CUPRINS:
1. Atelierul de icoane pe sticlă
2. Festivalul de teatru
3. În excursie
4. Impresii ale participanților la activitățile organizate în săptămâna „Școala altfel”
5. Sărbătorile primăverii: Tradiții și obiceiuri pascale
6. Împreună putem schimba lumea. Spectacolul: „Problema apei, de la mit la realitate”
7. În căutarea tradițiilor noastre
1. Atelierul de icoane pe sticlă
2. Festivalul de teatru
3. În excursie
4. Impresii ale participanților la activitățile organizate în săptămâna „Școala altfel”
5. Sărbătorile primăverii: Tradiții și obiceiuri pascale
6. Împreună putem schimba lumea. Spectacolul: „Problema apei, de la mit la realitate”
7. În căutarea tradițiilor noastre
1. ATELIERUL DE ICOANE PE STICLĂ
Printre diversele activități propuse pentru săptămâna 1-5 aprilie, inițierea unui atelier de icoane pe sticlă a fost primită cu mult entuziasm de mulți elevi ai școlii noastre, din diverse clase. Pentru această perioadă, cabinetul de religie al domnului profesor Dragoș Cojocar a devenit atelier de pictură pe sticlă, un spațiu cultural și artistic unde cunoștințe religioase, plastice, istorice și morale se întrepătrund în mod armonios, dând naștere unui produs de excepție: icoana. Ca produs artistic, icoana poate fi pretextul unui demers educativ complex, transpus într-o activitate practică atractivă și interesantă. Asemenea pictorului țăran, în modul simplu și naiv al desenului și în culorile imaginii, copilul găsește propria cale de a se apropia de Dumnezeu. Pe de altă parte, atelierul de icoane, prin atmosfera smerită și silențioasă, este o experiență colectivă care se aseamănă cu participarea la rugăciunea din biserică. „Icoana este o împărtășire a ochilor și a sufletelor din bunătatea și frumusețea care ne leagă și ne poartă pe toți spre Cel ce a biruit lumea”. Acestea sunt cuvintele părintelui Zosim Oancea care a realizat Muzeul de icoane pe sticlă de la Sibiel.
Frumoasă și lăudabilă inițiativă! Un grup de elevi de la Liceul din Subcetate, însoțiți de profesorii Dragoș Cojocar și Daniela Dobrean, au învățat mai întâi elemente fundamentale ale tehnicii de realizare a icoanelor pe sticlă la Atelierul de icoane pe sticlă, condus de Maica Nicoleta, din cadrul Muzeului Mureșului și Oltului Superior din Miercurea Ciuc. Mulțumim Maicii Nicoleta pentru disponibilitatea și bunătatea de a ne primi în acel spațiu de lucru, de a ne oferi informațiile necesare și de a supraveghea cu iubire primele noastre încercări.
Începuturile picturii pe sticlă la români n-au putut fi determinate până acum cu precizie. Cercetătorii, fără a împărtăşi o unitate deplină de păreri şi având drept criterii de judecată caracterele unor inscripții pe cele mai vechi icoane, plasează apariția acestui gen de artă populară în România, respectiv în Transilvania, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
Pictura pe sticlă se dezvoltă la noi pe o linie artistică proprie, valorificând tradiţiile culturale românești. Icoanele populare lucrate pe sticlă de către români impresionează pe oricine ia contact cu ele prin originalitatea și unitatea stilului lor. Tăranul român zugrav de icoane pe sticlă exprimă tot ceea ce puterea sa de înţelegere îi îngăduia să intuiască din lumea biblică.
