CUPRINS:
Bucuriile vacanței:
- David Bordea, Călătorie în Belgia
- Raul Buzilă, La Festivalul Văii Mureșului
Întâlnire cu străbunii
- Adriana Muscă, O zi binecuvântată
Să ne cu noaștem țara!
- Elevii clasei a VI-a în excursie la Târgu-Mureș
Concursuri școlare
- Ana-Alexandra Dobrean, Balul boboceilor 2012
- Ana-Alexandra Dobrean, Orientare turistică - Toplița, 4,5 noiembrie 2012
Pagină din jurnalul grupei de preșcolari Iepurașii:
- Ed. Viorica Urzică, Povestea lui Bostănel
Cărți noi:
- Bucuria lecturii de Doina Dobreanu, 2012
- Iago, sforărie de lux de Dumitru Hurubă, Roman, 2012
- Acasă, la Subcetate de Doina Dobreanu și Zorel Suciu, 2012
Cugetări
BUCURIILE VACANȚEI
Călătorie în Belgia
Călătoria în Belgia a fost o experiența de neuitat. Parcă mă văd în avion, plin de emoție și bucurie, când am plecat prima oară pe acest tărâm de vis. Capitala acestei țări este BRUXELLES. Acest oraș este împărțit în mai multe districte (de exemplu: Anderlecht, Bruxelles - Ville, Etterbeek, Forest. În Etterbeek se afla "la grande friterie ANTOINE" care face cei mai buni cartofi prăjiti din oraș, iar în Forest se află un frumos parc, Duden . Aici se găsește un castel, de la care îi vine numele parcului și un lac foarte frumos cu rățuște. Această țară frumoasă este una dintre multele țări conduse de un rege (monarhii).
La Grande Place de Bruxelles este piața mare unde se află maison de la mairie care are un turn înalt.
Față-n față cu primăria este un muzeu de mătase, iar în stânga primăriei se află un soldat rănit care este un ajutor pentru bolnavi. Mergând pe străduțele cochete și întortocheate, ajungi la faimosul MANNEKEN PIS, care este emblema spiritului rebel al orașului. Garderoba lui este formată din peste 800 de costume. La început a fost o simplă fântână, care avea un rol esențial în distribuirea de apă potabilă încă din sec. al XV-lea.
Belgia este și țara de ciocolată (chocolate land). Aici poți degusta cele mai savuroase sortimente de ciocolată.
De asemenea, am fost impresionat de mulțimea de parcuri și muzee (muzeul de științe naturale, muzeul de mașini AUTO WORLD și multe altele pe care le-am vizitat ).
ATOMIUM-UL, un obiectiv pe care nu trebuie să-l ratezi o dată ce-ai ajuns în Bruxelles, este o constuctie hibridă, un mixt de sculptură și arhitectură, ce simbolizează molecula de atom mărită de 160 de miliarde de ori.
Sper să Mai am ocazia să vizitez această țară minunată!
David Bordea, clasa a V-a
La Festivalul Văii Mureșului
Consider că orice elev aşteaptă cu nerăbdare vacanţa de vară, să se relaxeze. Pentru tinerii din mediul rural, unele momente sunt dedicate muncii fizice din agricultură, venind în ajutorul părinților, dar timpul liber e consacrat unor alt fel de activități, devenite amintiri minunate, care se rememorează, de obicei, la începerea şcolii cu colegii.
În această vacanţă, am încercat să profit la maxim de timpul avut la dispoziţie, şi, pe lângă activităţile sportive şi tradiţionalul scăldat în apa Mureşului, am participat la unele evenimente.
Cel mai important eveniment la care am luat parte a fost Festivalul organizat la Răstoliţa, la care participă localităţile de pe Valea Mureşului, începând cu Topliţa şi terminând cu Reghin.
Un grup de prieteni veseli, dornici de distracţie, am decis să plecăm la Răstolița cu trenul, încărcaţi de bagaje. Ajunşi la destinație, am rămas uimiţi de amploarea evenimentului, de standurile reprezentative cu costume populare şi mâncărurile specifice fiecărei localităţi.
