Mărturisire pentru cartea
LICEUL DIN SUBCETATE, județul Harghita.
Prezentare monografică.
1956-1958; 1961-2002,
Autori Doina Dobreanu și Vasile Dobreanu, profesori,
Editura Scoruș, 2002, pp. 58-59
„Panta rea- totul
curge, totul trece, zice latinul, rămân doar amintirile…
Dacă în memoria Pământului evenimentele trecute se regăsesc în succesiunea stratelor geologice, tot aşa evenimentele trăite de individul uman sunt imortalizate în creierul uman, prin sinteza unor substanţe – heteroproteine (ARN, ADN). Ele durează întreaga viaţă, asigurându-i individului o sursă de informaţie, o posibilitate de remember a existenţei sale…
…O învălmăşeală de amintiri ne copleşesc, legate de anii petrecuţi la Liceul din Subcetate, sfidându-l parcă pe zeul Cronos, despre care Lucretius spunea că schimbă faţa lucrurilor … şi „aşterne” uitarea. Voi selecţiona doar pe cele legate de imaginea iconografică (film, televiziune) şi de activitatea de stimulare a imaginaţiei, a cercetării şi a creativităţii.
Îmi amintesc cu plăcere de starea de comuniune de atunci (1963), care astăzi pierde teren în faţa izolaţionismului. Un moment episodic este aducerea primului televizor în comună, într-un local public –şcoala, cu mari eforturi de către regretatul director Dan Cremenciuc şi de câţiva inimoşi profesori din cei cinci sau şase veniţi în toamna aceea la liceu.
Cât interes, câtă curiozitate şi afecţiune spirituală stârneau emisiunile de divertisment, transmisiile lui Andrei Bacalu despre expediţiile cosmonauţilor, despre aselenizare! Cu câtă punctualitate veneau în sala neîncăpătoare copii, adulţi, bătrâni şi urmăreau în linişte derularea emisiunilor, pe care le comentau în zilele următoare!
Atracţia aceasta pentru multimedia se manifesta şi în cadrul lecţiilor de anatomie şi fiziologie umană, prin emisiunile de televiziune integrată, aşteptate cu mult interes de către elevi pentru că erau completate cu proiecţiile unor secvenţe de filme didactice ce vizau tema prezentată .Proiectam pentru elevi şi filme artistice cu tematică din literatura română şi universală, filme împrumutate de la centrul regional de difuzare a filmelor, cu bunăvoinţa directorului Almăşan, sau de la Filmoteca şcolară din Târgu-Mureş.
Preferinţa pentru imaginea proiectată a fost apoi extinsă şi la spectacolele de tip revistă – „Bal mascat la Subcetate”, parodie pe muzica operetei Crai Nou -, la brigăzile artistice, la brigăzile ştiinţifice, concursurile „Cine ştie câştigă”, desfăşurate între elevii claselor VII-XI, conduse de profesorii Traian Ciociu, Marina Lazea, Aurel Roman, Cotfas Gheorghe, Maria Cotfas.
Înfiriparea cultului muncii la tinerele vlăstare ale comunităţii a fost o permanentă grijă a ambiţiosului corp profesoral. „Munca este cea care te scapă de trei mari rele: plictiseală, viciu şi sărăcie” (Voltaire), dar mai presus de toate, completează Diderot, „îţi face zilele mai scurte şi viaţa mai lungă”.
Selecţionând elevii cu înclinaţii pentru observarea şi investigarea naturi, am înfiinţat cercul de ştiinţele naturii. Vie îmi este amintirea grupului de elevi care, înfruntând gerul dimineţilor de iarnă, luau trei probe pe zi ale temperaturi, câte o decadă din cele trei luni de iarnă; înregistrau datele, întocmeau diagrame, le interpretau, iar concluziile le prezentau unor colectivităţi mai mari.
Cătă perseverenţă şi dragoste faţă de vieţuitoare manifesta grupul care se ocupa de colţul viu din laboratorul de biologie, asigurând hrana, oxigenarea apei şi curăţirea animalelor din acvariu şi terariu, făcând interasistenţe, observaţii asupra animalelor din captivitate.
O remarcabilă conlucrare intuitivă, dar şi concurenţă emulativă exista în grupul celor care modela micro şi macroforme de relief pozitiv sau negativ. Mulajele respective îmbogăţeau baza didactică, erau prezentate la expoziţii şcolare şi apreciate la faza judeţeană la concursul de creaţie al elevilor.
Respectând parcă dictonul latin, înscris în acea vreme pe frontispiciul sălii de sport, Mens sana in corpore sano (Juvenal)(despre care un venit de la raion spuse că este scris în ungureşte!),mulţi elevi îmbinau efortul intelectual cu cel fizic, recreativ, participând la drumeţii în orizontul local, la excursii în Munţii Gurghiului, Giurgeului, Hăşmaşului, Călimani, Bistriţei, Ceahlău, organizate cu scopul observării, investigării, imortalizării fotografice şi colectării materialului floristic, faunistic şi geologic pe care-l identificau şi prelucrau pentru colecţiile şcolii. Mai mult, a fost semnalată prezenţa, în lunca superioară a Mureşului, a unei plante rare, pe cale de dispariţie din zonă, laleaua pestriţă sau bibilica (Fritillaria meleagris), fapt consemnat la timpul respectiv printr-un articol publicat în presa judeţeană şi în revista de specialitate „Natura”.
…Şi înşiruirea ar putea continua.
Nu am făcut nominalizări pentru a nu uita pe unii, dar cei care vor citi aceste rânduri se vor regăsi ca participanţi la această trudă de dobândire a înţelepciunii – „singurul bun pe care nu ţi-l poate lua nimeni”. (Bias, VI î. Ch.)”
