sâmbătă, 26 septembrie 2026

In memoriam, omagiu familiei de cadre didactice CONȚIU ALEXANDRU și RAFILA

 


Profesor şi director la Şcoala din Subcetate (1956-1958)

S-a născut în comuna Bozed, unde a obţinut şi diploma de şapte clase elementare. A urmat Liceul „Al. Papiu-Ilarian” din Târgu-Mureş şi Facultatea de matematică-fizică din Cluj.
A fost director coordonator al şcolilor din Cipău, Voşlobeni, Gheorgheni, Subcetate şi Topliţa. Datorită calităţilor sale manageriale, era trimis acolo unde era mai greu, îşi aminteşte soţia dumnealui. Aşa se explică mutarea sa de la o şcoală la alta şi numirea sa ca director al primului liceu din zona Topliţei, înfiinţat la Subcetate în 1955. Era nevoie de un conducător care să ştie să coordoneze activitatea didactică din şcoală, să statornicească o atmosferă propice învăţăturii, de respect reciproc.
În anul 1958, liceul a fost mutat de la Subcetate la Topliţa, cu elevii şi profesorii lor. În ultima perioadă de activitate didactică desfăşurată la Topliţa (1958-1983), profesorul Alexandru Conţiu a obţinut gradul didactic I, i s-au acordat titlul de „profesor evidenţiat” şi „Gradaţia de merit”, a fost distins cu „Medalia Muncii”.


Învăţătoare la Subcetate în anii 1956-1958

 Originară din localitatea Deleni, din judeţul Mureş, purtând numele de familie Petruţiu, a urmat mai întâi Şcoala Pedagogică de Învăţători din Reghin (1946-1950), apoi Institutul Pedagogic de 3 ani din Târgu-Mureş, specialitatea limba română – istorie. A început activitatea didactică în diferite şcoli din judeţul Mureş, apoi şi-a împlinit munca de luminare, modelare şi formare a tinerelor generaţii în şcoli din localităţi sitate pe Valea Mureşului Superior: Voşlobeni, Gheorgheni, Subcetate, Topliţa. 
Despre anii în care la Subcetate a funcţionat singurul liceu din zona Topliţei şi când la conducerea acestuia se afla Alexandru Conţiu, îşi aminteşte cu drag după mai bine de o jumătate de veac doamna Rafila Conţiu:

    „A fost greu, dar a fost frumos! Aceşti ani mi-au rămas în memorie şi mereu povestesc prietenilor, cu mare plăcere, despre activităţile frumoase desfăşurate în acea şcoală.
    Şcoala era impunătoare, directorul şcolii era Alexandru Conţiu, un adevărat părinte pentru toţi elevii, un bun coleg şi un apreciat profesor. Ştia cum să coordoneze munca tuturor oamenilor şcolii. Se instituise în şcoală o disciplină şi o atmosferă propice muncii intelectuale. Mulţi dintre foştii colegi şi elevi, unii devenind oameni de mare profesionalism, realizaţi şi familial, îşi amintesc cu plăcere de acea perioadă.
   Colectivul didactic era relativ mic, dar cu o mare dorinţă de a se afirma atât profesional, cât şi extradidactic. Erau învăţătorii: Laura Marcu, Maria Cotfas, Paulina Suciu; şi profesorii: Andrei Cotfas, Ioan Mureşan, Victor Farcaş, Leontina Georgescu, Dumitru Dobreanu, ing. Achim Săniuţă; comandant de pionieri: învăţătoare Ana Hanga.
    Îmi amintesc de serbările şcolare prilejuite de anumite evenimente, de Balul mascat organizat la şcoală pentru personalul didactic din toată zona şi pentru părinţii elevilor, de dansurile populare pregătite cu elevii mei din clasa a IV-a, cu care s-a obţinut locul I la concursul raional din Topliţa.