În tot acest timp, pe scena festivalului, oamenii de toate vârstele îşi etalau talentul, spre deliciul celor prezenţi, care-i încurajau cu aplauze.
Am instalat cu mare greu cortul, am căutat lemne pentru foc, ca mai apoi să încingem un grătar pe care mi-l voi aminti mult timp de acum înainte. Seara s-a lăsat uşor peste vale. Am luat parte la un concert formidabil al trupei rock cu tentă latină, Bosquito, acompaniată de legendarul toboşar al trupei Phoenix, Ovidiu Lipan Ţăndărică.
Odată cu finalul concertului, un foc de artificii ne-a încântat privirile. Apoi, oboseala şi-a spus cuvântul și ne-a îndemnat să ne îndreptam spre cortul nostru.
În dimineaţa următoare a început neaşteptata ploaie. Asta nu m-a descurajat, dar m-a deznădăjduit durata ei: 4 ore. Am răsuflat liniştiţi deoarece cortul nostru a rezistat de minune. Astfel, a început o nouă zi de festival cu tot atâtea momente de veselie, pe unele imortalizându-le cu aparatele de fotografiat.
Spre seară, aventura noastră a luat capăt, întorcându-ne cu trenul acasă, mulţumiţi de o experienţa nouă pe care am promis să o repetăm la anul viitor.
Raul Buzilă, clasa a XI-a
ÎNTÂLNIRE CU STRĂBUNII
O zi binecuvântată
A privi în trecut înseamnă a depăna firul poveştilor până la capătul lor, acolo unde adeseori se află o comoară a strămoşilor, iar cheia acesteia o găsesc dor cei car îşi doresc cu adevărat să o deschidă.
Pentru mine tot ceea ce se leagă de strămoşi şi de trecut reprezintă o comoară fără egal, deoarece însăşi viaţa mea este ţesută în jurul acestora.
Unul dintre cele mai de preţ lucruri pe care îl adăpostesc atât în garderoba mea, cât şi în sufletul meu, este straiul de sărbătoare al bunicii mele, pe care eu îl moştenesc. Uneori, privindu-l cu uimire, mă copleşeşte o emoţie imensă, iar admiraţia mea pentru mâna care a creat această podoabă se măreşte odată cu scurgerea timpului.
Atunci când îmbrac portul popular mă simt vrăjită de frumuseţea lui şi parcă plutesc spre o altă lume, de basm, în care formele şi culorile prind viaţă.
Și în acest an, la 26 octombrie, fiind sărbătoarea închinată Sfântului Dimitrie, ocrotitorul comunei noastre, a avut loc, pe lângă marele hram de la biserică, un spectacol desfăşurat la Căminul Cultural din Subcetate. Echipa de dansatori, din care fac parte, a fost invitată şi ea pentru a încânta publicul cu o suită de jocuri populare românești specifice zonei noastre folclorice.
Această zi de sărbătoare, o zi binecuvântată, ne-a oferit din nou prilejul și bucuria să îmbrăcăm straiele noastre tradiționale și să dansăm jocurile strămoșești.
Adriana Muscă, clasa a XI-a
SĂ NE CUNOAȘTEM ȚARA!
În excursie la Târgu-Mureș
Reporterul:
Ați făcut de curând o excursie la Târgu-Mureș, împreună cu diriginta voastră, doamna profesoară Sanda Vodă. Ce obiective v-ați propus?
Bianca Cotea: Să vizităm Palatul Culturii, Grădina Zoologică, Catedrala, dar și să vizionăm un film în 3D.
Mirela Ciubîcă: Excursia a avut loc în data de 3 noiembrie. Ne-au însoțit nu doar doamna dirigintă, ci și doamna profesoară de geografie, Daniela Dobrean, și domnișoara profesoară de biologie, Camelia Ciobotă.
R: Să începem cu Palatul Culturii! Ce ați văzut acolo?
Gabriela Dobrean: Am vizitat multe săli, una fiind „sala oglinzilor”…
Vlad-Cosmin Bălaj: Am primit aici multe informații despre Târgu-Mureș, am văzut multe vitralii, tablouri…
Aurel-Dan Dobrean: Am admirat mai ales vitraliile, care ne-au trimis cu gândul la basm. Ele înfățișează, în realitate, scene din activitatea de zi cu zi sau din folclorul locuitorilor din această zonă. Am intrat și în sala de spectacole a palatului…
Ștefania Gavrilă: Aici, un pianist tocmai exersa pentru următorul spectacol. L-am ascultat în liniște și, când a terminat, l-am aplaudat.
Mirela Ciubîcă: Și pe mine m-a impresionat „Sala oglinzilor”, unde vitraliile „vorbesc” despre unele povești din trecut.
R:
Cu ce impresii ați plecat de la Grădina Zoologică?
Cătăln Cherecheș: Aici m-au impresionat șerpii și urșii.
Mirela Ciubîcă: Mie mi-au plăcut păsările, peștii și broaștele țestoase.
Vlad-Cosmin Bălaj: Mi-au plăcut mai mult urșii, leii, tigrii și mai ales elefantul care, din păcate, era în carantină.
Lorena Cotfas: Elefantul era originar din India și purta numele Tania.
Gabriela Dobrean: Mie mi-au plăcut elefantul și cămila.
Raluca-Adriana Pop: Iar mie, struțul și păunul. Struțul părea impunător și foarte mândru de sine în fața aparatelor de fotografiat.
Patka Andreea: Mie, maimuțele jucăușe, dar fiecare animal are frumusețea lui.
R: Ați poposit și în parcul din apropiere…
Raluca-Adriana Pop: Da, să ne și jucăm puțin. Ne-am dat pe toate toboganele și hintele.
R: V-ați ales și cu vizionarea unui film…
Gabriela Dobrean: Vizionarea filmului la moll-ul „Promenada” a fost cea mai frumoasă parte a aventurii noastre. A fost un film de acțiune, „Hotel Transilvania”.
Bianca Cotea: A fost o comedie și am râs foarte mult, timp de o ora și jumătate, cât a durat.
Raluca-Adriana Pop: Un film în 3D este impresionant: când vampirul țipa la fiica sa, aveam impresia că țipă la mine.
Lorena Cotfas: Mă înfioram și când mi se părea că se îndreaptă spre mine liliecii ... Cel mai mult mi-a plăcut la cinema. Foarte frumoasă experiență!
R: Călătoria cu microbuzul vi s-a părut obositoare?
Patka Andreea: Nu, deoarece am văzut locuri minunate, natura fiind îmbrăcată în culorile toamnei, am cântat și am povestit pe tot parcursul drumului. Timpul a trecut foarte repede.
Bianca Teslovan: A fost o zi frumoasă de toamnă. Drumul nostru a însoțit Valea Mureșului. Doamna profesoară de geografie ne-a ajutat să observăm formele de relief întâlnite și frumusețea peisajelor oferite de defileul Mureșului.
R: Concluziile?
Raluca-Adriana Pop: A fost foarte frumos!
Gabriela Dobrean: A fost una dintre cele mai frumoase excursii.
Bianca Cotea: A fost o zi minunată, de neuitat, și ne-am distrat foarte bine!
Aurel-Dan Dobrean: Ne gândim deja la următoarea excursie, pe care o dorim la fel de frumoasă și interesantă.
Elevii clasei a VI-a: Raluca-Adriana Pop, Bianca Cotea, Gabriela Dobrean, Vlad-Cosmin Bălaj, Cătălin Cherecheș, Aurel-Dan Dobrean, Bianca Teslovan, Ștefania Gavrilă, Mirela Ciubîcă; Mirela Ciubîcă, Patka Andreea
CONCURSURI ȘCOLARE
Balul boboceilor 2012
În fiecare toamnă, și la școala noastră se numără bobocii – elevii clasei a IX-a - și boboceii, elevii clasei a V-a. În cinstea lor, pentru a le marca intrarea într-o nouă treaptă școlară și a le ura „bun venit!”, colegii din clasele mai mari organizează frumoase activități recreative, în cadrul cărora bobocii și boboceii participă la ingenioase probe de concurs.
Fiind în clasa a VIII-a, ne-am asumat responsabilitatea, ajutați și de doamna dirigintă Dorina Marc, de a organiza balul boboceilor. Emoțiile au fost la fel de mari, atât pentru bobocei, cât și pentru organizatori. Nu este simplă realizarea unui asemenea spectacol astfel încât concurenții să fie încântați, juriul impresionat și publicul mulțumit.
Boboceii au participat, timp de o oră, la câteva probe: de prezentare, de cultură generală, de karaoke și de dans. Emoțiile au fost mari întrucât fiecare bobocel spera să se remarce prin calități sau talente aparte. Ne-au impresionat prin eleganța ținutelor, prin inteligență, prin dispomibilitățile lor artistice și prin siguranța pașilor la dans. Strălucirea din privirile lor ne-a făcut să înțelegem dorința fiecăruia de a se remarca în fața celor prezenți. Aplauzele călduroase ale publicului și ale juriului au dovedit că ei au izbutit ceea ce și-au propus.
Toți boboceii au primit diplome de participare, dar cei mai fericiți au fost învingătorii: Daniela Marcu, miss boboc; David Bordea, mister bobocel; Daniela Dragomir, miss popularitate bobocel; Sergiu Dobrean, mister popularitate bobocel.
Le dorim ca starea de veselie, bună dispoziție și bucurie, încrederea în ei înșiși, curajul și spiritul de competitivitate dovedite în această seară să nu le lipsească în noul an școlar. Mult succes!
Ana-Alexandra Dobrean, clasa a VIII-a
Locul I la concursul de orientare turistică
La sfârșit de săptămână, în zilele de 3 și 4 noiembrie 2012, s-a desfășurat pe Tarnița (Toplița), într-un cadru natural minunat, un concurs de orientare turistică, organizat pentru elevii din clasele VI-IX din școlile din zona Topliței de Asociația Salvamont Toplița-Călimani, Consiliului Județean și al Serviciului Public Salvamont Harghita.
Elevii școlii noastre au participat cu două echipaje, unul la grupa claselor VI-VII, care s-a clasificat pe locul IV, și altul la grupa claselor VIII-IX, clasificat pe
locul I (din 11 echipaje).
Felicitări echipajului laureat: Ciobanu Gheorghe-Florian, Bot Laurențiu, Zămonea Iulian-Marian, Bot Andreea-Lavinia și Cotfas Camelia-Petruța, coordonat de profesorii Vasile Dobrean și Ilyes Elemer!
Ana-Alexandra Dobrean, clasa a VIII-a
PAGINĂ DIN JURNALUL GRUPEI DE PREȘCOLARI „Iepurașii”
Moto:
“Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie.” ( Ion Minulescu)
A sosit toamna. Peste tot e miros de frunze uscate şi mere coapte. Culorile câmpurilor s-au amestecat oferind încântare privirii, păsările şi-au luat zborul din cuiburi până la primăvara următoare, stropi reci de ploaie udă pământul. Oamenii harnici îşi adună recoltele. E timpul visării şi al melancoliei.
Grupa noastră, însă, e plină de veselie: cântăm, colorăm, modelăm, ne jucăm şi, mai ales, inventăm jocuri şi jucării. „Odaia “ noastră trebuie să fie frumoasă şi ea, asa că ne gândim să dăm viaţă darurilor naturii.
Azi facem vaze din dovleci...
Cu veselia care ne caracterizează, alegem un dovleac.
Apoi, cu grijă, să nu stricăm coaja, îi scoatem miezul şi semințele.
Alegem cele mai frumoase flori din coşul Toamnei şi le aranjăm în vaza cea nouă.
Suntem tare mândri de munca noastră!
Apoi, dacă tot am devenit pricepuţi, alegem alt bostan, cu altă formă, rotund de data aceasta.
Facem din el două vaze. Doamna educatoare ne ajută să le facem un model pe margine.