Dacă în memoria Pământului evenimentele trecute se regăsesc în succesiunea stratelor geologice, tot aşa evenimentele trăite de individul uman sunt imortalizate în creierul uman, prin sinteza unor substanţe – heteroproteine (ARN, ADN). Ele durează întreaga viaţă, asigurându-i individului o sursă de informaţie, o posibilitate de remember a existenţei sale…
…O învălmăşeală de amintiri ne copleşesc, legate de anii petrecuţi la Liceul din Subcetate, sfidându-l parcă pe zeul Cronos, despre care Lucretius spunea că schimbă faţa lucrurilor … şi „aşterne” uitarea. Voi selecţiona doar pe cele legate de imaginea iconografică (film, televiziune) şi de activitatea de stimulare a imaginaţiei, a cercetării şi a creativităţii.
Îmi amintesc cu plăcere de starea de comuniune de atunci (1963), care astăzi pierde teren în faţa izolaţionismului. Un moment episodic este aducerea primului televizor în comună, într-un local public –şcoala, cu mari eforturi de către regretatul director Dan Cremenciuc şi de câţiva inimoşi profesori din cei cinci sau şase veniţi în toamna aceea la liceu.
Cât interes, câtă curiozitate şi afecţiune spirituală stârneau emisiunile de divertisment, transmisiile lui Andrei Bacalu despre expediţiile cosmonauţilor, despre aselenizare! Cu câtă punctualitate veneau în sala neîncăpătoare copii, adulţi, bătrâni şi urmăreau în linişte derularea emisiunilor, pe care le comentau în zilele următoare!
Atracţia aceasta pentru multimedia se manifesta şi în cadrul lecţiilor de anatomie şi fiziologie umană, prin emisiunile de televiziune integrată, aşteptate cu mult interes de către elevi pentru că erau completate cu proiecţiile unor secvenţe de filme didactice ce vizau tema prezentată .Proiectam pentru elevi şi filme artistice cu tematică din literatura română şi universală, filme împrumutate de la centrul regional de difuzare a filmelor, cu bunăvoinţa directorului Almăşan, sau de la Filmoteca şcolară din Târgu-Mureş.
Preferinţa pentru imaginea proiectată a fost apoi extinsă şi la spectacolele de tip revistă – „Bal mascat la Subcetate”, parodie pe muzica operetei Crai Nou -, la brigăzile artistice, la brigăzile ştiinţifice, concursurile „Cine ştie câştigă”, desfăşurate între elevii claselor VII-XI, conduse de profesorii Traian Ciociu, Marina Lazea, Aurel Roman, Cotfas Gheorghe, Maria Cotfas.
Înfiriparea cultului muncii la tinerele vlăstare ale comunităţii a fost o permanentă grijă a ambiţiosului corp profesoral. „Munca este cea care te scapă de trei mari rele: plictiseală, viciu şi sărăcie” (Voltaire), dar mai presus de toate, completează Diderot, „îţi face zilele mai scurte şi viaţa mai lungă”.
Selecţionând elevii cu înclinaţii pentru observarea şi investigarea naturi, am înfiinţat cercul de ştiinţele naturii. Vie îmi este amintirea grupului de elevi care, înfruntând gerul dimineţilor de iarnă, luau trei probe pe zi ale temperaturi, câte o decadă din cele trei luni de iarnă; înregistrau datele, întocmeau diagrame, le interpretau, iar concluziile le prezentau unor colectivităţi mai mari.
Cătă perseverenţă şi dragoste faţă de vieţuitoare manifesta grupul care se ocupa de colţul viu din laboratorul de biologie, asigurând hrana, oxigenarea apei şi curăţirea animalelor din acvariu şi terariu, făcând interasistenţe, observaţii asupra animalelor din captivitate.
O remarcabilă conlucrare intuitivă, dar şi concurenţă emulativă exista în grupul celor care modela micro şi macroforme de relief pozitiv sau negativ. Mulajele respective îmbogăţeau baza didactică, erau prezentate la expoziţii şcolare şi apreciate la faza judeţeană la concursul de creaţie al elevilor.
Respectând parcă dictonul latin, înscris în acea vreme pe frontispiciul sălii de sport, Mens sana in corpore sano (Juvenal)(despre care un venit de la raion spuse că este scris în ungureşte!),mulţi elevi îmbinau efortul intelectual cu cel fizic, recreativ, participând la drumeţii în orizontul local, la excursii în Munţii Gurghiului, Giurgeului, Hăşmaşului, Călimani, Bistriţei, Ceahlău, organizate cu scopul observării, investigării, imortalizării fotografice şi colectării materialului floristic, faunistic şi geologic pe care-l identificau şi prelucrau pentru colecţiile şcolii. Mai mult, a fost semnalată prezenţa, în lunca superioară a Mureşului, a unei plante rare, pe cale de dispariţie din zonă, laleaua pestriţă sau bibilica (Fritillaria meleagris), fapt consemnat la timpul respectiv printr-un articol publicat în presa judeţeană şi în revista de specialitate „Natura”.
…Şi înşiruirea ar putea continua.
Nu am făcut nominalizări pentru a nu uita pe unii, dar cei care vor citi aceste rânduri se vor regăsi ca participanţi la această trudă de dobândire a înţelepciunii – „singurul bun pe care nu ţi-l poate lua nimeni”. (Bias, VI î. Ch.)”
Profesori, Aurel şi Ioana Roman,
Sighişoara,
ianuarie 2002)
Elevii clasei aIX-a ai Liceului Subcetate, 1965
Diriginte profesor AUREL ROMAN
💥💥💥
Omagiu profesorilor noștri (1961-1973)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu