duminică, 10 mai 2009

Concursuri, olimpiade, Laudă semințelor (En), Ecologie, Proiect educațional


 Lycem, nr. 2 (50), aprilie-mai, anul XIII
EDITORIAL:
- Revista Lyceum, la numãrul 50!


În anul 1996, un grup de elevi inimoşi ai liceului nostru mi-au cerut sprijinul pentru a scoate o revistă şcolară. Am realizat-o doar sub formă de foi volante A4, foarte greu atunci de tehnoredactat şi multiplicat deoarece şcoala nu dispunea de aparatura necesară.
Revistei redactate de liceeni şi pentru liceeni i s-a dat numele „Lyceum”, cu subtitlul „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.
În articolul-program „Către cititori”, publicat în primul număr, se exprima preferinţa pentru o revistă de tip caleidoscopic, oglindind cu fidelitate specificul şcolii noastre, situată în ambianţa unei localităţi rurale din nordul judeţului Harghita.
În anul 2006, la împlinirea a 10 ani de activitate, au văzut lumina tiparului o bună parte din materialele publicate sub formă de foi volante în acest interval de timp de către cei peste o sută de colaboratori.
Cărticica „Din viaţa şcolii noastre. Consemnări, interviuri, opinii şi creaţii ale elevilor publicate în revista şcolară în deceniul 1996-2006. Coordonator: profesor Doina Dobreanu” conservă o mulţime de amintiri, crâmpeie alese de gând şi suflet ale elevilor care au învăţat la Grupul Şcolar „Miron Cristea” din Subcetate. Problematica abordată a fost variată: curriculum şcolar, olimpiadele şcolare, proiecte de parteneriat şcolar, impresii de călătorie, activităţile culturale, sportive şi distractive din şcoală, zilele şcolii, tradiţiile localităţii, interviuri, dezbateri, poezii şi proze.
Deşi iniţial revista a fost realizată doar de liceeni, în prezent găsim printre colaboratori şi elevi din clasele primare sau gimnaziale care fac parte din grupul şcolar al localităţii noastre.
Ultimele 10 numere ale publicaţiei noastre, începând din 15 ianuarie 2008, pot fi citite pe internet, pe http://www.revistalycem.blogspot/, blog unde sunt înserate şi multe fotografii care ilustrează activităţile şcolare pe care elevii le prezintă în publicaţia lor.
Citeam dăunăzi un comentariu pe marginea revistei publicat pe blog de Cristian Dimofte:
„Sunt mândru să văd că respectiva "foaie" s-a modernizat şi se scrie şi electronic. Sunt mândru de voi, cei care faceti posibilă apariţia, din când în când, a acestei "reviste" prin micile şi interesantele articole pe care le scrieţi. Sunt mândru că şi eu am fost cândva ca voi, mic redactor la aceasta "revistă". Felicitări celor care fac acest proiect încă să meargă, în special doamnei profesoare Doiniţa Dobrean, şi felicitări vouă, mici redactori ai articolelor care fac o "revistă" mică să fie ceea ce s-a dorit a fi: "Foaie pentru minte, inimă şi literatură a elevilor...".Revista a ajuns la numărul 50, iar eu, coordonatorul fidel al unui colectiv de redactori mereu în schimbare, sunt în prag de pensionare…
Îndemnul pe care îl adresez elevilor şcolii noastre este să continue frumoasa tradiţie cu curaj şi cu încredere în forţele lor şi în dăruirea profesorilor care îi pot sprijini cu dragoste.
Cuvântul scris şi tipãrit are menirea de a lega generaţiile şi de a ne îmbogãţi viaţa noastrã spiritualã. Prof. Doina Dobrean

CURRICULUM ŞCOLAR:

- Ora de dirigenţie la clasa a VIII-a cu tema: “Consecinţele nocive ale alcoolului, tutunului şi cafelei”
Ora de dirigenţie despre consecinţele nefaste ale consumului de alcool, tutun şi cafea a fost frumoasă, interesantă şi educativă. Eu cred că ne-a ajutat foarte mult pe toţi elevii clasei, acum la vârsta adolescenţei şi a tentaţiilor de tot felul. De ce tinerii încep să fumeze şi să consume alcool şi cafea, ne întrebăm. Unii o fac din curiozitate, iar alţii ca să pară mai maturi, dar sânt situaţii în care copiii deprind aceste lucruri chiar în familiile lor.
În viaţa reală ar trebui să se întâmple la fel ca în sceneta interpretată de colegii mei la ora de dirigenţie: alcoolul şi tutunul să fie nu doar acuzaţi şi judecaţi în instanţă, ci definitiv alungaţi din viaţa noastră. E bine să cunoaştem riscurile pe care ni le asumăm în cazul consumului de alcool, tutun şi cafea.
Eu sunt hotărâtă să nu-i primescniciodată în viaţa mea deoarece iubesc viaţa şi cred că pot fi fericită şi în alt fel. Elena Savu

Mi-a plăcut această oră de dirigenţie şi mai ales faptul că eu am interpretat rolul procurorului în procesul intentat unor droguri care dăunează grav organismului uman. Am rămas convinşi că ele ne fac numai rău şi că ne provoacă diverse boli necruţătoare, unori ireversibile.
Eu aş dori ca să abordăm în mod asemănător şi alte teme precum: invidia, cearta şi bătaia, care ne provoacă multă suferinţă sufletească. Andrei Roşca

În ora de dorigenţie am discutat despre factorii care afectează cel mai mult sănătatea noastră: tutunul, alcoolul şi cafeaua. Am discutat şi despre un caz în care un copil de vârsta noastră, consumând alcool în cantitate mare, a fost privit cu îngăduinţă şi indiferenţă de prietenii lui, parcă curioşi să vadă care va fi dewnodământul. El s-a simţit rău, iar prietenii s-au distrat pe seama lui. Eu, în locul lui, m-aş fi simţit îngrozitor din mai multe motive: Pentru că mi-am dezamăgit părinţii care au încredere în mine, pentru că aceia pe care i-am crezut prieteni nu sunt prieteni adevăraţi, pentru că o perioadă de timp îmi va fi ruşine de mine şi de fapta mea şi pentru că poate o vreme voi fi arătat şi cu degetul şi ocolit.
Pentru a evita aceste situaţii, trebuie să îţi alegi prietenii cu mare grijă, după preocupări şi pasiuni comune. Bianca-Maria Hurubă

Am interpretat în scenetă rolul alcoolului adus pe banca acuzării. Ne-am şi distrat interpretând sceneta, dar am învăţat multe lucruri noi, care ne-au pus pe gânduri, aflând câte victime face anual consumul necumpătat de droguri precum alcoolul, tutunul şi cafeaua. Oana Suciu
Cum distrug tutunul, alcoolul şi cafeaua organismul, cum şi de ce devin unii dependenţi de aceste droguri, cum poate un om să se ajute pe el însuşi prin a stopa consumul de droguri pentru a evita dependenţa de le au fost doar câteva din întrebările la care am căutat şi găsit răspuns în această oră de dirigenţie. Am discutat aprins problema, iar unii dintre colegi şi-au mărturisit cu sinceritate propriile lor experienţe şi felul în care au reuşit, din proprie iniţiativă, să renunţe la consum. Cred că toţi am rămas convinşi că cel mai important lucru este să ne păstrăm propria sănătate şi a celor din jur, evitând consumul de droguri. Aurelian Dragomir

ACTIVITÃŢI ECOLOGICE
- Sã iubim natura!

Începând din anul 1970, când milioane de americani au manifestat în favoarea unui mediu natural mai sănătos, ziua de 22 aprilie este recunoscută pe plan mondial a fi Ziua pământului, ca o expresie comună, ca o dorinţă publică de a construi o societate stabilă.
Multe comunităţi şi grupuri aleg sa organizeze activităţi legate de mediul înconjurător, pe perioada denumită Săptămâna Pământului, adică în săptămâna de dinaintea Zilei Pământului sau chiar în Luna Pământului (toata luna aprilie).
Pe întreg globul, pe data de 22 aprilie, se organizează acţiuni de ecologizare, plantări de copaci, excursii în natură, concursuri cu teme de mediu, activităţi legate de menţinerea unui mediu curat. Toate aceste manifestări au scopul de a educa şi mobiliza oamenii din întreaga lume pentru a proteja mediul înconjurător, de a inspira necesitatea de a acţiona, la nivel personal, comunitar, naţional şi internaţional.
Pentru noi, creştinii ortodocşi şi greco-catolici, sărbătoarea aceasta, a Pământului, premerge sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, sărbătoare cunoscută şi sub numele de Sângeorz, care anunţă începutul verii pastorale. Nişte corespondenţe există, cu certitudine, între Sărbătoarea de Sângeorz şi Ziua pământului. Cele mai multe obiceiuri împământenite în zona noastră etnografică legate de Sângeorz şi de alte sărbători ale Primăverii, ca Paştele şi Armindeni, au fost abandonate în timp, dar importanţa acestor sărbători în spiritualitatea noastră tradiţională ne obligă să amintim câteva dintre practicile şi obiceiurile de odinioară: aşezarea unor ramuri înmugurite, în special de salcie, înfipte în glii înverzite, la intrările în gospodării cu scop protector împotriva forţelor răului, atât la Sângeorz, cât şi la Armindeni, apoi focul purificator aprins în fiecare gospodărie în Joia Mare.
În localitatea noastră, în special la şcoala noastră s-au iniţiat în luna aprilie 2009 mai multe activităţi cu scop educativ, la care au participat mulţi elevi şi multe cadre didactice:
- 10 aprilie 2009: campanie de ecologizare în toată comuna, curăţirea, amenajarea spaţiilor verzi şi a rondurilor din incinta curţii şcolare;
- 22 aprilie, de Ziua Pământului: s-a făcut o plimbare pe biciclete, condusă de prof. Daniela Dobrean;
- 24 aprilie: elevii claselor V-VIII, conduşi de prof. Elena Cotfas, Daniela Dobrean şi Doina Dobrean, au participat la o lecţie în aer liber, în care au învăţat să conştientizeze protejarea florei sălbatice, a plantelor ocrotite prin lege, aşa cum este şi laleaua sălbatică, tot mai rar întâlnită în Poiana Mureşului din comuna noastră.
Trebuie să ne unim în a construi o lume sănătoasă, curată şi diversă pentru generaţiile ce vor urma. Dacă nu avem grijă de viitor, de vieţile urmaşilor noştri, ceea ce avem şi ne bucură azi se vor putea vedea doar în cărţi şi în muzee şi se va învăţa despre ele numai la orele de istorie.
Prof. Doina Dobreanu








STIMAŢI CONSĂTENI!

VĂ RUGĂM SĂ VĂ ALĂTURATI ACŢIUNII DE CURĂŢENIE A LOCALITĂŢII NOASTRE, INIŢIATĂ CU OCAZIA ÎNTÂMPINĂRII SĂRBĂTORILOR DE PRIMĂVARĂ.
CURĂŢENIA ÎNSEAMNĂ SĂNĂTATE!
VREM SĂ TRĂIM ÎNTR-O LOCALITATE CURATĂ, EUROPEANĂ!
VREM SA ASTEPTAM FLORIILE SI PASTELE ÎNTR-O ATMOSFERĂ DE CURĂŢENIE, DRAGOSTE, RESPECT FAŢA DE NOI ÎNŞINE ŞI FAŢĂ DE TOT CEEA CE NE ÎNCONJOARĂ!
FIŢI ALĂTURI DE NOI!
STOP POLUĂRII!
STOP DEŞEURILOR ARUNCATE PRETUTINDENI!

Acesta a fost mesajul pe care elevii şi şi cadrele didactice de la Grupul Şcolar „Miron Cristea”- Subcetate l-au difuzat pretutindeni în localitate, cu ocazia campaniei de curăţenie iniţiată în data de 10 aprilie 2009.

Au fost adunaţi zeci de saci cu murdării, cu deşeri de tot felul, în primul rând din mase plastice. Sperăm ca iniţiativa noastră să-i mobilizeze pe toţi cetăţenii din localitatea noastră.

CONCURSURI ŞCOLARE

- Elevi premiaţi la concursuri, mândria şcolii
OLIMPIADE SCOLARE


Concursul de limba si literatura românã “Ionel Teodoreanu” etapa judeţeanã:
- Locul III: Andreea-Raluca Natea, V, prof. Sofia Cutlac
-Menţiune: Aurelian Dragomir, VIII, prof. Sofia Cutlac

Concursul de limba şi literatura română “Mihai Eminescu”
Etapa judeţeanã:
-Menţiune: Ioana Vaidoş, IX, prof. Crina Gabor

„Micul matematician”, clasele II-IV
- Ana-Alexandra Dobrean, IV (95 puncte), înv. Ileana Todor
-Cosmin Bordea, III (87 puncte), înv. Maria Ţepeluş

+_Poezie, etapa zonalã:
Locul I: Andreea Natea, clasa a V-a
Locul III: Denisa Popa, clasa a VI-a
Menţiune: Bianca Urzicã şi Cristian Cotfas
+_Poezie, etapa judeţeanã:
- Locul III: Andreea Natea, clasa a VI-a

CONCURSUL NAŢIONAL
„Laudã seminţelor, celor de faţã şi-n veci tuturor!”


I.Etapa judeţeană
TRADUCERE ELEVI (în francezã; profesor îndrumãtor: Doina Dobrean):
Premiul I: Raluca Boldi
Premiul II: Andra-Diana Popa şi Andrei Tompea
Premiul III: Ioana Vaidos şi Teodora Mindru
· TRADUCERE ELEVI (în englezã, prof. îndrumãtor: Maria Serban)
Premiul I: Alexandra Cotfas
Premiul II: Gabriel Suciu
ARTE PLASTICE (prof. Îndrumãtori: Zorel Suciu şi Doina Dobrean:
Premiul I: Cosmina Oltean
TRADUCERE PROFESORI (în francezã):
Premiul III: Doiniţa Dobrean
II. Etapa finalã
TRADUCERE ELEVI
Mențiune: Alexandra Cotfas
ARTE PLASTICE:
Menţiune: Cosmina Oltean

OLIMPIADA NAŢIONALÃ A SPORTULUI ŞCOLAR:

FOTBAL - Faza judeţeanã:
Locul II: echipa de fotbal bãieţi clasele V-VIII. Profesori: Ilyes Elemer si Horia Dobrean
SCHI
- Ciprian Dobrean Perghelt: Locul III la Maratonul sãnãtãţii, ediţia XXVII, Harghita-Bãi, locul III la Concursul de schi fond, ediţia XXII, Bucin; locul IV la ştafetã, la Harghita-Bãi şi Bran. Antrenor: Petru Dobrean

ACTIVITÃŢI UMANITARE


- În aşteptarea Paştelui
Eram în perioada premergătoare sărbătorii Paştelui. Fiecare copil aştepta cu nerăbdare această sărbătoare pentru bucuriile pe care ni le oferă, în primul rând vacanţa şi darurile pe care le primim.
La propunerea doamnei educatoare Viorica Urzică, elevi şi cadre didactice de la şcoala noastră am iniţiat activităţi prin care să aducem bucurie copiilor de la şcolile primare din satele aparţinătoare comunei noastre, Călnaci şi Filpea. Mai întâi am pus afişe: „Vine iepuraşul, la Grădiniţa din Călnaci!” şi „Dar din dar se face rai”, prin care am propus colectarea de jucării, hăinuţe, rechizite şi dulciuri pe care să le oferim copiilor de la Grădiniţa din Călnaci, respectiv de la Şcoala din satul Filpea.

„ Am aşteptat cu nerăbdare ziua în care aveam să-i vizităm pe copiii de la Şcoala din Filpea. Am străbătut o parte din drum cu microbuzul şcolii, apoi pe jos, iar pachetele cu daruri le-am dus cu o căruţă. Era o zi foarte frumoasă. Soarele primăvăratic, câmpul înverzit, copacii înmuguriţi ne vesteau renaşterea naturii şi apropierea sărbătorii Învierea Domnului Isus Hristos. Am făcut un mic popas la Biserica din satul Filpea, situată pe culmea unui deal, într-un loc mirific, pentru că părintele paroh Marius Ciubucă l-a transformat într-un colţ de rai. L-am găsit pe părinte în biserică, ne-a aşteptat cu drag, ne-a prezentat lăcaşul de cult, picturile superbe, ne-am rugat împreună şi ne-a binecuvântat.
Copilaşii ne-au aşteptat la şcoală cu bucurie, timizi pentru că nu mai văzuseră niciodată atâţia copii în şcoala lor mică. Am petrecut clipe minunate, de mare satisfacţie împreună cu ei, bucuroşi de gestul nostru şi de încântarea lor, dar şi pentru că ne-am făcut noi prieteni.” (Aurelian Dragomir)

„ Am fost fericiţi că am putut să facem o mare bucurie unor copii care trăiesc la o margine a comunei noastre, în case de multe ori izolate. Ne-am jucat, am alergat, am râs, ne-am împrietenit. Toţi am fost trişti la despărţire, dar noi ne-am promis că vom reveni, chiar de 1 iunie, de ziua copilului.! (Elena Savu)

„Copiii de la şcoala din Filpea ne-au impresionat plăcut. Blânzi, delicaţi, sfioşi, ne-au încântat cu poeziile şi cântecele lor. Ne-au spus că nu mai văzuseră la un loc atâţia copii. Ne-am jucat cu ei vreo două ore, afară, mângâiaţi de soarele blând de primăvară, am făcut multe fotografii. La urma urmelor şi noi suntem tot copii, doar un pic mai mari. A fost o zi superbă pentru toţi.” (Iuliana Cherecheş)
“Vestea ca anul acesta Iepuraşul vine la grãdiniţa din Cãlnaci, amplasatã la câţiva kilometri de centrul comunei - într-un loc frumos, de altfel, cu murmur de izvoare şi freamãt de codru - i-a bucurat pe copii. Au învãţat cu plãcere cântece şi poezii şi au realizat desene frumoase în acuarelã şi colaje cu materiale din naturã. Emoţionaţi peste masurã, piticii de la grãdiniţã nu au putut spune nici mãcar ''mulţumesc'' la primirea darurilor, însã strãlucirea din ochii lor şi tremurul mânuţelor care primeau jucãriile aduse de elevii de la şcoala coordonatoare exprimau suficient trãirile lor.Atmosfera, în care inimi mãrinimoase dãruiau altor inimi bucurie, a devenit una foarte caldã, prietenoasã.
Concluziile? Mai existã bunãtate! Bucuria vine din lucruri mãrunte. Un zâmbet de copil este cel mai frumos lucru de pe pãmânt!”
Educatoare Viorica Urzicã - Cãlnaci

DISCIPLINA ŞCOLARÃ
- Despre violenţa în şcoalã.
Dezbatere cu elevii clasei a XI-a şi a XII-a

Adina Cotfas :
Violenţa în şcoli este un fenomen întâlnit pretutindeni în România. Violenţa verbală dă naştere violenţei fizice. Pentru a rezolva conflictele şcolare trebuie cunoscute motivele declanşării acesteia.
În primul rând contează cei şapte ani de acasă, educaţia primită de la părinţi, mediul în care acesta trăieşte. Anturajul poate fi de asemenea prielnic generării conflictelor dintre elevi. Chiar dacă anumite aspecte de comportament ale membrilor grupului nu le consideră adecvate, acţionează conform regulilor impuse în grup, de teamă de anu fi daţi la o parte. Dorinţa de a ieşi în evidenţă, teribilismul vârstei, nevoie de se face cunoscut sunt factori care îi împing spre violenţă.
Una dintre soluţii pentru reducerea actelor de violenţă este consilierea elevilor de către psihologul din şcoală, în colaborare cu părinţii şi cu profesorii.

Ionela- Doruţa Cosma :
Eu cred că sistemul educaţional ar trebui să intervină prin măsuri de soluţionare a conflictelor şcolare, prin introducerea unor cursuri care să ofere sprijin părinţilor cât şi elevilor- problemă, acei elevi care au dificultăţi în comunicarea cu părinţii sau provin din familii în care predomină climatul conflictual.

Maria Fekete :
Violenţa reprezintă o manifestare, un act de furie care se declanşează atunci când subconştientul nostru nu permite rănirea propriului eu. Sunt martoră zilnic la şcoală la tot felul de răbufniri ale elevilor de tot felul (insulte, porecliri, îmbrânceli, injurii, strigăte), manifestări care astfel perturbă liniştea pauzelor noastre. Eu cred că una dintre cauze este invidia. S-au luat măsuri pentru disciplinarea elevilor şi sper ca acestea să fie eficiente şi să amelioreze situaţia prezentă.

Raluca Boldi :Lipsa de educaţie generează un comportament primar, brutal, lipsit de respect şi conduce la violenţă. Violenţa este prezentă peste tot. Între elevi apar forme specifice de violenţă, începând cu agresivitate verbală şi terminând cu bătăi. Este nevoie de mai multă supraveghere şi de lecţii în care elevii să fie învăţaţi să comunice şi să li se formeze convingeri că violenţa nu rezolvă problemele de nici un fel.

Răzvan Sbanca :
Din punctul meu de vedere violenţa verbală este mai frecvent întâlnită decât cea fizică. Cauzele trebuie căutate în primul rând în exteriorul şcolii, unde elevii îşi cultivă limbajul acesta periferic şi agresiv, apoi şi în interiorul şcolii, ca o manifestare a invidiei.Trebuie să se apeleze urgent la măsuri de prevenţie, de stopare şi apoi de eradicare: consilierea pe care o poate face psihologul şcolii în colaborare cu dirigintele şi cu părinţii, dar şi scăderea notei la purtare în raport cu gravitatea abaterii de la disciplina şcolară.

Cătălin Hârlav :
Sunt destui elevi care se comportă agresiv unii cu ceilalţi, se jignesc, nu mai ascultă de nimeni, probabil nici de părinţi, dacă de profesori nu le pasă. Presupun că unii şcolari sunt influenţaţi şi de situaţia lor familială, asistând la scene de violenţă create de chiar părinţii lor.
Eu cred că violenţa poate fi prevenită dacă s-arinstitui şi respecta câteva reguli de convieţuire atât în fiecare familie cât şi în colectivităţile şcolare: copiii trebuie crescuţi în linişte şi în armonie, cu dragoste, blândeţe şi calm pentru a-i înzestra cu aceste trăsături; în şcoli, copiii care reprezintă un „pericol” pentru colectivele de elevi ale claselor trebuie să primească asistenţă psihologică, să fie ajutaţi să-şi conştientizeze conduita reprobabilă, să-şi limpezească mintea. Ar trebui montate nişte camere de supraveghere pentru a fi reperate toate cazurile de indisciplină; profesorii trebuie să-i ajute pe elevi, să-i înţeleagă şi să-i dojenească părinteşte, cu blândeţe şi cu calm.
Virginia-Alexandra Rîpan :Violenţa, împlicit cea întânită în rândul tinerilor, pare a se amplifica de la un an la altul, dacă urmărim anunţurile zilnice ale programelor de televiziune. Cauzele sunt multiple: de ordin social, educaţional, media…
Părinţii trebuie să supravegheze mai atent timpul liber al copiilor lor, programele de televiziune pe care le vizionează, site-urile de pe internet pe care le vizitează, grupul de prieteni. Foarte multe desene animate au o tentă de violenţă, iar copiii se imaginează adesea eroii unei astfel de poveşti. Dar cei mari, pentru a oferi modele de comportament normal şi civilizat generaţiei tinere, trebuie să-şi supravegheze cu mai multă responsabilitate propriul lor comportament şi limbaj deoarece copiii copiază ceea ce văd şi ceea ce aud. Să nu uităm că viitorul îl prefigurează prezentul.

RELAŢIA ŞCOALÃ – FAMILIE
- Proiectul educaţional “Şcoala şi familia - prieteni buni”

MOTO:
Bucuria de a avea copii să o legăm de datoria de a-i forma ca oameni de valoare!

Grupul Şcolar „Miron Cristea” Subcetate organizează în perioada 11-17 mai 2009 o serie de activităţi în cadrul proiectului educaţional „ Şcoala şi familia - prieteni buni” la care sunt invitaţi să participe părinţii alături de profesorii şi de elevii acestei şcoli. Această manifestare se adresează în primul rând părinţilor în vederea deprinderii unei bune colaborări şcoală-familie.
Obiectivele acestui proiect educaţional sunt: eficentizarea relaţiei familie-şcoală, aducerea la cunoştinţa părinţilor a strategiilor de cunoaştere a copiilor, crearea oportunităţilor ca părinţii să se împrietenească între ei şi să-şi împărtăşească experienţele individuale, stabilirea unei relaţii de încredere şi comunicare între şcoală şi familie pentru a veni în sprijinul dezvoltării morale, sociale şi psihologice a copilului, iniţierea unor acţiuni comune prin contactul direct al grupului de părinţi cu dascălii.
Echipa de proiect formată din: Dobrean Vasile-director, Cutlac Ioan-director adjunct, Dobrean Daniela-profesoară, Vodă Sanda–profesoară, Marc Dorina – psiholog şcolar au propus mai multe tipuri de activităţi cum ar fi activităţi de informare şi consiliere psihologică, activităţi de înfrumuseţare şi curăţare a curţii şcolii, precum şi activităţi distractive.
Astfel părinţii şi profesorii vor avea posibilitatea să participe la o serie de dezbateri şi informări în cadrul întâlnitilor de lucru cu temele: : „Strategii de comunicare asertivă”, „Încrederea în sine şi stilurile parentale”, în care părinţii vor fi informaţi şi consiliaţi de d-na psiholog cu privire la căile de formare a comportamentului dezirabil la copil, stilurile parentale şi comportamentele corespunzătoare ale copiilor, precum şi despre noile strategii de relaţionare cu copiii.
De asemenea vor mai fi o serie de activităţi de curăţare şi înfrumuseţare a şcolii şi a curţii acesteia prin curăţarea şi amenajarea terenului de sport, confecţionarea de băncuţe şi coşuri de gunoi pentru curtea şcolii, plantarea de flori şi împodobirea holurilor cu ghivece de flori etc., activităţi la care vor participa părinţi, profesori şi elevi. Activităţile distractive se vor materializa prin jocuri sportive (fotbal, volei, şah, table, tenis de masă, etc) pentru părinţi şi profesori, jocuri distractive şi concursuri pentru elevi. Săptămâna se va încheia cu „Balul Părinţilor”, care va avea loc duminică şi la care vor participa părinţii şi profesorii.
Acest parteneriat şcoală-părinţi rămâne o acţiune prioritară cu atât mai mult cu cât materializarea acestuia dovedeşte practic că oferă avantaje tuturor părţilor implicate: părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii şi modul lor de manifestare în cadrul grupului, se stabilesc relaţii mai apropiate între părinţi şi profesori, părinţii, cunoscându-se mai bine între ei, pot colabora mai uşor la luarea unor decizii importante în activiatea şcolii.
Sperăm ca noi dascălii să-i putem convinge pe părinţi de necesitatea colaborării strânse între şcoală şi familie. Această colaborare indică direcţia bună pe care trebuie să o ia copilul. Lipsa de colaborare duce la eşec şi, din nefericire, cel care este învins este elevul.
Deci este necesar să să fim împreună cu copilul şi alături de el pentru a realiza o educaţie corespunzătoare.
Prof. Sanda Vodă şi Daniela Dobrean

« Suntem încântaţi de ideea acestui proiect, atât eu cât şi părinţii mei. Sper ca împreună, profesori, părinţi şi elevi, să realizăm lucruri frumoase. Era nevoie de o astfel de iniţiativă pentru a pune la punct, atât cât se poate, baza sportivă a şcolii.» Raul Buzilă

« Scopul acestui proiect este de a stabili o relaţie mai strânsă între şcoală şi familiile elevilor : este minunat să fim împreună părinţi, profesori şi elevi. Este nevoie de iniţiative şi apoi de multe mâini pentru ca munca să dea roade. Sperăm ca la finalul acestei săptămâni şcoala noastră, în special baza sportivă să arate altfel. » Adriana Muscă

ACTIVITÃŢI DISTRACTIVE
- « I Maghi di Oz » la Subcetate

Am aşteptat cu nerăbdare întâlnirea cu Vrăjitorii din oz /I Maghi di Oz. În realitate, ei sunt nişte tineri italieni simpatici, care, în ipostaza de clwni ne-au făcut să uităm de toate micile noastre probleme şi să ne bucurăm împreună , binecuvântaţi de soarele prietenos de primăvară.
După spectacolul pe care l-au prezentat în faţa noastră, Maghi di Oz au oferit cadouri copiilor, apoi au fost invitaţi la Centrul de Plasament din localitatea noastră, copiii de aici bucurându-se de prezenţa lor.
Venirea magilor în şcoala noastră din Subcetate a fost un bun prilej de distracţie şi de a cunoaşte persoane dintr-o ţară despre care am vrea să ştim cât mai multe lucruri. I-am apreciat pe aceşti tineri care îşi petrec timpul liber încercând să aducă bucurie în inimele copiilor, jucându-se ei înşişi de-a clownii. Au fost însoţiţi de sora Rosella, care trăieşte de 15 ani în ţara noastră şi care vorbeşte foarte frumos româneşte.
Îmbrăcaţi caraghios, făcând tot felul de ghiduşii, împlicându-ne şi pe noi, magii ne-au făcut să ne simţim bine şi să ne distrăm. Pentru momentele de bucurie oferite noi i-am răsplătit cu aplauze şi zâmbete. A fost o experienţă interesantă atât pentru noi cât şi pentru ei. Mesajul pe care ei ni l-au transmis este că poţi fi fericit bucurându-te de lucruri simple şi că poţi reuşi ajutat de prieteni adevăraţi şi muncind alături de ei.
Elena Savu, Andrei Roşca, Oana Suciu, Alexandra Ciubucă



CONTINUATORI AI TRADIŢIILOR STRÃBUNE
- Iubim dansurile tradiţionale!


    Suntem în clasa a VIII-a şi de tot atâţia ani am descoperit pasiunea pentru dansurile româneşti din zona noastră. Doamna învăţătoare Ileana Todor a fost aceea care ne-a insuflat această pasiune şi care ne-a cultivat-o şi după terminarea clasei a IV-a. Primii paşi i-am făcut învăţând “Alunelul”. Acum ştim mai multe dansuri precum: ştraierul, învârtita, ţărăneşte, “Floricica”. 
Îmi plac chiuiturile caretrebuie strigate în timpul jocului în ritmul melodiei. Bucuria care se citeşte pe chipul doamnei învăţătoare când ne vede dansând ne face să continuăm, să fim uniţi şi să dăm ceea ce este mai bun din noi. Îmi place foarte mult să dansez mai ales jocurile de pe la noi. Când dansez, uit de toate problemele şi grijile, ceea ce mă face să mă simt bine. Sunt sigură că atâta timp cât vor mai exista dascăli ca învăţătoarea noastră, Ileana Todor, tradiţiile noastre vor dăinui cu siguranţă. Bianca Hurubă, clasa a VIII-a

CÃRŢI NOI
- Sachim Bârsanu, « Pescuitorul de perle », 2009


    Sachim Bârsanu, originar din Ţara Bârsei (Braşov), este pseudonimul liric al lui Achim Săniuţă, cunoscut profesor – inginer la Topliţa, judeţul Harghita. Apariţia postumă a acestui volum de versuri se datorează fiicelor sale, doamna Dr. Doina-Suzana Pop şi doamna Rodica Calinovici, care îl consideră un pios omagiu adus părinţilor lor, înfăptuind astfel dorinţa semnatarului acestor poezii, exprimată în poezia Peste o sută de ani, de a „râde-ntr-o carte prin pagini,/ În amintiri şi-n imagini”. Volumul se deschide cu poezia Prefaţă, în care poetul mărturiseşte intenţia să cânte „un fir de poveste”. Versurile sale ne spun povestea proprie, care devine povestea unei generaţii, a unui neam şi popor, a omului, în general.
Sachim Bârsanu abordează eternele teme lirice: zbaterile eului liric, iubirea, istoria, natura, singurătatea etc., pe care le modelează în sonete, în vers clasic sau modern, dar şi în ritmul şi metrul poeziei populare. 
Citind poeziile lui Sachim Bârsanu, impresia este că acestea sunt izvorâte din preaplinul sufletului său, un spirit incandescent, plenar, solar, „argint viu” (Împlinire), că registrul lor imagistic este în strânsă concordanţă cu mişcări sufleteşti nebănuite. În acest sens, poetul se confesează cu sinceritate astfel: „ Simt energii clocotitoare-n mine” (Eu), „Trunchiul meu e plin de muguri” (Împlinire), „Simt câteodată atâta dor în mine!” (Mizar), „Vreau mustul gliei să-l prefac în roade” (Mustul gliei), „Mi-am mlădiat fiinţa ca s-ajung/ Scânteia minţii să mi-o semăn stih” (Spre semne).
Inspiraţia o găseşte în problematica eului, în istorie, în legendele şi doinele populare, în contemporaneitate, în freamătul misterios al naturii, în mitologie. 
Poeziile lui Sachim Bârsanu comunică o bogăţie de trăiri sufleteşti şi de atitudini: nostalgia copilăriei pierdute „sub Tâmpa” (Copilul), dar şi dorul de cei rămaşi „acasă” (Nu-i colb pe chipul vostru drag), extazul în faţa miracolului naturii (Faptul zilei, Răsăritul, Vară, Toamnă, Iarna, Cadru romantic), sentimentul de comuniune cu pământul personificat, cu universul şi cu stihiile naturii (Fruct), bucuria reîntâlnirii unui vechi şi drag prieten (Scrisori. Lui Radu Cârneci) ca şi cea a regăsirii unei vechi iubiri (Muguri noi). 
Emoţionante sunt poeziile în care poetul îşi elogiază pământul străbun (Stăpânul dac, Inscripţie), neamul (Sămânţa neamului, Hora), limba maternă (Legământ: 
„ Grăire, cea mai dulce-ntre surori/ Cu versul cald şi blând, ca de crăiţă”), dascălii (Dascălul, La marii dascăli), totodată iubirea şi viaţa (Omagiu), dar şi neamul de Dobreni din Subcetate, din care descinde soţia sa, Maria (Pe-un motiv de baladă, Imn Dobrenilor). 
Prin universul liric al poeziilor sale, prin sinceritatea trăirilor şi a expresiei, şi nu numai, îl simţim pe Sachim Bârsanu un demn urmaş al clasicilor literaturii române: George Coşbuc şi Lucian Blaga, Mihai Eminescu şi Tudor Arghezi.
        Prof. Doina Dobreanu

Sonet târziu
Ce suflet trist s-a întrupat în tine
Că te-a cuprins imaginea durută,
Ce suflet trist s-a întrupat în tine,
Salcie, la mal de ape, mută?

Tu ramuri noduroase le desfiri
Deasupra pânzei limpezi, ca o rugă
Şi, clătinându-ţi lujerii subţiri,
Laşi vântului atâta loc de fugă…

Ce suflet trist s-a întrupat în tine,
Din ce meridian, de unde oare,
Când astă-vară te-mbătai de soare

Şi ciripeai cu ramurile pline?
Ce suflet trist s-a întrupat în tine
Salcie, cu ramuri plângătoare?

Ţara
Stăteau bunicul şi-un nepot la soare:
- Bunicule, tu ai avut bunic?
- Avui, pe când eram ca tine, mic;
Acuma moşu-i oale şi ulcioare…

- Dar moşul tău, avu şi dânsul moşi?
- Avu, copile. Moşii lui sunt ŢARA.
Voi azi îi sunteţi, dragă, primăvara
Înmugurită din strămoşii toţi.

Peste o sută de ani
Peste o sută de ani
Nu voi mai rupe frunze şi flori de castani,
Nu voi mai trece pe străzi
Ca ieri şi ca astăzi.

Peste o sută de ani,
Ca bulevardul cu străji de castani,
Voi râde-ntr-o carte, prin pagini,
În amintiri şi imagini.

Peste o sută de ani,
Cu frunze şi flori de castani,
Tristeţile mele de azi
Vor paşte la umbră de brazi,

Cirezile domnului,
Lauda somnului.


CONCURSUL NATIONAL LUCIAN BLAGA“Laudã seminţelor, de fatã şi-n veci tuturor!
Traducere elevi
THE POET
By Lucian Blaga

My friend, let us not speak the useless sound
With which the mortals used to call him.
Today, speaking on everyone’s behalf
He doesn’t have a face or a name- the poet
His life long has it amazed us
Like a song with blurry meaning
Like a strange unfaith.
Long years ago,
The poet, crushing his word, suffered
From all the troubles with masculinity
And he lit down his hardest, his most atrocious pains
To the loneliness mountain that he chose.
When at a sign
The blue sky has crashed
And the time’s minutes were passing by
Like edges through all humans,
Those years, the poet wanted to forget about his fellows and hearth
In the years of terrible fogs
When the mortals, with their saint humankind and flesh
Have destroyed themselves numberless
And life, how it vanished
If only it were enough
For the soul to embody itself on earth
The poet, with his deleted and lost name, took himself away
To the mountain’s protection,
Making himself a friend of the high stone summits
And not enough, still, he held himself around the destiny
Flanked by white and black solstices
The grand and lonely destiny.
He wasn’t killed by the harsh worry in the valley, nor was he killed by the thought
That God has stolen himself the power of incarnation
He wasn’t also crashed by the far away thunder
Nor was he crashed by tenebrous thoughts
And it also didn’t change him into ash
The lightning that has been for a moment
His guest on the doorstep.
He always used to promise himself
And his pace was an oath.
Allow me, my friend, to remind you that the Poet
Died long after that
Long after that, killed
By a thorn wet in the blue sky
Like by a bee needle of fire
The poet died killed by a rose on earth
By a thorn wet into
The simple blue, the simple light.
From now on, behind some bent bushes
All the nightingales shut up
Amazed by all happened.
The time nightingales from our rare gardens,
Have shut up into the light that appears uselessly
And without signs, from then now.
And they don’t know anything on this Earth
That could advice them to sing again
Poezie tradusă de Alexandra Cotfas - premiul I la faza judeţeană a concursului "Laudă seminţelor..." şi mentiune la faza natională

Colectivul de redacţie:
Adina Cotfas, Doruţa Cosma, Maria Fekete, Raluca Boldi, Cătălin Hârlav, Virginia Rîpan, Răzvan Sbanca, Andrei Roşca, Elena Savu, Bianca Hurubă, Aurelian Dragomir, Oana Suciu, prof. Sanda Vodă, prof. Daniela Dobrean, prof. Maria Şerban, educ. Viorica Urzică

Profesor coordonator şi tehnoredactor Doina Dobreanu

duminică, 19 aprilie 2009

Concursuri, Jour de la Francophonie, prietenie - Lyceum, nr.1 (49), martie 2009, anul XIII

Despre prietenie.Sunt colegii mei de clasă prietenii mei?

Nu pot să-mi imaginez viaţa fără de prieteni. Ei sunt foarte importanţi pentru fiecare dintre noi. Avem nevoie de ei pentru a le împărtăşi bucuriile şi supărările noastre. Este bine să ştim lucrul acesta şi să învăţăm din timp să îi apreciem şi să-i ţinem aproape de noi.
Pentru mine, prietenul meu înseamnă foarte mult. De fiecare dată când am avut nevoie de el, mi-a fost alături. Este o persoană sinceră care nu ar putea să mă mintă niciodată, indiferent de situaţie, cred eu. Mi-a dovedit de nenumărate ori că nu este un prieten fals şi de aceea a reuşit să-mi câştige încrederea. Am învăţat să ne distrăm, să învăţăm unul de la celălalt, să ne plângem unul altuia atunci când ne este greu şi, cel mai important lucru, să ne respectăm. De când suntem prieteni, am înţeles că fără respect şi fără îngăduinţă nu poţi avea un prieten adevărat.
Îmi doresc foarte mult ca prietenia noastră să dureze toată viaţa. Sergiu Roşca (VII)

Prietena mea cea mai bună este Elena. Ea este în clasa a VIII-a. Ne-am cunoscut în urmă cu doi ani, cu ocazia unei activităţi distractive, la şcoală. De atunci ne căutăm mereu şi petrecem mult timp împreună: ne facem temele, ne jucăm, ne plimbăm. Este timidă, sensibilă, cu mult bun simţ şi are o fire optimistă şi veselă. Când sunt tristă, ea îmi aduce zâmbetul pe buze.
Este foarte bine să ai o prietenă bună! Nu ştiu cum ar fi dacă ar trebui să ne despărţim pentru că ţinem foarte mult una la cealaltă. Valerica Ciubucă (VII)

Este bine atunci când poţi găsi o fiinţă pregătită căreia să-i încredinţezi în linişte şi siguranţă toate tainele tale, care să fie mai îngăduitoare cu tine decât tu însuţi. Fiecare dintre noi trebuie să-şi dea seama că o prietenie trainică şi frumoasă nu se poate întemeia decât pe încredere reciprocă, iar prietenul ales trebuie să fie vrednic de acest nume.
Sunt numeroase cazurile în care persoana considerată prieten ascunde sub înşelătoarea mască a prieteniei cu totul altceva decât sinceritate, iubire şi respect. Nu este greu să-i recunoşti pe adevăraţii prieteni, sinceri şi devotaţi. Elena Ciubucă (VII)

Dintre colegii mei de clasă, pe unii îi pot considera cu adevărat prietenii mei. Şi asta pentru că sunt devotaţi, te poţi bizui pe ajutorul şi pe vorbele lor. Prietenia este cel mai frumos lucru pe care îl poţi avea. Nimic în toată lumea nu valorează cât valorează o prietenie adevărată. Un prieten adevărat înseamnă un umăr pe care poţi să plângi, să-ţi găseşti alinarea; un prieten adevărat este cel căruia poţi să-i spui tot ceea ce te supără, să-i ceri un sfat, o mână de ajutor. Dar prea pe puţini dintre colegii mei de clasă îi pot considera prieteni adevăraţi. Cu ceilalţi, - invidioşi, chiar răutăcioşi, certăreţi, arţăgoşi, bătăuşi, darnici cu injurii şi bobârnace - nu am curajul să leg prietenii, dar îi tratez cu îngăduinţă. Rămânem doar colegi. Andreea Ciubucă (VII)

Colegii de clasă sunt copiii cu care ne petrecem toate zilele din timpul anului şcolar, de câţiva ani. Ne cunoaştem deja foarte bine. Ar fi păcat, fiind atâta timp împreună, să nu ne înţelegem bine, să nu fim uniţi şi să fim invidioşi unii pe alţii, răutăcioşi şi intoleranţi. Invidia pentru note şi mândria de sine, aerele de superioritate, dar şi vorbele urâte, jignitoare, spuse la întâmplare, care provoacă certuri şi bătăi, ar fi principalele cauze care pot contribui la destrămarea unui colectiv de elevi. Ar fi ideal să fim cu toţii prieteni! Asta presupune să gândim mai mult înainte de a lua o atitudine, să fim mai îngăduitori şi mai înţelegători unii faţă de alţii, mai puţin batjocuritori, să ne vorbim cuviincios, să ne ajutăm şi să ne respectăm mai mult. Respectând pe alţii, ne respectăm pe noi înşine. Raul Buzilă şi Cosmin Urzică (VII)

Noi vedem prietenia, care să unească o clasă de elevi, ca pe un lucru greu de realizat, dar nu imposibil. Este nevoie de timp, de răbdare, de curaj, de voinţă, de iubire pentru a construi o prietenie adevărată, trainică. Ne putem imagina că pentru a o obţine trebuie să urcăm o scară, dar, din păcate, nu toţi pot să-i urce până la capăt toate treptele, fiecare treaptă urcată însemnând un examen trecut: al comporării frumoase şi politicoase, al folosirii unui limbaj decent şi cuviincios, al respectului faţă de tine şi cei din jur, al renunţării la îngâmfare şi invidie, al modestiei, al întrajutorării, al îngăduinţei etc.
Prietenia este ceva frumos şi delicat. Am putea-o compara cu o floare care trebuie udată şi îngrijită cu dragoste, cu responsabilitate şi cu sacrificii în fiecare zi. Adriana Muscă şi Elena Ciubucă (VII)

Din caietele de compuneri ale elevilor clasei a IV-a
Întâlnire cu Lizuca

Într-o zi cu cer albastru şi limpede ca apa mării, am mers în pădure. Aici am întâlnit-o pe Lizuca, o fetiţă frumoasă, şi pe câinele său, Patrocle. Erau veseli amândoi: ea culegea flori, iar căţelul alerga după fluturi. Lizuca a fost bucuroasă că ne-am întâlnit. Am făcut cunoştinţă şi am hotărât să ne jucăm împreună de-a v-aţi ascunselea .
Timpul a trecut repede. Se apropia seara şi trebuia să mă întorc acasă. Am întrebat-o unde locuieşte. Ea îmi povesti toate necazurile ei. Apoi ne-am luat la revedere şi ne-am despărţit cu speranţa că ne vom mai întâlni.
Am petrecut clipe minunate alături de noii mei prieteni! Mădălina Cotfas

Fiind o zi frumoasă de primăvară, m-am dus în dumbravă să culeg nişte flori. Acolo am întâlnit-o pe Lizuca şi pe Patrocle, câinele ei.
Lizuca era o fetiţă simpatică, voioasă şi prietenoasă. Lizuca mi-a povestit despre dumbravă ca despre un loc magic, în care a întâlnit multe personaje din poveşti.
Împreună am călătorit din poveste în poveste şi am întâlnit personaje pe care le cunoşteam amândouă. Am întânit-o pe fetiţa care, tecând pe sub curcubeu, a devenit zână. Am întâlnit-o pe Dorothea şi pe prietenii săi care mergeau să-l caute pe vrăjitorul din Oz. Şi am văzut-o şi pe Degeţica zburând pe spatele rândunicii!
După această minunată călătorie pe care am făcut-o împreună, în lumea poveştilor, am rămas prietene. Mi-am dat seama că aceste personajele din poveşti vor rămâne mereu în mintea mea pentru că ele sunt cele care ne poartă pe aripile imaginaţiei. Mădălina Ţepeluş

Prietenul meu, Nică

Odată, mergând pe câmp, ce să vezi? L-am întâlnit pe Nică. L-am recunoscut imediat. Era copilui lui Ştefan a Petrei din Humuleşti... Stând de vorbă cu el, m-am trezit pe tărâmul poveştilor lui Ion Creangă. Acolo am întâlnit pe Păcală, capra cu trei iezi, pe Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Cocoşul cu punguţa cu doi bani…
- Îţi mulţumesc, Nică, pentru această călătorie minunată,
i-am spus la despărţire.
- Nu ai pentru ce să-mi mulţumeşti. Aşa fac cu toţi copiii cu care mă întâlnesc. Nimic nu este mai frumos pentru un copil, cred eu, decât să hoinărească o vreme prin lumea poveştilor.
Aşa mi-am dat eu seama cine este personajul meu preferat. Vlad Tompea

Bucuriile iernii

Iarna tocmai a trecut, dar bucuriile pe care le trăim în acest anotimp, începând cu căderea primilor fulgi de zăpadă, nu se uită uşor.
Iarna desenează flori minunate pe geamurile caselor noastre. Iarna ne vesteşte, prin clinchete sfioase de zurgălăi, sărbătorile de iarnă şi sosirea lui Moş Crăciun cu darurile mult visate. Zăpada pufoasă, care acoperă totul ca o mantie argintie şi strălucitiare, ne pofteşte pe derdeluş cu săniile şi pe pârtie cu schiurile. Gerul care ne îmbujorează obrajii este cel care transformă apa în patinoar. Alunecând cu patinele pe luciul gheţei pătrundem într-o lume de poveste, minunată.
Ador iarna pentru bucuriile pe care ni le oferă. Ana-Alexandra Dobrean

Gânduri la sfârşit de gimnaziu

Aflându-ne la sfârşitul clasei a VIII-a, mă gândesc cu regret că se apropie vremea despărţirii, deoarece este cu neputinţă să rămânem aceiaşi colegi în continuare. Suntem un colectiv unit, ne înţelegem bine şi aş dori ca noii noştri colegi să se acomodeze cât mai repede în nucleul de elevi care va constitui viitoarea clasă a IX-a de liceu. Sergiu Zămonea

Alături de colegii mei mă simt ca într-o poveste, cu voie bună, râsete, glume, dar povestea anilor de gimnaziu este acum la sfârşit. Eu cred că toţi vom ajunge la liceu, chiar dacă nu în aceeaşi clasă. Mie îmi place muzica populară şi aş vrea să ajung la un liceu de muzică…Iuliana Cherecheş

Mă bucur că am aşa colegi minunaţi. Aş vrea să rămânem împreună în continuare, ceea ce nu cred că va fi posibil. Gianina Urzică

Aş dori să continui şcoala într-o clasă de liceu pentru că numai aşa voi putea deveni ceea ce îmi doresc: profesoară de sport. Liliana Platon
Ne aşteaptă o mare schimbare. Îmi pare nespus de rău că în curând clasa noastră se va risipi. Sperăm să ne înţelegem bine şi cu noii noştri colegi şi ca împreună să ne facem anii de liceu la fel de frumoşi ca cei de gimnaziu. Adina Cotfas şi Alexandra Ciubucă

Eu aş dori să ajung mecanic de locomotivă, dar pentru asta este nevoie să intru la liceu şi să îl termin cu bine. Bogdan Cotfas
Sunt puţin emoţionată şi asta din cauză că decizia mea încă nu este cea finală. Oscilez între a rămâne aici, cu colegii mei, şi a merge la un liceu de artă. Mă întristează ideea de a mă despărţi de colegii mei de clasă. Chiar dacă uneori ne-am certat, am învăţat să ne respectăm unii pe alţii, aşa diferiţi cum suntem. Oricare va fi hotărârea mea, eu doresc să rămânem prieteni. Bianca Hurubă
Gândul meu este, în faţa necunoscutei din calea noastră, de a rămâne în acest liceu, pentru că viitoarea clasă a IX-a are un profil bun, matematică-informatică, şi profesori deosebiţi.
Am emoţii când mă gândesc că voi intra într-o familie nouă, cea a liceenilor. Sper să fim primiţi cu drag de cei care fac deja parte din ea. Noii mei colegi de clasă sper să fie la fel de amuzanţi şi carismatici ca noi ceilalţi şi să se integreze repede şi cu succes în familia noastră, care se va numi la anul clasa a IX-a.
O să mă străduiesc cât pot de mult ca să fiu la fel ca până acum: ambiţioasă şi dedicată aproape în totalitate muncii mele de elev. Elena Savu

Eu vreau să urmez Academia Militară, dar pentru a realiza acest lucru trebuie să muncesc foarte mult. Când visul meu se va împlini, voi fi cel mai fericit. Mă gândesc la anii frumoşi ai copilăriei, care au trecut, cu regret.
Am cei mai buni părinţi, prieteni şi profesori şi le mulţumesc pentru tot ceea ce m-au învăţat bun. Sper să-mi fie alături şi în continuare. Andrei Roşca

Jour de la Francophonie 2009

«Diversité culturelle dans l’espace francophone »
Atelier de traduction


Le poète roumain Lucian Blaga (1895-1961) traduits par nos lycéens en français. On participera avec les meilleures traductions à l’édition 2009 du concours national « Lucian Blaga - Eloge aux semences présentes et de toujours ! ». Prof. Doina Dobreanu

Vară în jurul cetăţii, de Lucian Blaga/L’été autour de la cité
Une douce chaleur, à la campagne,
me poursuit constamment.
Des chaumes je les cours, des repos m’accueillent
au fumée de brûlure. Sur l’humide lopin de terre
des papillons blancs étendent leurs trompes – ressort d’horloge.

Comme les filles, grandies vite pendant la nuit,
ne savant pas encore
qu’elles l’ont (ça arrive souvent),
les tiges vertes de maïs, ailleurs,
montrent aux aisselles leurs cheveux brillants.

« Ne dépasse pas mon horizon », me dit l’Eté
« un pas en plus, c’est trop ! ».
Un pas encore je l’affronte ! Et je me vois
obligé m’asseoir sur un talus. Etendu au dos,
je me contente d’écouter la voix de ce que je vois.

Je m’ouvre vers le ciel
D’ici et jusque loin.
Une toute autre pensée me contourne.
Un vent qui ne lit pas, lui seulement,
il me feuille vraiment
comme un bouquin.
Teodora Mîndru - XI

Vară, de Lucian Blaga /L’été
A l’horizon – au loin - des sourds éclairs
Palpitent de temps en temps
Comme de longs pieds d’araignée – détachés
Du corps qui les avait portés.

Chaleur brûlante.

La terre entière est champ de blé
Et chant de sauterelle.

Au grand soleil, les grains gardés au sein par les épis
Sont comme des nourrissons tétant.
Paresseux, le temps allonge ses instants
Et, entre coquelicots, il s’assoupit.
A son oreille, la cigale lui fait cri- cri.
Andrei Tompea- XI


Din copilăria mea, de Lucian Blaga / De mon enfance

Avec mes amis, je gardais les oies en aunaies.
L’un après l’autre, des oisons, aux pensées dorées, venaient
me prendre amicalement au bec
le lobe de l’oreille
et les vieux peupliers tremblaient en éveil.

En état de torpeur, je regardais
en fermant à demi mes paupières
comme les bœufs bougeaient
parmi des caille-lait jaune
au dessous des saules,
je m’étonnais qu’ils ne voient pas
du bout de leurs cornes comme un colimaçon
Et les bœufs ruminaient leur chaleur sans façon.

Au dos sur l’herbe me jetant,
les yeux vers la voûte bleu,
je m’imaginais étendu sur le ciel
légèrement
m’accoudant.

Je me rappelle encore :
Dans un champ ensemencé du chanvre
un épouvantail bariolé
s’appuyait d’un long pieu,
pour que les vents le caresse mieux.
Un nid de moineau dans son chapeau,
ses boucles d’oreille - grappe de rages !
De lui, tous les enfants riaient
- Quel dommage ! –
moi, j’en éprouvais de la pitié,
car je l’aimais.

J’étais petit alors
mais je pensais: c’est quelqu’un de près
et je l’aimais.
Et un martyre je me sentais
. Andra-Denisa Popa - X

Scoica, de Lucian Blaga/ La coquille
Je regarde en moi, hardi et souriant
et mon cœur
je le prends dans ma main. En tremblant
je serre ce trésor à l’oreille en l’écoutant.

Il me semble
que j’ai dans mes mains une coquille,
dans laquelle,
longuement et mystérieusement,
le murmure des mers inconnus se fait entendre.

