LYCEUM -SUBCETATE, nr.5 (79), an XVII, 2013
SUMAR:
1. Sărbătorirea absolvenților de liceu
2. „Varvigeanca”..., Înv. Ileana Todor
3. Gânduri ale absolvenților de gimnaziu
4. Amintindu-ne de Olimpiada Meșteșugurilor - icoane pe sticlă, Denisa Teodora Maria Popa
1. Sărbătorirea absolvenților de liceu
Un tânăr elev avid de cunoaştere se apropie de profesorul său şi-l întreabă: ”Dacă lucrez din greu şi perseverez, cât timp îmi va lua să –mi ating scopurile?” Profesorul se gândeşte şi răspunde: „10 ani?”
„Dar dacă lucrez din greu şi învăţ repede?”. Profesorul: ”Păi cred că 20 de ani”. Elevul meditează şi răspunde, dezamăgit: „Dar, nu înţeleg. De fiecare dată când spun că o să lucrez mai mult, dvs spuneţi că o să dureze tot mai mult. De ce?” Profesorul răspunde: „Pentru că atunci când vizezi doar un singur ţel, timpul trece mai încet.”
Acum mă întreb: Oare care e ţelul actualei generaţii de absolvenţi? Să promoveze clasa, unii dintre ei, să promoveze bacalaureatul, să ia admiterea la universitatea la care visează? Toate acestea sunt ţeluri pe termen scurt. Dar cele pe termen lung? Oare au învăţat să se comporte civilizat în diferitele situaţii pe care viaţa le oferă? Dar oare au învăţat să asculte întâi şi apoi să vorbească, să aibă răbdare ca partenerul de dialog să termine ce are de zis? Sau, mai mult, au învăţat ei să fie prieteni buni, să ajute oamenii când e nevoie de ei, să fie independenţi? Ei bine, măcar o parte dintre ei sunt sigură că acum meditează la ce tocmai am spus. Şi tot acea parte dintre ei, ştiu ei care, vor reuşi să realizeze tot ce îşi doresc.
Nu uitaţi ce s-a întâmplat în orele la care aţi fost prezenţi, nu-i abandonaţi pe cei care rămân în şcoală. O dată ce sunteţi educaţi în mod corespunzător, veţi avea puterea să faceţi orice şi sper să vă folosiţi aptitudinile şi cunoştinţele în scopul binelui.
Închei prin a le sugera elevilor care au reuşit să ajungă astăzi aici să nu uite-şi uite amintirile copilăriei în tot acest proces de evoluţie, pentru că sunt pietre de temelie pentru ceea ce va urma.
Vă doresc să aveţi parte doar de bucurii şi succese!
Prof. Maria Şerban - Director educativ
Clopoţelul a sunat azi lung şi insistent încercând să vă facă să trăiţi semnificaţia momentului. El anunţă sfârşitul unei etape în formarea voastră dar vă aminteşte în acelaşi timp că aţi devenit maturi, responsabili, că mâna protectoare a celor care v-au fost dascăli de nădejde, va fi undeva tot mai departe de voi.
La un asemenea moment, a face în câteva minute un bilanţ al tuturor împlinirilor îmi este destul de greu. Cred că îşi va face fiecare în sinea lui un asemenea bilanţ. O retrospectivă şi câteva evidenţieri sunt însă absolut necesare.
Însuşi faptul că sunteţi astăzi absolvenţi dovedeşte că aţi reuşit să treceţi standardele impuse de programele şcolare şi cerinţele scolii noastre. Aţi reuşit să rezolvaţi complicatele ecuaţii ale matematicii şi ale vieţii, problemele de fizică şi chimie, de stiinte şi economie,de literatura, să stăpâniţi limbajul programelor de calculator . Sfera competenţelor acumulate de voi este bogată şi diversificată, multe dintre ele le-aţi dovedit în aceste zile cu ocazia susţinerii examenului de atestare profesională in informatica.”