Într-o vază punem fructe dulci şi zemoase, iar în cealaltă, câteva din legumele îmbietoare ale toamnei.
Poveste cu Bostănel
Să vedeţi, voi, întâmplare:
Bostanu-i vedetă mare!
An de an, la carnaval,
Personaj e, principal.
Unde mergi, unde priveşti,
pe Bostan îl întâlneşti…
Pe măsuţe cu plăcinte,
stau feliile-aburinde;
felinare, fructiere,
vaze şi multe-alte cele.
Supărat nu este când
Un băiat sau o fetiță
Îl duce la grădiniţă.
Aunci știe el prea bine
că rândul la joacă-i vine.
Doamna lor educatoare
îi învaţă cu răbdare
să-l pună în valoare:
de e lampă fermecată,
fantoma-o sperie-ndată;
poate fi și bombonieră
ce stă pe noptieră,
sau chiar o fructieră,
vază pentru floricele,
sau, pe sobă, plăcinţele.
- Tii, dar tare util sunt!,
spuse Bostănel, râzând.
Educatoare
Viorica Urzică
Grupa „
Iepuraşii” de la Grup Şcolar „Miron Cristea” - Subcetate vă doreşte o toamnă plină de bucurii.
CĂRȚI NOI:
Bucuria lecturii de Doina Dobreanu
Cu sentimentul binecuvântării pe care ni-l poate da, astăzi, lectura, Doina Dobreanu, profesoara de limba şi literatura română şi franceză din Subcetae, jud. Harghita, îşi scrie noua sa carte, Bucuria lecturii. Apoi, o editează şi o propune cititorului cu bună-ştiinţă şi bună-credinţă.
Doina Dobreanu aşază – într-o nouă lectură – capitole importante ale literaturii române, omise, pe nedrept, din comentariile actuale de istorie şi critică literară: Alexandru Odobescu, Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Ionel Teodoreanu, Mihail Sorbul, Perpessicius, Eugen Lovinescu ş.a.m.d. Le alătură opere ale literaturii contemporane care au iscat dezbateri nuanţate, în limbajul aprecierilor critice superlative, dar şi al contestărilor, opere de genul Jurnalului de la Păltiniş de Gabriel Liiceanu sau Despre îngeri de Andrei Pleşu.
Consemnându-şi bucuria lecturii, argumentând-o, Doina Dobreanu numeşte, semnificativ, nuclee de istorie literară, creează prim-planuri ale vârstelor literare, din conspectele sale de lectură făcând parte scriitorii harghiteni Ionel Simota, Dumitru Hurubă sau Ion Nete, scriitori prezentaţi de autoare în revista Lyceum sau scriitori străini traduşi în ediţii româneşti complete, cum este cazul lui Cornelius Ryan, în traducerile lui Nicolae Dan Cetină.
Registrele lecturilor sunt, aşadar, diverse, mereu surprinzătoare ideatic, instituiind actul lecturii prin valori literare şi putinţa acestora de participare la actualitate.
Preocupările lui Mihai Sadoveanu pentru textele sacre, crearea premiselor, în literatura română, a bildungsromanului, prin La Medeleni, elementele de comedie tragică la Mihail Sorbul, limbajul „ceremonios”, al tainei, în poezia obârşiei la Lucian Blaga, euharistia poetică la Octavian Goga sunt, în bucuria lecturii Doinei Dobreanu, sublinieri exegetice revelatoare, pe ideea de opera aperta.
O generoasă deschidere face Doina Dobreanu spre lirica românească de inspiraţie religioasă, laitmotiv al literaturii române ce ar putea fi cuprins de autoare într-o reuşită teză de doctorat. Pornind de la versurile lui Vasile Voiculescu – „ Tu eşti prea sus, lumina de la tine / Îmbătrâneşte ca s-ajungă pân’ la noi” –, Doina Dobreanu cuprinde într-o expresivă sinteză critică lirica lui Dosoftei, Timotei Cipariu, Tudor Arghezi, Aron Cotruş, Vasile Voiculescu, Ioan Alexandru, deschizând câmp de interpretare spre lirica lui Şt.A. Doinaş, A. E. Baconski, Valeriu Anania, Nicolae Dabija. Astfel, autoarea conturează o identitate spirituală reverberantă. Preluându-i lui Andrei Marga terminologia din Diagnoze, spunem că Doina Dobreanu încearcă să consacre fragmente de identitate. Întotdeauna, identitatea – în opinia filozofului clujean - e consacrată de cineva, istoric, literar, filozofic, teologic, artistic, împotriva reflecţiilor superficiale şi a confuziei valorilor.