Oh, arriverai-je une fois,
arriverai-je alors au bord
de ce mer lointain
que je le sens
quoique invisible pour moi ?
Ioana Vaidoş- IX

Lacrimile, de Lucian Blaga/ Les larmes
Quand le premier homme,
expulsé du nid de l’éternité,
traversait, éberlué et pensif, les bois ou les champs,
torturé par l’horizon, les nuages et la lumière,
qui le sermonnaient - et de toute fleur
le paradis le perçait d’un souvenir –
alors cet exilé ne savait pas pleurer.
Une fois, exténué par le bleu d’azur
du printemps,
âme d’enfant, le premier homme
tomba la face vers la terre, en poussière.
« Seigneur, reprend ma vue
ou, si tu peux, voile mes yeux, mes paupières
pour ne pas voir
ni fleurs, ni ciel, ni nuages et ni les sourires d’Eve
car, vois-tu, j’ai mal de leur lumière ».
Alors, le Miséricordieux, dans un instant de compassion
lui donna – les larmes.
Raluca Boldi - XII

Rezultate obţinute de elevii noştri
la concursurile şcolare

1. Concursul de limba şi literatura română :

1.1.Faza zonală (Topliţa):
- Locul I: Aurelian Dragomir (VIII)
- Locul II: Andreea Natea (V)
- Menţiuni: Denisa- Teodora Popa (VI)
Bianca Urzică (VI)
Raul Buzilă (VII)
Bianca Hurubă (VIII)
1.2.Faza judeţeană (Miercurea-Ciuc):
- Menţiuni: Denisa-Teodora Popa (VI)
Bianca Urzică (VI)
Mulţumiri domnilor profesori Sofia şi Ioan Cutlac.

2. Olimpiada de matematică:

2.1.Faza zonală Topliţa, 26 ian. 2009):
- Locul I: Denisa-Teodora Popa (VI)
Andra- Diana Popa (X)
Claudiu Ilisan (XI)
- Locul II: Ioana Vaidoş (IX)
- Locul III: Andreea Cotfas (VI)
2.2 Faza judeţeană (Miercurea Ciuc, 7 martie 2009):
Elevii participanţi au obţinut menţiuni.
Mulţumiri domnilor profesori Ionela şi Cristian Popa.

3. Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar:

3.1.Faza zonală:
- Locul I: Fotbal băieţi clasele I-IV, nivel rural
Fotbal băieţi clasele V-VIII, nivel rural
3.2.Faza judeţeană:
- Locul II: Volei fete clasele V-VIII, nivel rural şi urban
- Mulţumiri domnilor profesori Elemer Ilyes şi Horea Dobrean.

Pasiunea noastră, fotbalul

Echpa de fotbal a şcolii generale s-a calificat pentru faza judeţeană!
Am plecat într-o dimineaţă răcoroasă, împreună cu domnul profesor Horea Dobrean, la Topliţa, unde urma să aibă loc meciurile de fotbal din cadrul campionatului, faza zonală. Visam toţi să fim învingători, dar emoţiile ne copleşeau.
Primul meci l-am jucat cu elevii din Bilbor. L-am câştigat cu 4 - 1, ceea ce a hotărât calificarea noastră pentru finală. Emoţiile de la început s-au transformat în entuziasm. Înainte de meci a venit şi Domnul Director să ne încurajeze. Meciul final, cu elevii din Corbu, a început foarte bine. La pauză conduceam cu 3-0: Domnul profesor ne-a spus că meciul nu este încă câştigat, să fim foarte atenţi şi să ne menţinem rezultatul. Cu 4 minute înainte de sfârşitul meciului scorul devenise 3-2. De pe margine auzeam cuvintele de încurajare ale profesorului: „numai cu calm şi o să câştigaţi!”. Ne-am concentrat şi am câştigat. Domnul profesor ne-a felicitat şi ne-a spus că i-am făcut o bucurie imensă.
Cu toţii eram fericiţi. Am făcut poze cu echipa şi cu domnul profesor, apoi am primit diploma. Aşteptăm cu nerăbdare data de 28 martie când va avea loc faza judeţeană a campionatului.
Petrişor Bot, Iulian Cotfas, Gabriel Moldovan

CUTIA SURPRIZELOR

Una din strategiile de învăţare în învăţământul preşcolar este metoda proiectelor de cercetare, o metodă apropiată de universul copiilor.
Noul curriculum al învăţământului preşcolar impune folosirea cât mai des a acestei metode, respectiv între 5 şi 7 proiecte de cercetare într-un an şcolar.
Unul din proiectele pe care le-am desfăşurat cu copiii de la Gădiniţa din Călnaci a fost CUTIA SURPRIZELOR, proiect focalizat pe meserii.
In fiecare zi, la întâlnirea de dimineaţa, copiii au găsit în cutia numită « cutia surprizelor » câte un lucru nou, care constituia punctul de plecare pentru tema zilei.
Într-una din zile, în cutie au găsit o pâine. Întrebările au venit imediat, copiii dorind să afle cât mai multe lucruri despre pâine : la ce este folosită, din ce este făcută, unde creşte grâul, cum se face făina, cum se pregăteşte…
Am pornit, aşadar, în lungul drum al coacerii unei pâini. Colaborarea cu parinţii a fost deosebită, ajutându-ne să parcurgem împreună acest drum : să frământăm făina cu apă caldă şi cu sare, apoi să coacem pâinea în cuptorul tradiţional al unei vecine. Era o noutate pentru micuţi, dar bucuria descoperirii a fost mare.
Cât timp a dospit pâinea, le-am citit copiilor o poveste : « Petrică şi pâinea ».
Fiecare dintre copii a primit puţin aluat pentru a-şi modela propria paine. Niciodată nu i-am văzut pe copii mai mândri şi mai încântaţi decât în momentul în care au mâncat din painea făcută de ei şi mai ales atunci când ceilalţi au apreciat-o ca fiind foarte gustoasă.
Acest luru i-a facut să se simtă mult mai responsabili şi mai încrezători în ei. Eu cred că această activitate a atins scopul propus de metoda proiectului de cercetare.
Educatoare Viorica Urzică, Grădiniţa Călnaci

Colectivul de redacţie:

Adriana Muscă, Raul Buzilă, Andreea Ciubucă, Valerica Ciubucă, Elena Ciubucă, Cosmin Urzică, Sergiu Roşca, Teodora Mîndru, Tompea, Andra Popa, Ioana Vaidoş, Raluca Boldi, Ana-Alexandra Dobrean,. Mădălina Ţepeluş, Vlad Tompea, Mădălina Cotfas, Gabriel Moldovan, Iulian Cotfas, Petrişor Bot, Bianca Hurubă, Andrei Roşca, Sergiu Zămonea, Elena Savu, Gianina Urzică, Iuliana Cherecheş, Adina Cotfas, Alexandra Ciubucă, Ed. Viorica Urzică
Profesor coordonator şi tehnoredactor: prof. Doina Dobreanu

joi, 11 decembrie 2008

1 DECEMBRIE 2008 - CUNOAȘTERE ȘI AUTOCUNOAȘTERE - NUME NOI DE STRĂZI ÎN SUBCETATE

Lyceum, 48 (decembrie 2008)

1 DECEMBRIE 2008:
90 de ani de la MAREA UNIRE

O zi rece de iarnă timpurie, ca toate celelalte, dar deosebită prin încărcătura emoţională a momentelor trăite. Ne-am propus să sărbătorim în acest an într-un mod aparte Ziua Naţională a României, respectiv aniversarea a 90 de ani de la Marea Unire a românilor.
Manifestarea a avut loc în sala de sport, unde ne-am adunat elevi, profesori, învăţători şi părinţi. Chiar dacă de-a lungul anilor s-au dat uitării multe din tradiţiile româneşti, cu această ocazie ne-am propus să ne amintim de costumele noastre tradiţionale şi de jocurile populare româneşti. Am realizat un spectacol deosebit pentru localitatea noastră: grupaţi pe clase, am venit în faţa spectatorilor cu cântece populare specifice tuturor zonelor etnografice ale ţării. Încercând în acelaşi timp paşii de dans popular, respectând ritmul melodiilor, s-au remarcat în deosebi elevii claselor a II-a, a III-a şi a VII-a.
Am simţit cu adevărat mândria că suntem români. Trăim într-o ţară frumoasă pe care trebuie să o iubim şi să o apreciem. Colegii mei sunt de aceeaşi părere. Iată în câteva cuvinte starea lor de spirit:

„La noi în şcoală sărbătorim în fiecare an Ziua Naţională a României, la 1 Decembrie. Mulţumim doamnelor învăţătoare şi profesoare care ne-au ajutat să realizăm spectacolul de 1 Decembrie şi în acest an; le mulţumim şi pentru bucuria pe care am trăit-o în aceste momente.”
(Bogdan Cotfas)
„Manifestarea noastră prilejuită de această măreaţă aniversare naţională a fost, cred eu, una inedită. Mi-a plăcut şi m-a emoţionat mult şi aş vrea ca în fiecare an să se întâmple la fel.”
(Sergiu Zămonea)
„M-a impresionat bucuria părinţilor pentru copiii lor, îmbrăcaţi în frumoasele costume româneşti, văzându-i cântând şi dansând în ritmul jocurilor populare”.
(Ana Coznean)
„Am ascultat şi am cântat cântece frumoase, emoţionante, care ne umezeau ochii de bucurie şi mândrie că suntem români.”
(Alexandra Ciubucă)
„Am aşteptat cu nerăbdare ziua aceasta, ca să cântăm şi să dansăm împreună, curioşi, în acelaşi timp, cu ce şi cum se prezintă fiecare clasă. A fost incredibil de frumos!”
(Ioana Mantu)
„Entuziasmul nostru, al elevilor implicaţi în acest spectacol, era întreţinut de bucuria şi aplauzele spectatorilor. Simţeam că suntem priviţi cu mare drag şi cu simpatie.”
(Liliana Platon)
„Atmosfera sărbătorească din sala de sport a fost copleşitor de emoţionantă. Mi s-a părut că însuşi domnul Director al şcolii era foarte emoţionat. Am simţit pe deplin bucuria şi mândria că sunt româncă.”
(Oana Suciu)
„Îmbrăcată în costumul naţional al bunicii, m-am integrat repede în atmosfera sărbătorească pe care nu mi-aş fi putut-o imagina în ajun. Cântecele noastre populare, din diferitele zone ale României, ne picurau în suflete linişte, dragoste pentru tradiţiile noastre şi sentimentul de mândrie că toate acestea ne reprezintă pe noi românii.”
(Iuliana Cherecheş)
„Ne bucurăm că, în această zi de mare sărbătoare a României, noi - elevi, învăţători, profesori şi părinţi - , animaţi de iubire faţă de ţară, am reuşit să creăm împreună o atmosferă plăcută, deconectantă şi deosebită. Şcoala noastă a fost cu adevărat în sărbătoare.”
(Elena Savu)
„Pentru mine ziua aceasta a fost una specială: Cel mai frumos moment a fost cel din final, atunci când toţi cei prezenţi ne-am prins de mâini, am format o horă şi am cântat Hai să-ntindem hora mare!”
(Bianca Hurubă)
„După bucuria şi veselia noastră manifestate prin cântece, jocuri şi poezii la şcoală, am mers la biserică cu flori, pentru o rugăciune şi un moment de reculegere în faţa monumentelor eroilor din localitatea noastră căzuţi în cele două războaie mondiale” (Andreea Mîndru)
A consemnat Andrei Roşca

DIN CAIETELE ELEVILOR

Laissons l’imagination libre !

Lucien et Zayane, deux adolescents, sont les personnages de l’écrivain français Le Clésio. Lui, un jeune de 17 ans, il travaille dans une boulangerie, elle est lycéenne. Lucien tombe amoureux de cette jeune fille, mais il hésite de lui parler à cause de sa timidité. Il écrit à Zayane tous les jours une lettre qu’il glisse dans sa boîte aux lettres. Pourrait-on imaginer ce qu’il écrit à Zayane ? Les élèves de la dixième l’essayent.

