Astăzi, curtea și sălile Liceului „Miron Cristea” Subcetate au prins din nou viață prin emoția, zâmbetele și revederea generațiilor 1976, 1981, 1986, 2001 și 2006.
După ani și ani, foști colegi și profesori s-au reîntâlnit pentru a retrăi cele mai frumoase amintiri din anii de liceu. A fost o zi plină de nostalgie, bucurie și suflete unite de aceeași poveste.
În calitate de organizatori, vă mulțumim din suflet tuturor celor care ați răspuns invitației și ați făcut ca acest eveniment să fie unul special!
Prezența, emoțiile și energia voastră au transformat această întâlnire într-o adevărată sărbătoare a prieteniei și a respectului pentru școala care ne-a format.
Mulțumim profesorilor, absolvenților și tuturor celor implicați în organizare și susținere!
Rămânem cu amintiri frumoase, fotografii de suflet și promisiunea că ne vom revedea din nou.
Liceul „Miron Cristea” Subcetate va rămâne mereu locul care ne aduce împreună, indiferent de anii care trec.
Profesor Sanda VODĂ
Director adjunct
Revederea la 50 de ani, 1976-2016
Revederea la 45 de ani, 1981-2026
Revederea la 40 de ani, 1986-2016
Dragi
colegi,
Stimați
profesori,
Dragi
invitați,
Astăzi, privind catalogul generației
noastre, mi-am dat seama că timpul nu trece la fel peste oameni și peste
amintiri. Peste oameni lasă fire albe. Peste amintiri lasă lumină.
Au trecut 40 de ani de când am
plecat din acest liceu. Patruzeci de ani… Un număr care, în tinerețe, ni se părea aproape imposibil de atins. Și totuși,
iată-ne aici, împreună, purtând în suflet aceeași emoție pe care o aveam când
intram dimineața pe poarta școlii.
Astăzi nu ne-am întors doar într-o
clădire. Ne-am întors într-o parte din noi înșine. În locul unde am învățat să
visăm, să greșim, să sperăm și să devenim oameni. Privindu-ne acum, poate cu
mai multă liniște în privire și cu mai multă experiență în suflet, descoperim
ceva extraordinar: undeva, în adâncul nostru, am rămas aceiași adolescenți care
râdeau în bănci și credeau că viața are timp pentru toate.
Dragi profesori,
Timpul poate schimba chipuri, dar nu
poate șterge respectul și recunoștința pe care le purtăm pentru dumneavoastră.
Astăzi înțelegem mai bine câtă răbdare, câtă muncă și câtă dragoste ați pus în
fiecare lecție și în fiecare destin. Poate că atunci nu știam să spunem
„mulțumesc”.
Poate că ni se păreau firești exigența, sfaturile și grija dumneavoastră. Dar
astăzi știm că în spatele fiecărei lecții era o parte din viața și din sufletul
dumneavoastră. Dacă noi am reușit în viață, dacă am devenit oameni demni,
părinți, profesioniști, bunici sau, în cazul meu, chiar profesori, în fiecare
reușită există și o parte din dumneavoastră.
Și nu putem să nu ne îndreptăm
astăzi gândul și către părinții noștri. Mulți dintre ei nu mai sunt printre noi, dar sunt
prezenți în fiecare emoție a acestei zile. Ei au fost cei care au făcut
sacrificii tăcute, care au muncit fără să ceară nimic în schimb și care au
sperat pentru noi un viitor mai bun. Poate că nu aveau mult. Poate că vremurile
nu erau ușoare. Dar ne-au oferit ceea ce contează cu adevărat: dragoste, educație
și demnitate. Astăzi, când mulți dintre noi suntem la rândul nostru părinți sau
bunici, înțelegem altfel nopțile lor nedormite, grijile lor și puterea lor de a
merge înainte pentru copiii lor. Lor le datorăm un „Mulțumesc !” spus din toată
inima.
Și trebuie să mulțumim și
comunității din care face parte acest liceu. Pentru că o școală nu trăiește
niciodată singură. Ea respiră prin oamenii locului, prin familiile care au
crezut în educație și prin generațiile care au dus mai departe numele acestei
școli cu cinste. Acest liceu nu a format doar absolvenți. A format caractere. A
format oameni care au dus în lume ceva din spiritul acestui loc.
Dragi colegi,
Unii dintre cei care au fost alături
de noi în bănci nu mai sunt astăzi aici. Și poate că tocmai absența lor ne face
să înțelegem cât de prețioasă este clipa aceasta. Viața ne-a dus pe drumuri
diferite. Ne-a oferit bucurii, încercări, reușite și pierderi. Dar astăzi,
pentru câteva ore, timpul pare că se oprește.
Nu mai suntem definiți de funcții, de titluri sau de
vârstă. Suntem din nou colegi.
Iar eu, ca profesor al acestui
liceu, simt astăzi o recunoștință greu de exprimat în cuvinte. Viața mi-a
oferit șansa rară de a fi și elev, și dascăl între acești pereți. Și am înțeles
un lucru esențial: o școală nu este făcută din ziduri. Este făcută din oameni
care lasă lumină în urma lor. Mâine dimineață, școala își va continua viața.
Clopoțelul va suna din nou, alți elevi vor intra pe aceste coridoare, alte
generații vor visa aici. Dar pentru noi, ziua de astăzi rămâne dovada că există
locuri din care nu plecăm niciodată cu adevărat. Iar sufletul anilor de liceu…
nu îmbătrânește niciodată.
Vă
mulțumesc din suflet!
Petru-Cristian POPA
Revederea la 25 de ani,2001-2026
Bună ziua !
Vreau să vă
transmit câteva lucruri ce le consider relevante pentru o astfel de zi si un
astfel de context.
Pentru noi, promoția din 2001, mediul
de creștere și de înțelegere a lumii din exteriorul comunei Subcetate, cu acces
limitat la tehnologie în acele vremuri, a fost școala de aici. învatatura se
lua din graiul unei generații de dascali emblematici, din manuale sau din “cărți
de la Dana”, bibliotecara liceului, cum spuneam atunci. Dascălii noștri au
stiut cum să ne ia pe fiecare în parte, să se adapteze la fiecare dintre noi, și
să ne ajute să asimilam știința. Au depus de nenumărate ori eforturi, prin
orele suplimentare pe care le alocau, au arătat profesionalism, umanitate, înțelegere
și bunătate.
Toate lucrurile din acei ani au ecouri
și imagini ce ne-au reajuns azi. Experiența de a fi elevi a fost categoric o
bucurie a copilariei noastre, și de fiecare dată când de nicăieri, perindându-ne
prin lume, ne reapar în minte acele momente, mai întinerim un pic.
Dragi elevi,
Sunteți la început
de drum într-o lume TOTAL diferită de lumea în care am fost noi, la vârsta
voastra, și mai mult de atât, altfel decât tot ce a fost până acum. Ghidați-vă
moralitatea după omul simplu de la țară, ghidați-vă performanțele după cei ce
excelează în lucruri pozitive, și pașii spre carieră, dupa pasiune și inimă. Deveniți
foarte buni în ceea ce vă pasionează, pentru că acela este drumul vostru, și veți
ajunge să trăiți fără ca munca să fie o povară. Cred că fiecare fost absolvent
ce a venit astăzi aici, dupa ani de zile, vă poate confirma că nu există scurtătură
către succes, decat foarte multă muncă, pe un drum foarte lung, și apoi,
eventual, succesul, dacă apare.
Aveți, din câte
am auzit și văzut, toate condițiile pentru a învăța: școala este restaurată,
dotată cu tot ce e nevoie și mai mult de atat, cu cadre didactice care vor să vă
ajute și ar vrea să vă vadă în viitor oameni realizați. Aveți o lume disponibilă,
la propriu, acces la orice informație, în mâinile voastre. Profitați de asta.
Luați aminte că dincolo de dealuri și dincolo de video-urile de care trecem
rapid, nemaiștiind care e inventat și care nu, există de multe ori realități
ale unor copii ce nu au nici măcar pace. Nu există aici, la noi, scuze pentru a
nu învăța acum, pentru a căuta vinovați în exterior, pentru a nu performa.
Evident, nu uitați
să fiți copii, să vă bucurați de tinerețe și de toate aspectele ei, însă cu
responsabilitate.
Să știți că aceștia au fost cei mai
frumoși și ușori ani ai voștri. Veți realiza în scurt timp după ce veți absolvi,
că emoțiile testelor au avut cea mai plăcută și potrivită doză de stres.
Lucrurile se complică, și vă vor transforma. Nu uitați că aveți o
responsabilitate față de voi, față de profesori, părinți, și toți cei dinaintea
lor care s-au străduit să ofere TOT copiilor lor, până la voi. Să nu pierdeți
vremea și să nu irositi tot acest efort colectiv care a făcut posibilă creșterea
și educația voastră.
Poate chiar în
primul rând, țineți cont că natura întotdeauna învinge, așa că faceți din ea un
aliat și respectați-i regulile: alimentație sănătoasă, odihnă, disciplină, relații
interumane sănătoase, autoeducație. Multă inspirație să aveți în drumurile
alese, să ajungeți acolo unde vă doriți voi, dar țintiți cât mai sus, și spor
la treabă !
Dragi colegi,
dragi foști absolventi,
Am intrerupt astăzi activitățile
noastre și le vom relua mâine, fiecare în direcțiile și viețile personale, dar poate
cu mici schimbări de priorități. Pentru câteva momente, suntem la capatul unei
linii pe care s-au derulat și dizolvat 25 de ani de viață, sau chiar 40, 50
pentru alții, și, privind această linie dintr-un capăt, pare un punct, și așa
se și simte. Avem, cred, aceeași percepție față de faptul că anii au zburat și poate
am fi făcut anumite lucruri altfel. Astăzi, la sfârșitul zilei, se va așterne
un pic de liniște. Până când, Doamne-ferește, vom putea schimba trecutul cu un
dublu click, ca să fie harababura din lumea asta totală, putem fiecare schimba perspectiva
asupra trecutului, pentru a fi îngăduitori cu noi pentru lucrurile pe care doar
timpul putea să ne învețe, îngăduitori așa cum am fi cu alții dragi nouă, și respectiv,
putem ajusta și viitorul, cu siguranță, setând priorități noi. Vă doresc să vă
fie bine și resetul din această zi să fie de bun augur pentru noi toti!
