ZIUA FRANCOFONIEI 2011 și LUCIAN BLAGA (atteliers de traduction); DUMITRU HURUBĂ, Scorpionisme

 Lyceum, an XV, 2011, nr. 4 (65)

CUPRINS:
1. Le Jour de la francophonie 2011
2. Cărți noi: DUMITRU HURUBĂ, Scorpionisme, Editura Eubeea, Timișoara, 2011
3. Cosmina Oltean, Take time, before time takes you

1. Le Jour de la francophonie 2011
Les élèves du Groupe Scolaire « Miron Cristea » de SUBCETATE et leur professeur Doina Dobreanu fêtent le Jour de la francophonie en organisant des atteliers de traduction pour omagier le poète roumain Lucian Blaga, dont sa mort il y a 50 ans.

LUCIAN BLAGA (1895-1961)
1. Poète, dramaturge, romancier et philosophe roumain, Lucian Blaga est d’origine d’un village de la Transylvanie, situé aux confins des Carpates occidentales. Il suit les études à l’Université de Vienne, où il obtient le titre de docteur en philosophie en 1920.
En 1919, Lucian Blaga débute en double hypostase, de poète et philosophe. Le volume « Les poèmes de la lumière » est considéré le plus beau cadeau que le poète offre à la création de la Grande Roumanie à la suite de la première Guerre Mondiale.
Entre 1926-1939, Lucian Blaga représente la Roumanie en diverses ambasades à l’étranger : à Varsovie, Prague, Vienne, Berne, Lisabonne.
Entre 1939-1948 il est professeur de philosophie à l’Université de Cluj-Napoca. Il supporte tous les ans suivants les rigueurs du régime communiste…
En 1956, Lucian Blaga est nominalisé pour le Prix Nobel pour la littérature, à la proposition de l’Université Sorbonne de Paris et Sapienza de Rome, mais les autorités roumaines ne le soutient pas…

2. Etant le représentant de l’expressionisme dans la culture roumaine, Lucian Blaga se propose à chercher les valences éternelles des traditions autochtonnes et il croit que c’est dans l’ancien village qu’elles peuvent être trouvées parce que son « âme » reste le même. « Inchangé reste seulement le village », dit le poète, aussi comme le Dieu. Le poète se trouve toujours à la recherche d’une spiritualité primordiale et son point de départ est la source folklorique, aussi comme pour le sculpteur roumain Constantin Brancusi.

L’âme du village

Ma fille, pose tes mains sur mes génoux.
Je crois que l’éternité est née en village.
Toute pensée est plus lente ici
et le cœur pulse plus rerement,
comme il ne palpiterait dans la poitrine
mais au fond de la terre quelque part.
La soif de rédemption guerrit ici
et si on saigne ses pieds
on s’assied sur un tas d’argile.
Voilà, c’est soir.
L’âme du village flotte au vent tout autour
portant l’odeur frêle d’herbe fauchée,
comme les toits en paille répandent la fumée,
comme un jeu de chevreaux sur les hauts tombeaux.
(Poésie traduite en français par Adriana Musca)

De mon enfance

Avec mes amis, je gardais les oies en aunaies.
L’un après l’autre, des oisons, aux pensées dorées, venaient
me prendre amicalement du bec
le lobe de l’oreille
et les vieux peupliers tremblaient en éveil.

En état de torpeur, je regardais
en fermant à demi mes paupières
comme les bœufs bougeaient
parmi des caille-lait jaune
au dessous des saules,
je m’étonnais qu’ils ne voient pas
du bout de leurs cornes comme un colimaçon
Et les bœufs ruminaient leur chaleur sans façon.

Au dos sur l’herbe me jetant,
les yeux vers la voûte bleu,
je m’imaginais étendu sur le ciel
légèrement
m’accoudant.

Je me rappelle encore :
Dans un champ ensemencé du chanvre
un épouvantail bariolé
s’appuyait d’un long pieu,
pour que les vents le caresse mieux.
Un nid de moineau dans son chapeau,
ses boucles d’oreille - grappe de rages !
De lui, tous les enfants riaient
- Quel dommage ! –
moi, j’en éprouvais de la pitié,
car je l’aimais.

J’étais petit alors
mais je pensais: c’est quelqu’un de près
et je l’aimais.
Et un martyre je me sentais.
(Poésie traduite en français par (Diana-Andra Popa)

3. La présence de Pan, le dieu de la Nature, dans la poésie de Lucian Blaga

  Pan serait l'un des rares noms divins attribuables à la période commune des Indo-Européens. Avant de devenir le "dieu des pâtres", Pan est un dieu lune, dont la spécialisation ultérieure serait peut-être due à ses cornes, qui sont initialement un croissant de lune.

Dans la mythologie grecque, Pan est un dieu de la Nature dans sa totalité, protecteur des bergers et des troupeaux.

Pan est le protecteur des bergers et des troupeaux. Il est généralement figuré avec des pieds de bouc et des cornes. Souvent confondu avec les satyres (hommes à demi caprins, oreilles, queue et pieds de chèvre), Pan est représenté de manière moins humaine, caractérisé par sa laideur et sa sauvagerie. En plus de la nature, Pan est associé à la fécondité.

Haut-relief de Pan, Palais Neuf (Rome)

Dans la littérature, Pan est présent dans les épopées d’Homer et dans « Les Métamorphoses » d’ Ovide, XI.

Le poète Lucian Blaga a consacré a cette divinité mithologique quelques poésies du volume « Les pas du prophète » (1921).

Pan

Couvert de feuilles fannées, Pan gésit sur un rocher.
Il est aveugle et vieux.
Ses paupières sont en pierre
et inutillement se forcent à cligner,
car ses yeux sont fermés – comme les escargots – en hiver.

Des gouttes chaudes de rosée tombent sur ses lèvres :
un,
deux,
trois.
La Nature abreuve son dieu.

Ah, Pan !
Je vois comme il tend sa main, prend un rameau
et il tâte ses bourgeons
les caressant doucement.

Un agneau s’approche parmi les buissons.
L’aveugle l’entend et sourit,
car il n’a pas une joie plus grande
que celle de saisir en ses paumes la tête des agneaux
et de tâter leur petites cornes sous les mols boutons en laine.

Silence.

Tout autour les grottes baîllent somnolentes
Et le baîllement maîtrise Pan maintenant.
Il s’étend et se dit :
« Les gouttes de rosée sont grandes et tièdes.
Les petites cornes font leurs apparition
Aussi bien que les dodus bourgeons.
Que le printemps vienne ! »
(Attelier de traduction avec les élèves de la VIII-e)

Pan chante

Je suis seul et plein de chardons.
J’ai dominé jadis un ciel d’étoiles
et je jouais
à flûte aux hommes.

Personne n’entre aujourd’hui
Dans ma grotte,
seulement des salamandres bigarrées y viennent
et souvent

La Lune.
(Attelier de traduction avec les élèves de la VI-e)

L’ombre

Pan romp des rayons de miel
A l’ombre des noyers.
Il est triste :
les monastères s’accroîtent aux bois
et le brillament d’une croix le fâche.

Les motteraux volent tout autour
et les feuilles d’orme
faussent le sens de la cloche
annonçant les vêpres. Pan est triste.
Sur le sentier couleur de la lune
passe l’ombre
de Gésu Christ.
(Attelier de traduction avec les élèves de la XI-e B)

Le dieu attend

Des veaux et des souris
jouent sur les champs moissonnés
et dans ses paumes
les vignes tiennent des verdiers.
J’attends qu’elle vienne,
un brin de pissenlit
entre ses lèvres.
Je veux seulement
éparpiller ses cheveux
avec me doigts
caresser ses cheveux
et puis cueillir les éclaires
des nuages – comme en automne
on cueille de l’air
les fils de la Vièrege.
(Attelier de traduction avec les élèves de la XIII-e A)

    Le 20 mars 2011
    Bonne fête de la francophonie !

2. Cărți noi :
DUMITRU HURUBĂ, Scorpionisme

Comentariile de pe coperta 4 a cărții :
„O selecție din savuroasele, picantele, oniric-jucăușele și, câteodată, întortocheatele tablete publicate de Dumitru Hurubă…” Mircea Mihăieș
„Cartea prozatorului Dumitru Hurubă, spirituală, acidă, mereu incitantă, este o fereastră deschisă către spectacolul actualității astfel cum ni-l prezintă televiziunile. Textele din carte un sunt simple notații, ci și o cronică a vieții noastre de fiecare zi, pera adesea covârșită de absurd și de comic involuntar. Acestea și altele, prozatorul le înfățișează cu umor și compasiune umană, în textele sale spumoase și pline de vervă”. Gabriel Dimisianu
„Poate doar la Caravaggio, marele pictor, am găsit același curaj de a-și pune capul pe tava condamnatului, pentru ca oamenii din vreme să poată vedea că autorul e părtaș suferinței generale, că este inserat n tabloul vremii de către Creator”. Constantin Stancu

3. Take time, before time takes you

Cosmina Oltean

Life is too short…
too short to be unhappy,
So, laugh when you can, and never be sad
Take chances. Give everything.
Apologize when you should
Take the good with the bad,
And smile when you’re sad.
Have no regrets,
And always remember what you had.

Love what you got…
Love deeply and forgive quickly
Always forgive but NEVER forget!
Take time…, before it takes you.
Learn from your mistakes
but NEVER regret.
Sometimes things go wrong,
but ALWAYS remember:
Life goes on !!! (no matter what)

Colectivul de redacție:
Adriana Muscă, Diana-Andra Popa, Denisa-Teodora Popa,
Bianca C.Urzică, Vlad Urzică, Cosmina Oltean
Coordonator: prof. Doina Dobreanu

MĂRȚIȘOR - Lyceum, anul XV, nr. 3 (64), martie 2011

CUPRINS: - Educ. Viorica Urzică, „Mărțișoare, mărțișoare” - Raluca-Adriana Pop, „Doamnei învățătoare, Melania Dinu” - Denisa-Teodora Popa, „Amândoi, în aburul pâinii...” - Andreea Natea, „Mama” - Prof. Doina Dobreanu, „La Fête de MARTISOR est tout près"
MĂRŢIŞOARE, MĂRŢIŞOARE An de an sărbătoarea de 1 Martie ne readuce speranţa, optimismul credinţa în mai bine şi spor la toate. Din încleştarea frigului cu razele soarelui, a întunericului cu lumina învinge viaţa, primăvara, soarele. Acest triumf al reînvierii şi regenerării nu putea fi invocat decât prin Marţişor-pe care îl dăruim celor dragi la început de primăvară. Înarmaţi cu hârtie colorată, hârtie creponată, lipici, foarfece zimţat, paste făinoase de diferite forme, acuarele şi mult entuziasm, copiii din grupa mică şi-au lăsat imaginaţia să zburde în voie confecţionând mărţişoare originale, împodobite cu şnur alb şi roşu, simbolul apei şi al focului în tradiţia românească. Prin această activitate am valorificat potenţialul creator al copiilor cu privire la capacitatea acestora de a realiza mărţişoare şi am cultivat dragostea, respectul şi preţuirea faţă de tradiţiile poporului român. Cu cateva dintre acestea vom participa la Concursul internaţional “Un zambet, o floare, un pic de culoare” organizat la Galaţi. După vernisaj, mărţişoarele vor fi puse în vânzare pentru a ajuta o fetiţă bolnavă. Suntem bucuroşi că putem face o fapta bună! Grupa mică vă urează o primăvară plină de soare, speranţă şi lumină! Înv. Viorica Urzică DOAMNEI ÎNVĂȚĂTOARE, MELANIA DINU

La tine, suflet blând, vin astăzi cu o floare
Și-aceste versuri scrise pe o felicitare.
Vă mulțumesc nespus, iubită învățătoare
Și vă respect mereu pentru răbdare.

Și inima, și sufletul, și mintea ne-ați deschis.
Îmaginea-vă păstra-o-voi ca pe un frumos vis.
La dumneata mi-e gândul în prag de sărbătoare
Și din adâncul sufletului vă fac astăzi o urare:

Nicicând nu ne uitați, fiți fără de tristețe!
Să vă păstrați calmul pe lângă frumusețe!
Mulți ani de-acu-nainte, păstrând același har
Pe care îl consider mai mult decât un dar!