Mademoiselle Zayane,
Je t’ai observée ce matin quand tu étais en train de passer devant la boulangerie où je travaille. Tu te dépêchais pour arriver à l’école. J’ai été touché par ta beauté et tes gestes qui animent l’environnement. Tu as l’air de venir d’une autre planète… Je voudrais entrer dans ton univers, je voudrais t’accompagner à l’école, pour passer plus de temps avec toi. Je voudrais te parler chaque jour en te voyant, mais je ne sais pourquoi, je n’ai pas assez de courage pour te dire quelque chose.
Je serrais très heureux si on devenait des amis, et toi ?
Amicalement, Lucien (Andra Popa)

Chère mademoiselle Zayane,Les yeux en larmes je m’assieds devant une feuille blanche de papier pour vous écrire de nouveau. Je me souviens vos yeux bleu cristal qui me rendent heureux en les voyant. Je vous ai vue aujourd’hui et je me suis senti être près de vous, même si j’étais derrière une fenêtre de notre boulangerie. Vous êtes chaque fois comme un rayon de soleil pour moi. C’est ce que je voulais vous dire aujourd’hui.
Je vais vous écrire demain. Amitiés, Lucien (Ana Rusu)

Mademoiselle Zayane,Ça fait longtemps que je ne t’ai plus écrit. J’espère avoir un jour le courage de te parler.
Tu as l’air de venir d’une autre planète où d’un pays lointain.
Je voudrais connaître ton univers de vie, tes passions, tes amis, tes loisirs, ce que tu aimes et ce que tu n’aimes pas, le tout.
Moi, j’aime la poésie. Je viens de lire une poésie qui nous parle de l’amour, une poésie écrite par le poète roumain Mihai Eminescu, Le lac. Je t’écris deux strophes de cette poésie :
« Le lac bleu des bois énormes /En nénuphars jaunes abonde.
Il ébranche une barque /Au frisson des blanches rondes.
Moi, je passe le long des berges/ En écoutant, en attendant
Qu’Elle du roseaux paraisse/ Et dans mes bras se laisse. »
Toi, Zayane, tu aimes la poésie ?... Amitiés, Lucien (Tiberiu Cotfas)

Mademoiselle Zayane,
Je t’ai aperçu par la fenêtre de la boulangerie…Tu étais heureuse. Je voudrais être à côté de toi et je voudrais aller moi aussi à l’école pour passer plus de temps avec toi. Tu as l’air de venir d’un autre monde. Je voudrais te parler chaque foi que je te vois, mais… Maintenant je te dis à cœur ouvert que je n’ose pas. Peut-être un jour j’aurai ce courage. Amicalement, Lucien (Cosmina Oltean)

Chère Zayane,
Aujourd’hui je veux te dire que tu es une jeune fille très belle, la plus belle du monde entier. Je suis tombé amoureux de toi dès le premier instant que je t’ai vue. Ça a été le matin où tu es entrée dans la boulangerie où je travaille pour acheter un croissant. Je ne crois pas qu’il soit possible être une autre fille comme toi et je reste enchantée par ta beauté. Je n’ai pas le courage de te parler parce que je suis un peu timide. J’espère que tu me trouves sympathique, que tu pourras accepter mon amitié et qu’on deviendra de bons amis. On ne se connaît pas depuis longtemps, mais je crois qu’on a des passions pareilles, des traits communs. Je voudrais savoir ton opinion sur moi. A demain, Lucien (Cristina Ciubuca)

Prima zăpadă
Era o zi târzie de noiembrie. Fusesem nevoit să înnoptez la bunica mea. Nu puteam înţelege de ce bunica prefera să trăiască în singurătate, în căsuţa ei retrasă, la marginea satului.
Dimineaţa, când am tras perdelele, am zărit pe geam felurite flori de gheaţă. Părea fereastra unui palat de cleştar din poveste. Mi se părea că visez. Am şters cu palma caldă geamul pentru a vedea afară. Cu o suflare puternică, crăiasa zăpezii acoperise pământul cu mantaua-i imaculată, strălucitoare. Iarna venise la fereastra mea! Steluţe argintii continuau să danseze în boarea dimineţii şi se lăsau uşor pe pământ, peste covorul moale de mărgăritare.
Deschid fereastra. Aerul proaspăt invadează încăperea. În depărtare, spre apus, munţii, care erau una cu norii, par nişte uriaşi. În partea opusă, soarele ne zâmbeşte printre nori şi ne îndeamnă să ieşim afară spre a ne bucura din plin de prima zăpadă. Brazii sunt încărcaţi de zăpadă. Adierea de vânt sau poate mişcarea vietăţilor, păsări sau veveriţe, scutură crengile de povara zăpezii.
Pârâiaşul care trece prin faţa casei dispăruse peste noapte. Încerc să aud susurul apei, dar cristalul de deasupra atenuează clipocitul apei. Parcă încremenise totul.
Sunt cu totul fascinat de frumuseţea acestui tablou pe care iarna l-a adus la fereastra bunicii. Abia acum înţeleg de ce bunica nu voia să se despartă de casa ei şi de locul minunat, de poveste, în care trăieşte.
Bianca Hurubă, Iuliana Cherecheş, Andrei Roşca, Aurelian Dragomir, clasa a VIII-a

Le portrait de mon copain/ ma copine
Mon collèque s’appelle Cristian. Il est une personne bien élancée, les yeux et les cheveux bruns. Cristi, comme on lui dit amicalement, est un bon ami, bien qu’il ait des crises de personnalité, mais chaque individu a ses défauts. Mon collègue de banc est intelligent, orgueilleux et un peu timide bien qu’il ne reconnaisse pas. Cristi est comme ça et je l’aime tel comme il est.
(Dorin Sbanca, XII-e A)

Mon collègue s’appelle Julien. Il est un bon garçon, les yeux et les cheveux bruns. Il est de haute taille, astucieux et charmant ; c’est une raison importante pour qu’il attire l’attention de toutes les filles du lycée. Parfois il est un peu mensonger. Ça ne me plaît pas. Julien est un jeune d’avenir ; je crois qu’il arrivera une personne importante. J’aime aussi la personnalité de Julien. Ce que j’adore à lui, c’est qu’il est gai, poli et aimable. (Mihai Cotfas, XII-e A)

Marie, une demoiselle très belle, est ma collègue de banc. Elle est de taille moyenne, ni grosse, ni faible, donc parfaite. Elle est créole, les cheveux noirs frisés à une longueur moyenne. Ses yeux noisette volent le cœur de tous les jeunes. Elle est une nature ouverte, sociable, communicative et compréhensive. Marie est très sympa, intelligente, formidable. D’un jour à l’autre elle est de plus en plus surprenante. Ses seuls inconvénients sont qu’elle aime parfois s’ériger en chef, en plus, elle est entêtée. Mais un bonne amie ne se laisse pas surprise par ces défauts.
(Ionela Cozma, XII-e A)

Qu’est-ce que je pourrais vous dire de Rozalia ?
C’est ma collègue de banc, mais aussi une bonne amie parce qu’on se comprend très bien et c’est le plus important, pense-je. Je ne la connais très bien parce qu’on ne passe pas beaucoup de temps ensemble, mais je peux dire qu’elle est une nature joyeuse et très conviviale. Parfois elle est fâchée, mais ça passe vite.
Elle est une personne jolie, blonde, aux yeux bleus, un peu dodue, mais elle est bien telle comme elle est. Rozalia habite dans un petit village – Hodosa, au troisième étage d’un immeuble, avec ses parents. Rozi est mon amie et j’espère qu’elle reste pour toujours la même bonne amie.
(Raluca Boldi, XII-e A)

Si je compare les qualités et les défauts de mon amie, il est évident que la balance s’incline vers ses qualités. Ma collègue de banc s’appelle Timea. Elle habite dans un petit village voisin, Hodosa, situé non loin du municipe Toplita. Elle a 18 ans, les yeux verts, un petit nez, les lèvres délicates, les cheveux ondulés ni longues ni courts. De petite taille, Timea est une poupée animée, très sympa et formidable.
Au-delà de ses qualités, Timea est quelque fois un peu impulsive, mais je l’accepte et je l’aime telle comme elle est. (Virginia Rîpan, XII-e A)

Le garçon de mes rêves
Je crois que le garçon de mes rêves aura les yeux bleus, qu’il sera sincère, beau, compréhensible et un bon copain. J’estime qu’il aime l’école, la famille et la vie, qu’il aura le sens des responsabilités. Pour moi, il est très important qu’il m’aime et que je l’aime aussi, parce que l’amour est très important. Teodora Mîndru

AUTOCUNOAŞTERE

Mă cunosc bine?
Moto: „Trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine; chiar dacă nu găsim adevărul, măcar ne ajută să facem ordine în propria viaţă.” (Pascal)
Fiecare dintre noi are o imagine de sine stabilită în timp, bazată pe autoobservaţie şi autocunoaştere. Se spune că nimeni nu ne cunoaşte mai bine ca noi înşine.
Mă numesc Adriana. Sunt o fire optimistă, sensibilă, veselă şi foarte prietenoasă. Mă adaptez repede în orice situaţie. Pun totul la suflet, dar nu arăt niciodată tristeţea ce o ascund în interior. Apreciez foarte mult sinceritatea şi modestia. Ambiţia este una dintre principalele mele caracteristici. Pentru mine nu există „nu pot”, crezând că orice se realizează cu voinţă, răbdare şi perseverenţă.

Eu mă numesc Raul. Am părul şaten şi ochii verzui ca brazii. Mă consider un băiat obişnuit, cu calităţi şi defecte, ca toţi ceilalţi. Dintre calităţile mele aş aminti sinceritatea, ambiţia şi buna credinţă în cei care mă înconjoară. La cei 13 ani ai mei mă consider doar un copăcel, care, cu grija părinţilor mei, va deveni cândva falnic. Ceea ce este mai important pentru mine în prezent este să merg la şcoală, să învăţ în fiecare zi un lucru nou pe care să-l reţin în cartea sufletului meu.

Pentru că m-am născut între Sfântul Andrei şi Sfântul Nicolae, port numele de Andreea şi Nicoleta.
Sunt o fire cam timidă, dar prietenoasă. Am 12 ani, ochi căprui şi părul şaten. Îmi plac culorile albastru, galben şi roşu. La şcoală iubesc biologia şi informatica, dar ador sportul, în special fotbalul, voleiul, pescuitul şi mersul pe bicicletă. Pentru că nu am fraţi, sunt un pic egoistă…

Eu cred că încă nu mă cunosc foarte bine, dar pot spune că sunt o fire optimistă, veselă şi uneori cam timidă. Îmi place să le ajut pe mama şi pe bunica la treburile casnice şi gospodăreşti. Îmi plac foarte mult animalele domestice. Ador florile între care lalelele, trandafirii şi regina nopţii.
Mi-ar plăcea să devin poliţistă sau avocată..
S-au prezentat: Adriana Muscă, Raul Buzilă, Andreea Ciubucă, Valerica Ciubucă ( VII)

NUME NOI DE STRĂZI LA SUBCETATE

Originar din localitatea Goreni, judeţul Mureş, din părinţi ţărani, a învăţat la Reghin între 1867-1871, apoi a săvârşit studiile liceale şi teologice la Blaj. A funcţionat ca învăţător (1883-1884), apoi ca preot (1884-1898), la Subcetate – veche aşezare românească de pe Valea Mureşului Superior. În continuare, între 1898-1916, a fost protopop al Giurgeului şi inspector al şcolilor naţionale române din Giurgeu, cu sediul la Gheorgheni.
Protopop al Giurgeului, Elie Câmpeanu a fost un apreciat colaborator al lui Ioan Bianu, bibliotecarul Academiei Române, pentru care a negociat cumpărarea, pentru 400 de coroane, a Psaltirei slavo-române din 1577, descoperită la Voşlobeni. Între 1898-1904 a colaborat la realizarea Enciclopediei române, editată la Sibiu în trei volume de societatea ASTRA.
Condamnat la închisoare şi destituit din post, în 1916, trece munţii în Moldova cu armata română, împreună cu cei patru fii ai săi. Pentru activitatea merituoasă desfăşurată în aceşti ultimi ani, i-au fost conferite două decoraţii de război, în 1918 şi în 1920.
După ce a fost numit în 1920 protopop la Târgu-Mureş, şi-a dedicat tot restul vieţii activităţii culturale. A publicat numeroase articole despre vechimea şi continuitatea românilor din judeţele Mureş şi Ciuc în Revista istorică a lui Nicolae Iorga, în ziarele locale: Mureşul cultural şi Astra. A fost unul dintre întemeietorii societăţii de istorie, arheologie şi etnografie din Târgu-Mureş, fondată la 15 septembrie 1924, şi animatorul ei principal.
În 1931, Nicolae Iorga l-a decorat personal pentru întreaga sa activitate culturală, iar la 27 ianuarie 1937, la moartea acestuia, tot Nicolae Iorga îl prezenta în Neamul românesc astfel: era “ un preot din vremea veche, superior exemplar de rasă, pe atât de tare în suflet pe cât de modestă-i era înfăţişarea materială: figură tăiată aspru ca de secure ţărănească în lemn de tisă, ochi când strălucitori de veselă bunătate când umezi de lacrămi, când scăpărători de mânie împotriva nedreptăţii şi asupririi. Unele din acele glasuri care parcă au în ele îngemănate dureri de lungi generaţii. Din şcoala durerii ieşeau astfel de oameni”.
Preotul a fost dotat cu înclinaţii pentru scris, pentru cercetări istorice şi arheologice, adunând un vast material referitor îndeosebi la trecutul românilor din zona în care a activat. De la preotul Elie Câmpeanu ne-au parvenit cele mai autentice şi mai preţioase mărturii cu caracter monografic despre localitatea Subcetate - Note referitoare la istoria Varvizului, parohie în protopopiatul Giurgeului… din anul 1904. Observaţiile acestui spirit incandescent, preocupat de a scoate la lumină adevărul despre vechimea şi continuitatea românilor din judeţele Mureş şi Ciuc, sunt bazate pe o documentaţie istorică şi arheologică riguroase. Însemnările lui sunt făcute pe baza arhivei bisericeşti, a unor date însemnate pe vechi icoane şi obiecte, toate dispărute în incendiul din 1899, când vechea biserică din lemn construită la Subcetate înainte de 1734, după afirmaţia lui Elie Câmpeanu, a ars, fără a se fi putut salva ceva din ea.
În cei 15 ani trăiţi la Subcetate, ca învăţător şi ca preot, Elie Câmpeanu a câştigat încrederea, respectul şi dragostea locuitorilor acestei localităţi. Apreciindu-i râvna, dăruirea de sine şi meritele deosebite, comuna Subcetate i-a acordat în 1926 cetăţenia de onoare. În 1930, la 19 octombrie, în calitate de preşedinte al Comitetului Şcolar din judeţul Mureş, a participat la inaugurarea edificiului şcolar din satul Filpea, aparţinător comunei Subcetate, în care va funcţiona în continuare şcoala ale cărei începuturi datează din anul 1884,, din vremea păstoriei preotului Elie Câmpeanu.
Ca semn de preţuire şi recunoştinţă pentru marcanta personalitate a preotului şi cărturarului Elie Câmpeanu, dar şi ca semn de neuitare, numele său îl poartă astăzi strada centrală a comunei Subcetate, de-a lungul căreia se află Liceul, al cărui edificiu se află pe locul vechiului aşezământ şcolar din bârne unde a fost dascăl Elie Câmpeanu şi Biserica „Sfântu Dumitru”, situată pe vechiul amplasament al bisericuţei din lemn în care a slujit o vreme preotul Elie Câmpeanu.

