O săptămână cât o poveste
Am început timid, cu pași curioși, descifrând tainele
mitologiei elene, acolo unde zeii nu sunt doar legende, ci prezențe vii în
poveștile locului.
Am dansat pe ritmuri tradiționale, am vorbit despre
marele nostru poet Eminescu, am pregătit salată grecească cu zâmbete și ulei de
măsline, am intrat în tainele bucătăriei grecești, am învățat cum funcționează
și cum este construit corpul uman cât și importanța unei vieți sănătoase în
lecții altfel – vii, interactive, memorabile.
Zi după zi, ne-am transformat. Din colegi – în prieteni.
Din spectatori – în actori ai propriei noastre formări.
Dar adevărata magie s-a întâmplat în afara sălii de curs.
Am pășit în Salonic, printre catedrale și țărmuri. Am
plutit pe apele albastre ale Mării Egee. Am urcat pe urmele legendelor, spre
Muntele Olimp, și am străbătut Canionul Enipeas, unde muntele șoptește povești
din alte timpuri.
Am atins stânca de unde Zeus, în băile sale divine,
privea lumea – la Cada lui Zeus. Ne-am oprit în liniștea Mănăstirilor Sfântul
Dionisie, Sfântul Efrem Șirul, locuri
care îmbină smerenia cu măreția naturii, acolo unde credința și piatra
se contopesc.
La Meteora, mănăstirile păreau să plutească între cer și
pământ. Mănăstirea Varlaam, construită pe stânci colosale, ne-a oferit o lecție
de tăcere și mirare. Am simțit cu adevărat cât de sus poate ajunge spiritul
uman. Iar în orașul Katerini, farmecul local și ospitalitatea grecească ne-au
făcut să ne simțim ca acasă.
Săptămâna s-a încheiat cu ceremonia de înmânare a
certificatelor și cu o festivitate care a adunat toate emoțiile trăite într-un
singur cuvânt: recunoștință.
A fost mai mult decât un schimb de experiență. A fost o
călătorie spre noi înșine, ghidați de legende, istorie și oameni buni.
Mulțumim, Erasmus+, că ne-ai dus acolo unde mitul devine
lecție, iar lecția-amintire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu