Solstițiul de vară, Repere artistice contemporane. Pastelurile lui Csomortáni Gál László - Cosmina Marcela OLTEAN

I.

 Solstițiul de vară între lumină, timp și zgomotul lumii.

 Repere artistice contemporane

    În fiecare an, în jurul datei de 21 iunie, emisfera nordică traversează momentul solstițiului de vară – cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte din an. Din perspectivă astronomică, fenomenul marchează punctul în care Soarele atinge cea mai mare înălțime aparentă pe cer. Din perspectivă culturală, însă, solstițiul a reprezentat de-a lungul istoriei mult mai mult decât un eveniment calendaristic: un prag temporal, un reper ritualic și o modalitate prin care comunitățile și-au raportat existența la ciclurile cosmice.
Solstițiul de vară oferă ocazia de a și reflecta asupra modului în care artiștii contemporani au investigat lumina ca fenomen fizic, perceptiv și cosmic.
    În arta contemporană, solstițiul de vară nu apare prea des ca subiect în sine, însă întâlnim numeroase abordări ce au în centru lumina, peisajul sau observarea acestora. Artiștii interesați de land art, de fenomene astronomice și de percepția timpului transformă acest moment astronomic într-un cadru de cercetare. Solstițiul devine astfel o experiență ancorată în realitatea fizică a locului și, în același timp, o reflecție asupra modului în care percepem semnalele subtile ale lumii, aflate permanent între ordine și zgomot.

    Solstițiul ca instrument de observare
    Mișcarea Soarelui nu poate fi percepută direct, ci doar prin urmele pe care le lasă asupra mediului: modificarea umbrelor, schimbarea culorii luminii, variația duratei zilei. În acest sens, solstițiul este mai degrabă un fenomen al atenției decât al spectacolului.
Arta contemporană a găsit în această condiție un teren fertil de explorare. Multe dintre lucrările dedicate relației dintre om și cosmos nu urmăresc reprezentarea Soarelui, ci construiesc dispozitive prin care lumina, timpul și spațiul devin perceptibile. Aceste opere funcționează asemenea unor instrumente de măsurare sensibile, capabile să transforme fenomene naturale în experiențe estetice.

    Nancy Holt și arhitectura luminii
    Una dintre cele mai importante lucrări dedicate explicit solstițiului este Sun Tunnels (1973–1976), realizată de artista americană Nancy Holt în deșertul Great Basin din Utah.
    Lucrarea este compusă din patru cilindri monumentali de beton orientați astfel încât să încadreze răsăritul și apusul Soarelui în zilele solstițiilor de vară și de iarnă. Vizitatorul nu privește fenomenul astronomic din exterior, ci este plasat în interiorul unei structuri care îl face vizibil și comprehensibil.
    În această lucrare, lumina devine material sculptural. Umbrele și razele solare desenează permanent noi configurații, iar peisajul deșertic se transformă într-un observator astronomic. Holt propune o experiență în care percepția umană funcționează ca instrument de măsurare, iar timpul devine vizibil prin mișcarea luminii.
    Pentru discursurile contemporane despre mediu și percepție, Sun Tunnels poate fi interpretată și ca o investigație asupra „zgomotului” ambiental: o încercare de a extrage din multitudinea informațiilor vizuale un semnal precis, generat de mișcarea cosmică.

    Olafur Eliasson și cartografierea celei mai lungi zile
La aproape cincizeci de ani după realizarea lucrării lui Holt, artistul danezo-islandez Olafur Eliasson a propus o abordare diferită prin instalația Long Daylight Pavilion (2025), amplasată în Helsinki.
    Instalația transpune în spațiu traiectoria Soarelui din ziua solstițiului de vară. O serie de elemente verticale marchează pozițiile succesive ale astrului pe parcursul celei mai lungi zile din an, transformând un fenomen temporal într-o configurație arhitecturală.
    Lucrarea nu reprezintă Soarele, ci datele produse de mișcarea sa. Ea transformă informația astronomică într-un desen tridimensional, făcând perceptibil ceea ce în mod normal rămâne abstract. În acest sens, proiectul lui Eliasson poate fi înțeles ca o vizualizare a unui semnal natural, o traducere a timpului în spațiu și a luminii în formă.
    

    Charles Ross și arhitectura cerului
    Dacă Holt lucrează cu alinierea solară, iar Eliasson cu traseul luminii, Charles Ross explorează relația dintre corp și cosmos la o scară mult mai amplă. Proiectul său monumental Star Axis, început în 1971 și aflat încă în dezvoltare în deșertul din New Mexico, este simultan sculptură, observator astronomic și arhitectură.
    Toate formele și unghiurile construcției sunt determinate de alinieri între Pământ și stele. Vizitatorul poate parcurge spațiile interioare pentru a experimenta direct rotația planetei, orientarea axei terestre și ciclurile astronomice care se desfășoară pe perioade de mii de ani. Una dintre componentele centrale, Star Tunnel, este aliniată precis cu axa Pământului și face perceptibilă relația dintre observator și cerul polar.
    Deși Star Axis nu este dedicată solstițiului de vară, lucrarea împărtășește cu proiectele lui Holt și Eliasson aceeași preocupare fundamentală: transformarea fenomenelor cosmice în experiențe fizice. Ross nu ilustrează universul, ci îl construiește la scară umană.
    Imagini pentru proiectul Star Axis: https://www.staraxis.org/ 

    Cu mii de ani în urmă: Stonehenge
    Cu mult înaintea artei contemporane, monumentul megalitic Stonehenge a demonstrat fascinația umanității pentru relația dintre arhitectură și mișcarea Soarelui.
    Alinierea monumentului cu răsăritul de la solstițiul de vară transformă situl într-un instrument de observare a cerului. Din această perspectivă, Stonehenge poate fi privit ca unul dintre primele exemple de arhitectură experiențială construită în jurul unui fenomen astronomic.
    Dincolo de funcția sa ritualică sau calendaristică, monumentul oferă o lecție importantă pentru arta contemporană: relația dintre om și cosmos poate fi explorată prin spațiu, orientare și experiență directă, fără a recurge la reprezentare figurativă.

    Lumina ca experiență
  Privite împreună, aceste trei proiecte sugerează o schimbare importantă în raportarea artei contemporane la natură. Lumina nu mai este doar un element reprezentat pe o suprafață, așa cum se întâmpla în tradiția picturii. Ea devine material, structură și eveniment.
Nancy Holt folosește lumina pentru a face perceptibilă relația dintre corp și ciclurile solare. Olafur Eliasson transformă traiectoria Soarelui într-o formă arhitecturală care poate fi parcursă și înțeleasă. Charles Ross construiește spații în care mișcările planetare și stelare devin experiențe directe.
    În toate aceste cazuri, arta funcționează ca un instrument de observare. Ea face vizibile procese care există independent de noi, dar pe care rareori le percepem în mod conștient. Solstițiul de vară oferă astfel nu doar un reper calendaristic, ci și o invitație la reflecție asupra felului în care lumina structurează experiența noastră asupra lumii.
Într-o epocă dominată de imagini și informații, aceste lucrări reamintesc că unele dintre cele mai profunde experiențe estetice nu provin din acumularea de semne, ci din atenția acordată unor fenomene elementare: mișcarea Soarelui, schimbarea luminii și poziția noastră în raport cu cerul.

    Surse date și foto:
- Nancy Holt, Sun Tunnels (1973–1976), Holt/Smithson Foundation: https://holtsmithsonfoundation.org/sun-tunnels
- James Nisbet, Ecologies, Environments, and Energy Systems in Art of the 1960s and 1970s, MIT Press, 2014.
- Olafur Eliasson, Long Daylight Pavilion, HAM Helsinki Art Museum: https://www.hamhelsinki.fi/en/sculptures/long-daylight-pavilion
- Charles Ross, Star Axis: https://www.staraxis.org
- United States Naval Observatory, “Astronomical Applications: Solstices and Equinoxes”: https://aa.usno.navy.mil

- Encyclopaedia Britannica, “Summer Solstice”:

https://www.britannica.com/science/summer-solstice
 

II.

Lumina solară și memoria satului în pastelurile lui 

Csomortáni Gál László

    În cultura tradițională, solstițiul de vară reprezintă momentul culminant al ciclului solar, ziua în care lumina atinge maxima sa intensitate înainte de a începe, aproape imperceptibil, drumul spre iarnă. Asociat fertilității, recoltei și sărbătorilor comunitare, acest moment a generat de-a lungul timpului numeroase reprezentări artistice și ritualice. În spațiul românesc, Sânzienele sau Drăgaica au transformat solstițiul într-o sărbătoare a luminii, a vegetației și a continuității dintre generații.

    În seria de pasteluri realizate recent de artistul harghitean Csomortáni Gál László, lumina solară devine elementul central al compoziției și principalul purtător al memoriei. Artistul nu documentează satul doar în sens etnografic și nu urmărește fidelitatea realistă a peisajului ci caută o reflectare subiectivă a acestora. Casele, bisericile, drumurile și dealurile apar filtrate printr-o lumină aproape supranaturală, care transformă realitatea într-un spațiu al amintirii.

    Privite împreună, lucrările construiesc o adevărată cosmologie rurală. Soarele apare ca un nucleu vizual în jurul căruia gravitează întreaga existență a comunității. Uneori este reprezentat frontal, ca un disc incandescent suspendat deasupra satului, alteori se fragmentează în raze și reflexe care invadează arhitectura, vegetația și cerul. Lumina nu mai descrie obiectele, ci pare să le genereze.

    Această abordare trimite direct la imaginarul solstițial prezent în cultura populară. În tradiția Sânzienelor, lumina este percepută ca o energie fertilizatoare care leagă cerul de pământ și trecutul de prezent. În pastelurile lui László, această energie nu se manifestă prin ritualuri explicite, ci prin atmosfera care învăluie fiecare scenă. Câmpiile înflorite, siluetele umane, turlele bisericilor și copacii par surprinse într-un moment de maximă intensitate luminoasă, asemenea unei zile de solstițiu în care timpul încetinește și lumea devine pentru o clipă transparentă.

    Un element important al seriei este prezența constantă a bisericii. Ea nu apare doar ca reper arhitectural, ci ca axă simbolică între comunitate și cosmos. Razele care coboară asupra turlelor sau care izbucnesc din spatele acestora sugerează continuitatea dintre spiritualitatea populară și ciclurile naturii. În multe dintre lucrări, lumina solară și edificiul religios par să participe la același fenomen, ca și cum memoria locului ar fi păstrată simultan de credință și de natură

    Pastelul, prin materialitatea sa și prin capacitatea de a crea treceri delicate între culoare și lumină, contribuie decisiv la această atmosferă. Suprafețele vibrante și particulele cromatice produc impresia unei imagini aflate între realitate și vis. Privitorul are senzația că asistă nu la reprezentarea unui loc concret, ci la reconstituirea unei amintiri – cu părinți, bunici și locuri ale copilăriei.

    Din această perspectivă, seria poate fi interpretată ca o reflecție asupra moștenirii culturale. Nu este vorba despre patrimoniu în sens material, ci despre patrimoniul afectiv transmis prin imagine, poveste și experiență familială. Satul lui László nu este doar un spațiu geografic, ci un teritoriu al memoriei colective, în care fiecare casă, fiecare drum și fiecare câmp poartă urmele generațiilor anterioare.

    Lumina devine o metaforă a transmiterii. Ea circulă dintr-o lucrare în alta asemenea unei amintiri care trece de la părinți la copii, de la bunici la nepoți. În loc să fixeze trecutul într-o imagine nostalgică, artistul îl reactivează, oferindu-i o prezență vie. Soarele care domină aceste compoziții nu este doar astrul naturii, ci și simbolul unei continuități culturale care supraviețuiește prin memorie.

    În apropierea simbolică cu solstițiul de vară, aceste pasteluri pot fi citite ca imagini ale unui moment de plenitudine. Ele surprind nu doar lumina unei zile, ci lumina unei lumi: lumea satului transilvănean, a familiei, a tradițiilor și a experiențelor transmise între generații. În fața transformărilor contemporane, lucrările lui Ciomortani Gál László apar ca un act de recuperare și conservare prin artă, demonstrând că moștenirea culturală nu se transmite doar prin documente și obiecte, ci și prin imagini capabile să păstreze vie memoria locurilor și a oamenilor care le-au locuit.

Foto lucrări – arhiva artistului

 

Proiectul eTwinning „From Story to Cody”- Profesor pentru Educație Timpurie Urzică Viorica - Liceul „Miron Cristea”, Subcetate

Cum am cultivat abilități pentru viață prin imaginație, logică și tehnologie în anul școlar 2025–2026

 

    La prima vedere, poveștile și jocurile de logică par să nu aibă multe în comun. Știm că poveștile îi ajută pe copii să își dezvolte imaginația, să fie mai creativi și să își exprime emoțiile. Pe de altă parte, jocurile de logică le antrenează gândirea, atenția și îi învață să rezolve singuri mici probleme.    

În anul școlar 2025–2026, copiii din grupa mică-mijlocie „Iepurașii” de la Grădinița „Piticot” (Liceul „Miron Cristea” Subcetate) au participat, cu mult entuziasm, la proiectul international  „From Story to Cody”, pe platforma eTwinning, proiect care ne-a arătat că aceste două lumi se pot combina foarte frumos. Alături de copii și cadre didactice din grădinițe și școli din Turcia, Grecia, Slovenia, Cipru și Portugalia, cei mici au avut parte de activități atractive, din care au avut extrem de multe de învățat.

    Proiectul „From Story to Cody” a fost gândit ca o călătorie de 6 luni, în care fiecare lună a fost dedicată unei povești diferite scrise de Eric Carle. Grupul țintă al proiectului au fost copiii între 4 și 8 ani. Prin joc și colaborare, ne-am propus de la bun început câteva obiective foarte clare pentru copii:

    * să le insuflăm dragostea pentru lectură cu ajutorul cărților;

    * să le dezvoltăm abilitățile de coding și gândirea algoritmică;

    * să aducem activitățile de tip STEAM în programul nostru zilnic de la grupă;

   * să le stimulăm creativitatea prin instrumente digitale Web 2.0 și aplicații AI potrivite pentru vârsta lor;

   * să colaborăm strâns cu celelalte școli de pe platforma eTwinning;

   * să mergem la grădiniță cu entuziasm și cu o atitudine pozitivă față de învățare.

   Am început cu o primă întâlnire online cu ceilalți parteneri în luna octombrie. A fost un moment foarte bun ca să ne cunoaștem, să discutăm detaliile proiectului și să stabilim ce avem de făcut fiecare. Datorită acestei discuții, am reușit să colaborăm excelent pe parcurs, într-o atmosferă deschisă și prietenoasă.

   Proiectul nostru s-a potrivit mănușă cu tema eTwinning din acest an: „skills for life” (competențe pentru viață). Nu ne-am propus doar să îi învățăm pe copii noțiuni simple de coding. Am vrut ca, pornind de la povești, să îi ajutăm să își dezvolte competențe esențiale pentru viață: autonomia, gândirea critică și rezolvarea de probleme.

În fiecare lună, am adus inovația în sala de grupă și am folosit AI ca pe un partener de creație. Cu ajutorul tehnologiei, am transformat desenele făcute de copii în artă digitală și am compus un cântecel special al grupei noastre cu ajutorul aplicațiilor Gemini si Suno.

    După ce fiecare dintre noi am propus varianta proprie de logo și poster, realizate cu ajutorul comenzilor vocale date de copii lui Chatgpt și Gemini, am pornit în descoperirea poveștilor lui Eric Carle. 

  

   În luna noiembrie am citit povestea „Friends”. Pentru a ajuta prietenii să se întâlnească, am propus o varianta de codare după culori: copiii au asociat culoarea cu obstacolul întâlnit pe drum, învățând astfel primele reguli de orientare în spațiu. De asemenea, am realizat primul nostru sudoku într-o activitate de codare de Ziua Bunătății.  „Iepurașii” s-au descurcat minunat!

 

    Am integrat inteligența artificială atunci când am introdus numele copiilor în aplicația Gemini și am compus versuri pentru ,,Cantecul prieteniei noastre”, iar cu aplicația Suno, am pus versurile pe muzică. Ca și competențe pentru viață, această lună s-a axat pe dezvoltarea emoțională, pe modul în care ne facem prieteni și pe colaborarea în echipă.  În activitatea STEM- „Podul prieteniei”, preșcolarii au realizat Podul lui Da Vinci, un pod care este construit doar din nouă bețe care nu necesită cuie sau sfori, apoi au testat rezistența lui traversându-l.

 

    În luna decembrie, povestea „Today is Monday” ne-a ajutat să îmbinăm timpul cu logica. Preșcolarii au avut o sarcină interesantă de coding: au programat „pașii” fiecărei zile și au potrivit corect zilele săptămânii cu meniurile din carte.  Folosind instrumente AI, farfuriile desenate de copii au fost transformate în imagini culinare spectaculoase. Prin această activitate, am atins acele competențe legate de alimentația sănătoasă.

https://youtube.com/shorts/BNjjYEJBErk?si=NlBoZgcMtSoz-_yV

 

 

    Activitățile de codare au curs una după alta atunci când Moș Nicolae

si-a amestecat ghetuțele, iar copiii l-au ajutat să le pună în ordine.

 

    Luna ianuarie ne-a adus povestea plină de ritm „Baby Bear, Baby Bear, What Do You See?”. Pe podeaua grupei, am creat o grilă cu animalele pe care Baby bear le întâlnește în căutarea mamei, am adaugat câteva elemente naturale (frunze, crengi, castane) într-o activitate captivantă de codare senzorială, ghidând puiul de urs spre mama lui. Realitatea Augumentată ne-a  ajutat să o aducem pe mama Bear în grupa noastră. Ca și skills for life, copiii și-au dezvoltat orientarea în spațiu și capacitatea de a lua decizii corecte pentru a evita pericolele.

                             

    Luna februarie a adus în grupa noastră povestea „Rooster's out to see the world” care a fost citită de invitata noastră specială, d-na profesoară de limba engleza Maria Ciobotă, cu ocazia Zilei Internaționale a Cititului cu Voce Tare ZICI 2026.  Aici am transformat călătoria cocoșului într-un exercițiu matematic de coding, unde copiii au programat traseul adăugând personaje pe hartă în funcție de poveste.

    Activitatea a pus accent pe competențe esențiale: gândirea critică și rezolvarea de probleme prin numărat.

 

    Luna martie a fost dedicată poveștii „Pancakes, Pancakes!”, unde am demonstrat că gătitul este coding pur. Dacă nu respecți pașii în ordine, rețeta e compromisă! Copiii au ordonat secvențial pașii obținerii unei clătite și au programat traseul de la ingredient la produsul final. Au realizat sudoku cu grille de 3X3- grupa mică și 4x4- grupa mijlocie. Cu ajutorul AI, desenele lor cu clătite au primit texturi realiste. Ca și skills for life, cei mici au înțeles alfabetizarea funcțională, activitățile casnice și cum se obțin lucrurile prin muncă și perseverență, ba chiar au fost cofetari pentru o zi și au decorat propriile clătite, punându-și creativitatea la încercare.

 

 

   Proiectul „From Story to Cody” nu a însemnat doar activități separate la grupe, ci s-a concretizat prin produse finale comune realizate în colaborare. Toți partenerii din cele șase țări și-au unit ideile pentru a crea materiale commune: THE FLOWERS OF FRIENDSHIP, CODING ON LINE BOOK, WE CONTINUE THE BABY BEAR STORY, KAMISHIBAI THEATER, THE ROOSTER VISIT OUR COUNTRIES, COOKING GUIDE și ACROSTIC PAINTING.

 Aceste produse comune sunt dovada clară a muncii noastre în echipă și a parteneriatului european.

   Încheiem acest proiect cu multă bucurie și cu mulțumirea că am reușit să le oferim copiilor noștri experiențe minunate, care îi vor ajuta pe viitor.

Aducem calde mulțumiri fondatorilor proiectului: Vassiliki Karakatsani din Grecia și Nicoleta Huștiuc din România pentru această idee atât de frumoasă. Prin acest proiect, au adus activități moderne și interesante direct la noi în grupă, ne-au provocat să îmbinăm farmecul poveștilor lui Eric Carle cu jocurile de coding, cu utilizarea AI și cu dezvoltarea acelor competențe pentru viață atât de importante.

Vă suntem recunoscători pentru tot ce au învățat „Iepurașii” noștri în aceste luni și pentru că ne-ați arătat că, atunci când lucrăm cu pasiune, granițele chiar nu mai contează!

 

ÎNTÂLNIREA GENERAȚIILOR – 29 mai 2026 și Ultimul clopoțel pentru absolventii de liceu - 4 iuie 2026

Astăzi, curtea și sălile Liceului „Miron Cristea” Subcetate au prins din nou viață prin emoția, zâmbetele și revederea generațiilor 1976, 1981, 1986, 2001 și 2006.

După ani și ani, foști colegi și profesori s-au reîntâlnit pentru a retrăi cele mai frumoase amintiri din anii de liceu. A fost o zi plină de nostalgie, bucurie și suflete unite de aceeași poveste.

În calitate de organizatori, vă mulțumim din suflet tuturor celor care ați răspuns invitației și ați făcut ca acest eveniment să fie unul special!

Prezența, emoțiile și energia voastră au transformat această întâlnire într-o adevărată sărbătoare a prieteniei și a respectului pentru școala care ne-a format.

Mulțumim profesorilor, absolvenților și tuturor celor implicați în organizare și susținere!

Rămânem cu amintiri frumoase, fotografii de suflet și promisiunea că ne vom revedea din nou.

Liceul „Miron Cristea” Subcetate va rămâne mereu locul care ne aduce împreună, indiferent de anii care trec.

