AMINTIRI DIN ANII DE LICEU CONSEMNATE ÎN REVISTA ȘCOLII
„LYCEUM - SUBCETATE”
1.Gânduri la ÎNCEPUT
DE AN Scolar
Motto:
„Caracterul însă al unei şcoli bune
e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie
însuşi profesorul.”
Mihai Eminescu,
„Articole de politică românească”
Chiar din primele zile m-am gândit să aflu ce cred
liceenii despre începutul acestui an şcolar şi ce şi-au propus să
realizeze până pe 15 iunie 2002. Aşa că am „smuls” câteva gânduri de la colegi
de-ai mei mai mici şi mai mari şi să ştiţi că şi eu am rămas plăcut surprins de
ce am aflat.
Noii colegi de liceu, cei din clasa a IX-a mi-au spus că
a fi la liceu este la fel ca şi cum ai „explora” o lume nouă. Erau foarte
emoţionaţi în prima zi de şcoală, aşteptând cu nerăbdare să-şi cunoască
viitorii colegi, profesori şi nu în ultimul rând noul diriginte (Cristina
Ciubâcă).
Unii au crezut că la liceu va fi mai curat decât este
(fără hârtii prin curtea şcolii, chiar pe lângă coşurile de gunoi), dar, deşi
au observat că nu este aşa, sunt optimişti în această privinţă, deoarece ştim
cu toţii că fiecare copil ascunde în interiorul său un suflet bun şi cu puţină
muncă şi seriozitate şi această problemă se va rezolva (Mariana Cotfas –
Mândru).
Dacă „boboceii” încă nu s-au acomodat cu numele de
„licean”, elevii clasei a X-a, fiind puţin
mai „bătrâni” în liceu, abia au aşteptat începerea anului şcolar pentru
a se reîntâlni şi pentru a-şi povesti unul altuia „poznele” ce le-au făcut în
vacanţă.
Elevii clasei a X-a urează „bobocilor” bun venit în
„marea familie a liceenilor”, iar profesorilor să mai aibă răbdare cu ei încă
alţi trei ani şi să îi înveţe ce este folositor pentru a putea păşi cu dreptul în misterioasele taine ale
vieţii.(Elena – Ramona Marc).
Am ajuns, după cum bine v-aţi dat seama, la colegii mei
din clasa a XI-a. De la ei am aflat ceva ce mă uimeşte cu adevărat: aceşti
elevi spun că vor să facă ce nu prea au făcut până acum: SĂ ÎNVEŢE.
Chiar dacă unii îşi mai pun întrebarea: „de ce s-au
terminat zilele de dormit mai mult?” ştiu că toţi am aşteptat foarte mult
şcoala şi că deja ne gândim la examenul de bacalaureat pentru care vom începe
de anul acesta să ne pregătim, pentru că ne-am dat seama că „orice clipă
petrecută nu se mai poate retrăi”, iar la vârsta noastră: „cel mai important
lucru este şcoala” (Marc Stelian).
După anii de liceu au spus că îi aşteaptă „viaţa” şi doar
cu mai multă muncă şi mult mai multă voinţă vor reuşi să depăşească orice
obstacol pentru a deveni Oameni.
Pe
elevii din clasa terminală nu i-am întrebat prea multe, dar am aflat totuşi că
se pregătesc cu seriozitate pentru examenul care urmează să-l dea în 2002.
În încheiere vreau să urez mult succes la examene
colegilor aflaţi în prag de absolvire.
Sunt în asentimentul colegei mele, Eniko Demeter,
repetând îndemnul acesteia:„Să ne caracterizeze cuminţenia, hărnicia şi
blândeţea, să avem întotdeauna în vedere limitele bunului simţ, munca şi
viitorul, să dăm dovezi că nu „trecem” prin şcoală, ci învăţăm”.
Cristian Dimofte.
Lyceum,
anul IV, 2002, nr.5 (10)
2. COLOCVIUL REVISTEI DESPRE PRIETENIE
Elena
Cotfas, XI:
Prietenia este cea mai nobilă legătură între două fiinţe umane…; este cel mai bun leac împotriva
singurătăţii. Deşi unii susţin că nu este chiar necesar să ai un prieten
apropiat, ci doar câţiva amici, se conving în cele din urmă că un prieten drag
valorează mai mult decât toţi amicii pe care îi au. Dacă nu ai un prieten drag,
trebuie să-l cauţi, deoarece alături de el vei petrece clipe minunate, iar
momentele grele vor trece mai uşor dacă-l vei avea alături.
Eniko Demeter, XI: Când ai un prieten,
eşti cel mai norocos om din lume; când
te şi înţelege şi te preţuieşte, la fel cum faci şi tu, te poţi considera cel
mai fericit. Adevărata prietenie este rară şi tocmai de aceea, când o găsim,
trebuie să învăţăm să o preţuim.
Carmen
Rus, XI: Prietenia
este mâna care şterge lacrima atunci când viaţa doare. Ea nimiceşte durerea
precum soarele nimiceşte întunericul. Cu un prieten adevărat poţi împărţi şi
tristeţea care te doboară uneori, şi bucuria care te face fericit, fără să te
invidieze. Prietenia – singura floare ce înfloreşte în umbra sufletului bun -
se naşte în suflet, iar sufletul nu moare niciodată; este tocmai ceea ce exprimă şi proverbul latin:
„Verae amicitiae aeternae sunt”.
Gal Anna-Krisztina: Avem nevoie de
prieteni! De prieteni adevăraţi cu care să împărtăşim gândurile, visele,
speranţele, bucuriile şi tristeţile. Este foarte important să ştim a ne alege
prietenii pentru că ei vor avea un impact asupra vieţii noastre, aşa cum şi noi
îi putem influenţa, în bine sau în rău.
Prietenia începe înlăuntrul nostru. Pentru a te bucura de prietenie,
trebuie să ştii să dovedeşti tu mai
întâi afecţiune, blândeţe, sinceritate, corectitudine – atribute indispensabile
pentru menţinerea unei asemenea relaţii. Punând pe alţii mai presus de
noi-înşine, dovedim adevăratul sens al prieteniei.
Gyorfy Erika, XI: Prietenia este ca o floare; dacă este udată,
creşte şi înfloreşte frumos. Prietenia „înfloreşte” şi se menţine cu gesturi
simple şi sincere şi cu vorbe frumoase şi cumpănite - care te mângâie în
suferinţă, care te îmbărbătează când îţi
pierzi elanul, care te dojenesc dacă greşeşti.
Am mulţi prieteni cu care mă distrez şi îmi petrec timpul liber, dar puţini
îmi sunt prieteni adevăraţi. Prieten drag? Este o fată care îmi acceptă defectele
mele, care mă înţelege atunci când îmi
este şi mie greu a mă înţelege, care are o gândire de aur şi pe sfatul căreia
mă bizui cu încredere când trebuie să iau o decizie. Avem calităţi şi defecte
diferite şi ne completăm reciproc de minune. Doresc ca prietenia noastră să
dureze.
Ionela Baciu, XI: Să nu uităm faptul că
sunt adolescenţi al căror prieten, cel mai bun, este unul dintre părinţi – sau
amândoi - deşi majoritatea îşi deschid sufletul în faţa persoanelor de aceeaşi
vârstă, care aparent sunt singurele pot să-i înţeleagă. Există prietenii
sincere, adevărate, bazate pe încredere şi afecţiune, fără secrete sau invidie,
prietenii care trebuie preţuite, dar eu cred, totuşi, că prietenia este
relativă: prietenii vin şi se duc, iar la urma urmei singurul pe care mă pot
baza sunt eu.
Stelian Marc, XI: Prietenul meu cel mai
bun este cel din copilărie. Mă bucur că prietenia noastră durează de atâţia
ani. Ne-am propus, spre a păstra prietenia, să mergem la aceeaşi facultate. Am
fost îndrăgostiţi de aceeaşi fată şi, pentru a nu distruge prietenia clădită în
mulţi ani, ne-am propus să renunţăm amândoi… Prietenia se bazează pe încredere,
sinceritate şi dreptate, iar noi respectăm cu sfinţenie cele trei condiţii
fundamentale.
Cristian Dimofte, XI: Mă bucur pentru prietenii din rândul oamenilor şi,
deopotrivă, pentru prietenii mei din rândul necuvântătoarelor, între care cel
mai drag este câinele Mickey. El mă face
să mă simt bine doar prin simpla lui prezenţă, dovedindu-şi cu largheţe
ataşamentul, drăgălăşenia, fidelitatea, bucuria. Dacă omul poate fi un bun
prieten, animalele pot fi, fără îndoială, cei mai siguri prieteni, care nu
trădează niciodată.
Lyceum, 2002, anul V, numărul 2 (13)
3. MAJORAT – 15 MAI 2003
În istoria acestei instituţii şcolare
pre-universitare există tradiţia -
frumoasă tradiţie! – ca elevii care împlinesc vârsta maturităţii să fie
călduros felicitaţi de colectivul didactic şi de colegi ai lor. Acesta este elementul care ţine de tradiţia şcolii
noastre; cum se realizează această idee ţine de spiritul de inventivitate şi
originalitate, de puterea creatoare a elevilor clasei a XI-a şi a dirigintelui
lor. Intenţia, mai mult sau mai puţin inspirată, este de fiecare dată
noutatea şi surpriza.