   Întreaga colectivitate sătească sprijinea procesul de învăţământ, participând la diferite munci în folosul şcolii. Toţi erau bucuroşi şi mândri că în comuna lor luase fiinţă acel liceu unde îşi puteau şcolariza copiii. Azi, comuna se poate mândri cu numeroase personalităţi ieşite din liceul lor în perioada respectivă şi după aceea. Desigur, erau şi greutăţi. Mulţi elevi veneau de la mare depărtare pe jos, prin ploaie sau zăpadă, dar dorinţa de instruire şi educare era mare şi de aceea nu existau absenţe de la ore.
    În toamna anului 1958, când liceul din Subcetate a fost mutat la Topliţa, am plecat şi eu, împreună cu soţul meu şi cu alţi profesori. Mulţi ani ne-am amintit de timpul petrecut la Subcetate alături de oameni care ne-au rămas buni prieteni. N-am să uit niciodată Liceul din Subcetate! Îmi place să mă întorc în acel loc, să revăd şcoala, să mă reîntâlnesc cu foşti elevi şi cu lor…
    Doresc mult succes personalului didactic, elevilor şi tuturor cetăţenilor comunei şi-i sfătuiesc să fie mereu în frunte, la toate, aşa cum ştiu ei.”



Text publicat în cartea
Liceul Miron Cristea – Subcetate și
Asociația Culturală Dobreanu Subcetate,
LICEUL DIN SUBCETATE, LA 50 DE ANI,
coordonatori 
profesorii Doina Dobrean și Vasile Dobrean, 2011

💖💖💖

    Îmi aduc aminte cu drag de perioada aceea, când aveam 5-8 ani. Frecventam grădinița, unde  aveam colegă pe fiica directorului, Rodica Conțiu,  copilă zglobie și veselă, cu care mă jucam uneori și după programul de grădiniță.


    Îmi amintesc de prima zi de școală… Festivitatea de deschidere a anului școlar 1957-1958 a avut loc în sala de sport, care era amenajată și ca sală festivă, fiindcă în locul vestiarelor de mai târziu, era o scenă, ori noi, cei mai mici școlari am urcat pe scenă, în aplauzele tuturor participaților, elevi și părinți, unde am fost întâmpinați de profesori și învățători. Îmi amintesc statura impunătoare a directorului Alexandru Conțiu. Emoția a fost copleșitoare pentru mine când m-a prins de subsuori și m-a înălțat sus, precum își ridica copiii tatăl povestitorului Ion Creangă din Humulești, când se întorcea acasă de la treburile lui, dorindu-le să crească „Tâta mare !”
    Îmi mai amintesc că noi, cei din clasa I, ocupam prima sală de clasă de pe coridorul de jos, având-o învățătoare pe doamna Laura Urzică și că, în aceeași clasă , după-amiaza, veneau elevii clasei a IV-a, cu doamna învățătare Rafila Conțiu.
   Pozele, din arhiva personală, le datorăm directorului, dar, în primul rând, profesorului din acea vreme, Napoleon Părie, amator de arta fotografică.
    Pe doamna Rafila Coțiu, o persoană plăcută, deschisă, comunicativă și prietenoasă, am reîntâlnit-o ulterior deseori, cu ocazia activităților metodice ale profesorilor de Limba Română, organizate în zona Topliței sau la nivel de județ, dar și după pensionarea dumneaei. Întotdeauna vedeam cum i se luminează fața, când își amintea de anii  petrecuți la Subcetate.
    Fie-le amintirea și recunoștința veșnice ! (Profesor Doina Dobreanu)

💖💖💖


In memoriam, omagiu profesorului VICTOR TATU (1927-?)

Profesor la Subcetate în anii 1959-1962

Originar din comuna Dimitrie Cantemir, raionul Giurgiu, profesorul de limba şi literatura română Victor Tatu a ocupat în această perioadă şi funcţia de director de şcoală la Subcetate, după care şi-a continuat activitatea didactică în oraşul Giurgiu. Perioada în care profesorul Victor Tatu a lucrat la Subcetate, s-a aprobat reînfiinţarea ciclului liceal în această localitate rurală. Şcoala, în care funcţionase în anii 1955-1958 ciclul liceal ce avea să-şi continue activitatea la Topliţa, era acum lipsită şi de personal didactic calificat, şi de materiale didactice şi de bibliotecă şcolară. Comuna era şi ea fără bibliotecă şi fără librărie. Activitatea profesorului Victor Tatu de a-i încuraja pe elevi să-şi cumpere cărţi de citit a fost remarcabilă.

„Pe măsură ce trec anii constat un mare adevăr: omul uită multe din cele ce i s-au întâmplat în viaţă, dar nimic din cele trăite în copilărie.
Încerc să urmez această lege a firii umane şi readuc la viaţă amintiri din anii de demult ai începuturilor mele în şcoala generală, la Liceul Subcetate, când l-am cunoscut în postura de director pe domnul profesor Victor Tatu. Era un dascăl autoritar, mereu prezent printre noi: în şcoală, în curtea şcolii, la careul săptămânal, la activităţile organizate, atât de diverse, de antrenante şi de plăcute. Nu mi-a predat ore la clasă, dar mi-a rămas neştearsă o amintire dragă, mult mai valoroasă acuma, când o judec altfel decât atunci când eram un copil. Era o perioadă dificilă din punct de vedere informaţional. Cărţile erau foarte puţine, de-abia începeau să pătrundă în casele noastre. Domnul Director şi ceilalţi dascăli ai noştri au găsit o modalitate eficientă de a face să pătrundă cartea în lumea satului, nu numai a şcolii. La un anumit interval de timp venea „Librăria” ambulantă, o maşină cu cărţi de vânzare. Dascălii noştri ne îndrumau ce cărţi să cumpărăm, de care vom avea neapărată nevoie în anii de şcoală. Cumpăram cărţi, care nu erau scumpe, şi părinţii le puteau plăti în rate. Aşa am ajuns să ne formăm acasă prima noastră bibliotecă. Şi azi mai păstrez cărţi valoroase din colecţiile „Biblioteca şcolarului” sau „Biblioteca pentru toţi”. Mai mult de atât, am fost implicaţi în vânzarea de cărţi. Le vindeam pe la oamenii din sat, fiecare în sectorul său, şi cărţile se vindeau bine.
Acum, mai mult ca oricând, apreciez multitudinea de preocupări a foştilor mei profesori, dorinţa lor unanimă de a ridica prestigiul şcolii în general şi al şcolii de la sat în special. Păstrez amintirea frumoasă a acestui om, profesor şi director deosebit printre dascălii de valoare ai Liceului din Subcetate”. (Profesor Georgeta Dobrean)

 



Text publicat în cartea
Liceul Miron Cristea – Subcetate și
Asociația Culturală Dobreanu Subcetate,
LICEUL DIN SUBCETATE, LA 50 DE ANI,
coordonatori 
profesorii Doina Dobrean și Vasile Dobrean, 2011

💖💖💖

    „Ceea ce îi amintesc de profesorul Victor Tatu este că soția dumnealui, originară din Toplița, Maria Tatu, mi-a fost dirigintă în clasa a V-a și că am fost de câteva ori în locuința directorului din incinta școlii, unde, într-o cameră, era o adevărată librărie. De acolo am cumpărat primele mele cărți.
    Am revăzut familia Tatu prin anii 1980, când, venind să-și viziteze familia din Toplița, au avut plăcerea să revadă liceul din Subcetate și să întâlnească persoane cunoscute. Au fost, pentru scurtă vreme și oaspeții familiei noastre.
    Mi-au adus în dar  prețioasa carte: „Dicționar de lingviști si filologi români”, Editura Albatros, 1978.
    Dascălii care ți-au aprins  o scânteie de cunoaștere în suflet, care ți-au insuflat curaj și încredere, care te-au ajutat să îți pregătești aripile pentru zbor, nu pot fi uitați. Veșnică recunoștință!” (Profesor Doinița-Ana Dobrean)