Strada Învăţător PETRU GAFTON (1862-1921)

Petru Gafton este descendentul unei vechi familii din Subcetate. În inventarul sau conscripţia contelui Lazar din 26 noiembrie 1742, privind localitatea Subcetate, este înscris numele lui Gafton Gheorghe, de 40 de ani.
Şcolit la Blaj, a fost numit învăţător în localitatea natală, comuna Subcetate în 1887.
Om cu suflet ales şi mărinimos, Petru Gafton a fost devotat profesiei sale de dascăl. Pentru elevii săi a fost învăţător şi model de viaţă; pentru săteni a fost exemplu de hărnicie, chibzuinţă, cumpătare şi echilibru.
A fost învăţător la Varviz foarte mulţi ani şi a desfăşurat aici o prestigioasă activitate didactică. Petru Gafton se ocupa singur de toţi elevii din satul Subcetate, care frecventau şcoala în două schimburi.

Unicul lor fiu, Ionel Gafton, a studiat medicina; a plecat ca voluntar medicinist în primul război mondial şi nu s-a mai întors.
În ziua Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, locuitorii comunei Subcetate s-au adunat la biserică. Aici s-a sfinţit primul steag românesc, s-a depus jurământul de credinţă către neamul românesc şi s-a cântat “Deşteaptă-te, române”.
Ideea de a învăţa cântecul acesta patriotic aparţinuse lui Iacob Pop, care ştia că învăţătorul Petru Gafton îl cunoaşte. Abia întors acasă din deportarea în Ungaria, învăţătorul era bolnav, dar a răspuns cu bunăvoinţă elanului patriotic din sufletele tinerilor entuziaşti şi i-a învăţat textul şi melodia cântecului.

Colectivul de redacţie:
Andrei Roşca şi colegii din clasa a VIII-a, Andra Popa, Cosmina Oltean, Tiberiu Cotfas, Ana Rusu, Cristina Ciubucă, Dorin Sbanca, Mihai Cotfas, Raluca Boldi, Virginia Rîpan, Ionela Cozma, Teodora Mîndru, Adriana Muscă, Raul Buzilă, Andreea Ciubucă, Valerica Ciubucă ( VII)

Profesor coordonator şi tehnoredactor : Doina Dobrean

vineri, 14 noiembrie 2008

Doina Dobreanu, Cusături artistice, 2008; Traduceri din lirica blagiană(LF)

Lycem, nr.7 (47), oct. 2008

MOTO:
Dacă omul a fost născut în mărire şi cinste, în mărire şi cinste trebuie făcut lucrul cel bun.

CĂRŢI NOI:

Doina Dobreanu, Cusături artistice din Subcetate-Mureş (Harghita), Gheorgheni, 2008


  Tot mai mult este îndemnată ziua înspre regăsirea spiritualităţii tradiţionale. Constantin Noica prefigura timpul acesta, al căutării şi aflării de sine, ca fiind unul de purgatoriu. Între demersurile ce antrenează acest câmp ideatic, vă semnalăm cartea profesoarei Doina Dobreranu, Cusături artistice din Subcetate-Mureş (Harghita), 2008.
  Ab initio, autoarea ne invită să-i fim interlocutori. Citind argumentele şi privind un amplu material expoziţional, cunoscând, astfel, cu precădere, specificitatea patrimoniului tradiţional din zona etnografică a Mureşului Superior, interlocutorul va urma şi împărtăşirea din lumina acestuia. Localităţi ca Sărmaş, Gălăuţaş, Topliţa, sau cele din preajma Călimanilor şi Giurgeului, Bilbor, Corbu, Tulgheş, rânduiesc o topografie spirituală de reverberaţie, în care autoarea detaşează, ca axix, localitatea Subcetate de Mureş.
  Să ilustrezi date din destinul cultural al unui sat transilvănean nu pare, la prima vedere, o întreprindere anevoioasă. Felul în care îşi prefigurează profesoara Doina Dobreanu cercetarea este, în schimb, unul anevoios, de durată, circumscriind subiectul într-unul generos panoramic de istorie şi cultură, cu temeinicia profesorului şi pasiunea colecţionarului. Căci, o bogată colecţie personală stă la baza scrierii acestei cărţi. Colecţionarul, lămurit asupra valorii cusăturilor ce înfrumuseţează vestimentaţia şi interiorul ţărănesc, depune mărturie de credinţă, prin pagina de carte, întru neştergerea acestora şi, mai departe, întru instituirea lor în certitudini de supravieţuire identitară. Aceasta fiind miza cărţii, autoarea recurge la acurateţea cuvântului şi limpedele iconografic, ştiind că aşa, cuvântul şi imaginea, pot fi lămuritoare. Sunt prezentate obiecte de vestimentaţie, cămăşi, poale, brâie, prigitori, şurţuri, sumane, cioareci şi obiecte de interior, lipideie, verinci, ştergare, perdele, feţe de masă şi de pernă, din secolul al XX-lea, unele chiar din anul 1900, altele din anii 1920, 1940, 1950 sau 1965, etalând subtilitatea şi frumuseţea cromatică, diversitatea şi fineţea punctelor de cusătură şi a motivelor, unicitatea lor etnoartistică, legătura de sfinţenie dintre universul de viaţă al creatorului şi arta sa. Autoarea ne edifică asupra permanenţei în care veşmântul spiritului trece în veşmântul trupului, cămaşa sau verinca având nu doar formă şi ornamentică, ci prin acestea, semne ale cumpătării, bunei-cuviinţe, fricii de Dumnezeu ş.a.m.d.
  Este o carte convingătoare, scrisă cu temeinicia studiului ştiinţific, cu bucuria descifrării depline a subiectului, dar şi cu litera de rară sensibilitate a jurământului; tocmai pentru că personajul cărţii este satul natal al autoarei şi locul în care Domnia Sa şi-a înrămurat biografia profesională.
  Este o carte-muzeu (cu o vădită abilitate a expunerii) şi o pledoarie pentru amenajarea unor case-muzeu în localităţile rurale, cu deschideri vii înspre cunoaştere (şi reflecţie!), menite să pună în dialog generaţii, conştiente de valoarea spiritualităţii arhaice şi de actualizarea ei.
  Cartea profesoarei Doina Dobreanu se înscrie în seria restituirilor culturale fundamentate pe o documentare amănunţită, pentru a însemna aport bibliografic, în ceea ce istoricul Camil Mureşan numea „reabilitarea unei istorii, multă vreme marginalizată”.
Dr. VALENTIN MARICA
În emisiunea „Vitralii”, la Radio Târgu-Mureş, sept.2008

OPINII despre carte

  „Doamna profesoară Doina Dobrean îşi propune în cartea „Cusături artistice din Subcetate (Harghita)” să trezească interesul tinerilor şi copiilor din această zonă, şi nu numai, pentru valorile perene ale culturii româneşti populare, să redeştepte dorinţa şi mândria acestora de a fi continuatorii tradiţiilor noastre ancestrale.” (Prof. Maria Şerban)

  „Regăsim aici, în modelele cusute pe cămăşi şi pe obiectele de ornamentare a locuinţei ţărăneşti din Subcetate, perfecţiunea geometrică a aspiraţiei acestui neam spre ideal, universal şi Dumnezeire, regăsim aici toate florile şi frunzele anotimpului renaşterii, aspiraţia solară şi florală a verii, galbenul şi auriul toamnelor şi albul iernilor lungi şi aspre din Subcetate. În alte cusături întâlnim albastrul din albastrul ochilor sau al cerului, verdele brazilor şi al dealurilor, galbenul holdelor în pârgă şi iar albastrul cristalin al Mureşului.
Cămăşile sunt albe şi înflorate, mai vesele, ca sufletele fetelor şi femeilor care le poartă, iar „prigitorile” sunt ţesute în culori închise pe potriva trupului pământean şi a celeilalte veşnicii a noastre.
E firesc să apărăm aceste valori. Ele stau la temelia neamului ca munţii neclintiţi.” (Prof. Ioan Cutlac)

  „La temelia acestei cărţi se află, cu siguranţă, multă muncă, căutare, alături de un impuls de ordin etic, moral prin care se transmite generaţiilor actuale şi viitoare câte ceva din ceea ce ne-au dăruit străbunii noştri laolaltă. Preocupările doamnei profesoare pentru folclorul şi etnografia zonei în care trăim scot la lumină faptul că izvorul artei populare româneşti, al acestui tezaur deosebit de variat şi de original, poate fi regăsit şi în măiestria şi spiritul creator al artizanilor comunităţii în care trăim noi.” (Prof. Rodica Rizea)

  „Păstrând trecutul ne păstrăm identitatea noastră, cartea noastră de vizită care ne va însoţi pretutindeni în lume. Prin lucrarea doamnei Doina Dobrean, „Cusături artistice din Subcetate (Harghita)”, se creează o punte de legătură între generaţiile noi şi cele vechi care şi-au lăsat puternic amprenta asupra portului, graiului şi obiceiurilor noastre.”
(Claudia Urzică)

  „Doamna profesoară Doiniţa-Ana Dobrean acordă cea mai înaltă preţuire tradiţiilor noastre şi îndeamnă tinerii să preţuiască arta populară.
Consider că a deştepta în alte fiinţe omeneşti puteri şi vise care să le întreacă pe ale tale, a le induce altora iubirea pentru ceea ce tu iubeşti şi a face din prezentul tău interior un viitor pentru alţii este, putem spune, un lucru care nu are asemănare.” (Prof. Crina Gabor)

PATRIMONIU ŞI IDENTITATE LOCALĂ

„Colecţia colecţiilor”
La Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti

  Muzeul Ţăranului Român a iniţiat în acest an proiectul Patrimoniu şi identitate locală. Identificarea unor colecţii săteşti din România prin care şi-a propus să stimuleze dezvoltarea unor colecţii etnografice particulare de interes local, după criterii ştiinţifice, estetice şi economice conforme cu politicele Uniunii Europene şi cu normele Consiliului internaţional al Muzeelor, în comunităţile rurale din diferite zone ale ţării, astfel încât acestea să devină adevărate gestionare şi promotoare de cultură.
Au fost selectate colecţii particulare din opt localităţi rurale din România: colecţia particulară Aurel Fluture din Chişcău –Bihor, colecţia particulară Keri Gaspar din Galoşpetreu – Bihor, colecţia particulară Maria şi Nicolae Pipaş din Tisa –Maramureş, colecţia particulară Elena Mălinesc din Slătinioara-Petroşasni, jud. Hunedoara, colecţia particulară Doina Dobrean din Subcetate-Mureş, jud. Harghita, colecţia particulară Anton Socaciu din Peşteana – Hunedoara, colecţia particulară Constantin Niţu din Cornăţelu – Olt şi colecţia particulară Seriha Menseit din Techirghiol – Constanţa.
Aşadar, am avut privilegiul să fiu unul dintre cei opt colecţionari aleşi pentru a participa în perioada 22-26 septembrie a.c. la MŢR la stagiul de formare, beneficiind de un curs atelier format din cinci module (Patrimoniu cultural, ABC legislativ, Bazele conservării, Muzeologie generală, Promovare şi finanţare), de vizitele în colecţiile, laboratoarele şi sălile de expoziţie ale MŢR. Am participat, de asemenea, la amenajarea expoziţiei numită „Colecţia colecţiilor”, folosindu-ne propriile exponate. Scopul acestei expoziţii, concepută ca un „stagiu de practică” pentru colecţionari, a fost promovarea iniţiativelor de acest tip, a propriilor colecţii, dar şi a comunităţilor pe care aceste colecţii le reprezintă.
În cadrul acestei expoziţii, eu am reprezentat costumul popular specific zonei noastre româneşti din Harghita şi elemente de decor reprezentative pentru obiectele de mobilier din casa ţărănească: patul, dulapul, masa şi fereastra.
Vernisajul expoziţiei, care va fi deschisă pentru vizitatori până pe 11 octombrie a.c., a avut loc vineri, 26 septembrie 2008, orele 17,30. Am avut fericirea să am alături la vernisaj şi 20 de „varvigeni” şi sărmăşeni care locuiesc în prezent în capitală.
Cu această ocazie au fost lansate două cărţi: „Robii frumosului. Muzee şi colecţii săteşti din Romînia”, editată de MŢR şi cartea Doinei Dobrean, Cusături artistice din Subcetate-Mureş (Harghita) – 2008. Prima reuneşte povestea celor opt colecţionari şi a colecţiilor acestora; a doua este o carte–muzeu a localităţii Subcetate şi o pledoarie ilustrată generos prin imagini convingătoare pentru înfiinţarea unor case-muzeu vii în localităţile rurale.
În ceea ce priveşte colecţia mea, deocamdată modestă, pot spune că toate obiectele îmi sunt foarte dragi şi mă întregesc spiritual. Cele moştenite menţin trează amintirea părinţilor, a bunicilor, atmosfera copilăriei mele, atmosfera zilelor de sărbătoare de altădată. Celelalte îmi sunt dragi pentru că sunt unice: vechi, expresive şi frumoase. Îmi vorbesc în limbajul propriu despre vrednicia, iscusinţa şi talentul unor femei pe care le-am cunoscut sau abia le-am cunoscut, femei care aparţin unui alt timp, unei alte lumi, fascinante, pe care încerc să o caut, să o cunosc, pentru că mă simt legată de aceşti minunaţi truditori anonimi ai gliei.
Păstrarea bunurilor de patrimoniu local depinde de implicarea colectivităţii, localnici şi autorităţi deopotrivă. Unele comunităţi au realizat mai devreme că sunt în pericol de a-şi pierde tradiţiile care le-au consacrat şi încearcă revitalizarea lor şi înfiinţarea unor lăcaşe de cultură care să contribuie la aceasta. Consiliul Judeţean Alba, de exemplu, a înfiinţat în anii din urmă 32 de muzee săteşti.
Prin organizarea de evenimente culturale şi mai ales prin promovarea culturii locale şi conservarea obiectelor de patrimoniu deţinute de colectivitate, investiţia în cultură, pe termen lung, se va regăsi într-un reviriment economic şi social al localităţilor.
Prof. Doina Dobrean
 

ATELIER DE TRADUCERI
PRIMĂVARĂ/ Printemps de Lucian Blaga

A cunoaşte. A iubi.
Înc-odată, iar şi iară,
A cunoaşte-nseamnă iarnă,
A iubi e primăvară.
Connaître. Aimer.
Encore une fois et tout le temps
Connaître, ça veut dire hiver
Aimer, ça veut dire printemps.
A iubi – aceasta vine
Tare de deoarte-n mine.
A iubi – aceasta vine
Tare de departe-n tine.
Aimer – ça vient
De très longtemps en moi
Aimer – ça vient
De très longtemps en toi.
A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamnă ?
A cunoaşte – ce înseamnă ?
A iubi –de ce ţi-e teamă
Printre flori şi-n mare iarbă ?
Connaîte. Aimer
Quelle voie y t’engage ?
Connaître, ça veut dire quoi ?
Aimer – on a peur pourquoi,
Entre fleurs et herbe grande ?
Printre flori şi-n mare iarbă,
Patimă fără păcate
Ne răstoarnă-n infinit,
Cu rumoare şi ardoare
De albine re-ncarnate.
Entre fleurs et l’herbe haute,
Passion sans aucune faute
Nous renverse en infinit
En rumeur et en ardeur
Des abeilles reincarnées.
Înc-odată, iar şi iară,
A iubi e primăvară.
Encore une fois et tout le temps
Aimer, ça veut dire printemps.
(Traducere în limba franceză - elevii clasei a XII-a, L2)

POEZIA de Lucian Blaga / La poésie

Un fulger nu trăieşte
Singur, în lumina sa,
decât o clipă, cât îi ţine
drumul din nor până-n copacul
dorit, cu care se uneşte.
Şi poezia este – aşa.
Singură-n lumina sa
ea ţine pe cât ţine:
din nor până la copac,
de la mine pân’ la tine.

