Erasmus+, o poartă deschisă spre lume - ADINA URZICĂ

  

     Într-o zi însorită din mai, mai exact pe 22, echipa formată din cei 7 copii de la liceul “Miron Cristea” din Subcetate, care a reprezent România în proiectul Erasmus+ “Culture through Arts”, a pornit către Curteni, județul Mureș. Odată ajunși acolo, am fost întâmpinați de Ionuț Barb, coordonatorul nostru, cel care a fost totodată și prietenul nostru, dar și de cei 35 de elevi veniți din școlile din Cehia, Slovacia si Ungaria. Locația a fost una foarte frumoasă, într-un loc mai retras, departe de agitația orașului, lucru care ne-a făcut să ne simțim mai confortabil, în liniștea naturii ce ne înconjura.

     În curtea pensiunii Country Court era o alee pe care erau construite 10 căsuțe, sau mai bine zis bungalow-uri, în care se aflau 2 paturi etajate si o baie. Pot spune cu sinceritate că, atunci când ne-am dus să ne cazăm am fost puțin speriată de dimensiunea camerei, în care părea aproape imposibil să locuiești. Odată ce ne-am acomodat, acestea au fost perfecte pentru noi. Majoritatea activităților le-am desfășurat afară, așa că nu petreceam foarte mult timp în interior. Și până la urmă, faptul ca nu am stat în cele mai mari și luxoase camere ale unui hotel a avut un farmec aparte, care ne-a apropiat mai mult unii de alții. Am învățat să ne respectăm reciproc și să ne organizăm mai bine. Nu voi uita niciodată serile în care ne adunam cu toții într-o cameră și stăteam pe pat, pe jos sau pe trolere, ori în pragul ușii care era mereu deschisă și primea pe oricine înăuntru, și povesteam, râdeam și ne simțeam bine împreună. Tot în camere ne adunam să mâncăm împreună din “proviziile” aduse de acasă, fără ca nimeni să se plângă de lipsa tacâmurilor, iar mâncarea parcă era mult mai bună când o împărțeam.

    Prima zi a fost o zi de acomodare în care nu am avut activități, dar în care am legat deja noi prietenii și am învățat câteva cuvinte în cehă. Începând cu a doua dimineață, ne-am salutat prietenii din Cehia cu “Dobre rano!”, iar ei pe noi cu „Bună dimineața!”.

    Următoarele zile au venit cu multe lucruri noi. De asemenea, am aflat programul după care se vor desfășura toate activitățile de aici. Programul a fost unul bine structurat, cu sesiuni de activități de 1 oră și 30 de minute, urmate de o pauză de cafea de 30 de minute, ori prânzul sau cina, unde aveam mai mult timp liber.

    La prima sesiune, primul lucru pe care îl făceam era un Energizer, cum ii spuneam noi, adică un joc de înviorare care ne dădea tuturor zâmbetul pe buze și energia necesară pentru activitățile următoare. Mi-a plăcut faptul că Ionuț și Bogdan, cel de-al doilea coordonator al nostru, ne-au lăsat să propunem jocuri  pe care să la facem împreună cu ceilalți. Majoritatea jocurilor pe care le-am făcut au fost pe echipe alese aleatoriu, dar în așa fel încât coechipierii să fie din țări diferite. Astfel în fiecare echipă era cineva din Romania, Cehia, Ungaria și Slovacia. Am învățat să lucrăm unii cu alții, să ne ajutăm și să ne susținem, să ascultăm punctul de vedere al fiecăruia și să îl respectăm. Mi-a fost teamă la început să vorbesc în fața celorlalți și să mă implic în activitatea din echipă, însă, după câteva jocuri, mi-am învins această teamă. Toată lumea din jurul meu m-a susținut și m-a îndemnat să vorbesc. Nimeni nu râdea de mine dacă nu înțelegeam ceva, sau dacă pronunțam greșit un cuvânt în limba engleză. M-am simțit liberă să adresez orice întrebare aveam, știind că nimeni nu mă va judeca pentru asta, lucru care a contat foarte mult pentru toți dintre noi și care ne-a făcut să înțelegem că această experiență este o oportunitate să ne dezvoltăm atât intelectual, cât și emoțional.

    Îmi amintesc că, într-o zi, colegii de echipă m-au numit pe mine să fiu reprezentantul echipei și să merg în față să prezint proiectul pe care l-am făcut împreună, așa că, neavând prea multe variante, m-am dus. Am primit complimente adresate modului în care am vorbit, iar această experiență mi-a dat foarte multă încredere în mine și în calitățile mele. Am lucrat mult pe tema diferențelor și asemănărilor între culturi, a stereotipurilor umane și a modului în care trebuie să tratăm toate acestea. Este uimitor câte lucruri putem învăța jucându-ne!

    De-a lungul sesiunilor ne-am folosit toate calitățile acumulate pe parcursul vieții, astfel pentru că am compus un cântec, am creat strategii pentru jocuri, am făcut o scenă de teatru și am realizat chiar si un scurt film, care a fost premiat la „Oscar Night”, la noi în Erasmus. Ne-am completat unii pe alții în echipe, fiecare având calitățile și talentele sale, care ne-au ajutat să ducem la bun sfârșit ceea ce aveam de făcut.

    Activitățile de seară erau partea cea mai interesantă din zi, din punctul meu de vedere. Acestea nu începeau până când cel responsabil cu pedepsele pentru întârziați nu aplica regulile, dându-le acestora o pedeapsă, de cele mai multe ori amuzantă. În continuarea serii, toată lumea aștepta cu nerăbdare să audă mesajele scrise în „Gossip Box” și să primească ceva de la „Secret Friends”. „Gossip box” era o cutie în care oricine dintre noi putea să lase un bilețel anonim pentru o anumită persoană. Mesajul era fie unul amuzant, fie unul de dragoste, ori unul care te punea pe gânduri. Se putea scrie orice, oricui, fiindcă biletul rămânea anonim. „The gossip commity” era grupul de persoane responsabile să citească și să împartă bilețelele destinatarilor.

    Următoarea activitate a fost „Secret friends”. În prima zi am extras un bilețel cu numele unei persoane din acest proiect, iar pe parcursul zilelor petrecute împreună trebuia să îi lăsăm un mic cadou sau mesaj anonim. În ultima seară, la ultima activitate, am aflat cine era secret friend-ul nostru, ale cărui cadouri ne-au adus zâmbetul pe buze și care, prin simplitatea și sinceritatea lor, au devenit mult mai valoroase. După toate acestea, seara se încheia cu mult așteptata petrecere, unde dansam pe melodiile tuturor țărilor. Chiar dacă fiecare se distra cel mai bine pe melodiile în limba sa, pot spune că pe muzica românească toată lumea venea să danseze, fapt pentru care cele mai ascultate melodii au fost cele puse de noi la cererea celorlalți.

    Dintre toate activitățile, cel mai mult mi-au plăcut serile interculturale. Fiecare echipă din cele patru (Romania, Cehia, Ungaria, Slovacia) trebuia să își aleagă o seară în care să își prezinte țara. Prezentarea începea cu semnificația steagului, după care aflam tradițiile și obiceiurile lor. După dans și cântat, masa plină de bunătăți specifice ne aștepta la degustat. Mai apoi seara continua cu petrecerea pe muzica acelei țări. Seara noastră interculturală a fost una de neuitat, fiind pusă în evidență de un cer spectaculos. În partea dinspre pădure soarele voia să apună, lăsând în urma lui nuanțe intense de portocaliu, care se îmbinau cu albastrul cerului. În partea opusă, fiindcă ziua aceea fusese una ploioasă, curcubeul îți făcuse apariția, decorând cerul dintr-o parte în alta. Am dansat cu Cosmin învârtita, după care echipa noastră a început să îi învețe pe ceilalți dansul Brașoveanca. I-am luat la dans pe toți, iar mai apoi, fiindcă toată lumea era nerăbdătoare, am trecut la masa tradițională. Cu ajutorul echipei noastre harnice am pregătit bucatele specifice: pâine cu untură, ceapă și boia, mămăligă și slănină prăjită. Am mai pus pe masă o farfurie cu prăjituri de casă făcute de mama, ciocolată de casă, pufuleți, turtă dulce și nelipsitele batoane de ciocolată Rom. Spre surprinderea tuturor, masa noastră a rămas goală după activitate. Mămăliga și slănina au fost vedetele serii, iar pâinea cu untură a dispărut de pe farfurii în câteva secunde. La petrecere am cântat cu prietenii noștri din Cehia “Dragostea din tei”, melodie pe care ei o știau deja.

    Mulți au spus că nu sunt interesați să vină în Erasmus dacă este în România, doar dacă este în alte țări. Adevărul este că a fost foarte frumos să fim noi gazdele acestui proiect și să le prezentăm celorlalți țara noastră. Locul în care am stat a devenit “o mică lume”, plină de prietenii și momente unice. Prin intermediul acestor seri interculturale am observat câte lucruri avem în comun cu celelalte țări, și chiar dacă părem atât de diferiți în gândire, limbă sau principii, ne asemănăm foarte mult. Mi-a plăcut să vad cum gândesc adolescenții de vârsta mea din celelalte țări, ce fac ei în timpul liber și cum e la ei la școală.

    Cel mai dureros moment a fost cel al despărțirii. După ce am locuit împreună, ne-am jucat, am mâncat, am comunicat și am dansat împreună timp de 10 zile, a fost foarte greu să ne luăm rămas bun unii de la alții și să ne împrăștiem în colțurile lumii fără să știm daca o să ne mai întâlnim vreodată sau nu. Am plâns mult în ultima zi și ne-a fost greu să ne obișnuim cu ideea că trebuie să plecăm. Cu toate acestea, am încercat să ne gândim la toate momentele frumoase petrecute acolo și să facem precum spune o vorbă: “Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbește că s-a întâmplat!”.

    Așadar, experiența din Erasmus a fost una de neuitat, care a avut un impact destul de mare asupra tinerilor prezenți. Am legat prietenii cu persoane deosebite, am învățat lucruri noi despre celelalte țări, ne-am îmbunătățit limba engleză și cel mai mult, încrederea în noi. Ne-am dat seama că fiecare este special în felul său și încă o dată am învățat că nu trebuie să judecăm oamenii după aparențe. Lista aceasta ar putea continua cu nenumărate lucruri pe care le-am dobândit și aș putea să vorbesc despre Erasmus ore în șir, pentru că pe parcursul celor 10 zile petrecute acolo am creat multe amintiri ce vor rămâne în sufletul meu mult timp.  De aceea, recomand tuturor să participe la proiecte Erasmus de câte ori au ocazia, oriunde în lume, deoarece experiența de acolo este una de neuitat. Indiferent de nivelul de limbă engleză, de competențele sociale sau artistice pe care le ai sau nu, Erasmus este locul unde te vei distra, vei călători și vei învăța jucându-te.

    Mă bucur foarte mult că am decis să merg în primul meu proiect Erasmus și sper să mai am ocazia să particip la alte ediții.

î

 

Cămașa românească în cultura vizuală, de Cosmina-Marcela Oltean

Portul s-a aflat mereu în strânsă legătură cu mediul și stilul de viață al unui popor. Cămașa tradițională, gândită cândva ca veșmânt de sărbătoare, încărcat cu elemente simbolice, a devenit, mai ales începând cu secolul XX, obiect de muzeu - obiect de artă în care s-au concentrat povești, căpătând astfel valențe de document istoric.

