv al desenului și în culorile imaginii, copilul găsește propria cale de a se apropia de Dumnezeu. Pe de altă parte, atelierul de icoane, prin atmosfera smerită și silențioasă, este o experiență colectivă care se aseamănă cu participarea la rugăciunea din biserică. „Icoana este o împărtășire a ochilor și a sufletelor din bunătatea și frumusețea care ne leagă și ne poartă pe toți spre Cel ce a biruit lumea”. Acestea sunt cuvintele părintelui Zosim Oancea care a realizat Muzeul de icoane pe sticlă de la Sibiel.
Frumoasă și lăudabilă inițiativă! Un grup de elevi de la Liceul din Subcetate, însoțiți de profesorii Dragoș Cojocar și Daniela Dobrean, au învățat mai întâi elemente fundamentale ale tehnicii de realizare a icoanelor pe sticlă la Atelierul de icoane pe sticlă, condus de Maica Nicoleta, din cadrul Muzeului Mureșului și Oltului Superior din Miercurea Ciuc. Mulțumim Maicii Nicoleta pentru disponibilitatea și bunătatea de a ne primi în acel spațiu de lucru, de a ne oferi informațiile necesare și de a supraveghea cu iubire primele noastre încercări.

Începuturile picturii pe sticlă la români n-au putut fi determinate până acum cu precizie. Cercetătorii, fără a împărtăşi o unitate deplină de păreri şi având drept criterii de judecată caracterele unor inscripții pe cele mai vechi icoane, plasează apariția acestui gen de artă populară în România, respectiv în Transilvania, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
Pictura pe sticlă se dezvoltă la noi pe o linie artistică proprie, valorificând tradiţiile culturale românești. Icoanele populare lucrate pe sticlă de către români impresionează pe oricine ia contact cu ele prin originalitatea și unitatea stilului lor. Tăranul român zugrav de icoane pe sticlă exprimă tot ceea ce puterea sa de înţelegere îi îngăduia să intuiască din lumea biblică.
Cel mai vechi centru de pictură cunoscut este cel de la Nicula, sat asezat la 4 km de orăşelul Gherla, din judeţul Cluj. Faima Niculei este legată de asa-zisul "miracol" de la Nicula din 1699, când o icoană a Sf. Maria aflată în patrimoniul mănăstirii de la Nicula, - "Maica Domnului Îndrumătoarea" - ar fi lăcrimat, subiect transpus pe sticlă încă de atunci de unii dintre ţăranii zugravi şi comercializat pelerinilor doritori să se închine acestei icoane. Arta meşterilor din acest centru este caracterizată printr-un desen naiv, dar foarte sugestiv şi printr-o compoziţie simplă şi clară. Temele atacate la Nicula sunt exclusiv religioase, dar cu referiri şi la aspecte inspirate din viaţa de toate zilele (chenare geometrice, elemente de arhitectură, motive florale s.a.), toate de un efect decorativ încântător. În alegerea lor se reflectă într-o bună măsura condiţiile locale istorice, mentalitatea şi modul de viaţă specifice ale ţăranilor români. Cea mai veche icoană datată cunoscută din Nicula este din anul 1802 şi aparţine Muzeului etnografic al Transilvaniei din Cluj.
Tehnica icoanelor pe sticlă arată marea simplitate a mijloacelor de care s-au servit aceşti zugravi ţărani, asemănătoare cu acelea ale olarilor sau cu cele întrebuinţate pentru încondeiat ouăle, fapt ce pune şi mai mult în evidenţă talentul, simţul artistic al meşterilor ţărani care au trudit aceste picturi.

Am participat cu sârg, curiozitate și bucurie la activități ale atelierului de pictură în aceste zile și am simțit cum sufletul tinerilor pictori de icoane pe sticlă se umple de lumina interioară, cum acesta primește și înțelege miracolul iubirii, căci icoanele deschid o fereastră către Iubirea Divină în această perioadă premergătoare Sărbătorii Paștelui. Sunt activități care aduc foarte multe satisfacții, în primul rând bucuria de a crea un produs artistic, obiect de cult totodată, care devine pentru copilul creator propria cale de a comunica și de a găsi iubirea pentru Dumnezeu.
Profesor Doina Dobreanu

Imagini din timpul activității în atelierul de pictură:



Icoanele într-o primă expoziție la școală:




 



2. FESTIVALUL DE TEATRU

Respectând tradiția din anii precendenți, s-a organizat și anul acesta un Festival de teatru, miercuri, 3 aprilie 2013. Elevii de la Liceul „Miron Cristea” au prezentat scenete/ piese de teatru în fața colegiilor, profesorilor și a familiei, impresionând publicul cu talentul lor actoricesc.

Evenimentul a început cu piesa de teatru „Portretul colegei de bancă” , care prezenta ideile unor școlărițe cu privire la înfățișarea fizică și morală a celeilalte.
Talentul elevilor claselor a V-a, a X-a și a XI-a a fost evidențiat în „Proces literar - D-l Goe”, în care neastâmpăratul copil creat de I.L.Caragiale este adus în fața instanței pentru a „plăti” pentru neplăcerile cauzate și, totodată, pentru a se face o comparație între adolescentul din acele vremuri și cel de astăzi.

Pusă în scenă acum mulți ani de marele actor Florin Piersic, piesa de teatru „Castravetele” a fost prezentată cu succes în fața publicului, stârnind amuzamentul acestuia.

Elevii clasei a XI-a au pus în scenă „Un pedagog de școală nouă”, sceneta scrisă de I.L.Caragiale care înfățișază detalii din viața școlarului din vremuri de mult apuse.Tot acești elevi au adus în atenție situații de nepăsare care pot fi întâlnite în cabinete medicale („Doctore, doctore...”).


Spre final, piesa de teatru „Boul și vițeii” de Ion Băieșu, interpretată de elevii clasei a X-a, a primit ropote de aplauze. Piesa aduce în atenție, prin comicul de situație, înstrăinarea copiilor plecați la oraș pentru un trai mai bun față de părinții rămași la țară.

Spectacolul a fost prezentat de Adriana Muscă din clasa a XI-a.
Mulțumim doamnelor profesoare care au regizat acest minunat spectacol de teatru școlar: d-na prof. Ramona Moldovan, d-na prof. Maria Șerban, d-na prof. Ionela Popa și d-na prof. Dorina Marc.
Raul Buzilă

NOTĂ:
Piesa „Boul și vițeii” a fost pusă în scenă de liceeni din Subcetate pentru a patra oară, respectiv în 1987  și 2002 (prof. coord. Doina Dobreanu), în 2005 și 2013 (prof. coord. Ionela Popa). Iată câteva imagini!

1987


2005





3. ÎN EXCURSIE

Pusă în situația de a-mi rememora cele văzute în timpul excursiei pe care nu de mult am făcut-o la Brașov , retrăiesc emoțiile deosebite pe care le-am simțit în acele zile , respectiv 3-4 aprilie 2013.
Anul trecut ne-am promis să facem în fiecare an o excursie cu clasa și iată că joi dimineața (3 aprilie) împreună cu un grup nerăbdător , nostalgic și vesel , însoțit de doamna profesoară Ionela Popa și domnul profesor Cristian Popa am pornit într-una dintre cele mai frumoase experiențe din viata noastră de școlari, pe un itinerariu nemaivăzut și extrem de atrăgător.
În prima zi, îndeplinindu-ne primul scop propus , acela de a ajunge la Brașov, prima oprire a fost facută la Universitatea Transilvania unde am participat la activitatea intitulată “Ziua Porților Deschise”, prilej cu care am avut oportunitatea de a interacționa cu elevii din alte licee, să analizăm oferta facultății, dar în special să fim puși în ipostaza de a primi sfaturi, îndemnuri de la foști studenți eminenți ai universității, care prin atitudinea, povestea lor de viață, spiritul și sinceritatea cu care discutau cu noi au reușit să se transforme pentru mine în niște exemple vii. Datorită lor am reușit să conștientizez și să încerc să aplic aforismul : „O dorință constantă e o promisiune pe care ți-o face viitorul” (Honore de Balzac). Singurele limite sunt cele pe care ni le impunem noi !
Aici ne-am întâlnit de altfel cu doi fii ai comunei și doi foști elevi ai acestui liceu , Daniel Cotfas și Adrian-Petru Cotfas, care acum lucrează în cadrul acestei Universități, la Facultatea de Politehnică.


După ce am trecut pragul universității , ne-am îndreptat pașii spre Paradisul acvatic, prilej cu care am destins atmosfera , trecându-ne parcă astfel dorul de primavară care se lasă lung asteptată la noi acasă. Numele obiectivului reprezintă de fapt un rezumat succinct a tot ceea ce aș putea scrie în continuare. Aici ne-am bucurat de tobogane de nivel mediu, o piscină olimpică, trambuline de grade diferite de dificultate, saune uscate, o sauna turcească, de jacuzzi …
Seara, epuizați după un program plin de surprize plăcute ă, ne-am adunat energiile rămase și am decis să mergem la un film 3D în Mall. Ne-am cumpărat biletele la unul dintre filmele noi apărute , un film de acțiune cu tente de comedie “G.I.Joe Represalii” . Astfel am încheiat ziua într-un mod captivant , și plin cu momente încărcate de suspans ă, dupa care ne-am cazat la pensiunea “Old Town” din oraș.
În cea de-a doua zi, plini de energie am pornit din nou la drum, spre Sinaia, însă de această dată cu unul din acele sentimente care prevestesc o mare emoție . Ne-am propus sa vizităm Castelul Peleș. Chiar și acum când închid ochii mă întreb: „A fost un vis? ”. Va rămâne cu certitudine o amintire de neuitat.
Încă de când i-am văzut statura impunătoare pe coama unui deal, la poalele căruia era o perdea de ghiocei și brândușe și în spatele căruia străjuia falnic muntele îmbrăcat în zapadă, cu toți am simțit că intrăm într-o altă sferă. Am fost copleșiți de o atmosfera care te supune la tăcere, admirație, respect, prețuire, visare.
Timp de aproximativ 3 ore, timp care s-a scurs pe nesimțite, am pătruns într-o altă lume . Pășind în acele încăperi atât de somptuos amenajate nu îmi venea să le dau crezare ochilor!
Plecând de la arhitectură până la decorul superb oferit de spectaculoasa natură totul mi se parea demn de o istorie impunătoare a țării în care m-am născut.
Am rămas profund impresionată de frumusețea vitraliilor, de lambrisajul sculptat al pereților sau tapetat cu foiță de aur, de garniturile de mobile din cele mai rare esențe de lemn, de oglinzile imense impodobite cu pietre prețiose, de colecțiile de arme, de biblioteca regelui Carol, dar și de povestea regală. Toate păstrau patina vremii și pentru acele trei ore cu toții ne-am simțit regi și regine.
A urmat apoi Pelișorul, care, în limitele unei decențe și a unui foarte bun gust, încerca să fie la înălțimea Peleșului.
Cu sufletele încărcate și fericite ne-am întors cu toții acasă, nu înainte de a ne opri și pe la mănăstirea „Izvorul Mureșului”.
Denisa-Teodora-Maria Popa, clasa a X-a



4. IMPRESII ALE PARTICIPANȚILOR LA ACTIVITĂȚI ORGANIZATE ÎN SĂPTĂMÂNA „ȘCOALA ALTFEL”

Eu am participat la mai multe activități, între care: festivalul de teatru scolar, concursul de gastronomie, atelierul de icoane pe sticlă. Am am interpretat rolul pedagogului în piesa de teatru ,,Castravetele" de Florin Piersic.


Joi, fiecare clasă şi-a etalat talentul de a găti, preparând mâncăruri gustoase. Eu împreună cu clasa mea am preparat o delicioasă şi sănătoasă salată de fructe. După aceea pentru a continua ziua într-un stil cât mai sănătos am jucat un meci de volei. A fost o activitate frumoasă, în care am învăţat că dacă lucrezi împreună ai numai de câştigat.
După părerea mea, cea mai frumoasă activitate a fost ,,Atelierul de icoane pe sticlă", activitate organizată de domnul profesor Dragoş Cojocar şi de doamna profesoară Daniela Dobrean. Eu am mai pictat pe sticlă în cursul altor activităţi şcolare, cu toate că nu cunoşteam tehnicile fundamentale de realizare a picturilor pe sticlă şi îmi doream să le învăţ. Mă bucur foarte mult că acum, cu această ocazie, am putut învăţa aceste tehnici. Pe lângă faptul că această activitate dezvoltă talentul artistic al creatorului, ea îţi oferă o stare de linişte şi mulţumire sufletească. La această activitate au participat mulţi elevi, dar şi profesori. Este minunat să vezi cum cu multă răbdare, muncă şi conştiinciozitate un om poate realiza un lucru simplu şi totodată atât de fabulos: icoana. Felicitări domnului profesor Cojocar pentru această iniţiativă şi mă bucur că această activitate va continua şi după această săptămână.
Consider că acest proiect este foarte important pentru că atât profesorilor cât şi elevilor li se oferă şansa de a învăţa lucruri noi şi de a-şi descoperi noi aptitudini. Sper ca acest minunat proiect să se realizeze şi anul viitor. Felicitări tuturor celor care au organizat şi participat la aceste activităţi!
Andreea Natea, clasa a IX-a