Profesor Sanda VODĂ

Director adjunct

Revederea la 50 de ani, 1976-2016 

Revederea la 45 de ani, 1981-2026

Revederea la 40 de ani, 1986-2016

Dragi colegi,

Stimați profesori,

Dragi invitați,

Astăzi, privind catalogul generației noastre, mi-am dat seama că timpul nu trece la fel peste oameni și peste amintiri. Peste oameni lasă fire albe. Peste amintiri lasă lumină.

Au trecut 40 de ani de când am plecat din acest liceu. Patruzeci de ani… Un număr care, în tinerețe, ni se părea aproape imposibil de atins. Și totuși, iată-ne aici, împreună, purtând în suflet aceeași emoție pe care o aveam când intram dimineața pe poarta școlii.

Astăzi nu ne-am întors doar într-o clădire. Ne-am întors într-o parte din noi înșine. În locul unde am învățat să visăm, să greșim, să sperăm și să devenim oameni. Privindu-ne acum, poate cu mai multă liniște în privire și cu mai multă experiență în suflet, descoperim ceva extraordinar: undeva, în adâncul nostru, am rămas aceiași adolescenți care râdeau în bănci și credeau că viața are timp pentru toate.

Dragi profesori,

Timpul poate schimba chipuri, dar nu poate șterge respectul și recunoștința pe care le purtăm pentru dumneavoastră. Astăzi înțelegem mai bine câtă răbdare, câtă muncă și câtă dragoste ați pus în fiecare lecție și în fiecare destin. Poate că atunci nu știam să spunem „mulțumesc”.

Poate că ni se păreau firești exigența, sfaturile și grija dumneavoastră. Dar astăzi știm că în spatele fiecărei lecții era o parte din viața și din sufletul dumneavoastră. Dacă noi am reușit în viață, dacă am devenit oameni demni, părinți, profesioniști, bunici sau, în cazul meu, chiar profesori, în fiecare reușită există și o parte din dumneavoastră.

Și nu putem să nu ne îndreptăm astăzi gândul și către părinții noștri. Mulți dintre ei nu mai sunt printre noi, dar sunt prezenți în fiecare emoție a acestei zile. Ei au fost cei care au făcut sacrificii tăcute, care au muncit fără să ceară nimic în schimb și care au sperat pentru noi un viitor mai bun. Poate că nu aveau mult. Poate că vremurile nu erau ușoare. Dar ne-au oferit ceea ce contează cu adevărat: dragoste, educație și demnitate. Astăzi, când mulți dintre noi suntem la rândul nostru părinți sau bunici, înțelegem altfel nopțile lor nedormite, grijile lor și puterea lor de a merge înainte pentru copiii lor. Lor le datorăm un „Mulțumesc !” spus din toată inima.

Și trebuie să mulțumim și comunității din care face parte acest liceu. Pentru că o școală nu trăiește niciodată singură. Ea respiră prin oamenii locului, prin familiile care au crezut în educație și prin generațiile care au dus mai departe numele acestei școli cu cinste. Acest liceu nu a format doar absolvenți. A format caractere. A format oameni care au dus în lume ceva din spiritul acestui loc.

Dragi colegi,

Unii dintre cei care au fost alături de noi în bănci nu mai sunt astăzi aici. Și poate că tocmai absența lor ne face să înțelegem cât de prețioasă este clipa aceasta. Viața ne-a dus pe drumuri diferite. Ne-a oferit bucurii, încercări, reușite și pierderi. Dar astăzi, pentru câteva ore, timpul pare că se oprește.

Nu mai suntem definiți de funcții, de titluri sau de vârstă. Suntem din nou colegi.

Iar eu, ca profesor al acestui liceu, simt astăzi o recunoștință greu de exprimat în cuvinte. Viața mi-a oferit șansa rară de a fi și elev, și dascăl între acești pereți. Și am înțeles un lucru esențial: o școală nu este făcută din ziduri. Este făcută din oameni care lasă lumină în urma lor. Mâine dimineață, școala își va continua viața. Clopoțelul va suna din nou, alți elevi vor intra pe aceste coridoare, alte generații vor visa aici. Dar pentru noi, ziua de astăzi rămâne dovada că există locuri din care nu plecăm niciodată cu adevărat. Iar sufletul anilor de liceu… nu îmbătrânește niciodată.

Vă mulțumesc din suflet!

 Petru-Cristian POPA

Revederea la 25 de ani,2001-2026

Bună ziua ! 

Vreau să vă transmit câteva lucruri ce le consider relevante pentru o astfel de zi si un astfel de context.

