Liceul Miron Cristea Subcetate - Promoția 2003, în 2013 și 2023

AMINTIRI DIN ANII DE LICEU CONSEMNATE ÎN REVISTA  ȘCOLII

„LYCEUM - SUBCETATE”

1.Gânduri la ÎNCEPUT DE AN Scolar

Motto:
 „Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul.”

Mihai Eminescu,

„Articole de politică românească”

 
Chiar din primele zile m-am gândit să aflu ce cred liceenii despre începutul acestui an şcolar şi ce şi-au propus să realizeze până pe 15 iunie 2002. Aşa că am „smuls” câteva gânduri de la colegi de-ai mei mai mici şi mai mari şi să ştiţi că şi eu am rămas plăcut surprins de ce am aflat.
Noii colegi de liceu, cei din clasa a IX-a mi-au spus că a fi la liceu este la fel ca şi cum ai „explora” o lume nouă. Erau foarte emoţionaţi în prima zi de şcoală, aşteptând cu nerăbdare să-şi cunoască viitorii colegi, profesori şi nu în ultimul rând noul diriginte (Cristina Ciubâcă).
Unii au crezut că la liceu va fi mai curat decât este (fără hârtii prin curtea şcolii, chiar pe lângă coşurile de gunoi), dar, deşi au observat că nu este aşa, sunt optimişti în această privinţă, deoarece ştim cu toţii că fiecare copil ascunde în interiorul său un suflet bun şi cu puţină muncă şi seriozitate şi această problemă se va rezolva (Mariana Cotfas – Mândru).
Dacă „boboceii” încă nu s-au acomodat cu numele de „licean”, elevii clasei a X-a, fiind puţin  mai „bătrâni” în liceu, abia au aşteptat începerea anului şcolar pentru a se reîntâlni şi pentru a-şi povesti unul altuia „poznele” ce le-au făcut în vacanţă.
Elevii clasei a X-a urează „bobocilor” bun venit în „marea familie a liceenilor”, iar profesorilor să mai aibă răbdare cu ei încă alţi trei ani şi să îi înveţe ce este folositor pentru a putea  păşi cu dreptul în misterioasele taine ale vieţii.(Elena – Ramona Marc).
Am ajuns, după cum bine v-aţi dat seama, la colegii mei din clasa a XI-a. De la ei am aflat ceva ce mă uimeşte cu adevărat: aceşti elevi spun că vor să facă ce nu prea au făcut până acum: SĂ ÎNVEŢE.
Chiar dacă unii îşi mai pun întrebarea: „de ce s-au terminat zilele de dormit mai mult?” ştiu că toţi am aşteptat foarte mult şcoala şi că deja ne gândim la examenul de bacalaureat pentru care vom începe de anul acesta să ne pregătim, pentru că ne-am dat seama că „orice clipă petrecută nu se mai poate retrăi”, iar la vârsta noastră: „cel mai important lucru este şcoala” (Marc Stelian).
După anii de liceu au spus că îi aşteaptă „viaţa” şi doar cu mai multă muncă şi mult mai multă voinţă vor reuşi să depăşească orice obstacol pentru a deveni Oameni.
Pe elevii din clasa terminală nu i-am întrebat prea multe, dar am aflat totuşi că se pregătesc cu seriozitate pentru examenul care urmează să-l dea în 2002.
În încheiere vreau să urez mult succes la examene colegilor aflaţi în prag de absolvire.
Sunt în asentimentul colegei mele, Eniko Demeter, repetând îndemnul acesteia:„Să ne caracterizeze cuminţenia, hărnicia şi blândeţea, să avem întotdeauna în vedere limitele bunului simţ, munca şi viitorul, să dăm dovezi că nu „trecem” prin şcoală, ci învăţăm”.

Cristian Dimofte.  

Lyceum, anul IV, 2002, nr.5 (10)

 