5. SĂRBĂTORILE PRIMĂVERII: TRADIȚII ȘI OBICEIURI PASCALE


Tradiţiile , obiceiurile, ritualurile alcătuiesc identitatea unui popr , de aceea trebuie păstrate nealterate şi transmise din generaţie în generaţie. Cu siguranţă, multe s-au pierdut în negura timpului, altele sunt doar în pericolul de a dispărea… Să ne aplecăm cu grijă asupra celor existente încă şi să-i determinăm pe cei din jurul nostru să le cunoască, să le respecte si să le păstreze parfumul de scrin vechi pe care îl descoperă doar dacă pot înlătura de pe ele, cu răbdare, colbul vremii.
Proiectul „Sărbătorile Primăverii: Tradiţii şi obiceiuri pascale”, la care participă și școala noastră, are ca scop conştientizarea necesităţii cunoaşterii şi transmiterii credinţei, a tradiţiilor și obiceiurilor legate de Paştele creştin şi valorizarea misionarilor creştini în şcoala românească.
Obiectivele principale ale proiectului sunt următoarele: cunoaşterea tradiţiilor, a obiceiurilor şi a ritualurilor statornicite în timp, cu precădere a celor specifice sărbătorilor pascale; stimularea expresiviătii şi creativităţii elevilor; dezvoltarea relaţiilor între partenerii implicati în procesul educaţional: Școală/ Inspectorat Şcolar – Familie – Comunitate – Episcopie.
Grupul ţintă este reprezentat de elevii claselor I – XII, de cadre didactice, preoţi, inspectori şcolari.
Şcoala noastră va participa la acest proiect la fiecare secţiune a proiectului prin: încondeiere de ouă, picturi pe sticlă, scenete creştine, creaţii literare, plastice , afişe sau prezentări PPT.
 Denisa-Teodora-Maria Popa, clasa a XII-a