Cel mai vechi centru de pictură cunoscut este cel de la Nicula, sat asezat la 4 km de orăşelul Gherla, din judeţul Cluj. Faima Niculei este legată de asa-zisul "miracol" de la Nicula din 1699, când o icoană a Sf. Maria aflată în patrimoniul mănăstirii de la Nicula, - "Maica Domnului Îndrumătoarea" - ar fi lăcrimat, subiect transpus pe sticlă încă de atunci de unii dintre ţăranii zugravi şi comercializat pelerinilor doritori să se închine acestei icoane. Arta meşterilor din acest centru este caracterizată printr-un desen naiv, dar foarte sugestiv şi printr-o compoziţie simplă şi clară. Temele atacate la Nicula sunt exclusiv religioase, dar cu referiri şi la aspecte inspirate din viaţa de toate zilele (chenare geometrice, elemente de arhitectură, motive florale s.a.), toate de un efect decorativ încântător. În alegerea lor se reflectă într-o bună măsura condiţiile locale istorice, mentalitatea şi modul de viaţă specifice ale ţăranilor români. Cea mai veche icoană datată cunoscută din Nicula este din anul 1802 şi aparţine Muzeului etnografic al Transilvaniei din Cluj.
Tehnica icoanelor pe sticlă arată marea simplitate a mijloacelor de care s-au servit aceşti zugravi ţărani, asemănătoare cu acelea ale olarilor sau cu cele întrebuinţate pentru încondeiat ouăle, fapt ce pune şi mai mult în evidenţă talentul, simţul artistic al meşterilor ţărani care au trudit aceste picturi.
Am participat cu sârg, curiozitate și bucurie la activități ale atelierului de pictură în aceste zile și am simțit cum sufletul tinerilor pictori de icoane pe sticlă se umple de lumina interioară, cum acesta primește și înțelege miracolul iubirii, căci icoanele deschid o fereastră către Iubirea Divină în această perioadă premergătoare Sărbătorii Paștelui. Sunt activități care aduc foarte multe satisfacții, în primul rând bucuria de a crea un produs artistic, obiect de cult totodată, care devine pentru copilul creator propria cale de a comunica și de a găsi iubirea pentru Dumnezeu.
Profesor Doina Dobreanu
Imagini din timpul activității în atelierul de pictură:
Icoanele într-o primă expoziție la școală:
2. FESTIVALUL DE TEATRU
Respectând tradiția din anii precendenți, s-a organizat și anul acesta un Festival de teatru, miercuri, 3 aprilie 2013. Elevii de la Liceul „Miron Cristea” au prezentat scenete/ piese de teatru în fața colegiilor, profesorilor și a familiei, impresionând publicul cu talentul lor actoricesc.
Evenimentul a început cu piesa de teatru „Portretul colegei de bancă” , care prezenta ideile unor școlărițe cu privire la înfățișarea fizică și morală a celeilalte.
Talentul elevilor claselor a V-a, a X-a și a XI-a a fost evidențiat în „Proces literar - D-l Goe”, în care neastâmpăratul copil creat de I.L.Caragiale este adus în fața instanței pentru a „plăti” pentru neplăcerile cauzate și, totodată, pentru a se face o comparație între adolescentul din acele vremuri și cel de astăzi.
Mulțumim doamnelor profesoare care au regizat acest minunat spectacol de teatru școlar: d-na prof. Ramona Moldovan, d-na prof. Maria Șerban, d-na prof. Ionela Popa și d-na prof. Dorina Marc.
Raul Buzilă
NOTĂ:
Piesa „Boul și vițeii” a fost pusă în scenă de liceeni din Subcetate pentru a patra oară, respectiv în 1987 și 2002 (prof. coord. Doina Dobreanu), în 2005 și 2013 (prof. coord. Ionela Popa). Iată câteva imagini!
1987
2005
3. ÎN EXCURSIE
Pusă în situația de a-mi rememora cele văzute în timpul excursiei pe care nu de mult am făcut-o la Brașov , retrăiesc emoțiile deosebite pe care le-am simțit în acele zile , respectiv 3-4 aprilie 2013.
Anul trecut ne-am promis să facem în fiecare an o excursie cu clasa și iată că joi dimineața (3 aprilie) împreună cu un grup nerăbdător , nostalgic și vesel , însoțit de doamna profesoară Ionela Popa și domnul profesor Cristian Popa am pornit într-una dintre cele mai frumoase experiențe din viata noastră de școlari, pe un itinerariu nemaivăzut și extrem de atrăgător.
În prima zi, îndeplinindu-ne primul scop propus , acela de a ajunge la Brașov, prima oprire a fost facută la Universitatea Transilvania unde am participat la activitatea intitulată “Ziua Porților Deschise”, prilej cu care am avut oportunitatea de a interacționa cu elevii din alte licee, să analizăm oferta facultății, dar în special să fim puși în ipostaza de a primi sfaturi, îndemnuri de la foști studenți eminenți ai universității, care prin atitudinea, povestea lor de viață, spiritul și sinceritatea cu care discutau cu noi au reușit să se transforme pentru mine în niște exemple vii. Datorită lor am reușit să conștientizez și să încerc să aplic aforismul : „O dorință constantă e o promisiune pe care ți-o face viitorul” (Honore de Balzac). Singurele limite sunt cele pe care ni le impunem noi !
Aici ne-am întâlnit de altfel cu doi fii ai comunei și doi foști elevi ai acestui liceu , Daniel Cotfas și Adrian-Petru Cotfas, care acum lucrează în cadrul acestei Universități, la Facultatea de Politehnică.
Seara, epuizați după un program plin de surprize plăcute ă, ne-am adunat energiile rămase și am decis să mergem la un film 3D în Mall. Ne-am cumpărat biletele la unul dintre filmele noi apărute , un film de acțiune cu tente de comedie “G.I.Joe Represalii” . Astfel am încheiat ziua într-un mod captivant , și plin cu momente încărcate de suspans ă, dupa care ne-am cazat la pensiunea “Old Town” din oraș.
În cea de-a doua zi, plini de energie am pornit din nou la drum, spre Sinaia, însă de această dată cu unul din acele sentimente care prevestesc o mare emoție . Ne-am propus sa vizităm Castelul Peleș. Chiar și acum când închid ochii mă întreb: „A fost un vis? ”. Va rămâne cu certitudine o amintire de neuitat.
Încă de când i-am văzut statura impunătoare pe coama unui deal, la poalele căruia era o perdea de ghiocei și brândușe și în spatele căruia străjuia falnic muntele îmbrăcat în zapadă, cu toți am simțit că intrăm într-o altă sferă. Am fost copleșiți de o atmosfera care te supune la tăcere, admirație, respect, prețuire, visare.
Timp de aproximativ 3 ore, timp care s-a scurs pe nesimțite, am pătruns într-o altă lume . Pășind în acele încăperi atât de somptuos amenajate nu îmi venea să le dau crezare ochilor!
Plecând de la arhitectură până la decorul superb oferit de spectaculoasa natură totul mi se parea demn de o istorie impunătoare a țării în care m-am născut.
A urmat apoi Pelișorul, care, în limitele unei decențe și a unui foarte bun gust, încerca să fie la înălțimea Peleșului.
Denisa-Teodora-Maria Popa, clasa a X-a
4. IMPRESII ALE PARTICIPANȚILOR LA ACTIVITĂȚI ORGANIZATE ÎN SĂPTĂMÂNA „ȘCOALA ALTFEL”
Eu am participat la mai multe activități, între care: festivalul de teatru scolar, concursul de gastronomie, atelierul de icoane pe sticlă. Am am interpretat rolul pedagogului în piesa de teatru ,,Castravetele" de Florin Piersic.
Joi, fiecare clasă şi-a etalat talentul de a găti, preparând mâncăruri gustoase. Eu împreună cu clasa mea am preparat o delicioasă şi sănătoasă salată de fructe. După aceea pentru a continua ziua într-un stil cât mai sănătos am jucat un meci de volei. A fost o activitate frumoasă, în care am învăţat că dacă lucrezi împreună ai numai de câştigat.
După părerea mea, cea mai frumoasă activitate a fost ,,Atelierul de icoane pe sticlă", activitate organizată de domnul profesor Dragoş Cojocar şi de doamna profesoară Daniela Dobrean. Eu am mai pictat pe sticlă în cursul altor activităţi şcolare, cu toate că nu cunoşteam tehnicile fundamentale de realizare a picturilor pe sticlă şi îmi doream să le învăţ. Mă bucur foarte mult că acum, cu această ocazie, am putut învăţa aceste tehnici. Pe lângă faptul că această activitate dezvoltă talentul artistic al creatorului, ea îţi oferă o stare de linişte şi mulţumire sufletească. La această activitate au participat mulţi elevi, dar şi profesori. Este minunat să vezi cum cu multă răbdare, muncă şi conştiinciozitate un om poate realiza un lucru simplu şi totodată atât de fabulos: icoana. Felicitări domnului profesor Cojocar pentru această iniţiativă şi mă bucur că această activitate va continua şi după această săptămână.
Consider că acest proiect este foarte important pentru că atât profesorilor cât şi elevilor li se oferă şansa de a învăţa lucruri noi şi de a-şi descoperi noi aptitudini. Sper ca acest minunat proiect să se realizeze şi anul viitor. Felicitări tuturor celor care au organizat şi participat la aceste activităţi!
Andreea Natea, clasa a IX-a
5. SĂRBĂTORILE PRIMĂVERII: TRADIȚII ȘI OBICEIURI PASCALE
Tradiţiile , obiceiurile, ritualurile alcătuiesc identitatea unui popr , de aceea trebuie păstrate nealterate şi transmise din generaţie în generaţie. Cu siguranţă, multe s-au pierdut în negura timpului, altele sunt doar în pericolul de a dispărea… Să ne aplecăm cu grijă asupra celor existente încă şi să-i determinăm pe cei din jurul nostru să le cunoască, să le respecte si să le păstreze parfumul de scrin vechi pe care îl descoperă doar dacă pot înlătura de pe ele, cu răbdare, colbul vremii.
Proiectul „Sărbătorile Primăverii: Tradiţii şi obiceiuri pascale”, la care participă și școala noastră, are ca scop conştientizarea necesităţii cunoaşterii şi transmiterii credinţei, a tradiţiilor și obiceiurilor legate de Paştele creştin şi valorizarea misionarilor creştini în şcoala românească.
Obiectivele principale ale proiectului sunt următoarele: cunoaşterea tradiţiilor, a obiceiurilor şi a ritualurilor statornicite în timp, cu precădere a celor specifice sărbătorilor pascale; stimularea expresiviătii şi creativităţii elevilor; dezvoltarea relaţiilor între partenerii implicati în procesul educaţional: Școală/ Inspectorat Şcolar – Familie – Comunitate – Episcopie.
Grupul ţintă este reprezentat de elevii claselor I – XII, de cadre didactice, preoţi, inspectori şcolari.
Şcoala noastră va participa la acest proiect la fiecare secţiune a proiectului prin: încondeiere de ouă, picturi pe sticlă, scenete creştine, creaţii literare, plastice , afişe sau prezentări PPT.
Denisa-Teodora-Maria Popa, clasa a XII-a
6. ÎMPREUNĂ PUTEM SCHIMBA LUMEA
Activităţi ecologice la Liceul Miron Cristea
Ştim că toată lumea vorbeşte despre criză, despre bani. Puţini despre problemele politice. Noi vorbim despre mediul înconjurător, despre cum poţi trăi mai bine - în condiţiile date. Despre nevoia unei alimentaţii sănătoase, despre nevoia de a respira aer curat, despre curăţenia din jurul nostru, despre viaţă. Noi am simţit că putem face viaţa un pic mai plăcută cu un strop de informare şi cu încă unul de atenţie şi bunăvoinţă.
In anii 2010 şi 2011 şcoala noastră s-a înscris la un Proiectul Ecologic Naţional- Concurs numit ,,ŞCOLI PENTRU UN VIITOR VERDE” ale cărui obiective au fost conştientizarea faptului că sănătatea omului depinde de sănătatea mediului şi formarea unei conştiinţe ecologice. Proiectul a plecat de la ideea că şcoala trebuie să fie un loc în care toată lumea se gândeşte la binele celorlalţi şi la un viitor mai bun şi mai curat, pe o planetă în care oamenii trăiesc în armonie cu natura. Proiectul şi-a propus să dezvolte în rândul copiilor responsabilitatea faţă de comunitatea şi mediul în care trăiesc aceştia şi învaţă.
Astfel din dorinţa de a schimba ceva şi a face ceva pentru noi şi pentru copiii noştri am demarat şi coordonat acest proiect în şcoală. Prin urmare am format o echipă din 20 de elevi din clasele V-XII pe care am numit-o „Echipa Verde”. Deşi de-a lungul timpului membrii acestei echipe s-au mai schimbat, unii au renunţat, iar alţii au aderat la acest grup dorindu-şi cu ardoare să facă parte din el, totuşi au rămas 20 de elevi care au crezut mereu că prin acţiunile lor pot schimba ceva în jurul lor! Prin multitudinea de activităţi derulate şi prin credinţele lor, Echipa Verde a rămas un nume în şcoala noastră.
Dintre activităţile desfăşurate în anul 2010 în cadrul proiectului “Şcoli pentru un viitor verde” putem aminti:
- “Conservăm electricitatea – ajutăm sănătatea planetei” avînd drept obiectiv convingerea conducerii şcolii şi a elevilor de avantajele folosirii sistemului de iluminat economic, iar în cadrul acestei activităţii elevii au realizat un regulament energetic intern care este aplicat în şcoala nostră.
- “Stil de viaţă sănătos” –activitate ce avea ca scop prezentarea, aplicarea şi conştientizarea conceptului de viaţă sănătoasă şi rolul acesteia în creaşterea calităţii vieţii.
- Proiectul de parteneriat şcoală - comunitate intitulat “Ocrotind natura, ne ocrotim pe noi înşine!”, proiect în care am derulat mai multe activităţi dintre care putem aminti: plantarea a 200 puieţi de molid în păşunea comunală Coasta Higii cu sprijinul reprezentanţilor Primăriei şi a Asociaţiei de Vânătoare Făgeţel - Mortonca, acţiuni de ecologizare a malurilor râului Mureş pe teritoriul localităţii, realizarea şi amplasarea panourilor de avertizare privind păstrarea curăţeniei în localitate, precum şi activităţi culturale: Carnavalul măştilor realizate din materiale reciclabile, prezentarea scenetei “SOS Pământul” în cadrul festivalului de teatru şcolar desfăşurat cu ocazia Zilelor Şcolii Noastre.
- “Hai cu mic cu mare să facem şcoala ca o floare” activitate în cadrul căreia am amenajat curtea interioară a şcolii prin plantarea de pomi şi arbuşti, săparea rondurilor de flori, curăţarea curţii şcolii, vopsirea băncuţelor, confecţionarea unui suport pentru parcarea bicicletelor navetiştilor.
Dintre activităţile desfăşurate în anul 2011 în cadrul celei de-a doua ediţii a aceluiaşi proiect putem aminti: realizarea Colţului Verde în Şcoala Noastră, ecologizarea curţii şcolii şi a malurilor râului Mureş şi a pâraielor din localitate, realizarea unei publicaţii de atitudine ecologică a elevilor intitulată “ Gândul Verde” etc. Proiectul cel mai important a constat în colectarea selectivă de deşeuri reciclabile, în cadrul căruia am colectat 2,5 tone de hârtie.
Din toate aceste activităţii elevii au învăţat multe lucruri interesante, în schimb, unii membrii ai comunităţii... aproape nimic! Ne-a durut faptul că uneori răspunsul comunităţii la acţiunile noastre a arătat indiferenţă, nepăsare şi chiar ridiculizare. Dar cu toate acestea noi nu am încetat să credem în obiectivele noastre şi în faptul că că cel puţin conştiinţa grupului pe care l-am coordonat şi l-am format va schimba în bine viitorul nostru şi acolo unde vor merge vor da dovadă de respect şi admiraţie pentru natură şi pentru tot ceea ce ne înconjoară!
Toţi cei care au înțeles că VERDELE ESTE UN MOD DE VIAŢĂ, dincolo de o simplă culoare, sunt câştigatori. Mai mult decât atât, întreaga societate are de câştigat din faptul că elevii vor avea şansa la un viitor verde, într-un mediu pe care vor ştii să-l păstreze curat.
,,Şcoli pentru un viitor verde’’ nu a fost doar un proiect educaţional, este un mod de viaţă, reprezentând pentru noi toţi o oportunitate de diversificare a cunoştinţelor în contextul om-natură. ,,Ne-am îmbolnăvit de frumuseţe şi am lucrat cu devotament pentru a aduce un omagiu naturii văzute ca viaţă.’’
Am învăţat tot ce-i frumos şi bun, am suspendat timpul şi ne-am bucurat de rezultatele obţinute. Am avut şansa de a ne cunoaşte ca persoane şi implicit de a cunoaşte mediul înconjurător.
Fiecare din noi am căutat să promovăm prin activităţile desfăşurate, educaţia ecologică, iar mica noastră contribuţie a putut fi cunoscută prin intermediul proiectului.
Felicitări tuturor participanţilor la activităţile noastre. Sperăm că vom reuşi în continuare să transmitem mesajele noastre sensibile, deoarece viitorul Terrei este în mâinile fiecăruia dintre noi, iar VERDELE ESTE UN MOD DE VIAŢĂ. Prof. Vodă Sanda , prof. Dobrean Daniela
Deşi în anul 2012 nu am mai avut posibilitatea de a participa la acest proiect, totuşi Echipa Verde şi-a continuat activitatea dezvoltând şi derulând alte proiecte şi participând la Concursul Naţional „Împreaună putem schimba lumea!”, proiect la care participăm şi anul acesta.
Pentru acest concurs am pregătit un spectacol PROBLEMA APEI, DE LA MIT LA REALITATE, spectacol în care am înserat două obiceiuri tradiționale cunoscute în zonele de câmpie din Muntenia și Sudul Moldovei: Caloianul și Paparudele.
- Reminiscențe ale unor ritualuri străvechi, păstrate până în zilele noastre precum invocarea ritualică de a ploii făcută în vremuri de secetă: Caloianul și Paparudele.
- Caloianul și Paparudele sunt străvechi ritualuri agrare geto-dacice, cu o vechime de mai bine de cinci milenii. Sunt ritualuri dedicate fertilității pământului.
- Aici, la poalele Călimanilor, ale Giurgeului și Gurghiului, locuitorii nu s-au confruntat până în prezent prea des cu seceta, datorită pădurilor care atrageau ca un magnet norii și ploile. Dar, în vreme ce pădurile se răresc într-un ritm neașteptat, din cauza nesăbuinței omului în a le exploata rațional, ne vom confrunta și noi, muntenii, tot mai mult și tot mai des cu seceta.
- O stare de fapt: criza apei, a accesului la apa potabilă, care a afectat întreaga planetă Pământ.
- Șansa la o viață mai sănătoasă depinde de apa curată pe care o consumăm.
- Este nevoie imperioasă de măsuri legislative și practice la nivel de stat, dar aplicarea lor depinde de atitudinea fiecărui cetățean în parte.