Cu mult respect și cu iubire,
Vă doresc din suflet numai fericire!
Raluca-Adriana Pop, clasa a IV-a

AMÂNDOI, ÎN ABURUL PÂINII… Copilăria este ca un cântec, ca un tril de ciocârlii, e ca un soare strălucitor ce-și revarsă razele aurii și caldura lui asupra inimilor noastre mici si gingașe, e ca luna ce luminează noaptea bolta întunecată, e ca stelele strălucitoare, e ca un copac ce-și arată primăvara mugurii… Copilăria reprezintă perioada cea mai importanta din existența unui om ,în care mama are un rol vital, lasându-și amprenta asupra noastră. Cu ajutorul mamei ne dezvoltam de timpuriu încrederea, stima și imaginea de sine. Aceste concepte le definim înca din copilărie, influențându-ne, astfel, pe tot parcursul vieții. Atunci când aceste calităti sunt solide vom avea capacitatea de a depăși obstacolele, dar în cazul în care nu sunt, vom fi vulnerabili. Mama ne ajută încă din primele clipe în lupta cu provocările vieții, ne ajută să scoatem la suprafață acele forțe latente din noi care să ne propulseze într-o călaătorie de transformare , scopul ei fiind realizarea noastră pe toate planurile. Noi, copiii, suntem rodul și esenta vieții lor, în același timp suntem oglinda străduințelor și iubirii părinților, suntem ceea ce iși doresc ei să fim. Sintagma AMANDOI, IN ABURUL PÂINII…are la bază un adevăr fundamental: mama este cea care ne veghează cu iubire pentru ca inimile noastre blânde să-ți desfacă zâmbetul ca petalele unei flori în căldura soarelui. Totodată, copilul și mama parcurg aceiași pași pe care-i urmează semănara bobului de grau în pământ roditor și până la mirosul unic al aburului de pâine proaspătă. Tot ce sunt sau ce sper sa devin îi datorez mamei mele. Teodora-Denisa Popa, clasa a VIII-a

MAMA
O, mamă,
Lună maiastră
Pe bolta albastră
Tu traiești mereu,
In sufletul meu.
Mama dragă, te iubesc,
Tu mă indrumi când greșesc,
Imi arăți calea cea buna,
Tu, frumoasă zână bună.
Regină între flori,
Crăiasă din nori,
Impărăteasă a mării
Tu luminezi zorii.
Imi citeai cândva, atunci,
Povești dulci.
Lângă vatră tu stăteai,
Părul mi-l mângâiai.
Ochii tăi căprui,
Buze de gutui,
Par de abanos,
Zâmbetul frumos.
Gândul lin,
Chipul senin,
Glas duios…
M-ai învățat sa citesc,
M-ai învățat sa vorbesc.
Mi-ai aratat mereu
Calea spre Dumnezeu.
Azi , de ziua ta,
O stea îți voi da.
Sau un ghiocel,
Sau o viorea
Frumoasă ca ea.
Andreea Natea, clasa a VII-a

Eleva Andreea Natea a primit pentru această poezie PREMIUL AL II-LEA la a VII-a ediţie a Concursului Interjudeţean de Creaţie Artistică, AMÂNDOI, ÎN ABURUL PĂINII, dedicat zilelor de 1 şi 8 Martie, organizat de Fundaţia Culturală „Cezara Codruţa Marica” şi Centrul de Studii Literare „Grigore Vieru” din Târgu-Mureş pentru elevii din clasele gimnaziale. Juriul a apreciat trăirea caldă, frumuseţea, sinceritatea, bucuria, bunătatea, speranţa care luminează la vârsta copilăriei relaţiile de viaţă, în special cele educative, dintre copil şi mamă. FELICITĂRI, ANDREEA! LA FÊTE DE « Mărtisor » EST TOUT PRES! Mărtisor a deux sens : premièrement, c’est le nom populaire roumain donné au mois de mars, mois de l'équinoxe de printemps et du début du nouvel an agraire ; deuxièmement, c’est un délicat objet formé d’une amulette liée par une fine cordelette composée de deux fils en soie tordues toutes les deux, l’un blanc et l’autre rouge, avec des pompons aux bouts. L’amulette est d’habitude un symbole du bonheur : le trèfle à quatre feuilles, le cœur, le fer à cheval, des fleurs, le ramoneur… Donc Mărtisorul est considéré comme un porte-bonheur. Mărtisorul est porté par des enfants et par des jeunes, attaché au poignet ou sur la poitrine, pendant les premiers jours de mars, une-deux semaines, puis celui-ci est mis dans le rameau d’un arbre fruitier. Des rituels semblables sont présents dans l’espace de l’ancienne région de l’Europe de Sud –Est, habitée il y a longtemps par les Daces et les Thraces, (aujourd’hui, la Roumanie, Moldova, la Bulgarie, la Macédoine, l’Albanie). La tradition de Mărtisor doit être ancienne. Les archéologues ont découvert dans cette partie d’Europe des amulettes datant du VIe millénaire av. J.C. Il s’agit de petites pierres blanches et rouges qui étaient portées au cou. On sait aussi que d’après le vieux calendrier roman, le 1 Mars était le premier jour de l’année. Les Romans fêtaient le Dieu Mars, le dieu du printemps et de l’agriculture. A propos de cette tradition, il y a plusieurs légendes. L’une de ces légendes raconte que le Soleil est descendu du Ciel sur la Terre, dans un village, pour entrer dans la ronde paysanne, en guise de jeune homme. Zmeul (le Dragon), un personnage fantastique de la mythologie roumaine, l’a enlevé et l’a enfermé dans son palais. Le monde entier s’est affligé. Les oiseaux ne chantaient plus, les enfants ne riaient plus… Un jour, un jeune homme se mit en route, décidé à trouver le Soleil. Après quelques mois de recherches, vers la fin de l’hiver, il trouva le palais du Dragon, l’affronta héroïquement et le vainquit finalement, en sacrifiant sa vie. Son sang a coulé sur la neige, puis, quand la neige fondit, des perce-neiges sortirent de la terre. Ce sont les fleurs qui annoncent l’arrivée du printemps. De lors on honore la mémoire de ce jeune héros au début du mars et la coutume des roumains annonce chaque année l'arrivée du printemps et le renouvellement de la nature. Le fil blanc de Mărtisor, ayant la couleur des flocons de neige, symbolise la pureté, au temps que le fil rouge est le symbole du soleil printanier et de l’amour. (Pentru Proiectul european eTwinning « Mythes, contes, légendes ; nos racines nous parlent » ; 2010°- 2011)

Valentin Marica, ABSIDĂ PENTRU ZIUA A TREIA, Editura Dacia XXI, 2010

Lyceum, anul XV, nr. 2 (63), ianuarie 2011

    1. Valentin Marica este una din vocile distince ale liricii românești de la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, „un poet special, un melancolic grav, extrem de modern ca scriitură (…), ancorat la bornele mileniului nou cu autoritatea profesionistului, cu finețea omului și a artistului creator de incontestabilă calitate, înfrânt uneori, dar niciodată învins.” (Mariana Cristescu)

    Absidă pentru ziua a treia este cea mai recentă apariție editorială a lui Valentin Marica, înscriindu-se pe aceleași coordonate conturate în primele plachete de versuri: Metanii (1997) și Vecernii (1998), reluate și nuanțate apoi în Laguna umbrei, Secantă în ochiul mimozei, Cruci în deșert, Aluviuni-Alluvia, Ziua canonului, În naosul răului, Manuscrisul de jad, Mâini de alint, Schitul numelui, Îndurarea amiezii, La fântâna Îngerilor, Ceasornic de lut (2009).

Descoperim o predispoziție a poetului spre religiozitate, ceea ce face ca poezia sa să devină „locul sfânt, un spațiu sfânt al smereniei, al închinării necondiționate, o absidă în care destinul poetic se împlinește în credință” (Romana Colceriu).

Metafora din titlul ultimei plachete de versuri se realizează prin relaționarea termenului „absidă” – nișă care prelungește nava centrală a unei biserici, unde se săvârșește cultul – cu „ziua a treia”. Gândul ne duce la „Vechiul Testament – „Geneza”, unde se spune că în ziua a treia a facerii lumii ”Pământul a dat verdeață, iarbă cu sămânță după soiul ei și pomi care fac rod”.Pentru poetul Valentin Marica, Edenul terestru este simbolizat prin satul său natal, Zoreni. Poezia care prefațează placheta de versuri subintitulată „Poemele Zoreniului” este „Poveste”, o poveste lirică despre geneza acestui „sat mic, cât e un deal și-o vale”:

Jucându-se, un înger a aruncat o stea…

Deodată, steaua a făcut petale.

Să ai mireasmă și limbă de clopot,

Sat mic, cât un deal și-o vale!

Pe chipul tău de cruce, rând pe rând,

Adună-se salcâmi, cu oglinzi de flori.

Prin ele să ai vuiet, ploi pe creștet,

Să știi și cum să rabzi și cum să mori!

Să ai semințe în bulgării pumnilor

Când osia carului iese din hău!

Sat mic, cât e un deal și-o vale,

Dar cât e câmpia lui Dumnezeu!

Poeziile reunite sub titlul Absidă pentru ziua a treia sunt publicate la Editura Dacia XXI, în colecția „Scriitori la ei acasă”. Zoreniul, căruia Valentin Marica îi dedică aceste poeme, este satul său natal și al copilăriei sale, așa cum mărturisește în poezia „La Zoreni” concentrată într-un singur distih:

E-n pământ și e în stele

Cumpăna fântânii mele.Zoreni este satul care îl cheamă mereu, este satul unei perpetue întoarceri, măcar pentru „o zi, o noapte”, așa cum poetul ne mărturisește în poeziile: „Vin să caut căpătâiul…”, „Vecernie”, „Târziu, când intru în sat…”

Vecernie

Sat molcom, vin să-ți rup din pleoapă

Pârg de îmbunare și colină,

Să-mi trag sufletul o zi, o noapte,

Ieși în cale-mi cu găleata plină!

Dă-mi vad de apă să mă opresc,

Rana să mi-o leg în amintire…!

Flacăra de lampă, peste colț de masă,

Să mijească umbra cărții de citire.

Netezește iarba, coapsa pâinii,

Merele pătule să nu cadă-n gloduri…

Sat domol, cu miruri în cărare,

Răzimat în cruci de lemn la poduri!

Prind tânjala carului din câmp

Când se lasă-n aer părul lung al lunii…

Pe o turtă dulce cade prima stea…

Timpul la trecut își numără ciorchinii.

Târziu, când intru în sat…

Se răsfiră-n vârf de deal, deodată,

Numele de mamă, numele de tată,

Nume-ale durerii răsfrânte pe ape

În cuvântul meu vin să se adape.

Părinților tăcuți ca laptele de zori,

Cu ornicul și pâinea în culcuș de sori,

Le aștern un pat sub lumânări ce ard.

Mai e cicoare prinsă în parii de la gard?

De la margini de lume le aduc binețe…

Aici lumina crapă de-atâta blândețe

Este începutul oare? Este sfârșitul?

Mă prinde de mâini, înfiorat, infinitul…

Cartea are o structură inedită: cele 56 de poeme, chintesențe ale stărilor sufletești nostalgice ale poetului care revine din când în când la obârșie, coexistă în carte cu fragmente, în fotocopie, din scrisorile mamei sale, mărturii nu doar ale dorului, iubirii și grijii pentru copiii și nepoții săi, ci și ale sensibilității artistice, ale harului poetic pe care le-a transmis fiului Valentin. Impresionante sunt pasajele versificate din scrisorile mamei, exprimate în metrica și ritmul cântecului popular:

- Cu mânuța-ncep să scriu,

Dar din ochi lacrimi îmi vin,

Din inimuță suspin.

Tot oi plânge și-oi ofta

Până ce ti-i libera.

- Cucule, cucuțule,

Toată vara mi-ai cântat

Pe-o creangă de lemn uscat

Până ce m-ai scos din sat,

De maica m-ai depărtat.

Toată vara mi-ai horit

Pe creangă de lemn pălit

Până ce m-ai celuit,

Frunză verde din fereastră,

Măicuța să mă dorească,Măicuța și florile,

Frații și surorile.