Ziua Iei, sărbătorită de Sânziene

Este al zecelea an în care, la iniţiativa comunităţii virtuale La Blouse Roumaine, pe 24 iunie se sărbătorește Ziua Iei Românești. Deși este promovată şi la nivel internaţional, ia a fost până de curând un brand de țară neoficial. Preşedintele României, Klaus Iohannis, semna pe 21 iunie decretul pentru instituirea zilei de 24 iunie ca „Ziua Iei”.

În 29 martie 2021, România, împreună cu Republica Moldova, au depus dosarul multinațional „Arta cămășii cu altiță - element de identitate culturală în România și Republica Moldova” pentru înscrierea elementului în Lista reprezentativă a elementelor de patrimoniu cultural imaterial a umanității UNESCO, dosarul de nominalizare urmând a fi evaluat în cadrul celei de-a 17-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din noiembrie/decembrie 2022.

Cămăși după tabloul lui Henri Matisse 

Cămașa românească în artă

Cămașa tradițională, prin arta ce o înglobează și prin profunda semnificație istorică, a devenit în timp un puternic simbol în cultura vizuală universală. Să nu uităm numeroasele opere de artă care o reprezintă pictural, cinematografic, precum și tendințe vestimentare recente, care o folosesc ca sursă de inspirație pentru noi creații. În istoria artei, Nicolae Grigorescu, Constantin Daniel Rosenthal, Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Nicolae Vermont, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Camil Ressu, Francisc Şirato, Dumitru Ghiață sau Ion Theodorescu-Sion sunt pictorii care au reprezentat adesea cămașa populară pe pânzele lor.

Au făcut la fel celebrii Henri Matisse, Auguste Renoir, Frederick Arthur Bridgman sau Franciszek Teodor Ejsmond, precum și nume mari din lumea modei - Yves Saint Laurent, Oscar de la Renta, Tom Ford, Jean Paul Gaultier, Carolina Herrera şi Isabel Marant, fiind cei mai cunoscuți.

 La blouse roumaine, Henri Matisse

În modă, chiar și reprezentarea subiectivă a cămășii pictate de Matisse, a prins viață, în atelierul lui Yves Saint Lauren, prin reconstituirea materială a cămășii stilizate de artist în faimosul tablou. Astfel, în artele vizuale, în pictură, cinematografie și modă, IA a fost şi este actuală.

Cămașa tradițională purtată de personalități iconice

Cămașa tradițională a fost purtată cu mândrie de personalități precum reginele României, Elisabeta și Maria, de o mare parte a aristocrației feminine a acelor timpuri și nu numai. Ia românească a intrat în modă în perioada interbelică, atunci când Regina Maria a României s-a fotografiat în cămașă tradițională românească, intrând astfel în conștiința boemei Europe a acelor vremuri. Pentru întâlnirile oficiale, Regina Maria adapta ia românească la ținute speciale, ieșind din canon. Ia a fost purtată și de Smaranda Brăescu, aviatoare și prima femeie parașutist cu brevet din România, care înregistra un record mondial, devenind campion european la parașutism în urmă cu exact 90 de ani. Maria Tănase este de asemenea un personaj iconic, în permanență asociat cămășii tradiționale, evident și prin conexiunea sa cu folclorul românesc.

Regina Maria 

Smaranda Brăescu

Personalitățile amintite au fost selectate ca purtătoare de imagine într-un nou proiect Romfilatelia, a cărui materiale (cărți poștale, plicuri, timbre) au fost emise în a doua parte a lunii în curs. “Recunoscând importanţa istorică şi culturală a iei româneşti, precum şi semnificaţia ei la nivel naţional, propagată adesea peste graniţele ţarii, Romfilatelia dedică acestui simbol românesc cel mai nou proiect de timbre, intitulat sugestiv Ia romaneasca, tezaur naţional. Emisiunea de marci poştale Ia romaneasca, tezaur naţional ilustrează, printr-o abordare grafică originală, patru personalitaţi feminine, care au purtat cu mândrie cămaşa tradiţională a românilor şi au facut-o cunoscută peste hotarele ţării.”