Momentul se petrece de obicei în ultima clasă
de liceu. Este o sărbătoare care marchează trecerea elevilor de la o vârstă la
alta. Vine o vreme în care Neofitul, copilul care a păşit cu timiditate pragul
şcolii pentru prima oară în urmă cu 12 ani, trecut apoi prin ipostaza de
adolescent, moare pentru copilărie, adică pentru ignoranţă şi iresponsabilitate.
Traversând o serie de probe iniţiatice, este obligat în cele din urmă să-şi
asume un nou mod de a fi: cel propriu adultului pe care ar trebui să-l
caracterizeze dezvoltare fizică şi intelectuală depline, cunoaşterea,
conştiinţa, judecata profundă, seriozitatea şi înţelepciunea. Anumite
sărbători, profane în aparenţă, ale lumii moderne îşi păstrează funcţiile ei mitice.
Au
fost prezenţi la această manifestare, pentru a-i sărbători pe elevii clasei a
XII, primarul comunei, domnul Vasile- Nicolae Cotfas, directorii liceului –
Prof. Vasile Dobrean, prof. Ioan Cutlac şi înv. Ileana Todor -, profesori şi elevi. S-au rostit alocuţiuni, s-au
recitat poezii din creaţia lui Nichita Stănescu(„Lună în câmp”-
Emanuela Dobrin, IX, „Poveste
sentimentală” – Carmen Chindea, IX, „Cântec” –
Monica Ciubîcă, X, „Leoaică
tânără, iubirea” – Diana Fekete, XI); corul, condus de prof.
Carol Stoica a interpretat „La mulţi ani!”.
Serbarea majoratului s-a desfăşurată la
mijlocul lunii mai, ca un preambul al „ ultimului clopoţel”, un moment la fel
de inefabil ca acesta prin unicitatea sa; un moment prielnic pentru viitorii absolvenţi de a cânta, cu un dublu
motiv, Gaudeamus igitur, Juvenes dum
sumus – Aşadar ne bucurăm/ Fiindcă suntem tineri.
4.FOȘTI ELEVI AI LICEULUI NOSTRU - OASPEȚI DRAGI
Am fost plăcut surprinşi
să întâlnim în prima zi de şcoală, la 15 septembrie, pe unii dintre foştii
elevi ai liceului nostru! Atunci, cred, s-a iniţiat organizarea unei întâlniri
între elevii actuali ai liceului şi câţiva dintre foştii absolvenţi, întâlnire
care a avut loc în una din zilele următoare.
Am
avut bucuria să-i avem interlocutori pe: domnişoara Sanda Baciu (din promoţia
1998 a liceului), absolventă a Facultăţii de Fizică din Timişoara, Marius
Maruseac (1995), absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administrative,
Milan Cutlac (2001), student la Electronică şi telecomunicaţii în Cluj, Cotfas
Dorin şi Zaiţ Ciprian(2002), studenţi la Facultatea de Ştiinţe Economice din
Cluj, Todor Alina-Maria, studentă la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport –
Kinetoterapie din Iaşi, Cotfas Elena (2003), studentă la Facultatea de Ştiinţe
Economice din Cluj, Cristian Dimofte (2003), student la Cibernetică, Statistică
şi Informatică Economică din Bucureşti, Alexandra Bârsan (2003), studentă la
Facultatea de Jurnalistică din Bucureşti, Lascu Felicias, student la Facultatea
de Ştiinţe Aplicate – Menagement – Turism.
Curioşi,
i-am întrebat despre cum au simţit trecerea de la o şcoală rurală la
universitate, cum îmbină munca şi distracţia, dacă ar reconsidera , să fie din
nou elevi, atitudinea lor faţă de studiul unor discipline şcolare, cum îşi imaginează momentul în care va trebui să aplice în
practică cele dobândite în învăţământul superior, dacă realizează ceea ce şi-au
dorit la admiterea în facultate, adică ceea ce învaţă corespunde cu aspiraţiile lor etc. Ne-am despărţit cu
dorinţa şi cu speranţa ca drumul pe care
ei îl străbat să fie accesibil şi pentru noi.
Lyceum, 2003, anul Vi, numărul 3 (18)
ÎNTÂLNIREA DE 10 ANI
2013
💙💛💓
2023, 12 MAI
ÎNTÂLNIREA DUPĂ 20 DE ANI DE LA ABSOLVIREA LICEULUI
Emoții, amintiri, povești de viață
