LYCEUM - SUBCETATE: mai 2014

vineri, 30 mai 2014

ABSOLVENȚII LICEULUI ȘI AI CLASEI A VIII-A - 2014

Onorat auditoriu!

Stimați invitați!

Dragi absolvenți!

Dragi elevi!

Ne despărțim astăzi de încă o generație în care am sădit o parte din mintea, din sufletul, din viața și ființa noastră. Am încercat să ne păcălim că nu ne doare. Ne bucurăm pentru voi că v-am adus la acest liman al unui nou început, dar ne doare că plecați, pentru că de azi școala noastră va fi mai săracă cu, iată, 46 de elevi, 46 de suflete frumoase, 46 de minți ascuțite, 46 de adolescenți și adulți, pregătiți să înfrunte provocările vieții, să se călească în eventualele eșecuri și greutăți, de care, din păcate, nu veți scăpa. Până acum v-am apărat, v-am ocrotit și v-am îndrumat, cât de mult și cât de bine ne-am priceput. De azi înainte sunteți pe cont propriu…

Unii ați așteptat cu nerăbdare ziua aceasta, ba să scăpați de învățătură, ba să plecați, ba să faceți bani… Puțini ați înțeles că pregătirea liceală e treaptă pentru studii superioare și carieră și că e o neînțelepciune să muncești pentru 2 lei azi, în timpul școlii, și să ratezi mâine sute sau mii de lei și o carieră strălucită.

Dragi absolvenți ai promoției 2014!

Ne-am străduit să vă împărtășim nu numai din învățătura, ci și din experiența noastră de viață. Unii au rămas, însă, tot în lumea lui Creangă și s-au tot jucat, plimbat și distrat și în anii de liceu. Ba, au adăugat acestui obicei pueril alte distracții actualizate și mai păguboase, unii reușind chiar să se dea în spectacol…

Cărora nu le-au ajuns orele ținute și învățătura dobândită până acum, le doresc ambiție, sănătate și putere de a continua să învețe, să muncească cu cât mai mult elan. Vă asigur că de învățat veți învăța și de-acum toată viața. Școala de până azi este doar fundamentul, poate soclul unui edificiu pe care îl veți înălța de-aici înainte, baza carierei voastre.

Nu suntem perfecți și poate știința, viața, viitorul vor infirma unele dintre învățăturile noastre, poate chiar de unele deprinderi și priceperi dobândite în școală nu veți avea nevoie… Prețuiți mai mult că v-am învățat cum să învățați și cum să rămâneți oameni adevărați. Cu aceste deprinderi veți selecta și folosi informația necesară, suficientă și eficientă pentru a duce la bun sfârșit problemele cu care vă veți confrunta. Vă mulțumim că ați ales școala din Subcetate pentru a vă împlini ca elevi, pentru a ne împlini pe noi ca dascăli. Celor care ne-ați reprezentat cu cinste printre elitele școlare din județ sau din țară vă suntem recunoscători. Vă mulțumim pentru acest efort suplimentar deosebit de care numai cei aleși sunt capabili.

Dragi absolvenți!

Ne dorim să purtați prin lume numeleșcolii pe care ați absolvit-o, numele dascălilor care s-au străduit pentru voi, cu cinste și mândrie! Vă dorim multă sănătate, o familie fericită, o carieră strălucită, prieteni adevărați, colaboratori de nădejde și împlinirea tuturor aspirațiilor! Dumnezeu să vă ajute și să vă lumineze mintea și calea!

Director adjunct, prof. IOAN CUTLAC

Dragi profesori, dragi părinţi şi invitaţi, dragii mei elevi,

Se spune că cele mai bune discursuri au un început captivant, un sfârşit memorabil, şi nu prea mult la mijloc. Voi încerca să îndeplinesc cerinţele. Astăzi este una din acele ocazii importante când îi sărbătorim pe aceşti tineri, realizările lor, perseverenţa şi succesul multora dintre ei. Este unul din acele momente când te opreşti şi reflectezi, te simţi bine ca şi părinte sau mentor, ştiind că aceşti copii se descurcă bine şi sunt pe drumul cel bun.

Sunt extrem de încântată să fi fost diriginta acestei clase aşa de speciale. O clasă neomogenă cândva, dar iată-i acum prieteni pe viaţă. O clasă pe care sunt sigură că mulţi dintre noi nu o vor uita, amintindu-şi năzbâtiile cel mai mult, sunt sigură, dar să fim sinceri, numeroasele activităţi la care au participat.

Absolvenţi, trebuie să ştiţi că mamele şi taţii voştri sunt mândri de voi azi. Au mari speranţe în ceea ce vă priveşte, cred în voi, şi trebuie să le arătaţi de ce sunteţi în stare. Uitaţi-vă la ei acum, cu zâmbetul pe buze, făcând fotografii. Să-i îmbrăţişaţi mai ales astăzi pentru tot sprijinul pe care vi l-au acordat.