- Pământule, negrule,

Ține bine cătanele,

Cătanele din Grădiște

Să fie bine grijite,

Nu le pune-n șirag lung,

Acolo am ce-i mai scump.

Emoționant este dialogul dintre mamă și fiu realizat dincolo de timp, copleștoare este sinceritatea trăirilor și gândurilor exprimate prin cuvânt.

Scrisoare târziePărinților

E iarși seară când vă pipăi urma

În țărna drumului; și drumu-i pustiu…

Prima literă am scris-o acolo…

Nu la masă, ci pe un sac de grâu…

În litera aceea vedeam clopoțelul

Pe care-l prindeam la gâtul mieilor.

Îi duc – îmi spuneam – cu mine la școală,

Să pască iarba din pajiștea foilor…

Cu litera aceea, cu visul acela,

Tăiam în hățișuri cărare de lapte…

E iarși seară când vă pipăi urma,

Împiedicându-mă în stog de șoapte.

Sunteți frumoși în cioareci și-n ie.

Atât de neted vă e în seară pasul.

Iertați-mi rătăcirea și uitarea…!

Va strig, acum,… dar amuțește glasul.

„Ceasul plecării”, al despărțirii de sat, și momentul „când a trecut dealul” rămân poetului amintiri vii care îl cheamă mereu înapoi, la fel ca și icoanele părinților cu nume biblice, Maria și Lazăr, casa părintească, amintirile copilăriei, sărbătorile creștine, „peisajul canicular”, „aleanul de toamnă”, „cuibul de apă”, „drumul la Ciscut”, „șoapta Câmpiei”, „amiezile la secerat”…Sentimentul elegiac al îndepărtării de timpul copilăriei este potențat la fiecare întoarcere în sat de absența părinților și a Cezarei, copilul plecat în moarte prea curând:

Dar se ivesc brândușele…Rămâi! 

Cezarei

Doar liniștea toamnei s-o luăm…

Doar mărul ca semn de plecare.

Polenul atâtor aduceri-aminte

Învie în fald de-nserare.

Se-ascunde apa să viseze.

Obrajii din icoane-s de gutui…

Să nu-ți cuprindă bruma ochii,

Cărările pe umeri ți le pui…

Să fie pânze albe, țărmuri…,

Trup sub pleoape-arămii,

Semn al crucii… Împăcare!

Dar se ivesc brândușele… Rămâi!

    Mulțumesc Domnului Valentin Marica pentru acest șirag de perle, superbe poeme pe care el însuși le definește ca „țesături de cer din reîntoarcerea mea la fiorul dintâi”.   Profesor Doina Dobreanu

                                                                          

    2. Iti multumesc frumos, Doina, pentru cronica ta care a adunat, cu grijă iubitoare, întreaga frumusete a volumului de poezii. Chiar daca nu l-am tinut în mâna, mi l-am imaginat, gratie puterii tale de a da viată unei cărti într-adevar remarcabile. Domnul Valentin Marica este un poet sensibil. Scrie poezii cu usurinta violonistului care tine în mână un Stradivarius. Versurile au picturalitate, sentimentele exprimate transmit emotii bogate.Mi-ar plăcea să pot citi întreg volumul, dar îti sunt foarte recunoscatoare pentru "bijuteriile" pe care deja mi le-a oferit cronica ta.Despre cartile care ne plac nu putem vorbi decât frumos. Este în randuiala lucrurilor, să nu stirbesti o frumusete care poartă în ea duhul însufletit al inspiratiei divine. Iar în cartea d-lui Marica se simte îndeosebi aceasta pliere a sufletului pe sacralitatea ce o conservă satul natal, spiritualitatea unei sensibilităti care s-a hrănit cu întelepciunea cartilor, dar a păstrat simplitatea omului din popor pentru a da expresie sentimentelor. Legatura de consanguinitate cu satul natal, cu parintii și fratii este un izvor curat de trăiri afective, care nu are nevoie de artificii literare pentru a deveni poezie, daca cel care le exprimă este un desăvârsit cunoscator al mestesugului artistic. Cuvântul este o cale de a ne purta pe cărările acestei lumi interioare, nu un scop în sine.De aceea, nu poti să nu iubesti o asemenea carte. Iar cei care scriu despre ea, intră firesc într-un asemenea cerc magic, al iubirii împărtăsite cu semenii.Poate, mai mult decât înscrierea într-o eternitate literară a satului natal al autorului, contează actul de constiintă al celui care a gravat, cu litere de aur, iubirea sa pentru o lume aparte, a carei frumusete tinde să treacă neobservată astăzi. Să-ti exprimi pietatea si să faci poezie de calitate, în acelasi timp, aceasta-i frumusetea!Să stii că am citit cu mare plăcerea aceste poezii, dar si cronica ta, fiindcă m-a impresionat atașamentul profund fată de lumea satului. Avem nevoie de sinceritate, de adevăr, dar si de trăiri elevate. Este o forma de purificare pe care am întâlnit-o în această carte.                                                                                Profesor Maria Stoica

3. Concurs de Creație Artistică: AMÂNDOI, ÎN ABURUL PÂINII...

    Fundaţia Culturală „Cezara Codruţa Marica” şi Centrul de Studii Literare „Grigore Vieru” din Târgu-Mureş organizează a VII-a ediţie a Concursului Interjudeţean de Creaţie Artistică, Amândoi, în aburul pâinii, dedicat zilelor de 1 şi 8 Martie.

Elevi din clasele gimnaziale, din judeţele Mureş, Bistriţa-Năsăud, Sibiu, Alba, Braşov, Cluj, Hargita şi Covasna sunt invitaţi să concureze cu creaţii originale, versuri sau pagini de proză literară, care să exprime trăirea caldă, frumuseţea, sinceritatea, bucuria, bunătatea, speranţa care luminează la vârsta copilăriei relaţiile de viaţă, în special cele educative, dintre copil şi mamă.

Creaţiile vor fi trimise pe adresa: Fundaţia Culturală „Cezara Codruţa Marica”, Târgu-Mureş, B-dul Cetăţii nr. 13, sau pe adresa de e-mail: valentin_marica@yahoo.it, până în data de 5 martie a.c.