Un éclair ne vit jamais
tout seul, dans sa lumière,
qu’un seul instant, autant que
sa voie dure à partir du nuage jusqu’à
l’arbre désiré, avec lequel il s’unit.
La poésie, c’est comme ça.
Seule dans sa lumière
Elle dure autant qu’elle dure :
Du nuage jusqu’à l’arbre,
De chez moi jusque chez toi.
(Traducere în limba franceză –
Andra Popa, clasa a X-a)

NOTE DE CĂLĂTORIE
Vacanţa la Marea Neagră

  Într-o zi toridă a vacanţei de vară am primit de la şcoală minunata veste că voi pleca în tabără la mare. Am fost foarte fericită mai ales că nu văzusem încă marea. Era un vis al meu care nu credeam că se va realiza curând. Aveam doar trei zile la dispoziţie pentru a-mi pregăti bagajele, dar emoţiile creşteau cu fiecare zi care trecea.
Pentru prima oară plecam de acasă singură, pentru o săptămână. Îl cunoşteam doar pe Bogdan, băiatul din şcoala noastră cu care am pleca,t împreună cu alţi mulţi şcolari din judeţul nostru. Mi-a plăcut lunga călătorie până la mare, admirând de la fereastra autocarului feluritele forme de relief ale ţării. M-au încântat marea care, nesfârşită, se unea cu cerul la orizont, nisipul prăjit de razele înfocate ale soarelui care ne mângâia tălpile, parcurile de distracţii, concertele la care am participat. Ne-am bucurat de apa caldă şi sărată a mării, de nisipul fin al plajei din care am construit castele imaginare.
La întoarcere, autocarul era plin de hohotele noastre de râs şi veselie. Devenisem între timp prieteni. Am petrecut împreună o vacanţă minunată, de neuitat.   Andreea Ciubucă, VII

ELEVII LA LECŢIE

Unde ne zboară gândul în timpul orelor?

   Răspund la această întrebare elevii claselor a VI-a şi a VIII-a.
  „Eu în timpul orelor de curs mă gândesc la lucrurile interesante pe care le aud şi trebuie să le învăţ, dar se poate întâmpla să-mi zboare gândul la pauza care urmează, la terenul sport sau la un joc nou pe care aş vrea să-l încerc la calculator. Totuşi, încerc să-mi concentrez atenţia la ore, aşa cum îmi cer tot timpul părinţii şi profesorii.” (Alexandru Lung)

  „În timpul orelor de clasă zburăm adesea acasă, unde este bine şi mama ne aşteaptă cu mâncare caldă, unde ne aşteaptă calculatorul cu jocuri ademenitoare. Ne mai gândim şi la fotbal, la marile vedete ale naţionalei României, la Mutu, la Chivu… Revenim în clasă doar când profesoara, văzându-ne zâmbind şi cu privirea aiurea, ne întreabă ceva. Visele se spulberă pe neaşteptate şi situaţia devine penibilă…”(Petru Mureşan)

  „În timpul orelor sunt atentă la tot ceea ce se întâmplă în clasă şi mă amuz pe seama celor care sunt surprinşi cu gândul dus departe.” Bianca Urzică)

  „Când profesorul explică lecţia, Domnul Imaginaţie ne ademeneşte uşor-uşor şi ne ia cu el în lumea lui, în care şcolarii se simt minunat. Dar profesorul, văzându-ne zâmbetul fericit, ne spulberă fără milă visele frumoase prin întrebări incomode, pe care adesea nici nu le auzim. Ne trezesc la realitate doar râsetele necruţătoare ale unor colegi.” (Alexandru Muscă)

  „De obicei încerc să fiu atentă la ore şi nu prea am timp să mă gândesc aiurea. Totuşi, gândul mă poartă uneori la cele mai frumoase locuri unde pot face ceea ce vreau. Mă gândesc cât de bine îmi era atunci când eram mică, nu aveam aproape nici o responsabilitate şi mă puteam juca de dimineaţa până seara…” (Teodora Popa)

  „Profesorul vorbeşte, explică…Se întâmplă să cad în capcana plictiselii şi mintea mea să alerge în altă parte. Încet-încet, simt cum imaginea din ochii mei devine neclară. Parcă aud o muzică armonioasă de pian şi vioară şi în faţa mea se deschide o uşă prin care intru într-un tărâm de vis…
Visul însă durează puţin, doar până când profesorul mă cheamă înapoi, la realitate, printr-o întrebare pe care nu o înţeleg…” (Bianca Hurubă)

  „Doar uneori gândul îmi zboară în timpul orelor, la ceea ce mi s-a întâmplat sau la ceea ce aş face, la distracţie, la un concert cu Celine Dion, Britnez Spears, Shakira…” (Adina Cotfas)

  „De multe ori, când n-am chef de ore, pur şi simplu nu scriu nimic, mă gândesc la distracţiile pe care le-am trăit în timpul week-end-ului sau la ceea ce aş vrea să fac.” (Horvat Alexandru)

  „Nu de puţine ori plictiseala şi moleşeala unei ore neinteresante ne fac să ne gândim la cu totul altceva decât la tema lecţiei. Începem să visăm cu ochii deschişi, cu toate că scriem lecţia în caiete după vocea profesorului care se aude parcă dintr-o cameră alăturată. Mi s-a întâmplat şi mie. Visam la o vacanţă în Tenerife, desprinsă parcă dintr-un film de acţiune în care eu aveam rolul principal. Arme, uniforme de poliţist, misiuni secrete, toate îmi apăreau în minte ca pe un ecran uriaş. Când m-am trezit din visare, lecţia era pe jumătate scrisă în caiet…” (Aurelian Dragomir)

  „Eu mă gândesc în timpul orelor cum să-i fac pe colegii de clasă să râdă.” (Bogdan)

  „În timpul orelor, în timp ce mestecăm gumă, ceea ce enervează pe profesori, gândul ne zboară la băieţi frumoşi, scriem pe caiete numele lor… Dacă nu eşti atent de la începutul lecţiei, nu mai înţelegi nimic până la sfârşitul ei şi atunci e firesc să zboare gândul te miri unde. Urmează notele proaste şi reproşurile părinţilor de a fi fost cu capul în nori.” (Andreea Mândru)

  „Mă străduiesc să fiu atent la ore, dar uneori mă mai gândesc şi la fete. La ultimele două ore aştept cu nerăbdare să ajung acasă, la mâncare. (Adrian Bordea)

  „Pe mine mă duce gândul, în timpul orelor, la viitorul meu. Aş vrea să am casa mea, maşina mea…Îmi spun mereu că dacă învăţ şi sunt elev silitor o să ajung cine îmi doresc. De aceea sunt foarte atent la toate orele. Fiind atent, jumătate lecţia se învaţă în clasă.” (Andrei Roşca)

AUTOCUNOAŞTERE
Stăpânirea de sine

  În antichitate, Epictet susţinea că „nimic nu înalţă mai mult în lume decât măsura şi modestia”. „Omul cel mai mare – spunea Schopenhauer – nu este cuceritorul, ci acela care se stăpâneşte pe sine”.
Cum am putea defini „stăpânirea de sine”? Aş putea spune că vine dintr-un fel de imbold al conştiinţei, ori de câte ori ne abţinem să facem anumite lucruri care nu ne onorează; poate fi înţeleasă şi ca un imbold al „inimii”, atunci când ne abţinem să provocăm suferinţă celor din jur prin puterea cuvântului sau a gestului, în momente de furie, deznădejde sau dezamăgire.
Stăpânirea de sine implică o mulţime de virtuţi: în primul rând o voinţă de neclintit, măsura între ceea „trebuie” şi ceea ce îţi place, între ceea ce se cade şi nu se cade, puterea de a distinge între bine şi rău, între frumos şi urât. Este ea însăşi o virtute de preţ care stabileşte echilibrul în viaţa fiecărui individ.
Aşadar, sintagma „stăpânirea de sine” defineşte o atitudine esenţială în comportamentul nostru, de care depinde într-o anumită măsură chiar realizarea noastră. (Andra Popa)

  Este foarte important să te poţi controla în orice împrejurare, dar nu oricine poate atinge această „performanţă”. Eu, care nu sunt foarte vorbăreaţă, reuşesc foarte bine să nu divulg tot ceea ce gândesc. Poate tocmai de aceea par cam „misterioasă”. Sunt o persoană cu principii şi din această cauză punctul meu de vedere este luat uneori în deriziune. La şcoală, unde competiţia este continuă, apar multe situaţii care mă revoltă, dar pot fi oricând stăpâna mea, controlându-mi bine reacţiile impulsive. (Cosmina Olteanu, clasa X A)

  Eu cred că stăpânirea de sine depinde de raţiune, de omenescul nostru. Ea se învaţă, înfrânându-ne anumite porniri, mânii, nerăbdări, patimi, pofte, deşi nu rareori ne simţim nemulţumiţi, revoltaţi, răzvrătiţi, invidioşi…
Este adevărat că viaţa nu este uşoară, dar trebuie să înţelegem că fiecare experienţă, chiar dacă ne aduce pe moment suferinţă, nemulţumire sau revoltă, trebuie să ne fortifice stăpânirea de sine.
Deseori eşecul omului se datorează lipsei de prudenţă şi a stăpânirii de sine într-un anume moment dat. Stăpânirea de sine este cea care îţi asigură discreţia şi adevărata libertate.
(Cristina Hurubă, clasa X A)

DISCIPLINA ŞCOLARĂ
Atitudine
  Suntem elevi într-o clasă de liceu. Frecventăm şcoala cu regularitate, suntem conştienţi că numai cu o pregătire serioasă şi cu o educaţie pe măsură ne vom putea realiza ca oameni şi vom putea fi competitivi. Este nevoie de responsabilitate, seriozitate, punctualitate, respect pentru părinţii şi profesorii noştri, dar şi faţă de noi înşine, curaj, demnitate…
Observăm cum în timpul pauzelor mulţi colegi de-ai noştri nu se comportă frumos, adică civilizat. Cu nevinovăţie, ei motivează că doar se distrează, se joacă: se împing, se bruschează, se lovesc, vorbesc vulgar, se jignesc, se poreclesc, strigă. Unii dintre cei care primesc corn şi lapte se stropesc reciproc, apoi aruncă pretutindeni ambalajele. Dacă li se face observaţie răspund şi se manifestă cu obrăznicie. Nu avem curajul să luăm atitudine pentru că turbulenţii sunt tot mai mulţi, se coalizează şi devin impulsivi, recalcitranţi, violenţi.
Am găsit şcoala curată şi se fac eforturi să se menţină ordinea. Ne bucurăm că avem condiţii de învăţătură civilizate, cu încălzire centrală, cu apă curentă, cu mobilier nou în sălile de clasă, cu grupuri sanitare amenajate corespunzător în incinta şcolii. Din păcate nu toţi ştim să le apreciem, să ne bucurăm de toate acestea. Sunt unii pe care numai şcoala nu-i interesează şi îşi găsesc satisfacţii distrugând totul în jur, sfidând - oare chiar inconştient? – cele mai elementare reguli ale bunului simţ.
Pentru ca aceşti elevi, care acţionează credem în timpul orelor când îşi cer permisiunea să iasă din clasă, cea mai eficientă măsură ar fi instalarea unor camere de supraveghere în punctele cheie. În felul acesta s-ar găsi uşor cei vinovaţi şi pedepsiţi cum merită.
Câţiva elevi din clasa a XI-a A

REMEMBER
Avem timp
Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.
(Octavian Paler, Scrisori imaginare, 2007)

  Colectivul de redacţie:Andra Popa, Cristina Hurubă, Cosmina Olteanu, Andrei-S. Urzică, Andreea Ciubucă; elevi ai claselor VI, VIII, XI, XII
   Profesor DOINA DOBREAN - coordonator şi editor