Acelaşi lucru pot să-l spun şi eu. Sunt mândră de voi astăzi, aşa cum am fost în cei 5 ani de când vă sunt dirigintă, atunci când în sala profesorală, colegii mei vă lăudau pentru notele de la olimpiadă, sau alte concursuri câştigate, la activităţile la care aţi participat fără ezitare sau obligaţi, doar pentru că sunteţi clasa directorului educativ. Sunt sigură că aţi fost sătui de răspunsul meu la întrebarea voastră: „Dar de ce întotdeauna numai noi peste tot?” „Pentru că aşa zic eu” sau „Pentru că dacă nu voi, cine altcineva să mă sprijine în activităţile extraşcolare, în special?”. Aţi comentat voi în sinea voastră, dar tot mi-aţi făcut pe plac. Pentru asta şi nu numai, vă mulţumesc.

Îndemnuri pentru viitor ar fi multe: munciţi din greu pentru ceea ce vă doriţi, dar nu vă extenuaţi. Bine, Adriana? Respectaţi-vă pe voi înşivă şi pe cei din jur. Faceţi alegeri care vă fac fericiţi pe termen lung, nu doar pentru câteva secunde. Acceptaţi diversitatea, acceptaţi faptul că fiecare om e unic, fiecare are capacităţi proprii, nu suntem roboţi. Învăţaţi mereu din greşeli, nu vă lăsaţi doborâţi de orice obstacol, treceţi peste el, cu fruntea sus. Viaţa voastră poate fi frumoasă şi prolifică, atâta timp cât munciţi pentru ceva, când aveţi ţeluri bine stabilite. Nu gândiţi de rău o persoană doar pentru că provine din alt mediu decât voi. Amintiţi-vă mereu că sunteţi doar o mică parte din lume. O importantă parte, dar aşa e toată lumea. Faceţi lucruri care îi ajută şi pe ceilalţi, nu fiţi egoişti. Gândiţi-vă ce bine ar fi dacă toată lumea ar fi fericită. Chiar dacă acum vi se par lucrurile obositoare, viaţa e şi mai obositoare. Să trăieşti în societatea de azi este stresant pentru toată lumea, este obligatoriu să găsiţi un echilibru în toate. Totul depinde doar de voi.

Nu e niciodată prea târziu pentru nimic, nu există limită de timp, vă puteţi schimba, dar sper că în bine, unii, sau puteţi rămâne la fel de drăguţi, alţii. Sper că ceea ce aţi învăţat în şcoala aceasta să vă fie de folos, sper că v-am creat aripi şi mai sper că aceste aripi nu sunt din ceară. Dar dacă se întâmplă să fie, aveţi capacitatea de a o lua de la început, de la zero, trebuie doar să vreţi. Nu uitaţi niciodată unde a început educaţia voastră. Aici, în această comună, locul vostru de baştină, aici unde aţi învăţat să fiţi oameni, mulţi dintre voi, că nu pot spune toţi....aş minţi....aceia dintre voi care se regăsesc în spusele de mai devreme vă spun doar atât: „Grow-up” - „Maturizaţi-vă” sau vă va maturiza viaţa cu forţa.

Aş dori să închei cu un citat din sir Winston Churchill: „Acesta nu este sfârşitul. Nu este nici măcar începutul sfârşitului. Dar este, probabil, sfârşitul începutului”.

Succes în tot ceea ce v-a pregătit viitorul!

Vă mulţumesc.

Profesor diriginte, MARIA ȘERBAN

Dragi colegi, stimați profesori, onorat auditoriu,

Iată-ne ajunși în momentul în care încheiem capitolul vieții de licean și deschidem cu teamă o nouă filă a cărții vieții către viitorul imprevizibil, plin de primejdii și de încercări.Nu-mi rămâne acum decât să conștientizez trecerea ireversibilă a prețiosului timp, faptul că suntem pe cont propriu, eliberați de sub aripa protectoare a părinților și a profesorilor. Cele mai de preț lucuri în acest moment sunt amintirile pe care le-am dobândit în acești minunați ani petrecuți împreună, care vor rămâne mereu vii în sufletele noastre.
Îmi aduc aminte cum am pășit cu teamă pe coridoarele școlii, de doamna învățătoare care se chinuia să ne învețe să scriem (mai ales cu mine, stângaciul), de clipa în care stiloul a marcat cuvântul magic MAMA și de poeziile recitate la serbări. Timp de 12 ani, cei mai mulți dintre voi, dragi colegi, ați devenit o a doua familie, pe parcursul cărora s-au mai alăturat noi membri; astfel s-a creat un grup puternic, unit, solidar și în momentele de bucurie, cât și în cele de tristețe. Ne-am sprijinit unul pe altul, uneori ne-am împiedicat în drumul nostru spre țelul dorit, dar ceea ce e important este că ne-am ridicat mai puternici, cu o dorință arzătoare de victorie. De neuitat rămân jocurile copilăriei din curtea școlii, primul meci de fotbal jucat cu colegii mei, peripețiile primei ieșiri cu colegii în clasa a V-a, emoțiile examenului de capacitate, zilele de licean hoinar, lipsit de griji, bunătățile oferite cu ocazia onomasticii unuia dintre noi. De asemenea, glumele nevinovate ale colegilor au fost antidotul ideal în lupta cu trezitul devreme și monotonia de la unele ore de curs.În clipa în care drumurile noastre se despart, nu vreau decât să mulțumesc colegilor mei pentru că mi-au făcut unul dintre cele mai frumoase cadouri: acela de a face parte dintr-un colectiv minunat, care a pus întotdeauna binele în față, iar, dacă v-am greșit vreodată, vă rog să mă iertați. Sper ca peste ani să ne vedem cu zâmbetul pe buze, mulțumiți de calea aleasă și să ne împărtășim cu drag momentele memorabile din liceu!Îmi manifest sentimentul de respect pentru profesorii mei, care, de-a lungul acestor ani, au avut răbdarea să ne transmită cunoștințele dobândite și, uneori, au neglijat viața personală pentru a se dedica pregătirii noastre pentru examenelel ce vor urma. Recunosc că uneori am călcat strâmb, dar severitatea dvs., domnilor profesori, am privit-o ca o critică constructivă, necesară dezvoltării mele personale. Pe lângă infinitatea de teoreme, formule sau comentarii ale unor opere literare, am avut onoarea să învăț de la persoana de dincolo de catedră cum să fiu OM, în adevăratul sens al cuvântului, pregătit pentru școala vieții.