Creaţiile vor fi însoţite de date personale ale concurentului: numele, şcoala, clasa, profesorul îndrumător, domiciliul, numărul de telefon sau adresa de e-mail.

DOR DE EMINESCU

Lyceum, nr. 1 (62), an 2011

Statuia lui Mihai Eminescu în parcul Copou din Iasi

  Ziua lui Mihai Eminescu este Ziua culturii naționale, ziua fiecăruia dintre noi, cea mai frumoasă sărbătoare din calendarul spiritual al românilor. Prin ființa poetului ne simtim în fiinta lumii.

Dacă îl vom citi mai mult, îl vom înțelege mai mult, dacă îl vom înțelege mai mult vom fi mai puternici spiritual. Eminescu ne salvează de mediocritate. Ne dorim cu totii să creștem, dar crestem cu adevărat doar prin cultură. Pentru români, Eminescu a devenit un mit, dar mitul lui Eminescu devine realitate atunci când avem posibilitatea să mergem la Ipotești, acolo unde se află un adevărat sanctuar al literaturii române: casa memorială, biserica și mormintele familiei, memorialul și teatrul „Eminescu”, lacul „încărcat cu flori de nufăr”.Sărbătorindu-l pe Eminescu la fiecare 15 ianuarie, ne sărbătorim pe noi însine. Respectându-l pe Eminescu, ne respectăm pe noi înșine ca ființă natională. Felicitări profesorilor si elevilor de la scoala noastră, care s-au adunat în cuget și simtire pentru a-l omagia astăzi, 15 ianuarie 2011, pe Mihai Eminescu, poetul nepereche al românilor. 

Cosmina Oltean, clasa a XII-a: Mihai Eminescu, Lacul

Profesorii din comisia metodică limbă și comunicare, cu concursul unui impresionant număr de elevi, au realizat o amplă manifestare pentru sărbătorirea lui Mihai Eminescu: concurs de recitare în limbile română, franceză și engleză, concurs de creație poetică (poezii dedicate lui Eminescu), concurs de eseuri, concurs de transpunere grafică a unor teme din poezia eminesciană, cântece pe versurile lui M. Eminescu, prezentări în power point a vietii, activitătii și creatiei lui Mihai Eminescu, concurs de traduceri în limba engleză a unor texte poetice eminesciene, moment artistic realizat de elevii cercului literar, dramatizarea poeziei „Luceafărul” și a schiței „La aniversară”.

Vesnica stea, 

        de Adriana Muscă și Andreea Ciubucă

În întunericul noptii

o stea va străluci

si peste aripele mortii

mereu va dăinui.

O stea al cărei nume

în veci va fi slăvit,

pentru o întreagă lume

poeme-a dăruit.

O mare stea Mihai a fost,

o vesnică suflare,

ce se alină cu un rost

în lumea asta mare.

Cereasca-i lumină

în versuri se-arată...

O, blând luceafăr, vină

cu fata-ti luminată!

Din freamătul plopilor

un glas mereu va murmura

si sub privirea norilor

stelele vor lumina.

Secvențe din poemul „Luceafărul”

Muzicalitatea versurilor eminesciene ne oferă posibilitatea să ne exprimăm bucuria reîntâlnirii cu marele artist al cuvântului prin cântec și dans, pătrunși de frumusețe și sublim.

Mihai Eminescu, When ever, beloved

Traducere de Tiberiu Cotfas, clasa a XII-a

When ever, beloved, our past good luck before my tought lies,

The icy ocean vastly appears before my eyes:

On the vault witish no star shows its resplendent dot,

Only the yellow moon there so far looks like a spot,

And over thousands of ice clumps the wave rushes and swings

An erring bird is floating with heavy, tired wings

While its impatient mate has advanced so much abreast

Togheder with a whole flight now lost into the west…

After its mate it’s trowing long looks from painful eyes;

It’s neither glad nor sorry now for it surley dies,

Dreaming of the past bright years enjoyed with it’s lost brother.

We are now always farther and farther from each other…

I’m more and more abandoned, inclouded, cold and lorn,

While you are vanishing far, into the endless morn.

Ana-Alexandra Dobrean, clasa a VI-a:

Mihai Eminescu, Pe aceeași ulicioară...

Mihai Eminescu, O remain

        Traducere de Andra-Diana Popa, clasa a XII-a

O remain, dear one, I love you,

Stay with me in my fair land,

For your dreamings and your longings

Only I can understand.

You, who like a prince reclining

Over the pool with heaven starred;

You who gaze up from the water

With such earnest deep regard

Stay, for where the lapping wavelets

Shake the tall and tasseled grass,

I will make you hear in secret

How the furtive chamois pass

Oh, I see you wrapped in magic,

Hear your murmur low and sweet,

As you break the shallow water

With your slender naked feet

See you thus amidst the ripples

Which the moon's pale beams engage,

And your years seem but an instant,

And each instant seems an age.

Thus spoke the woods in soft entreaty;

Arching boughs above me bent,

But I whistled high, and laughing

Out into the open went.

Now though even I roamed that country

How could I its charm recall ...

Where has childhood gone, I wonder,

With its pool and woods and all?

Cosmina Oltean, clasa a XII-a: 

Mihai Eminescu, Crăiasa din povești

Mihai Eminescu, The lake

Traducere în limba engleză 

de Alexandra Cotfas, clasa a XII-a

 

Water liles load all over

The blue lake amid the woods,

The imparts, while in white circles

Starling to a boat its moods.

And along the stands I’m passing

Listening, waiting in unrest,

That she from the reeds may issue

And fall, gently, on my breast.

That we jump in little world

While water’s voices whehn

All our fellings; that enchanted

I may drop my oars and helm.

That all charmed we may be floating

While moon’s kindly light surrounds

Winds that cause the reeds to rustle

And the waving water sounds.

But it does not come…Abandoned,

Vainly I endure and sigh

Near the blue lake full of flowers

Moment artistic prezentat de membrii cercului literar

    Juriul concursului desfășurat pe mai multe sectiuni, alcătuit din elevii Sergiu Zămonea si Geanina Urzică și din profesorii Ioan Cutlac, Maria Serban, Sofia Cutlac si Doina Dobrean a acordat premiul I si premii speciale urmatorilor participanti:

PREMIUL I:

- Sectiunea recitare din lirica eminesciană:Loredana Ciubucă, clasa a IX-a: „Floare albastră”
Mădălin Gârneată, clasa a V-a
Gheorghe Ciubucă, clasa a V-a

- Sectiunea recitare în limba engleză:Petruta Todoran, clasa a XI-a
Urzică C.Bianca, clasa a VIII-a

- Sectiunea creatii dedicate lui Mihai Eminescu:Muscă Adriana și Andreea Ciubucă, „Vesnica stea”

- Secțiunea traduceri în limba engleză din creatia eminesciană:Tiberiu Cotfas, clasa a XII-a, „De câte ori, iubito…”

- Secțiunea arte plastice pe temele poeziei eminesciene:Cosmina Oltean, clasa a XII-a, „Crăiasa din povesti” și „Lacul”
Ana- Alexandra Dobrean, clasa a VI-a, „Pe aceeasi ulicioară”

- Sectiunea Prezentări in power point: viața si opera lui Mihai Eminescu:Andra Popa, clasa a XII-a, „Dorința”
Adriana Muscă și Andreea Ciubucă, „Lacul”

PREMII SPECIALE:

- Recitare:Andrei Roșca, Bianca Hurubă, Bogdan Gherghescu, Daniel Huban, „Scrisoarea III” (fragmente)
Adriana Muscă, Cătălina din„Luceafărul”

- Interpretare muzicală:Gabriel Suciu
Bianca Hurubă, Iuliana Chereches, Andreea Mîndru, Elena Savu, înv. Ileana Todor

- Profesori organizatori:Crina-Mihaela Gabor
Claudia Ardelean

PREMII (în cărți) ACORDATE DE ASOCIATIA CULTURALĂ „DOBREANU” elevilor:

Adriana Muscă
Andreea Ciubucă
Loredana-Elena Ciubucă
Cosmina Oltean
Ana-Alexandra Dobrean
Tiberiu Cotfas
Mădălin Gârneață

Lacul din Ipotesti, „încărcat cu flori de nufăr”.

CRĂCIUN 2010 - Lyceum, nr. 9 (61), an 2010

SERBAREA DE CRĂCIUN

La poarta sufletelor noastre de creştini bat sfintele sărbători de iarnă. Dorim să le întâmpinăm aşa cum se cuvine: cu bucurie, cu bunătate şi inimi curate. E sărbătoare în cer, pe pământ şi în suflete. Curge Decembrie peste noi, umplându-ne sufletul de magie şi aducându-ne în dar cântecul divin, răsărit din miracolul Naşterii.

Colindul sfânt, cântarea cântărilor pe care o auzim, face ca în fiecare dintre noi să se nască Iisus Hristos. E timpul pur în care lumânările se aprind pe rând şi din cântece candide de îngeri se înfiripă o urare ce leagă cerul de pământ.

    1.  Colinde ne-au pregătit şi elevii claselor a II–a şi a III-a, îndrumaţi de doamnele învăţătoare Ileana Todor şi Viorica Oană. Colindul prinde viaţă prin glasuri de copii, iar cei prezenți, mici și mari, trăiesc miracolul în tăcere.

2. „Din an în an sosesc mereu

La geam cu Moş Ajun

E ger cumplit şi drumu-i greu

Da-i obicei străbun.

Azi cu strămoşii noi cântăm

Colindul sfânt şi bun

Tot moş era şi-n vremea lui

Bătrânul Moş Crăciun.”

 

COLINDE, COLINDE și PLUGUŞORUL (Elevii clasei a IV-a, înv. Melania Dinu)

3. Magia din vremea colindelor o trăim din plin alături de elevii clasei a V-a și a VII-a, îndrumaţi de doamna profesoară Claudia Ardelean.

4. Elevele Andreea Hanga, Mădălina Cotfas şi Anamaria Maxim din clasa a VI-a, ne-au oferit superbe colinde, pregătite sub îndrumarea doamnei diriginte Dorina Marc.

5. „Crăciuniţele” din clasa a VI-a și-au exprimat bucuria sărbătorii prin dans, în ritmul cântecului „Jingle bells rock”, sub îndrumarea doamnei profesoare Daniela Dobrean.

  6. Elevii clasei a VIII-a, coordonaţi de doamna dirigintă Ionela Popa, vin pe scenă să ne amintească de bucuriile iernii. Prin colindele şi poeziile pregătite, ei ne fac să visăm și să fim mai buni.

7. „Acum, în prag de sărbători, Când îngerii ne cântă-n gând Şi doar iubire-i pe pământ, Când toată furia dispare, Lăsând în loc doar alinare”, grupul coral al şcolii noastre, condus de domnul profesor Carol Stoica, este prezent pe scenă, ca în fiecare an, cu câteva colinde.

8. Elevi ai clasei a IX-a, coordonaţi de domnişoara dirigintă Şerban Maria, au prezentat sceneta intitulată “Criza de Crăciun”, tradusă din limba engleză.

9. Am urmărit cu admirație „Dansul anotimpurilor” interpretat de Lavinia Bot din clasa a VI-a, pregătit sub îndrumarea doamnei profesoare Sanda Vodă.

10. Elevi din clasele a VI-a, a VII-a şi a X-a, coordonaţi de doamna profesoară Daniela Dobrean, au prezentat sceneta „Deschide ușa, creștine!”.

11. Spectacolul a luat sfârșit printr-o ofrandă de colinde pregătite de elevi ai claselor a IX-a, a X-a şi a XII-a, îndrumaţi de doamna învăţătoare Todor Ileana, participanți la “Festivalul Florilor Dalbe”care a avut loc la Casa de Cultură din municipiul Topliţa.

Din lada de zestre a poporului nostru am scos câteva din datinile strămoşeşti. Prin ele încercăm să sădim în sufletele noastre dragostea pentru sărbătorile creştine, dragostea pentru ființa noastră națională şi recunoştinţa pentru cei care s-au jertfit, pentru ca astăzi să putem spune în libertate:”Deschide uşa, creştine”. Nemuritoare sărbătoare! Poveste eternă…de alb şi lumină! Gând bun! Urme de sănii, trecute prin suflet…Zurgălăi alintaţi de colinde…Copii, şi părinţi, şi bunici…OAMENI! În straie de ÎNGERI…GÂND BUN ! Amintiri, cu miros de…timp…Verdele pur de anotimp… Nemuritoare sărbătoare ! GÂND BUN ! Crăciunul e aproape. Sărbători binecuvântate!

Au contribuit la realizarea spectacolului: Prezentare: Adriana Muscă, Sergiu Zămonea Decor: Prof. Daniela Dobrean, Prof. Sanda Vodă, Ana Dobrean, Lavinia Bot, elevi ai clasei a X-a

Prof. Maria Șerban, text; prof. Doina Dobreanu, foto.

BUCURII DE IARNĂ

Copiii de la Grădinita nr. 1 din Subcetate au așteptat cu nerăbdare sărbătoarea Crăciunului, mai ales venirea lui Moș Crăciun. Dacă pentru cei mai mari întâlnirea cu el a devenit obișnuință, pentru cei din grupa mică emotiile sunt coplesitoare atunci când acesta își face apariția.

Bucurie si neliniște, entuziasm și voie bună, acestea sunt sentimentele care pun pun stăpânire pe inimile lor.

Din glasurile lor cristaline răsună colinde și poezii, învătate sub îndrumarea educatoarelor Rafila Oană, Daniela Tompea si Viorica Urzică.

La finalul spectacolului, copilașii noștri, în ipostază de „fulgii de nea” sclipitori, neastâmpărați și vioi, au încântat privirile spectatorilor – părinți și bunici - prin dansul lor realizat sub îndrumarea educatoarei Viorica Urzică.

Subcetate, 21 decembrie 2011

La magie de Noël

Pour tous ceux qui vivent dans les villages roumains traditionnels, le temps des fêtes d’hiver est riche en souvenirs pleins de joie et lumière. On considère ce temps une bonne occasion de réunir les morceaux du Ciel se trouvant en nous, de se communier de la sainteté des fêtes, d’être heureux en offrant de l’amour, du pardon, de la compréhénsion, de la générosité à nos proches, en sachant que seulement l’amour et la croyance restent toujours valables.

Dans nos villages aux racines patriacales, la vie se déroulait rituellement, en fonction des traveaux agricoles et des fêtes de l’année. On garde aujourd’hui seulement des fragments de vieilles traditions. C’est peut être à cause des 50 ans de communisme qui nous a imposé à tuer le Ciel de nous- mêmes, à oublier les fêtes transmises des temps imémorables, les fêtes qui donnaient un certain rythme à notre vie.

Le Noël est l’une des fêtes chrétiennes et laïques les plus belles. Ces jours-ci, une atmosphère mirifique, mystérieuse s’instale dans nos villages. Tout ce qui se passe à la veille du Noël - les noëls, le mythe du Père Noël apportant des cadeaux aux enfants sages, les sapins ornés - représentent des réminiscences des traditions ancestrales. Le Noël a une signification chrétienne, mais il porte aussi des traditions ancestrales dont les sens se sont perdus.

La fête de Noël est appellée en roumain CRĂCIUN. Quant à ce nom, il y a de diverses opinions. Quelques ethnologues soutiennent l’origine latine du mot, d’autres croient que c’est un nom d’origine thrace-dace. En admettant que la langue de nos ancêtres daces était un dialecte, un idiome du latin vulgaire, où on doit chercher les origines du roumain, les opinions des ethnoloques ne sont pas contradictoires. Une fête populaire célébrait à Rome, le 25 décembre, la naissance du Soleil invaincu et les Saturnales. En même temps les Thraces-Daces pratiquaient eux-aussi, à l’occasion du solstice d’hiver, les fêtes du feu. On sait que’on fêtait sumultanément jusqu’au V-e siècle autant la naissance du Dieu le Soleil que la naissance du Christ. Certainement, les fêtes se déroulant au temps du solstice d’hiver ont une origine pré-chrétienne. On reconnait aussi dans le festivisme de la célébration du Noël de nos jours les traces des traditions païennes.

En plusieurs parties de la Roumanie on croit que la Veille et les trois jours de Noël représentent un temps magique. Les vieux disent que les anges de Dieu descendent sur la terre à la veille de grandes fetês pour qu’ils préparent nos coeurs en vue des miracles qui vont venir. On essaie comprendre la signification de la fête de Noël en déchiffrant les miracles cachés dans nos traditions, dans nos vieilles coutumes et dans la magie des nos chants de Noël. On a beaucoup des noëls.

On en a choisi pour vous quelques-uns:

http://www.youtube.com/watch?v=1oKxhCbML9Q&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=GCD8xR4emcE&NR=1

http://www.youtube.com/watch?v=qPaIhedl35w

http://www.youtube.com/watch?v=1ApcHn6a3Oo&NR=1

http://www.youtube.com/watch?v=BEUTI4fYKIw&NR=1

http://www.youtube.com/watch?v=B1BVDrf51mY&feature=related

La globalisation va effacer les vieilles traditions des peuples… Même si on ne vit pas dans l’esprit des traditions, elles doivent être connues et transmises. Il y a des instituteurs, des professeurs, des artistes qui cultivent aux jeunes générations l’esprit de nos traditions, pour les conserver. C’est la langue, le costume populaire et les traditions qui assurent l’identité d’une nation. Dans nos écoles on organisent des manifestations dans l’eprit de nos traditions. Dans la photo suivante il y a un groupe d’élèves de notre école qui vient de chanter des noëls y compris le chant de l’étoile de mages annonçant la naissance de Jésus:

Naturellement, on se souhaite „Joyeuses Fêtes!”, mais les gens peuvent être vraiment heureux seulement en communion avec Dieu, seulement en cherchant des occasions de joie et de bonheur. Le miracle de la Naissance du Christ a été perçue seulement par les mages et les bergers, mais la lumière de cette nuit sacrée rayonne à travers les siècles et brille dans les âmes de ceux qui acueillent Jésu.

Joyeux Noël à tous nos amis!

Professeur Doina Dobreanu

Subcetate – Roumanie, le 19 décembre 2010

https://sites.google.com/site/euromythes/accueil-site/2010---2011