SCENA I: Bătrânul MAG povestește
SCENA II - Caloianul
Paparudele
CONCLUZII:
Proiect coordonat de Prof. Daniela-Eugenia Dobrean și Prof. Sanda Vodă
Text și foto: prof. Doinița-Ana Dobrean
Scenografie: Sanda Vodă
Costume: Daniela-Eugenia Dobrean
Film: prof. Adrian Lung
Participanți: elevi din clasele a V-a – a VII-a și a XI-a
7. ÎN CĂUTAREA TRADIȚIILOR NOASTRE
În cadrul săptămânii „Să știi mai multe, să fii mai bun”, ne-am propus ca una din activități să fie „Tradiții locale”, având ca obiective manifestarea interesului și respectului față de tradițiile noastre și cunoașterea unor elemente ale portului național din zona în care trăim.
Astfel, mânați de curiozitate, într-o zi în care primăvara a apărut timid, am plecat în vizită la „Casa cu amintiri”, la d-na profesoară Doina Dobrean.
Decorurile ne-au impresionat încă de la intrare: perdelele și draperiile cusute manual, farfuriile de lut decorate, coșul cu ouă de Paști, vârtelița, fierul de călcat (ticlăzăul), fețele de masă cusute în chelin, patul acoperit cu covoare țesute în casă și pernele decorate cu motive populare, despre care d-na profesoară ne-a vorbit cu pasiune.
Piesele de rezistență din colecție sunt însă cămășile naționale din zona noastră, fiecare având povestea proprie, cusute pentru nuntă (cămașa de mireasă și de mire), pentru hora de duminică, pentru aniversarea nunții de aur și pentru toate evenimentele importante din viața omului de la țară.
Făcute din pânză de casă (din in și cânepă), cămășile cusute cu fire de bumbac, cu diferite motive: cornele berbecului, brăduți, flori și frunze, dovedesc hărnicia, măiestria, migala, dibăcia femeilor din trecut, într-o lume în care curentul electric și modernismul lipseau.
Toate acestea ne-au făcut să ne apreciem mai mult inaintașii, să-i respectăm și să luăm de la ei exemplul de perseverență și optimism. Mulțumim d-nei Doina Dobrean pentru că ne-a făcut să simțim mândria că suntem urmașii acestor oameni de valoare.
Educatoare Viorica Urzică, Școala Călnaci
7. ÎN CĂUTAREA TRADIȚIILOR NOASTRE
În cadrul săptămânii „Să știi mai multe, să fii mai bun”, ne-am propus ca una din activități să fie „Tradiții locale”, având ca obiective manifestarea interesului și respectului față de tradițiile noastre și cunoașterea unor elemente ale portului național din zona în care trăim.
Astfel, mânați de curiozitate, într-o zi în care primăvara a apărut timid, am plecat în vizită la „Casa cu amintiri”, la d-na profesoară Doina Dobrean.
Piesele de rezistență din colecție sunt însă cămășile naționale din zona noastră, fiecare având povestea proprie, cusute pentru nuntă (cămașa de mireasă și de mire), pentru hora de duminică, pentru aniversarea nunții de aur și pentru toate evenimentele importante din viața omului de la țară.
Făcute din pânză de casă (din in și cânepă), cămășile cusute cu fire de bumbac, cu diferite motive: cornele berbecului, brăduți, flori și frunze, dovedesc hărnicia, măiestria, migala, dibăcia femeilor din trecut, într-o lume în care curentul electric și modernismul lipseau.
Toate acestea ne-au făcut să ne apreciem mai mult inaintașii, să-i respectăm și să luăm de la ei exemplul de perseverență și optimism. Mulțumim d-nei Doina Dobrean pentru că ne-a făcut să simțim mândria că suntem urmașii acestor oameni de valoare.
Educatoare Viorica Urzică, Școala Călnaci
Un comentariu:
Felicitari pentru aceasta unica sansa data copiilor din Subcetate si imprejurimi de a-si afirma talentul si imaginatia si de a se face cunoscuti in lume!
Pavel
Trimiteți un comentariu