6. ÎMPREUNĂ PUTEM SCHIMBA LUMEA
Activităţi ecologice la Liceul Miron Cristea

Ştim că toată lumea vorbeşte despre criză, despre bani. Puţini despre problemele politice. Noi vorbim despre mediul înconjurător, despre cum poţi trăi mai bine - în condiţiile date. Despre nevoia unei alimentaţii sănătoase, despre nevoia de a respira aer curat, despre curăţenia din jurul nostru, despre viaţă. Noi am simţit că putem face viaţa un pic mai plăcută cu un strop de informare şi cu încă unul de atenţie şi bunăvoinţă.
In anii 2010 şi 2011 şcoala noastră s-a înscris la un Proiectul Ecologic Naţional- Concurs numit ,,ŞCOLI PENTRU UN VIITOR VERDE” ale cărui obiective au fost conştientizarea faptului că sănătatea omului depinde de sănătatea mediului şi formarea unei conştiinţe ecologice. Proiectul a plecat de la ideea că şcoala trebuie să fie un loc în care toată lumea se gândeşte la binele celorlalţi şi la un viitor mai bun şi mai curat, pe o planetă în care oamenii trăiesc în armonie cu natura. Proiectul şi-a propus să dezvolte în rândul copiilor responsabilitatea faţă de comunitatea şi mediul în care trăiesc aceştia şi învaţă.
Astfel din dorinţa de a schimba ceva şi a face ceva pentru noi şi pentru copiii noştri am demarat şi coordonat acest proiect în şcoală. Prin urmare am format o echipă din 20 de elevi din clasele V-XII pe care am numit-o „Echipa Verde”. Deşi de-a lungul timpului membrii acestei echipe s-au mai schimbat, unii au renunţat, iar alţii au aderat la acest grup dorindu-şi cu ardoare să facă parte din el, totuşi au rămas 20 de elevi care au crezut mereu că prin acţiunile lor pot schimba ceva în jurul lor! Prin multitudinea de activităţi derulate şi prin credinţele lor, Echipa Verde a rămas un nume în şcoala noastră.
Dintre activităţile desfăşurate în anul 2010 în cadrul proiectului “Şcoli pentru un viitor verde” putem aminti:
- “Conservăm electricitatea – ajutăm sănătatea planetei” avînd drept obiectiv convingerea conducerii şcolii şi a elevilor de avantajele folosirii sistemului de iluminat economic, iar în cadrul acestei activităţii elevii au realizat un regulament energetic intern care este aplicat în şcoala nostră.
- “Stil de viaţă sănătos” –activitate ce avea ca scop prezentarea, aplicarea şi conştientizarea conceptului de viaţă sănătoasă şi rolul acesteia în creaşterea calităţii vieţii.
- Proiectul de parteneriat şcoală - comunitate intitulat “Ocrotind natura, ne ocrotim pe noi înşine!”, proiect în care am derulat mai multe activităţi dintre care putem aminti: plantarea a 200 puieţi de molid în păşunea comunală Coasta Higii cu sprijinul reprezentanţilor Primăriei şi a Asociaţiei de Vânătoare Făgeţel - Mortonca, acţiuni de ecologizare a malurilor râului Mureş pe teritoriul localităţii, realizarea şi amplasarea panourilor de avertizare privind păstrarea curăţeniei în localitate, precum şi activităţi culturale: Carnavalul măştilor realizate din materiale reciclabile, prezentarea scenetei “SOS Pământul” în cadrul festivalului de teatru şcolar desfăşurat cu ocazia Zilelor Şcolii Noastre.
- “Hai cu mic cu mare să facem şcoala ca o floare” activitate în cadrul căreia am amenajat curtea interioară a şcolii prin plantarea de pomi şi arbuşti, săparea rondurilor de flori, curăţarea curţii şcolii, vopsirea băncuţelor, confecţionarea unui suport pentru parcarea bicicletelor navetiştilor.
Dintre activităţile desfăşurate în anul 2011 în cadrul celei de-a doua ediţii a aceluiaşi proiect putem aminti: realizarea Colţului Verde în Şcoala Noastră, ecologizarea curţii şcolii şi a malurilor râului Mureş şi a pâraielor din localitate, realizarea unei publicaţii de atitudine ecologică a elevilor intitulată “ Gândul Verde” etc. Proiectul cel mai important a constat în colectarea selectivă de deşeuri reciclabile, în cadrul căruia am colectat 2,5 tone de hârtie.
Din toate aceste activităţii elevii au învăţat multe lucruri interesante, în schimb, unii membrii ai comunităţii... aproape nimic! Ne-a durut faptul că uneori răspunsul comunităţii la acţiunile noastre a arătat indiferenţă, nepăsare şi chiar ridiculizare. Dar cu toate acestea noi nu am încetat să credem în obiectivele noastre şi în faptul că că cel puţin conştiinţa grupului pe care l-am coordonat şi l-am format va schimba în bine viitorul nostru şi acolo unde vor merge vor da dovadă de respect şi admiraţie pentru natură şi pentru tot ceea ce ne înconjoară!
Toţi cei care au înțeles că VERDELE ESTE UN MOD DE VIAŢĂ, dincolo de o simplă culoare, sunt câştigatori. Mai mult decât atât, întreaga societate are de câştigat din faptul că elevii vor avea şansa la un viitor verde, într-un mediu pe care vor ştii să-l păstreze curat.
,,Şcoli pentru un viitor verde’’ nu a fost doar un proiect educaţional, este un mod de viaţă, reprezentând pentru noi toţi o oportunitate de diversificare a cunoştinţelor în contextul om-natură. ,,Ne-am îmbolnăvit de frumuseţe şi am lucrat cu devotament pentru a aduce un omagiu naturii văzute ca viaţă.’’
Am învăţat tot ce-i frumos şi bun, am suspendat timpul şi ne-am bucurat de rezultatele obţinute. Am avut şansa de a ne cunoaşte ca persoane şi implicit de a cunoaşte mediul înconjurător.
Fiecare din noi am căutat să promovăm prin activităţile desfăşurate, educaţia ecologică, iar mica noastră contribuţie a putut fi cunoscută prin intermediul proiectului.
Felicitări tuturor participanţilor la activităţile noastre. Sperăm că vom reuşi în continuare să transmitem mesajele noastre sensibile, deoarece viitorul Terrei este în mâinile fiecăruia dintre noi, iar VERDELE ESTE UN MOD DE VIAŢĂ. Prof. Vodă Sanda , prof. Dobrean Daniela

Deşi în anul 2012 nu am mai avut posibilitatea de a participa la acest proiect, totuşi Echipa Verde şi-a continuat activitatea dezvoltând şi derulând alte proiecte şi participând la Concursul Naţional „Împreaună putem schimba lumea!”, proiect la care participăm şi anul acesta.
Pentru acest concurs am pregătit un spectacol  PROBLEMA APEI, DE LA MIT LA REALITATE, spectacol în care am înserat două obiceiuri tradiționale cunoscute în zonele de câmpie din Muntenia și Sudul Moldovei: Caloianul și Paparudele.