    Doamnei diriginte îi mulțumesc pentru acești ani în care ne-a călăuzit pe drumul corect, a creat, după îndelungate încercări, un aluat bun și cred că în acest moment ne privește ca pe proprii ei copii, mândră de rezultatul obținut.Copleșit de emoție, mă simt de-a dreptul împlinit că am ales să fiu elev al școlii din Subcetate, nu regret nicidecum alegerea făcută și vă spun să luptați pentru șansa voastră, să dați tot ce aveți mai bun din voi.
    Închei prin a ura colegilor succes la examenul maturității și la încercările pe care vi le oferă viața, cât despre anii de liceu: Nu plângeți că s-a terminat, bucurați-vă că s-a întâmplat!Vă mulțumesc!
      RAUL BUZILĂ, absolvent

Stimaţi profesori, dragi părinţi şi onorat auditoriu!

Iată-ne ajunşi la capăt de drum, într-un moment în care dulceaţa copilăriei şi aripa mângâietoare a păcii a dispărut. Suntem doar nişte licurici într-o mare de necunoscut, încercând din răsputeri să găsim calea spre o lume mai bună.

Doar amintirile mai pot mângâia sufletele noastre învăluite parcă într-o mireasmă aspră de tristețe, de teamă şi de regret.

Suntem conştienţi că atât de bine cum ne-a fost până acum nu ne va mai fi niciodată, că puritatea copilăriei nu ne va mai purta spre lumi de vis, iar problemele, ce până mai ieri ne ocoleau, de acum vor deveni tovarăşii noştri e drum.

Indiferent pe ce meleaguri ne va purta magia vieţi, anii de şcoală vor rămâne întipăriţi în sufletele noastre, mereu ne vom aminti cu drag de clipele petrecute în acest liceu, de colectivul care ne-a fost o a doua familie şi care, indiferent de obstacolele care ii apăreau în cale, a rămas unit. Împreună am reuşit să răzbim într-o lume plină de ghimpi, am reuşit să ajungem astăzi aici, împreună am învăţat ce înseamnă cu adevărat sa fii om, dar mai ales ce înseamnă prietenia.

Stimaţi profesori şi dragi părinţi, în numele tuturor colegilor vreau să vă mulţumesc pentru tot sprijinul acordat de-a lungul acestor ani, pentru răbdarea pe care aţi avut-o cu noi şi pentru dragostea pe care uneori nu am ştiu să o preţuim.

Mulțumim doamnei învăţătoare Dorina Ţepeluş care ne-a călăuzit primii paşi spre tainele vieţii de şcolar. Totodată ne îndreptăm recunoştinţa spre doamna dirigintă Doiniţa Dobrean, care prin pasiunea sa a reuşit să ne insufle frumuseţea vieţii. Şi nu în ultimul rând mulţumim doamnei diriginte Maria Şerban care ne-a suportat mofturile adolescenţei, ne-a ajutat să depăşim situaţiile neplăcute şi alături de care ne-am ţesut personalitatea.

De asemenea, mulţumim tuturor profesorilor care ne-au fost alături atunci când eram dezorientaţi, care ne-au învăţat că cel mai important este să ne sprijinim unii pe alţii şi că reușita în viaţă este egală cu VOINŢĂ+CREDINTĂ².

Totodată vrem să ne cerem iertare pentru tot ce v-am greşit pe parcursul liceului şi pentru numeroasele momente în care v-am scos din sărite. De asemenea, vreau să cer iertare tuturor colegilor pe care adesea i-am supărat.