Pentru voi se încheie un drum şi începe altul! Urmează un mare necunoscut, dar sunt sigura că veti reuşi. Ati trecut cu bine peste toate, dar ceea ce urmează va fi şi mai greu pentru că de acum încolo nu veti fi evaluaţi doar în note, ci şi în realizări, în fapte. Tom Bodett spunea despre diferenta dintre scoala si viata: “ In scoala inveti o lectie apoi dai un test… In viata insa ai de dat un test care te invata o lectie”. Viaţa trebuie să o abordati cu optimism, dar şi cu responsabilitate. S-a sfârşit o etapă a vieţii voastre, şi trebuie să va îndreptati cu încredere spre următoarea. Trebuie să va bucurati de tinereţea voastra şi să o valorificati, fiindcă aceasta este cel mai mare atu pe care îl aveti.
Ce să vă doresc eu acum?
Am un gând pentru cei care viaţa de liceu a fost una liniştită, fără premii, fără aprecieri verbalizate, fără excese. (Cei care nu vor fi nominalizaţi la festivitate)
Aduc un omagiu celor care au tras tare la învăţătură.
DAR… aduc un omagiu si celor ce au tăcut, celor timizi, celor care au pierdut bătălii emoţionale şi au avut resurse să reia lupta. Un respect din partea mea pentru cei a căror suflet s-a maturizat prin problemele prin care au trecut.
Toată consideraţia mea celor care au supravieţuit greutatilor vietii… celor care mai au puterea să fie copii, să zâmbească, să viseze.
Pentru toti perioada de liceu a trecut. Vă aşteaptă o altă cale, alte provocări, mii de ispite, alte decizii… alte eşecuri şi infundături… alte realizări, iubiri, impliniri!
Va doresc putere de lupta si credinta in idealurile voastre.
Dumnezeu sa va lumineze calea!
Profesor diriginte Daniela Dobrean
Azi, cu emoţie, nostalgie, zâmbete ascunse şi lacrimi uşor tremurând printre gene, spunem: „Rămas bun, liceu!”, „Rămas bun, copilărie!”
Astăzi stau înaintea dumneavoastră, domnilor profesori, cât şi a voastră, scumpi colegi şi nu-mi vine să cred că aşa uşor s-au scurs anii de liceu.
Este un sentiment ciudat: un ochi plânge şi altul râde, pentru că deşi cu toţii ne bucurăm că se termină perioada liceului, totuşi ceva ne va lipsi: acele dimineţi când cu greu ne dădeam jos din pat pentru a merge la şcoală, sau zile pline de combinări de n luate câte 4.
Domnilor profesori, după această perioadă când unii dintre dumneavoastră ne-aţi fost părinţi, cu greu ne gândim că mâine nu vom mai întârzia la ore, nu vom mai avea acea emoţie de când deschideaţi catalogul.
Dar să ştiţi! Părticele din inima noastră vă aparţin şi nu puteţi fi scoşi din ele.
Doamna dirigintă, Daniela Dobrean, ne-a însoţit 4 ani pe drumul liceului, un drum cu mici obstacole, peste care am trecut alături de dânsa. Mereu ne-a sprijinit şi ne-a fost alături!
Colegi..nu am de gând să vă ocolesc. Am petrecut aceşti ani împreună, ne-am certat, ne-am cinstit, uneori am şi învăţat. Am fost fraţi şi ştiu că acolo unde este „frate lângă frate”, lumea e mai bună. Vom rămâne legaţi de aceste amintiri pentru tot restul vieţii.
Doresc tuturor colegilor baftă la examen şi cu drag sper să ne revedem la întâlnirea de 10 ani, în 2023!
Vouă, colegilor care rămâneţi în liceu, aveţi grijă de voi şi de domnii profesori!
Absolvent, Sergiu Zămonea - Preşedintele Consiliului Elevilor
2. „Varvigeanca”,
la cea de-a V-a ediție a Festivalului cântecului și jocului popular pentru copii
„Cântec, joc și voie bună” de la Sărmaș
1 iunie 2013
În urmă cu niște ani, am înființat o formație de dansuri populare, cu elevii clasei a cărei învățătoate eram. Scopul urmărit era păstrarea tezaurului folcloric local dansuri, cântece, costume. Inițiativa a devenit pasiune pentru acei școlari, astfel încât, până la terminarea liceului, ei ne-au bucurat sufletul în numeroase ocazii prin reprezentațiile lor.
M-am gândit că păstrarea tezaurului folcloric poate fi asigurată doar prin continuitate; de aceea, în urmă cu un an am constituit o altă formație. Poartă numele „Varvigeanca”, în amintirea tarafului regretatului rapsod popular din Subcetate, Ioan Marcu, și a unui frumos joc popular specific zonei.
Cu cele două formații am reprezentat școala noastră, pe rând, la toate edițiile Festivalului de Folclor pentru Copii de la Sărmaș, precum și la numeroase serbări școlare.
Sâmbătă, 1 Iunie 2013, „Varvigeanca” a participat la cea de-a V-a ediție a Festivalului cântecului și jocului popular pentru copii „Cântec, joc și voie bună” de la Sărmaș, festival inițiat de Asociația Învățătorilor Harghiteni, al cărei președinte este doamna inspector școlar Elena Mândru. Ediția din acest an a fost onorată de prezența unor oaspeți de seamă: o delegație de învățători din Arad, condusă de domnul Viorel Dolha, președintele AGIRO (Asociația Generală a Învățătorilor din România).
Dansatorii ansamblului „Varvigeanca” au prezentat jocurile: „Țărănește”, „Floricica”, „Ștraerul” și „Învârtita” și au fost răsplătiți cu aplauze pe parcursul întregii lor evoluții pe scenă. Membrii ansamblului sunt elevi din clasele I-VI: Matei Oană, clasa I, Angelică Gherasim, clasa a II-a, Iasmina Oană, Mirabela Dobrean, Monica Țifrea, Roxana Ilisan, Andreea Morar, Cristina Istrate, Dana Bajko, Daniel Rusu, Sebastian Gottfert din clasa a IV-a, Sergiu Dobrean și Laurențiu Votfas, clasa a V-a și Florin Țifrea, clasa a VI-a.
Participantă și la alte ediții ale festivalului, eleva Anamaria Maxim, din clasa a VIII-a, a încântat publicul cu melodii de joc, dinamice, dispunând spectatorii la voie bună prin textele/ strigăturile satirice.
Când a început să cânte solista de muzică populară Rodica Ardelean, o bună parte dintre spectatori s-au prins într-o horă cât sala de mare, fiindcă nu a fost om căruia să nu-i vibreze sufletul, să nu simtă românește. Versurile și melodiile picurau în suflet nădejdea de mai bine:
„Norocul, pacea, liniștea
Să ne sălășuiască
În toată casa de român
Din Țara Românească!” Înv. Ileana Todor
3. Gândri ale absolvenților de gimnaziu
„În acest moment de răscruce al vieții, cum să nu ne gândim la toate năzbâtiile noastre? Cum să nu ne amintim de prima notă rea… sau prima privire „specială” din partea unui coleg sau a unei colege? Cum să uităm de doamna învățătoare sau de prima ceartă a doamnei diriginte? Acum știm că dascălii noștri nu ne-au vrut decât binele, acum înțelegem că acești ani au fost frumoși…
Mai ieri ne doream să terminăm clasa a VIII-a, dar acum parcă ne este frică; ne întrebăm de ce oare? Oare cum va fi de acum înainte? Dar acum nu mai e loc decât de amintiri plăcute.
Astăzi, vă cerem tuturor iertare, domnilor profesori, așa cum poate nu am mai făcut-o niciodată, pentru clipele neplăcute pe care câteodată le-ați trăit din cauza noastră și spuneați că poate era mai bine dacă nu ne-ați fi fost profesori. De aceea, noi vă spunem din suflet: Mulțumim și nu vă vom uita niciodată! Vă mulțumim pentru tot ceea ce ne-ați oferit în cadrul acestor frumoși ani petrecuți împreună.
Dragi colegi, vă mulțumesc pentru că mi-ați fost alături în acești ani și sper că momentul acesta nu va fi sfârșitul prieteniei legate între noi în anii petrecuți împreună, când, în ciuda micilor divergențe dintre noi, am reușit să reprezentăm un întreg.
Mi-ar fi părut rău să nu am ocazia să spun aceste cuvinte. Mulțumiri părinților și profesorilor, urări de succes în viață colegilor mei!”
Marian Lung
„Primii opt ani de școală ne-au unit mult pe noi, colegii, prin realizări, prin speranțe și vise, ca și prin trăznăile pe care le-am făcut împreună.
Vreau să mulțumesc în primul rând doamnei diriginte pentru că a fost exigentă, dar și bună cu noi. Mulțumim profesorilor pentru răbdarea cu care ne-au predat lecțiile, pentru îndrumări și pentru bunătate. Părinții merită tot respectul pentru drsgostea și sprijinul oferite necondiționat. Mulțumiri colegilor pentru clipele frumoase petrecute împreună, pentru zâmbete, pentru ajutor, pentru prieteniile legate, pentru voia bună care era încontinuu în aer.
Toți acești ani au fost minunați. Sperăm ca și anii de liceu să fie la fel de frumoși.”
Ana-Alexandra Dobrean
„Mă gândesc în aceste clipe cu drag la colegii mei, cu respect și recunoștință la profesorii și părinții noștri.
Poate că unii dintre colegi s-au mai împiedicat în acești ani de gimnaziu, dar noi, ceilalți, am fost acolo la timp, să-i ajutăm să se ridice, să-i îndrumăm spre a merge mai departe cu hotărâre și fermitate.
Nu ne vom uita niciodată dascălii care ne-au pus condeiul în mână, care ne-au cizelat limbajul, care ne-au îndemnat să prețuim natura, locurile natale și tot ce viața ne oferă. Pentru tot ceea ce au făcut pentru noi, le mulțumim.”
Mădălin Cotfas
„Va urma o vacanță lungă de trei luni în care amintirile frumoase ale anilor petrecuți împreună vor fi o mângâiere bună pentru sufletele noastre întristate de despărțire. Sunt sigur că și profesorilor le va fi dor de zâmbetele și de glumele noastre, uneori nelalocul lor, chiar dacă au fost uneori nemulțumiți de noi. Singura consolare va fi gândul că-mi voi reîntâlni colegii și profesorii la începutul următorului an școlar.”
Cătălin Voșloban
„Unele dintre prezențele deosebite, care ne-au marcat și luminat drumul copilăriei și care ne-au arătat calea spre maturizare, sunteți dumneavoastră, doamna învățătoare și doamna dirigintă. Ați avut grijă și înțelegere, umor și căldură sufletească, reușind să ne îmbogățiți și să ne încurajați în încercarea noastră de a desluși „corola de minuni a lumii”.
Sperăm ca bucuria clipelor trăite împreună și tristețea efemeră a despărțirii să ne rămână tuturor în suflet. Pregătiți pentru ceea ce va urma, pășim în viață fără frică și încrezători în forțele noastre.”
Vlad Tompea
„Acum, în acest moment al despărțirii, simțim nevoia de a mulțumi profesorilor noștri pentru eforturile, energia și toată dragostea pe care ni le-au dăruit, pentru sinceritatea și tăria sufletească cu care ne-au ținut pe drumul cel drept, lucru dificil, ținând cont de zburdălniciile noastre, mai mult sau mai puțin amuzante.”
Lavinia Bot
„S-au scurs deja patru ani de când ne-am despărțit cu nostalgie de clipele petrecute cu doamna învățătoare, Lenuța Todor, care ne-a condus cu multă dragoste în demersul de descifrare a tainelor scrisului, cititului și socotitului.
Am pășit cu emoții în clasa a V-a, dornici să cunoaștem noii colegi, profesorii. Am legat apoi prietenii, am învățat o mulțime de lucruri noi.
Mulțumesc colegilor pentru momentele frumoase petrecute împreună în anii de gimnaziu și sper ca peste ani să ne regăsim tot așa veseli și încrezători în visele noastre, împliniți din punct de vedere material și spiritual.
Mulțumiri și respect părinților și profesorilor noștri pentru grija și dragostea pe care ni le-au dăruit în toți acești ani.”
Andreea Dobrean
„Prima experiență pozitivă din anii de școală a fost cea din clasa I, când am învățat să citesc și să scriu. Imi amintesc de bucuria trăită când am reușit să citesc prima carte de povești singur, apoi când am citit singur subtitrarea de la un film. A fost grozav! A fost primul semn că încep să mă descurc singur în tumultul vieții. Au urmat multe experiențe la fel de plăcute și în anii de gimnaziu. Vom avea, cu siguranță, și mai multe în anii de liceu!”
Armando Cotfas
„Domnilor profesor, vă mulțumesc că ne-ați fost alături în acești frumoși ani de școală, că ne-ați călăuzit și ne-ați arătat ce este bine și ce este rău. Dragi colegi, vă mulțumesc pentru toate clipele frumoase petrecute împreună.”
Dumitru-Gabriel Baciu
„Oare cum au trecut atât de repede cei opt ani de școală? Opt ani în care ne-am schimbat atât de mult! Trăim un moment important din viața noastră, cu amintirile nostalgice ale unui timp trecut, ale vârstei copilăriei, și cu visele încrezătoare ale timpului ce va urma în anii de liceu. Pentru tot ceea ce a fost frumos mulțumesc părinților, profesorilor și colegilor mei.”
Bianca Urzică
„Ochii îmi lăcrimează când mă gândesc la filmul amintirilor din cei opt ani școală care au trecut. Am învățat în școala din Subcetate doar în ultimul an. Profesorii și doamna dirigintă m-au ajutat să mă adaptez repede și să mă simt bine. Sper ca în continuare să reușesc să fac tot ceea ce mi-am propus, astfel încât părinții și profesorii să fie mulțumiți și mândri de mine.”
Alexandra-Crina Țăran
„Anii trec... oamenii se schimbă... În primii opt ani de școală, noi am devenit, din copii, adolescenți. Îmi vine să râd amintindu-mi de micile năzbâtii sau eșecuri de care am avut parte. Cu curaj și încredere, privim înainte, la anii de liceu care urmează.”
Mădălina Cotfas
„Când în clasele primare am fost într- excursie, am așternut, plin de emoție, câteva rânduri pentru cei dragi, pe o carte poștală ilustrată. Am realizat în acel moment care sunt beneficiile școlii și ale educației. Fără efortul de a învăța să scriu și să citesc nu aș fi fost capabil să transmit de la distanță celor dragi gândurile mele.
Rând pe rând, am înțeles utilitatea celorlalte materii învățate la școală, am conștientizat că învățăturile transmise de profesori îmi sunt folositoare pentru a mă descurca în viață și că toate informațiile acumulate îmi permit să descifrez realitatea înconjurătoare precum un puzzle, piesă cu piesă.”
Sergiu-Dumitru Iozof
„De pe câmpul amintirilor culegem astăzi flori de „nu mă uita” pe care le colecționăm în cartea inimii sperând că nu se vor ofili niciodată.
Nu putem uita emoțiile clasei a V-a. O experiență total necunoscută, cu profesori noi…Pășeam ca într-un labirint fără sfârșit, dar o aveam alături pe doamna dirigintă, profesor psiholog Dorina Marc. Câte năzbâtii și obrăznicii ne-a iertat! Vă cerem acum iertare, doamna dirigintă, pentru toate momentele nefericite. Nu vă vom uita niciodată.
Nu-i vom uita nici profesorii noștri… Menirea unui dascăl? Să se sacrifice pe sine pentru a-i învăța pe alții, pentru a-i pregăti pentru viață pe cei tineri, să se ofere asumându-și toate consecințele… Cătă povară!
Și noi? Noi nu înțelegem. De ce să învățăm? De ce să facem teme?...
Mă întreb: cum au trecut anii? Am vrea să nu ne despărțim. Am vrea să fim din nou copii. Cum am crescut atât de repede încât să spunem că jocurile copilăriei nu mai sunt pentru noi? Să ne fi răpit nemilosul timp copilăria? Nu poate. Ea trăiește aici, în inimile noastre.”
Ioana-Mădălina Țepeluș
Cuvântul dirigintelui
Stimaţi colegi, stimaţi părinţi şi invitaţi, dragi elevi,
Viaţa noastră, a dascălilor, este unică prin faptul că noi modelăm suflete. Nu e uşor şi nici puţin, dar e nobil. Zi de zi încercăm să-i facem pe elevii noştri să ne asculte, să înveţe, să reacţioneze cum vrem noi. Încet, încet, viaţa noastră trece prin ei.
De multe ori însă, uităm ce vor ei. Da, uităm să ştim ce-i face fericiţi, ce-i doare mai mult, ce le place, ce ar vrea să facă. Uităm să-i cunoaştem. Dacă ne-am apleca asupra lor cu dragoste şi înţelegere ei ar descătuşa energii nebănuite. Ei sunt vulnerabili, iar inimile lor sensibile au nevoie de asigurări de iubire din partea noastră. Acolo unde este un eşec este şi o explicaţie. Ar fi preferabil să avem răbdarea şi bunăvoinţa să o descoperim, înainte de a da verdicte sau a acuza.
Universul lor este altul decât al nostru, graniţa dintre bine şi rău dispare, iar noi trebuie să o marcăm de multe ori. Deci, dincolo de chipul uneori speriat, alteori vesel, în fiecare copil „de-al nostru” există un suflet. Aceasta este esenţa, acolo trebuie să ajungem. Uneori grijile, stresul, problemele noastre nu ne lasă „să-i vedem” pe ei.
Să ne gândim o clipă ce am fi fără ei, fără zâmbetul lor, fără privirea lor cercetătoare, fără dăruirea lor?
Aşadar, dacă Dumnezeu a îngăduit ca ei să ne lumineze viaţa, suntem datori ca şi noi să aducem lumina, chiar în întunericul de nepătruns uneori. E nevoie de iubire necondiţionată, de implicare, de renunţare la prejudecăţi. Împreună cu elevii noştri să descoperim cunoştinţe, să organizăm concursuri, să ne bucurăm, să fim o familie.
Astfel zi după zi, viaţa noastră va decurge în armonie, iar în sufletul lor vom avea un loc special. Şi nu-i puţin, dar nici uşor. E nobil însă.
Trebuie să recunosc faptul că misiunea mea, aceea de a fi dirigintele clasei a VIII-a, nu a fost una uşoară. Am ales să vă fiu diriginte, dragii mei elevi, şi nu regret acest lucru. M-am adaptat din mers provocărilor apărute în colectivul clasei, am învăţat de la voi, v-am fost alături şi m-am străduit să vă fac parcursul acesta mai uşor, mai frumos, mai interesant şi mai pe înţelesul vostru. Am fost ajutată în acest demers de colectivul de profesori care au predat la această clasă şi cărora le mulţumesc pentru dăruirea şi eforturile depuse. Sper că tot ce aţi învăţat în aceşti opt ani de şcoală să vă fie de folos şi să vă deschidă drumuri în viaţă astfel încât noi şi părinţii voştri să fim mândri de voi.
Aţi ajuns astăzi, într-un punct important al vieţii voastre de elevi, acel punct de cotitură… absolvirea. Dar ce este absolvirea? Unii spun că este dovada libertăţii care va veni. Alţii spun că este sfârşitul celor mai frumoşi ani din viaţa voastră. Alţii spun că este momentul în care sunteţi forţaţi să vă maturizaţi…, iar alţii spun că este începutul… este prima zi din restul vieţii voastre şi începând de mâine, aveţi libertatea şi datoria să trataţi fiecare zi ca fiind cea mai importantă. Am citit astăzi în ochii voştri bucuria dar şi tristeţea, curajul şi teama, siguranţa şi îndoiala, trăiri pe care le încercăm cu toţii în astfel de momente şi care ne ajută să înţelegem că drumul pe care urmează să-l parcurgem de acum înainte, presupune multă responsabilitate şi înţelepciune.
Vă doresc să aveţi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le puteţi schimba, curajul de schimba lucrurile pe care le puteţi schimba şi înţelepciunea de a face diferenţa.
Multă sănătate, succes la examen, aveţi grijă de voi şi numai bine! Vă mulţumesc!
Prof. psiholog, Dorina Marc
4. Amintindu-ne de Olimpiada Meșteșugurilor - icoane pe sticlă
După aproximativ 3 săptămâni, timp în care numărul orelor petrecute la școală s-a suplimentat considerabil, am finalizat fiecare din grupul implicat minimum o icoană asupra căreia ne-am lăsat amprenta deschizând, așa cum am fost învățați să spunem, o nouă fereastră către cer.
Lucrând cei mai mulți dintre noi contra cronometru, am acordat un interes deosebit modestului nostru atelier de creație și am preferat să ne gestionăm timpul în principal în funcție de acesta.
Debordând de optimism și totodată conștienți de valoarea lucrărilor noastre, am pornit în dimineața zilei de 30 mai pe drumul ce avea să ne aducă una dintre experințele memorabile din viața noastră de elevi ai acestui liceu.
În drumul nostru spre Miercurea Ciuc, unde avea să se desfășoarea olimpiada meșteșugurilor, am oprit la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Izvorul Mureșului, unde am avut ocazia să culegem noi informații despre pictatul icoanelor, însă, în acest caz, la un nivel mai avansat decât cel pe care ne-am axat noi deoarece maicile de acolo, extrem de pricepute, lucrau cu materiale diferite și mult mai performante. Privindu-le munca atât de migăloasă, am înțeles că acesta era și un exercițiu de răbdare, de voință, dar în special un gest de iubire față de divinitate.
Ajunși la centrul de pictură din Miercurea Ciuc, pentru început am renunțat la vestimentația noastră modernă, îmbracând cu mândrie și dragoste costumele populare specifice zonei pe care o reprezentăm. Imediat după, am pășit în sala unde se ținea expoziția, simțind din nou un sentiment de mândrie, văzându-ne liceul participând onorabil lânga celelalte școli din județ.
Munca și talentul reflectate în creații au fost apreciate, recunoscute și motivate în decursul festivității unde am ieșit cu toții premianți.
Pentru mine, implicarea în această activitate extrașcolară a reprezentat o modalitate de detașare datorită căreia am avut ocazia să îmi dezvolt aptitudinile artistice și să cunosc oameni noi, înțelepți, capabili să modeleze frumos caractere.
Denisa Teodora Maria POPA, clasa a X-a
Lucrările elevilor din Subcetate premiate la Olimpiada Meșteșugurilor - Icoane pe sticlă,
etapa județeană 2013
Foto: Doina Dobreanu