Cosmina Marcela OLTEAN

Proiectul județean BUCURIA POVEȘTILOR, la SUBCETATE

 Prof. înv. preșcolar Urzică Viorica

Liceul „Miron Cristea” Subcetate, Grădinița ,,Piticot”

   La Subcetate, „Bucuria poveștilor” a fost într-adevăr o bucurie. Am primit cu brațele deschise această provocare și am pornit la drum.

    În NOIEMBRIE 2021, am avut prima întâlnire cu educatoarele, am conceput Planul de lectură comun și am lansat on-line proiectul într-o întâlnire virtuală cu părinții. Astfel, fiecare părinte și-a amenajat acasă propria Insulă de lectură. În cele trei grupe, spațiul destinat cărților și cititului a fost amenajat cât mai atractiv de către cele trei educatoare din școala noastră.

    La realizarea Insulei de lectură din grupa „Iepurașilor”, grupă pe care o conduc, s-a implicat toată familia mea: soțul mi-a confecționat și mi-a prins pe perete o bară metalică, fetița a decupat și a lipit literele alese cu grijă de mine din oferta online, am cumpărat o perdea, două instalații luminoase și un covoraș-puzzle din spumă. Apelul copiilor l-am făcut printr-o poezioară pe care aceștia au învățat-o cu ușurință:

                  „Când luminițele se-aprind                  

                   Acestea vor să dea de veste,

                   Că-n grupa noastră de copii

                   Urmează ORA DE POVESTE”

    De asemenea, am încheiat un parteneriat cu Biblioteca școlară, însă, din cauza lucrărilor care se efectuează în școala noastră, am desfășurat doar două activități în Bibliotecă, în celelalte d-na bibliotecară a fost invitata noastră în Grădina de lectură a grădiniței.

„Locul nostru „magic” de pe holul Căminului Cultural s-a transformat rapid într-un punct de atracție: am pus o băncuță căreia i-am tăiat picioarele, am vopsit-o împreună cu un raft, am pus un gărduț, câteva cărți și multă curiozitate. Dimineața la sosire ori la plecarea copiilor sau atunci când aveau un răgaz, copiii explorau cărțile puse la dispoziție. Pentru început, invitații au fost cei din incintă: d-na îngrijitoare, profesorul de sprijin, studentele care au făcut practică la noi.

      În DECEMBRIE, am donat grupei mele 4 cărți care îl au ca protagonist pe Micul Prinț, personajul principal din proiectul cu același nume de pe platforma eTwinning în care suntem implicați , și ca prim invitat am avut-o pe d-na directoare  Anișoara Balog căreia i-a plăcut atât de mult atmosfera creată de copii încât a repetat această experiență, de această dată în Grădina de lectură, cu toți copiii din grădiniță. Au început să curgă invitații și să crească entuziasmul. D-l director, d-l profesor de religie, d-na director adjunct, d-na învățătoare a clasei a IV-a, d-na asistentă medicală și mulți alții au răspuns invitației noastre. Banca de resurse ne-a fost de un real sprijin: am ascultat povestea „Iepurilă și prima ninsoare” citită atât de frumos de d-na Mihaela Suciu , apoi am pictat și noi primii fulgi de nea, am citit povestea „Visând la zăpadă”, apoi ne-am jucat jocul online de pe platforma Learnningapps creat de d-na Mariana Vrabie. Mulțumim doamnelor!

    Tot în decembrie, în jurul bradului, am depănat cele mai haioase povești cu Moș Crăciun.

    În IANUARIE 2022, am primit cu entuziasm o sponsorizare: 7 cărți cartonate din seria Lama Lama care au făcut deliciul micilor cititori. Ziua Culturii a fost o zi deosebită, sărbătorită cu bucurie de copii. Rutina de lectură pe scări a fost o activitate pe placul copiilor; ei asociau ziua în care pictam cu ziua cititului pe scări (iată și un avantaj al mutării noastre, fiindcă la vechea grădiniță nu aveam scări).