Pentru noi, promoția din 2001, mediul de creștere și de înțelegere a lumii din exteriorul comunei Subcetate, cu acces limitat la tehnologie în acele vremuri, a fost școala de aici. învatatura se lua din graiul unei generații de dascali emblematici, din manuale sau din “cărți de la Dana”, bibliotecara liceului, cum spuneam atunci. Dascălii noștri au stiut cum să ne ia pe fiecare în parte, să se adapteze la fiecare dintre noi, și să ne ajute să asimilam știința. Au depus de nenumărate ori eforturi, prin orele suplimentare pe care le alocau, au arătat profesionalism, umanitate, înțelegere și bunătate.

Toate lucrurile din acei ani au ecouri și imagini ce ne-au reajuns azi. Experiența de a fi elevi a fost categoric o bucurie a copilariei noastre, și de fiecare dată când de nicăieri, perindându-ne prin lume, ne reapar în minte acele momente, mai întinerim un pic. 

Dragi elevi,

Sunteți la început de drum într-o lume TOTAL diferită de lumea în care am fost noi, la vârsta voastra, și mai mult de atât, altfel decât tot ce a fost până acum. Ghidați-vă moralitatea după omul simplu de la țară, ghidați-vă performanțele după cei ce excelează în lucruri pozitive, și pașii spre carieră, dupa pasiune și inimă. Deveniți foarte buni în ceea ce vă pasionează, pentru că acela este drumul vostru, și veți ajunge să trăiți fără ca munca să fie o povară. Cred că fiecare fost absolvent ce a venit astăzi aici, dupa ani de zile, vă poate confirma că nu există scurtătură către succes, decat foarte multă muncă, pe un drum foarte lung, și apoi, eventual, succesul, dacă apare.

Aveți, din câte am auzit și văzut, toate condițiile pentru a învăța: școala este restaurată, dotată cu tot ce e nevoie și mai mult de atat, cu cadre didactice care vor să vă ajute și ar vrea să vă vadă în viitor oameni realizați. Aveți o lume disponibilă, la propriu, acces la orice informație, în mâinile voastre. Profitați de asta. Luați aminte că dincolo de dealuri și dincolo de video-urile de care trecem rapid, nemaiștiind care e inventat și care nu, există de multe ori realități ale unor copii ce nu au nici măcar pace. Nu există aici, la noi, scuze pentru a nu învăța acum, pentru a căuta vinovați în exterior, pentru a nu performa.

Evident, nu uitați să fiți copii, să vă bucurați de tinerețe și de toate aspectele ei, însă cu responsabilitate.

Să știți că aceștia au fost cei mai frumoși și ușori ani ai voștri. Veți realiza în scurt timp după ce veți absolvi, că emoțiile testelor au avut cea mai plăcută și potrivită doză de stres. Lucrurile se complică, și vă vor transforma. Nu uitați că aveți o responsabilitate față de voi, față de profesori, părinți, și toți cei dinaintea lor care s-au străduit să ofere TOT copiilor lor, până la voi. Să nu pierdeți vremea și să nu irositi tot acest efort colectiv care a făcut posibilă creșterea și educația voastră.

Poate chiar în primul rând, țineți cont că natura întotdeauna învinge, așa că faceți din ea un aliat și respectați-i regulile: alimentație sănătoasă, odihnă, disciplină, relații interumane sănătoase, autoeducație. Multă inspirație să aveți în drumurile alese, să ajungeți acolo unde vă doriți voi, dar țintiți cât mai sus, și spor la treabă !

Dragi colegi, dragi foști absolventi,

Am intrerupt astăzi activitățile noastre și le vom relua mâine, fiecare în direcțiile și viețile personale, dar poate cu mici schimbări de priorități. Pentru câteva momente, suntem la capatul unei linii pe care s-au derulat și dizolvat 25 de ani de viață, sau chiar 40, 50 pentru alții, și, privind această linie dintr-un capăt, pare un punct, și așa se și simte. Avem, cred, aceeași percepție față de faptul că anii au zburat și poate am fi făcut anumite lucruri altfel. Astăzi, la sfârșitul zilei, se va așterne un pic de liniște. Până când, Doamne-ferește, vom putea schimba trecutul cu un dublu click, ca să fie harababura din lumea asta totală, putem fiecare schimba perspectiva asupra trecutului, pentru a fi îngăduitori cu noi pentru lucrurile pe care doar timpul putea să ne învețe, îngăduitori așa cum am fi cu alții dragi nouă, și respectiv, putem ajusta și viitorul, cu siguranță, setând priorități noi. Vă doresc să vă fie bine și resetul din această zi să fie de bun augur pentru noi toti!