 

 

vineri, 25 septembrie 2026

Profesor ANA-MARIA ICONOMU (1949- 2003) la Liceul Subcetate (1972 – 2003). In memoriam


   „Timpul trece, ne despoie ca un hoţ şi ne lasă suspinând în urma lui. Ne poate fura orice, mai puţin amintirile care trebuie chemate în memoria unei persoane deschise, sincere şi corecte, plecate prea repede dintre noi: Ana-Maria Iconomu.” (Profesorii Ionela şi Cristian Popa)
    Absolventă a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Secţia Limba română – limba franceză, a ocupat catedra de limba franceză la Şcoala Generală şi la Liceul din Subcetate timp de 30 de ani. A obţinut gradul didactic I, în 1987, cu lucrarea metodico ştiinţifică: „Tipologia umană în romanele lui G. Călinescu”.
    În necrologul semnat în revista şcolară „Lyceum”, de profesorul Dumitru Stan, la moartea profesoarei Ana-Maria Iconomu, în anul 2003, este conturat portretul profesorului, colegului şi omului care a fost Ana-Maria Iconomu:
    „Un mare învăţat roman aprecia că nu există un serviciu mai valoros şi important pe care un om îl poate aduce unei ţări decât educaţia copiilor. La rândul său, marele om de cultură şi scriitorul francez, ministru al culturii în Franţa, André Marlaux, are o cugetare care defineşte toată viaţa omului: «Une vie ne vaut rien, mais rien ne vaut une vie», în traducere: „o viaţă nu valorează nimic, dar nimic nu are valoarea unei vieţi”.
    Treizeci de ani de activitate la catedra de franceză la Liceul „Miron Cristea” din comuna Subcetate spun de la sine aproape totul despre un om care a slujit învăţământul, copiii, tinerii. I-a învăţat limba marii culturi europene - franceza.
    Câţiva colegi din generaţia ei, am cunoscut-o pe Ani de la începutul carierei sale de dascăl; s-a bucurat de multe împliniri profesionale, a fost o profesoară extrem de bine pregătită. Prin aceasta a intrat în conştiinţa şi inima elevilor săi, câteva generaţii bune, care îşi aduc cu drag aminte de orele ei extrem de bine pregătite şi pline de viaţă. A fost un bun pedagog, un îndrumător, a format conştiinţe, a pus mult suflet şi profesionalism.
    Dacă ar fi să apreciem virtuţile ei de dascăl şi formator, acestea sunt: competenţă şi naturaleţe. Suflet deschis şi sincer, oriunde se afla, răspândea viaţă, optimism şi încrederea înspre mai bine. A fost tipul de dascăl bine şlefuit la Universitatea din Cluj - Napoca. A fost apreciată nu numai de elevi, ci şi de toţi colegii profesori din şcolile judeţului Harghita. Noi, dascălii, ne dăm seama că această profesie cere jertfă, şi nu puţină. A fost omul cu suflet prea bun şi fierbinte, care nu a supărat toată viaţa pe nimeni. Şcoala pierde un om de valoare. Colega Ani Iconomu ne părăseşte la vârsta maturităţii depline. Suntem mâhniţi profund şi nu înţelegem nici acum taina, destinul, care se află în mâna lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu să o ierte! Adio, iubită colegă Ani!”

1974

1986

1996



Text publicat în cartea
Liceul Miron Cristea – Subcetate și
Asociația Culturală Dobreanu Subcetate,
LICEUL DIN SUBCETATE, LA 50 DE ANI,
coordonatori 
profesorii Doina Dobrean și Vasile Dobrean, 2011
Fotografii: Doina Dobreanu,
Din arhiva personală