    Povestea „Mănușa” și prima noastră încercare de dramatizare a fost o reușită; am  declarat „Mănușa” POVESTEA SĂPTĂMÂNII deoarece am repetat-o iar și iar, la cererea copiilor.

   În FEBRUARIE, mare ne-a fost bucuria când Editura Bookzone ne-a trimis un pachet cu 25 de cărți. Astfel, ne-a fost mai ușor să sărbătorim Ziua Națională a Lecturii.

    Ziua Internațională a Cititului Împreună a fost o zi plină de activități de lectură (doar e o singură dată pe an):

    - de la ora 9, elevii din clasa a IV-a ne-au citit online povestea „Un loris pe nume Doris”;

  - de la ora 10, tot într-o întâlnire online, ne-am întâlnit cei aproximativ 500 de copii si 55 de cadre didactice implicați în proiectul ,,Micul Prinț” de pe platforma eTwinning, pentru a asculta un scurt fragment din poveste;

    - de la ora 12, d-na bibliotecară a fost invitata noastră în Grădina de lectură unde am ascultat cu totii ,,Lama Lama citește”.

    O altă activitate deosebită din luna februarie a fost Ziua siguranței pe internet în care d-l profesor de fizică și informatică ne-a citit o poveste, am explicat regulile pe înțelesul copiilor, apoi am colorat imagini reprezentative.

     În luna MARTIE am sărbătorit 100 de zile de grădiniță și am adunat într-o carte virtuală creată în Storyjumper, 100 de fotografii din cele mai frumoase activități „Bucuria poveștilor”.

    „Carte-mărțișor” a fost activitatea prin care părinții și comunitatea ne-au dăruit 30 de cărți. Și Asociația Ovidiu.ro a contribuit la îmbogățirea bibliotecii ca urmare a participării noastre în Proiectul „Citește-mi 100 de povești” și cursul „Magia lecturii”.

      În luna APRILIE, de Ziua Cărților pentru Copii, am avut-o invitată pe doamna psiholog Ionela Tudor care ne-a făcut o prezentare a cărților proprii și ne-a citit povestea „Adevărata poveste a lui Bau-bau”. Topul cărților preferate a fost o activitate grea deoarece au fost multe cărți preferate și toate meritau un loc pe podium.

      Cea mai frumoasă activitate a lunii MAI a fost „Toată școala citește”; în ziua stabilită, la ora stabilită, fiecare clasă a citit povestea preferată, ca într-o mare rugăciune.

      În luna IUNIE am fost nevoiți să renunțăm la Gradina de lectură (era nevoie de accesul la scenă) dar ne-am mutat activitățile afară; doar vremea ne-a putut opri din a nu citi.

    Ca beneficii ale derulării acestui proiect pot sa va spun următoarele:

- copiii și-au dezvoltat competențe de comunicare și sociale, și-au dezvoltat vocabularul, imaginația, au învățat cuvinte și expresii noi, au devenit mai curioși și au pus multe întrebări, au învățat să-și gestioneze mai bine emoțiile;

- fiecare grupă are acum propria Insulă de lectură amenajată atractiv, dotată corespunzător temei;

- biblioteca grădiniței s-a îmbogățit cu multe cărți;

- educatoarele au fost interesate să se  perfecționeze participând la cursuri și webinarii destinate lecturii;

- marea parte a părinților a participat la atelierele de lectură atât online cât și fizic, și-au amenajat propriile Insule de lectură acasă și au postat frecvent pe pagina de facebook a grupei;

- comunitatea și colegii  au apreciat acest proiect și s-au implicat în desfășurarea activităților.

      Îmi închei mereu prezentările legate de acest proiect cu motto-ul ,„Cărțile îți dau aripi”. Deși uneori timizi și nu în cele mai bune condiții, cred cu tărie că la Subcetate aripile sunt deschise, gata de zbor în Lumea Cărților. Cu siguranță, experiența dobândită și baza materiala acumulată ne vor da ZBOR ÎNALT în anul ce urmează.