Stimati dascali, actuali, dar mai ales foști dascăli de-ai noștri, dragă domnule diriginte, voi întotdeauna ați avut răbdare, și acum, unii dintre noi fiind fericiți părinți, înțelegem mult mai bine cât de provocator este să ajungi să ai răbdare, cât de complicat este procesul pedagogic, cât de multă stăpânire de sine trebuie să ai pentru un singur copil, darămite pentru 20 de copii de 40 de feluri diferite, câți sunt la o clasă, daramite pentru sute, timp de zeci de ani. Meseria de dascăl, ca si cea de medic, sau cea de preot, nu e pentru oricine, e nevoie de har și iubire față de oameni, chiar daca zicala "ia scoateți voi o foaie de hârtie" nu părea deloc ruptă din rai. Însăa din drag pentru copii au fost toate, înțelegem asta acum, educație a fost și în laudă, și îin teste, și în critică.

Oamenii vin și pleacă din viețile fiecaruia, însă puțini sunt cei care chiar te modelează și au un impact pozitiv, educându-te, și astfel ii pastrezi intr-un loc in minte. Astfel de oameni ati fost dumneavoastră, foștii noștri dascăli, cinste vouă, ați făcut din copii oameni, NU e lucru puțin.

Va dorim și sperăm să fiți bine, mai ales când sunteți doar voi cu voi înșivă. Vă mulțumim,  și să știți că sunteti apreciați și suntem recunoscatori pentru ce ați făcut pentru noi, chiar dacă o spunem public o data la 25 de ani.

Cinste și profesorilor care ar fi dat poate orice să fie azi aici, dar lipsesc fără voia lor !

Mulțumim și direcțiunii școlii pentru că ne-a primit și că  au găzduit acest eveniment.

Multumesc!

Milan CUTLAC

2006-2026, Școala postliceală, la 20 de ani

    Dragi absolvenți,

    Dragi colegi și invitați,

    Ne aflăm astăzi împreună la un moment cu adevărat special: 20 de ani de la absolvirea cursurilor postliceale, specializarea Secretariat. Două decenii în care fiecare dintre dumneavoastră a construit un drum propriu, o familie, o carieră, amintiri și experiențe care au dat sens anilor trecuți.

    Revederea de astăzi nu este doar o întâlnire între foști colegi, ci și o întoarcere simbolică la anii tinereții, la emoțiile examenelor, la orele petrecute împreună, la prieteniile care au rămas peste timp și la profesorii care v-au îndrumat pașii.

    Pentru mine este o onoare să fiu astăzi alături de dumneavoastră în calitate de profesor diriginte substitutiv. Deși timpul a trecut, se vede că spiritul acestei generații a rămas viu: unitate, respect și bucuria sinceră de a vă regăsi.

Din păcate, această întâlnire poartă și o umbră de tristețe, deoarece dirigintele generației dumneavoastră, domnul profesor Ioan Cutlac, nu mai este printre noi. A fost un om dedicat, un profesor care și-a pus amprenta asupra multor generații și care a contribuit, prin muncă și suflet, la formarea dumneavoastră profesională și umană si la promovarea imaginii scolii in calitate de director adjunct.

    Vă invit acum să păstrăm un moment de reculegere în memoria domnului profesor Cutlac.

    Vă mulțumesc.

    Sunt convins că, dacă ar fi fost astăzi aici, domnul profesor s-ar fi bucurat să vă vadă împliniți, uniți și cu aceeași căldură sufletească după 20 de ani.

Vă doresc să petreceți această zi cu bucurie, să depănați amintiri frumoase și să păstrați mereu legătura dintre voi, pentru că anii trec, dar oamenii și momentele importante rămân în suflet.

    La mulți ani promoției voastre si a celorlaltor generatii adunate astazi aici și multă sănătate tuturor!

Maria CIOBOTĂ

    Gaudeamus igitur!

   Felicitări absolvenților claselor a XII-a și a XIII-a pentru finalizarea liceului! Se încheie un capitol plin de culoare și învățătură!

   Ați parcurs un drum lung, ați învățat, ați crescut, iar astăzi sunteți pregătiți pentru marile provocări ale vieții de adult. Comunitatea noastră vă este alături și crede în potențialul vostru. Mult succes la BAC și în tot ceea ce vă propuneți! Să nu uitați niciodată de unde ați plecat.

    Vacanță reușită și spor la învățat!

Profesor ANIȘOARA BALOG

Director