 2. COLOCVIUL REVISTEI DESPRE PRIETENIE

Elena Cotfas, XI: Prietenia este cea mai nobilă legătură între două fiinţe  umane…; este cel mai bun leac împotriva singurătăţii. Deşi unii susţin că nu este chiar necesar să ai un prieten apropiat, ci doar câţiva amici, se conving în cele din urmă că un prieten drag valorează mai mult decât toţi amicii pe care îi au. Dacă nu ai un prieten drag, trebuie să-l cauţi, deoarece alături de el vei petrece clipe minunate, iar momentele grele vor trece mai uşor dacă-l vei avea alături.
Eniko Demeter, XI: Când ai un prieten, eşti cel mai  norocos om din lume; când te şi înţelege şi te preţuieşte, la fel cum faci şi tu, te poţi considera cel mai fericit. Adevărata prietenie este rară şi tocmai de aceea, când o găsim, trebuie să învăţăm să o preţuim.
Carmen Rus, XI: Prietenia este mâna care şterge lacrima atunci când viaţa doare. Ea nimiceşte durerea precum soarele nimiceşte întunericul. Cu un prieten adevărat poţi împărţi şi tristeţea care te doboară uneori, şi bucuria care te face fericit, fără să te invidieze. Prietenia – singura floare ce înfloreşte în umbra sufletului bun - se naşte în suflet, iar sufletul nu moare niciodată;  este tocmai ceea ce exprimă şi proverbul latin: „Verae amicitiae aeternae sunt”.
Gal Anna-Krisztina: Avem nevoie de prieteni! De prieteni adevăraţi cu care să împărtăşim gândurile, visele, speranţele, bucuriile şi tristeţile. Este foarte important să ştim a ne alege prietenii pentru că ei vor avea un impact asupra vieţii noastre, aşa cum şi noi îi putem influenţa, în bine sau în rău.
Prietenia începe înlăuntrul nostru. Pentru a te bucura de prietenie, trebuie să ştii să  dovedeşti tu mai întâi afecţiune, blândeţe, sinceritate, corectitudine – atribute indispensabile pentru menţinerea unei asemenea relaţii. Punând pe alţii mai presus de noi-înşine, dovedim adevăratul sens al prieteniei.
Gyorfy Erika, XI:  Prietenia este ca o floare; dacă este udată, creşte şi înfloreşte frumos. Prietenia „înfloreşte” şi se menţine cu gesturi simple şi sincere şi cu vorbe frumoase şi cumpănite - care te mângâie în suferinţă, care te îmbărbătează  când îţi pierzi elanul, care te dojenesc dacă greşeşti.
Am mulţi prieteni cu care mă distrez şi îmi petrec timpul liber, dar puţini îmi sunt prieteni adevăraţi. Prieten drag? Este o fată care îmi acceptă defectele mele, care mă înţelege   atunci când îmi este şi mie greu a mă înţelege, care are o gândire de aur şi pe sfatul căreia mă bizui cu încredere când trebuie să iau o decizie. Avem calităţi şi defecte diferite şi ne completăm reciproc de minune. Doresc ca prietenia noastră să dureze.
Ionela Baciu, XI: Să nu uităm faptul că sunt adolescenţi al căror prieten, cel mai bun, este unul dintre părinţi – sau amândoi - deşi majoritatea îşi deschid sufletul în faţa persoanelor de aceeaşi vârstă, care aparent sunt singurele pot să-i înţeleagă. Există prietenii sincere, adevărate, bazate pe încredere şi afecţiune, fără secrete sau invidie, prietenii care trebuie preţuite, dar eu cred, totuşi, că prietenia este relativă: prietenii vin şi se duc, iar la urma urmei singurul pe care mă pot baza sunt eu.
Stelian Marc, XI: Prietenul meu cel mai bun este cel din copilărie. Mă bucur că prietenia noastră durează de atâţia ani. Ne-am propus, spre a păstra prietenia, să mergem la aceeaşi facultate. Am fost îndrăgostiţi de aceeaşi fată şi, pentru a nu distruge prietenia clădită în mulţi ani, ne-am propus să renunţăm amândoi… Prietenia se bazează pe încredere, sinceritate şi dreptate, iar noi respectăm cu sfinţenie cele trei condiţii fundamentale.
Cristian Dimofte, XI: Mă bucur  pentru prietenii din rândul oamenilor şi, deopotrivă, pentru prietenii mei din rândul necuvântătoarelor, între care cel mai drag  este câinele Mickey. El mă face să mă simt bine doar prin simpla lui prezenţă, dovedindu-şi cu largheţe ataşamentul, drăgălăşenia, fidelitatea, bucuria. Dacă omul poate fi un bun prieten, animalele pot fi, fără îndoială, cei mai siguri prieteni, care nu trădează niciodată.

Lyceum, 2002, anul V, numărul 2 (13)

 

3. MAJORAT – 15  MAI 2003

În istoria acestei instituţii şcolare pre-universitare există tradiţia -  frumoasă tradiţie! – ca elevii care împlinesc vârsta maturităţii să fie călduros felicitaţi de colectivul didactic şi de colegi ai lor. Acesta este elementul care ţine de tradiţia şcolii noastre; cum se realizează această idee ţine de spiritul de inventivitate şi originalitate, de puterea creatoare a elevilor clasei a XI-a şi a dirigintelui lor. Intenţia, mai mult sau mai puţin inspirată, este de fiecare dată noutatea şi surpriza.
 Momentul se petrece de obicei în ultima clasă de liceu. Este o sărbătoare care marchează trecerea elevilor de la o vârstă la alta. Vine o vreme în care Neofitul, copilul care a păşit cu timiditate pragul şcolii pentru prima oară în urmă cu 12 ani, trecut apoi prin ipostaza de adolescent, moare pentru copilărie, adică pentru ignoranţă şi iresponsabilitate. Traversând o serie de probe iniţiatice, este obligat în cele din urmă să-şi asume un nou mod de a fi: cel propriu adultului pe care ar trebui să-l caracterizeze dezvoltare fizică şi intelectuală depline, cunoaşterea, conştiinţa, judecata profundă, seriozitatea şi înţelepciunea. Anumite sărbători, profane în aparenţă, ale lumii moderne îşi păstrează  funcţiile ei mitice.
Au fost prezenţi la această manifestare, pentru a-i sărbători pe elevii clasei a XII, primarul comunei, domnul Vasile- Nicolae Cotfas, directorii liceului – Prof. Vasile Dobrean, prof. Ioan Cutlac şi înv. Ileana Todor -, profesori  şi elevi. S-au rostit alocuţiuni, s-au recitat poezii din creaţia lui Nichita Stănescu(„Lună în câmp”- Emanuela Dobrin, IX, „Poveste sentimentală” – Carmen Chindea, IX, „Cântec” – Monica Ciubîcă, X, „Leoaică tânără, iubirea” – Diana Fekete, XI); corul, condus de prof. Carol Stoica a interpretat „La mulţi ani!”.
 Serbarea majoratului s-a desfăşurată la mijlocul lunii mai, ca un preambul al „ ultimului clopoţel”, un moment la fel de inefabil ca acesta prin unicitatea sa; un moment prielnic pentru  viitorii absolvenţi de a cânta, cu un dublu motiv,  Gaudeamus igitur, Juvenes dum sumus – Aşadar ne bucurăm/ Fiindcă suntem tineri.
 
4.FOȘTI ELEVI AI LICEULUI NOSTRU - OASPEȚI DRAGI

            Am fost plăcut surprinşi să întâlnim în prima zi de şcoală, la 15 septembrie, pe unii dintre foştii elevi ai liceului nostru! Atunci, cred, s-a iniţiat organizarea unei întâlniri între elevii actuali ai liceului şi câţiva dintre foştii absolvenţi, întâlnire care a avut loc în una din zilele următoare.
Am avut bucuria să-i avem interlocutori pe: domnişoara Sanda Baciu (din promoţia 1998 a liceului), absolventă a Facultăţii de Fizică din Timişoara, Marius Maruseac (1995), absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administrative, Milan Cutlac (2001), student la Electronică şi telecomunicaţii în Cluj, Cotfas Dorin şi Zaiţ Ciprian(2002), studenţi la Facultatea de Ştiinţe Economice din Cluj, Todor Alina-Maria, studentă la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Kinetoterapie din Iaşi, Cotfas Elena (2003), studentă la Facultatea de Ştiinţe Economice din Cluj, Cristian Dimofte (2003), student la Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din Bucureşti, Alexandra Bârsan (2003), studentă la Facultatea de Jurnalistică din Bucureşti, Lascu Felicias, student la Facultatea de Ştiinţe Aplicate – Menagement – Turism.
Curioşi, i-am întrebat despre cum au simţit trecerea de la o şcoală rurală la universitate, cum îmbină munca şi distracţia, dacă ar reconsidera , să fie din nou elevi, atitudinea lor faţă de studiul unor discipline şcolare,  cum îşi imaginează  momentul în care va trebui să aplice în practică cele dobândite în învăţământul superior, dacă realizează ceea ce şi-au dorit la admiterea în facultate, adică ceea ce învaţă corespunde  cu aspiraţiile lor etc. Ne-am despărţit cu dorinţa şi cu speranţa  ca drumul pe care ei îl străbat să fie accesibil şi pentru noi.

  Lyceum, 2003, anul Vi, numărul 3 (18)

https://revistalyceum.blogspot.com/2023/04/liceul-miron-cristea-sarbatorit-la-40.html

💙💛💓

ÎNTÂLNIREA DE 10 ANI

2013

💙💛💓

2023, 12 MAI

ÎNTÂLNIREA DUPĂ 20 DE ANI DE LA ABSOLVIREA LICEULUI

Emoții, amintiri, povești de viață