Elevii au aflat și conștientizat cu această ocazie:

- Reminiscențe ale unor ritualuri străvechi, păstrate până în zilele noastre precum invocarea ritualică de a ploii făcută în vremuri de secetă: Caloianul și Paparudele.
- Caloianul și Paparudele sunt străvechi ritualuri agrare geto-dacice, cu o vechime de mai bine de cinci milenii. Sunt ritualuri dedicate fertilității pământului.
- Aici, la poalele Călimanilor, ale Giurgeului și Gurghiului, locuitorii nu s-au confruntat până în prezent prea des cu seceta, datorită pădurilor care atrageau ca un magnet norii și ploile. Dar, în vreme ce pădurile se răresc într-un ritm neașteptat, din cauza nesăbuinței omului în a le exploata rațional, ne vom confrunta și noi, muntenii, tot mai mult și tot mai des cu seceta.
- O stare de fapt: criza apei, a accesului la apa potabilă, care a afectat întreaga planetă Pământ.

- Șansa la o viață mai sănătoasă depinde de apa curată pe care o consumăm.
- Este nevoie imperioasă de măsuri legislative și practice la nivel de stat, dar aplicarea lor depinde de atitudinea fiecărui cetățean în parte.

SCENA I: Bătrânul MAG povestește
SCENA II - Caloianul

Paparudele


CONCLUZII:

Am învăţat tot ce-i frumos şi bun, am suspendat timpul şi ne-am bucurat de rezultatele obţinute. Am avut şansa de a ne cunoaşte ca persoane şi implicit de  a cunoaşte mediul înconjurător.Fiecare din noi am căutat să promovăm, prin activităţile desfăşurate, educaţia ecologică, iar mica noastră contribuţie a putut fi cunoscută prin intermediul proiectului.Felicitări tuturor participanţilor la activităţile noastre! Sperăm că vom reuşi  în continuare să transmitem mesajele noastre sensibile, deoarece viitorul Terrei este în mâinile fiecăruia dintre noi, iar VERDELE ESTE UN MOD DE VIAŢĂ.
Proiect coordonat de Prof. Daniela-Eugenia Dobrean și Prof. Sanda Vodă
Text și foto: prof. Doinița-Ana Dobrean
Scenografie: Sanda Vodă
Costume: Daniela-Eugenia Dobrean
Film: prof. Adrian Lung
Participanți: elevi din clasele a V-a – a VII-a și a XI-a


7. ÎN CĂUTAREA TRADIȚIILOR NOASTRE
În cadrul săptămânii „Să știi mai multe, să fii mai bun”, ne-am propus ca una din activități să fie „Tradiții locale”, având ca obiective manifestarea interesului și respectului față de tradițiile noastre și cunoașterea unor elemente ale portului național din zona în care trăim.
Astfel, mânați de curiozitate, într-o zi în care primăvara a apărut timid, am plecat în vizită la „Casa cu amintiri”, la d-na profesoară Doina Dobrean.

Decorurile ne-au impresionat încă de la intrare: perdelele și draperiile cusute manual, farfuriile de lut decorate, coșul cu ouă de Paști, vârtelița, fierul de călcat (ticlăzăul), fețele de masă cusute în chelin, patul acoperit cu covoare țesute în casă și pernele decorate cu motive populare, despre care d-na profesoară ne-a vorbit cu pasiune.
Piesele de rezistență din colecție sunt însă cămășile naționale din zona noastră, fiecare având povestea proprie, cusute pentru nuntă (cămașa de mireasă și de mire), pentru hora de duminică, pentru aniversarea nunții de aur și pentru toate evenimentele importante din viața omului de la țară.
Făcute din pânză de casă (din in și cânepă), cămășile cusute cu fire de bumbac, cu diferite motive: cornele berbecului, brăduți, flori și frunze, dovedesc hărnicia, măiestria, migala, dibăcia femeilor din trecut, într-o lume în care curentul electric și modernismul lipseau.
Toate acestea ne-au făcut să ne apreciem mai mult inaintașii, să-i respectăm și să luăm de la ei exemplul de perseverență și optimism. Mulțumim d-nei Doina Dobrean pentru că ne-a făcut să simțim mândria că suntem urmașii acestor oameni de valoare.
Educatoare Viorica Urzică, Școala Călnaci