Sunt, de asemenea, în bucuria lecturii autoarei, suple, reverberante, referinţele la apropierea lui Constantin Noica de „momentul Maiorescu”, comentariile despre existenţa spirituală şi „prezenţa îngerului păzitor”, notaţiile eseistice privind satul ca „eden terestru” sau opiniile referitoare la un delicat aspect al dimensiunii româneşti a existenţei, personalităţile noastre „exponenţiale”, sub „mână criminală”.
Nu întâmplător aşază Doina Dobreanu, la finalul sugestivelor sale file de lectură, comentariul la Ultima bătălie de Cornelius Ryan şi un text din epilogul acestei cărţi, în care Ilse, ieşind din pivniţa în care se ascunsese în timpul Berlinului asediat, recuperează din semnele de umanitate pierdute, reuşind să plângă; căci, peste oraşul „muribund”, apăreau inflorescenţele primăverii, înviind, din „propia cenuşă” trăiri umane autentice, nicicând stăvilite pe deplin. Bucuria lecturii descoperă umanitatea operei literare. Cât firesc şi câtă frumuseţea ne aduce, aşadar, profesoara Doina Dobreanu prin această carte.
Prof. dr. Valentin Marica, senior editor la Radio Târgu-Mureș.
Iago - sforărie de lux de Dumitru Hurubă
Romanul se poziționează la zona de contact dintre două lumi, regimul totalitar și democrația postdecembristă, la care se găsește, din păcate pentru noi, o mulțime de puncte comune. Imaginile, dezolante, puse sub lupa grotescului și a unui umor amar, decosmetizează sec o Românie privită de la sol, dintr-un spațiu anonim, departe de marile reflectoare. Vechiul regim, metamorfozat, își prelungește viața prin oameni și funcții, prin limbaj și frici, prin destine frânte, cartea denunțând o epocă istorică întoarsă, dramatic, împotriva propriilor ei făuritori.
Autorul ne conduce cu mână sigură, de profesionist, prin această lume înțepenită, identificându-se discret cu tragicul său erou, cu care realizează un crâncen stop-cadru istoric.
O mărturie de care era nevoie și care-l poziționează pe Dumitru Hurubă pe un alt palier al literaturii noastre contemporane. (Ilie Chelariu, coperta 4)
Acasă, la Subcetate de Doina Dobreanu și Zorel Suciu, 2012
Cuvânt înainte
Nevoia de autodefinire este o trăsătură cvasi-universală şi trans-temporală a fiinţei umane, a unui popor sau a unui grup de popoare. În mentalitatea românească se numeşte simplu, ACASĂ: nevoia de acasă, dorul de acasă. Ceea ce ne defineşte în faţa lumii este profunda dependenţă spirituală, de acasă. Acest concept atât de special pentru sufletul românului am putea mai bine să-l definim dacă îl raportăm la alte câteva noţiuni, cum ar fi identitate naţională, sentiment naţional etc. Este, de fapt, coordonata subtilă ce conduce firul istoriei propuse de Doina Dobreanu şi Zorel Suciu, în volumul intitulat Acasă, la Subcetate (2012). În raport cu prima, identitate naţională, nu îl putem defini în mod corect: „obiectele” sunt luate în nediferenţierea lor prin termenul „naţional”, conceptul de acasă fiind văduvit de factorii diferenţiatori. Dar acasă nici nu poate fi rupt de deosebire, aşa cum putem înţelege din lectura volumului. Acasă, la Subcetate dezvăluie unitatea dintre deosebire şi identitate, deosebirea constituind fundamentul identităţii. Tot aici apare unicul, individualizarea pe care istoria vie, adică istoria de familie, o impune: familia lui Urzică Nicolaie a Mariei, familia lui Iacob Urzică şi a lui Gavril Urzică, familia lui Hurubă Dumitru şi a lui Muscă Dumitru, familiile Hanga şi Țepeluş, familiile Moldovan, Cotfas şi Suciu, familiile Obreja, Cinardi şi Mureşan.
