„Timpul trece, ne despoie ca un hoţ şi ne lasă suspinând în urma lui. Ne poate fura orice, mai puţin amintirile care trebuie chemate în memoria unei persoane deschise, sincere şi corecte, plecate prea repede dintre noi: Ana-Maria Iconomu.” (Profesorii Ionela şi Cristian Popa)
Absolventă a Facultăţii de
Filologie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Secţia Limba
română – limba franceză, a ocupat catedra de limba franceză la Şcoala Generală şi
la Liceul din
Subcetate timp de 30 de ani. A obţinut gradul didactic I, în 1987, cu lucrarea
metodico ştiinţifică: „Tipologia umană în
romanele lui G. Călinescu”.
În necrologul semnat în
revista şcolară „Lyceum”, de profesorul Dumitru Stan, la moartea profesoarei
Ana-Maria Iconomu, în anul 2003, este conturat portretul profesorului,
colegului şi omului care a fost Ana-Maria Iconomu:
„Un mare învăţat roman aprecia că nu există un serviciu mai valoros şi important pe care un om îl poate aduce unei ţări decât educaţia copiilor. La rândul său, marele om de cultură şi scriitorul francez, ministru al culturii în Franţa, André Marlaux, are o cugetare care defineşte toată viaţa omului: «Une vie ne vaut rien, mais rien ne vaut une vie», în traducere: „o viaţă nu valorează nimic, dar nimic nu are valoarea unei vieţi”.
Treizeci de ani de activitate la catedra de francezăla
Liceul „Miron Cristea” din comuna Subcetate spun de la sine
aproape totul despre un om care a slujit învăţământul, copiii, tinerii. I-a
învăţat limba marii culturi europene - franceza.
Câţiva colegi din generaţia ei, am cunoscut-o pe Ani de la începutul carierei sale de dascăl; s-a bucurat de multe împliniri profesionale, a fost o profesoară extrem de bine pregătită. Prin aceasta a intrat în conştiinţa şi inima elevilor săi, câteva generaţii bune, care îşi aduc cu drag aminte de orele ei extrem de bine pregătite şi pline de viaţă. A fost un bun pedagog, un îndrumător, a format conştiinţe, a pus mult suflet şi profesionalism.
Dacă ar fi să apreciem virtuţile ei de dascăl şi formator, acestea sunt: competenţă şi naturaleţe. Suflet deschis şi sincer, oriunde se afla, răspândea viaţă, optimism şi încrederea înspre mai bine. A fost tipul de dascăl bine şlefuitla Universitatea din Cluj
- Napoca. A fost apreciată nu numai de elevi, ci şi de toţi colegii profesori
din şcolile judeţului Harghita. Noi, dascălii, ne dăm seama că această profesie
cere jertfă, şi nu puţină. A fost omul cu suflet prea bun şi fierbinte, care nu
a supărat toată viaţa pe nimeni. Şcoala pierde un om de valoare. Colega Ani
Iconomu ne părăseşte la vârsta maturităţii depline. Suntem mâhniţi profund şi
nu înţelegem nici acum taina, destinul, care se află în mâna lui Dumnezeu
Atotputernic. Dumnezeu să o ierte! Adio, iubită colegă Ani!”
„Un mare învăţat roman aprecia că nu există un serviciu mai valoros şi important pe care un om îl poate aduce unei ţări decât educaţia copiilor. La rândul său, marele om de cultură şi scriitorul francez, ministru al culturii în Franţa, André Marlaux, are o cugetare care defineşte toată viaţa omului: «Une vie ne vaut rien, mais rien ne vaut une vie», în traducere: „o viaţă nu valorează nimic, dar nimic nu are valoarea unei vieţi”.
Treizeci de ani de activitate la catedra de franceză
Câţiva colegi din generaţia ei, am cunoscut-o pe Ani de la începutul carierei sale de dascăl; s-a bucurat de multe împliniri profesionale, a fost o profesoară extrem de bine pregătită. Prin aceasta a intrat în conştiinţa şi inima elevilor săi, câteva generaţii bune, care îşi aduc cu drag aminte de orele ei extrem de bine pregătite şi pline de viaţă. A fost un bun pedagog, un îndrumător, a format conştiinţe, a pus mult suflet şi profesionalism.
Dacă ar fi să apreciem virtuţile ei de dascăl şi formator, acestea sunt: competenţă şi naturaleţe. Suflet deschis şi sincer, oriunde se afla, răspândea viaţă, optimism şi încrederea înspre mai bine. A fost tipul de dascăl bine şlefuit
Text publicat în cartea
Liceul Miron Cristea – Subcetate și
Asociația Culturală Dobreanu Subcetate,
LICEUL DIN SUBCETATE, LA 50 DE ANI,
coordonatori
profesorii Doina Dobrean și Vasile Dobrean, 2011
Fotografii: Doina Dobreanu,
Din arhiva personală