Stimati dascali, actuali, dar mai ales foști dascăli de-ai noștri, dragă domnule
diriginte, voi întotdeauna ați avut răbdare, și acum, unii dintre noi fiind fericiți
părinți, înțelegem mult mai bine cât de provocator este să ajungi să ai răbdare,
cât de complicat este procesul pedagogic, cât de multă stăpânire de sine
trebuie să ai pentru un singur copil, darămite pentru 20 de copii de 40 de
feluri diferite, câți sunt la o clasă, daramite pentru sute, timp de zeci de
ani. Meseria de dascăl, ca si cea de medic, sau cea de preot, nu e pentru
oricine, e nevoie de har și iubire față de oameni, chiar daca zicala "ia scoateți
voi o foaie de hârtie" nu părea deloc ruptă din rai. Însăa din drag pentru
copii au fost toate, înțelegem asta acum, educație a fost și în laudă, și îin
teste, și în critică.
Oamenii vin și
pleacă din viețile fiecaruia, însă puțini sunt cei care chiar te modelează și
au un impact pozitiv, educându-te, și astfel ii pastrezi intr-un loc in minte.
Astfel de oameni ati fost dumneavoastră, foștii noștri dascăli, cinste vouă, ați
făcut din copii oameni, NU e lucru puțin.
Va dorim și sperăm
să fiți bine, mai ales când sunteți doar voi cu voi înșivă. Vă mulțumim, și să știți că sunteti apreciați și suntem
recunoscatori pentru ce ați făcut pentru noi, chiar dacă o spunem public o data
la 25 de ani.
Cinste și profesorilor care ar fi
dat poate orice să fie azi aici, dar lipsesc fără voia lor !
Mulțumim și direcțiunii școlii pentru
că ne-a primit și că au găzduit acest
eveniment.
Multumesc!
Milan CUTLAC
Dragi absolvenți,
Dragi colegi și invitați,
Ne aflăm astăzi împreună la un moment
cu adevărat special: 20 de ani de la absolvirea cursurilor postliceale,
specializarea Secretariat. Două decenii în care fiecare dintre dumneavoastră a
construit un drum propriu, o familie, o carieră, amintiri și experiențe care au
dat sens anilor trecuți.
Revederea de astăzi nu este doar o
întâlnire între foști colegi, ci și o întoarcere simbolică la anii tinereții,
la emoțiile examenelor, la orele petrecute împreună, la prieteniile care au
rămas peste timp și la profesorii care v-au îndrumat pașii.
Pentru mine este o onoare să fiu astăzi
alături de dumneavoastră în calitate de profesor diriginte substitutiv. Deși
timpul a trecut, se vede că spiritul acestei generații a rămas viu: unitate,
respect și bucuria sinceră de a vă regăsi.
Din păcate, această întâlnire poartă și
o umbră de tristețe, deoarece dirigintele generației dumneavoastră, domnul
profesor Ioan Cutlac, nu mai este printre noi. A fost un om dedicat, un profesor
care și-a pus amprenta asupra multor generații și care a contribuit, prin muncă
și suflet, la formarea dumneavoastră profesională și umană si la promovarea
imaginii scolii in calitate de director adjunct.
Vă invit acum să păstrăm un moment de
reculegere în memoria domnului profesor Cutlac.
Vă mulțumesc.
Sunt convins că, dacă ar fi fost astăzi
aici, domnul profesor s-ar fi bucurat să vă vadă împliniți, uniți și cu aceeași
căldură sufletească după 20 de ani.
Vă doresc să petreceți această zi cu
bucurie, să depănați amintiri frumoase și să păstrați mereu legătura dintre
voi, pentru că anii trec, dar oamenii și momentele importante rămân în suflet.
La mulți ani promoției voastre si a
celorlaltor generatii adunate astazi aici și multă sănătate tuturor!
Maria CIOBOTĂ
Gaudeamus igitur!
Felicitări absolvenților claselor a XII-a și a XIII-a pentru finalizarea liceului! Se încheie un capitol plin de culoare și învățătură!
Ați parcurs un drum lung, ați învățat, ați crescut, iar astăzi sunteți pregătiți pentru marile provocări ale vieții de adult. Comunitatea noastră vă este alături și crede în potențialul vostru. Mult succes la BAC și în tot ceea ce vă propuneți! Să nu uitați niciodată de unde ați plecat.
Vacanță reușită și spor la învățat!
Profesor ANIȘOARA BALOG
Director