De ce istoria de familie? Fiindcă familiile de Peste Mureş reprezintă, simbolic, familia extinsă în timpuri imemorabile, a fiecăruia dintre noi, românii de aici şi de pretutindeni. Reprezintă familia cu rădăcini adânci într-o geografie semnificantă, purtând statornicia apelor mari. Fiindcă familia de acasă este cea mai fidelă posesoare a tradiţiilor şi a valorilor morale, religioase, socio-umane, culturale ale unui popor. Câtă bogăţie spirituală şi ce profunzime de sensuri dăm identităţii noastre, pornind de la particular spre general, de la individ şi arborele lui genealogic, spre lume! Reconsiderarea conceptului de acasă este cu atât mai necesară acum, la începutul mileniului III, cu cât „mucenicia verde” ne-a risipit, părinţi şi copii, până dincolo de Porţile Europei.
Este tulburător sentimentul de a putea spune că ai o istorie, că aparţii unui spaţiu. Este o formă sublimă de identitate. Acasă, la Subcetate te reconectezi prin mii de fire nevăzute ale fiinţei, la propria ta istorie (v. cap. Repere istorice), la geografia pământului natal (v. cap. Repere geografice), la etnografie şi folclorice (v. cap. Repere etnografice: Frumuseţea portului străbun, Sărbătorile de iarnă, Despre pescuitul tradiţional cu barcă şi plasă la începutul secolului al XX-lea, Văratul vitelor în satul Peste –Mureş, la mijlocul secolului al XX-lea, Trăirea Florarului la Subcetate, în lunca Mureşului, Povestea firului tors, Jocuri şi jucării populare, Porţile tradiţionale din lemn, Reminiscenţe de folclor funerar). Strămoşii noştri latini spuneau trans- pentru a desemna o comunitate anume, de dincolo de Rin, de peste mări, întotdeauna, o comunitate stabilă, de dincolo de apele mari. Câtă asemănare în modul de a fixa dimensiunile geografiei identitare la români: geto-dacii de peste Dunăre, românii de peste Prut etc. Termenul cătun este foarte răspândit în sud-estul Europei. Îl găsim în toate limbile balcanice. Geografic şi administrativ, desemnează o aşezare rurală mult mai mică decât un sat, cu locuitori puţini, care nu s-a impus ca o unitate administrativă, în sine. La Subcetate, cătunul nu este denumit numai după numele familiei matriciale (la Mărcani, la Muscani etc), după denumirea ocupaţiei de bază a familiei tradiţionale, ci şi după numele apei mari, pe care Dumnezeu a aşezat-o de veghe pe aceste locuri: cătunul de Peste Mureş.
Raportat la noţiunea de sentiment naţional, conceptul de acasă se deosebeşte prin dimensiunea interioară. Sentimentul naţional este condiţionat istoric de relaţiile interumane, exterioare trăirii, sentimentul de acasă, la Subcetate, „niţel biblic”, are profunzimi nebănuite, are o sensibilitate şi o complexitate infinit mai mare. Atunci când devine deosebit de intensă şi pune stăpânire pe întreaga viaţă psihică a fiinţei noastre, nevoia lăuntrică de acasă se transformă în dor. Este tulburător să te reconectezi la tine însuţi.
Dar să lămurim lucrurile, aşa cum volumul pe care îl parcurgem o face excelent. Nimeni nu poate înţelege această trăire specială, dacă nu ia în considerare sfinţenia lui acasă. Sensibilitatea oamenilor de Peste Mureş a plăsmuit câteva legende nu lipsite de noimă…
Povestea bobului de grâu, trăită intens în cătunul de Peste Mureş, ne vorbeşte despre mirajul germinaţiei, miraj al Creaţiei înseşi. Există o fascinaţie a eternelor începuturi, înafara cărora fiinţa noastră şi-ar pierde rostuirea. Bobul de grâu este grâul cristoforic despre care vorbea Lucian Blaga, e semnul sofianismului poporului român. A devenit unul dintre simbolurile vegetale ale lui Iisus Hristos. De la bobul aruncat în pământ, care moare spre a da naştere unei plante noi, până la miracolul pâinii există o notă de spectaculos creştin ce a marcat mentalitatea românului. Este paradigma devenirii universale şi izvorul înţelepciunii vieţii. Credinţele de Acasă ne învaţă că viaţa adevărată se întemeiază şi pe alte valori decât a avea sau a gândi fără Dumnezeu. Numai de aici se putea naşte dorul de acasă, neatins de mărginirea cu existentul. Niciodată din raţionalitatea pură! Dar dorul de acasă este intim fiecărei fiinţe umane şi depinde de modul în care se produce procesul de interiorizare a reperelor identitare. Câtă deosebire între dorul de acasă şi dorul de bine autosuficient, golit de spirit: ubi bene, ibi patria (Marcus Pacuvius). Dorul de acasă e mistuit de absolut, niciodată suficient sieşi - dorul de bine este existenţial, calculat până la cinism, eminamente raţional.
Acasă, la Subcetate, omul este de trei ori binecuvântat: o dată prin originile sale sfinte, o dată prin legătura organică cu apele mari şi a treia oară prin legăturile cu formele ancestrale de cultură... Aici, înţelepciunea, truda, arta cusăturii, ţesutul, cântecul dumnezeieşte de frumos îngânat pruncilor seara au rămas rosturile omului.
De la primul său volum, Doina Dobreanu (iar în studiul de faţă, în colaborare cu Zorel Suciu) a intuit această filiaţie subtilă şi s-a priceput ca nimeni altul să o pună de acord cu resorturile noastre spirituale. Într-o lume golită de sensuri, întoarcerea la noi înşine ne face mai liberi, mai fericiţi şi mai buni. Ne apropie atât mult de Dumnezeu!
Conf. Univ. Dr. Doina Butiurcă
CUGETĂRI:
Dacă găsești un drum fără obstacole, e posibil că drumul acela nu duce nicăieri. (John F. Kennedy)
Înăuntrul nostru suntem la fel, cultura e singura care face diferența. (Confucius)
Oamenii sunt singuri deoarece construiesc ziduri în loc de poduri. (Isaac Newton)
Trăim cu toții sub același cer, dar nu avem același orizont. (Konrad Adenauer)
Secretul succesului în viață este legat de cinste și de decență. Dacă nu ai aceste calitați, succesul printre canalii este garantat.
Cea mai grozavă zi este cea de mâine. Mâine o să facem sport, o să ne apucăm de învățătură, o să muncim cu sârg, o să începem să citim o carte, n-o să mai mâncăm după ora șase seara... Dar nu știu cum se face, că atunci când ne trezim, este mereu „astăzi”!
Lasă pe mâine ceea ce nu vei face niciodată. (ablo Picasso)
Dacă ai să culegi de pe drum un câine flămând și îi oferi o viață sătulă, n-o să te muște niciodată. Asta este deosebirea dintre câine și om.
COLECTIVUL DE REDACȚIE:
Raul Buzilă și Adriana Muscă, clasa a XI-a, ed. Viorica Urzică; elevii clasei a VI-a: Raluca-Adriana Pop, Bianca Cotea, Gabriela Dobrean, Vlad-Cosmin Bălaj, Cătălin Cherecheș, Aurel-Dan Dobrean, Bianca Teslovan, Ștefania Gavrilă, Mirela Ciubîcă, Mirela Ciubîcă, Patka Andreea; David Bordea, clasa a V-a, Ana-Alexandra Dobrean, clasa a VIII-a
Coordonator: profesor Doinița-Ana Dobrean
