Profesor la Subcetate în anii
1959-1962
Originar din comuna
Dimitrie Cantemir, raionul Giurgiu, profesorul de limba şi literatura română
Victor Tatu a ocupat în această perioadă şi funcţia de director de şcoală la Subcetate , după care şi-a
continuat activitatea didactică în oraşul Giurgiu. Perioada în care profesorul
Victor Tatu a lucrat la
Subcetate , s-a aprobat reînfiinţarea ciclului liceal în
această localitate rurală. Şcoala, în care funcţionase în anii 1955-1958 ciclul
liceal ce avea să-şi continue activitatea la Topliţa , era acum lipsită şi de personal didactic
calificat, şi de materiale didactice şi de bibliotecă şcolară. Comuna era şi ea
fără bibliotecă şi fără librărie. Activitatea profesorului Victor Tatu de a-i
încuraja pe elevi să-şi cumpere cărţi de citit a fost remarcabilă.
„Pe măsură ce trec anii
constat un mare adevăr: omul uită multe din cele ce i s-au întâmplat în viaţă,
dar nimic din cele trăite în copilărie.
Încerc să urmez această
lege a firii umane şi readuc la viaţă amintiri din anii de demult ai
începuturilor mele în şcoala generală, la Liceul Subcetate ,
când l-am cunoscut în postura de director pe domnul profesor Victor Tatu. Era
un dascăl autoritar, mereu prezent printre noi: în şcoală, în curtea şcolii, la
careul săptămânal, la activităţile organizate, atât de diverse, de antrenante
şi de plăcute. Nu mi-a predat ore la clasă, dar mi-a rămas neştearsă o amintire
dragă, mult mai valoroasă acuma, când o judec altfel decât atunci când eram un
copil. Era o perioadă dificilă din punct de vedere informaţional. Cărţile erau
foarte puţine, de-abia începeau să pătrundă în casele noastre. Domnul Director
şi ceilalţi dascăli ai noştri au găsit o modalitate eficientă de a face să
pătrundă cartea în lumea satului, nu numai a şcolii. La un anumit interval de
timp venea „Librăria” ambulantă, o maşină cu cărţi de vânzare. Dascălii noştri
ne îndrumau ce cărţi să cumpărăm, de care vom avea neapărată nevoie în anii de
şcoală. Cumpăram cărţi, care nu erau scumpe, şi părinţii le puteau plăti în
rate. Aşa am ajuns să ne formăm acasă prima noastră bibliotecă. Şi azi mai
păstrez cărţi valoroase din colecţiile „Biblioteca şcolarului” sau „Biblioteca
pentru toţi”. Mai mult de atât, am fost implicaţi în vânzarea de cărţi. Le vindeam
pe la oamenii din sat, fiecare în sectorul său, şi cărţile se vindeau bine.
Acum, mai mult ca oricând,
apreciez multitudinea de preocupări a foştilor mei profesori, dorinţa lor
unanimă de a ridica prestigiul şcolii în general şi al şcolii de la sat în
special. Păstrez amintirea frumoasă a acestui om, profesor şi director deosebit
printre dascălii de valoare ai Liceului din Subcetate”. (Profesor Georgeta
Dobrean)
Text publicat în cartea
Liceul Miron Cristea – Subcetate și
Asociația Culturală Dobreanu Subcetate,
LICEUL DIN SUBCETATE, LA 50 DE ANI,
coordonatori
profesorii Doina Dobrean și Vasile Dobrean, 2011
💖💖💖
„Ceea ce îi amintesc de profesorul Victor Tatu este că
soția dumnealui, originară din Toplița, Maria Tatu, mi-a fost dirigintă în
clasa a V-a și că am fost de câteva ori în locuința directorului din incinta
școlii, unde, într-o cameră, era o adevărată librărie. De acolo am cumpărat
primele mele cărți.
Am revăzut familia Tatu prin anii 1980, când, venind să-și viziteze familia din Toplița, au avut plăcerea să revadă liceul din Subcetate și să întâlnească persoane cunoscute. Au fost, pentru scurtă vreme și oaspeții familiei noastre.
Mi-au adus în dar prețioasa carte: „Dicționar de lingviști si filologi români”, Editura Albatros, 1978.
Dascălii care ți-au aprins o scânteie de cunoaștere în suflet, care ți-au insuflat curaj și încredere, care te-au ajutat să îți pregătești aripile pentru zbor, nu pot fi uitați. Veșnică recunoștință!” (Profesor Doinița-Ana Dobrean)
Am revăzut familia Tatu prin anii 1980, când, venind să-și viziteze familia din Toplița, au avut plăcerea să revadă liceul din Subcetate și să întâlnească persoane cunoscute. Au fost, pentru scurtă vreme și oaspeții familiei noastre.
Mi-au adus în dar prețioasa carte: „Dicționar de lingviști si filologi români”, Editura Albatros, 1978.
Dascălii care ți-au aprins o scânteie de cunoaștere în suflet, care ți-au insuflat curaj și încredere, care te-au ajutat să îți pregătești aripile pentru zbor, nu pot fi uitați. Veșnică recunoștință!” (Profesor Doinița-Ana Dobrean)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu