In honorem, Profesor Universitar NICOLAE COTFAS

https://unibuc.ro/user/nicolae.cotfas/

Text publicat în cartea 

LA OBÂRȘIE, LA IZVOR... CONVORBIRI LA SUBCETATE, 

vol. 1, 2013, Editura Cezara-Codruța Marica, Târgu-Mureș, 

Autori: DOINA DOBREANU, VASILE DOBREANU

Vasile Dobrean: Mă bucur, domnule profesor Nicolae Cotfas, să vă reîntâlnesc la Subcetate! O întoarcere discretă în satul natal, al copilăriei şi al adolescenţei. E bine că mai găsiţi timp şi pentru scurte bucurii ale întoarcerii la obârşie, ale revederii celor rămaşi „acasă”: părinţi, frate, rude, vecini, prieteni…

Nicolae Cotfas: Există mai multe locuri de care mă leagă amintiri dragi, dar niciunul ne se compară cu locul în care mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa. Întoarcerea la Subcetate reprezintă bucuria revederii unor persoane apropiate şi, totodată, un fel de întoarcere în timp. Indiferent unde mă aflu, pe deal, pe malul Mureşului sau al pârâului, la gară, la Ştiopeni, pe Călnaci, pe Duda sau în centru, sunt copleşit de o avalanşă de amintiri. Emoţiile se declanşează de fiecare dată încă de la Sărmaş, când de pe drumul naţional văd biserica din Subcetate.

Vasile Dobrean: Sunteţi profesor universitar doctor la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti. Poate părea fascinant traseul pe care l-aţi parcurs până aici, plecând din Subcetate, ca absolvent al Liceului Teoretic din această comună.

Cum v-aţi descoperit vocaţia pentru matematică şi fizică, ştiinţe care nu sunt agreabile pentru un oarecare tânăr? Aţi fost admis la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti în anul absolvirii liceului, în urma unui concurs riguros de admitere…

Nicolae Cotfas: Primele semne privind disponibilităţile mele pentru matematică au apărut în clasele 3-4. Doamna învăţătoare Laura Urzică obişnuia ca la sfârşitul orei de matematică să citească problemele propuse ca temă şi ne întreba: „Ce operaţii avem de făcut cu datele problemei pentru a obţine soluţia?” Eram foarte surprins să constat cu regularitate că eu găseam soluţia înaintea celor 5-10 colegi mai buni la învăţătură decât mine. Decisivă pentru viitorul meu matematic a fost şansa de a face matematica cu domnul profesor Gheorghe Cotfas (Gicu Cotfas, cum ii spuneam noi). M-a invitat cu generozitate acasă şi mi-a vorbit mult despre matematică şi matematicieni. Am fost fascinat de biblioteca d-lui profesor, rămasă un adevărat templu pentru mine până la terminarea liceului. Problemele suplimentare, primite ca temă pentru o săptămână, le terminam în 1- 2 zile. După fiecare vizită la domnul profesor plecam cu o grămadă de cărţi împrumutate pentru că nu reuşeam să mă decid pe care să le aleg. Îi sunt recunoscator domnului profesor şi pentru numeroasele cărţi oferite cadou cu dedicaţii provocatoare – „pentru viitorul mare matematician” - care mi-au stimulat imaginaţia şi m-au făcut să visez la lucruri ieşite din comun. De exemplu, pe parcursul clasei a 9-a am redactat o monografie de aproximativ 330 pagini referitoare la teoria cardinalelor şi a ordinalelor transfinite. Manuscrisul, analizat de către Editura Didactică şi Pedagogică, nu a fost acceptat pentru publicare. Oricum, elevul din clasa a 9-a nu era cel mai competent specialist pentru a scrie o monografie într-un domeniu atât de dificil. După terminarea clasei a 8-a, în vacanţa de vară, am parcurs, rezolvând majoritatea exerciţiilor, manualele de algebră pentru clasele 9-12. După terminarea clasei a 9-a, tot in vacanţa de vară, am parcurs manualele de analiză matematică. În ultimele clase de liceu am identificat, ca fiind un domeniu fascinant pentru mine, cel referitor la modelele matematice în fizică. Am fost foarte încântat de teoria relativităţii, mecanica cuantică, fizica atomică şi nucleră. La liceu am făcut matematica cu domnul profesor Stefan Popa şi fizica cu domnul profesor Emil Diţu. Ambii m-au stimulat prin imaginea foarte favorabilă pe care mi-au creat-o în faţa colegilor de clasă. O poziţie de mini-vedetă în liceu pentru cineva pasionat de matematică este ceva deosebit şi, probabil, foarte rar în zilele noastre. În clasa a 12-a am rezolvat integral 22 de culegeri. Norma mea zilnică era de cel puţin 100 probleme, evident fără redactarea în detaliu a soluţiilor. Eram pregătit să intru cu 10. La admiterea la Facultatea de Matematică, în loc să stau 3 ore, am predat lucrarea după o oră şi la o problemă de geometrie nu am observat că mai exista o a doua soluţie… Am fost pe pozitia 29 din 440 admişi.

 

Vasile Dobrean: Aţi obţinut, pe rând, un doctorat în ştiinţele matematice la Universitatea din Bucureşti, în 1996, şi un doctorat în fizică la Institutul Naţional Politehnic din Grenoble – Franţa, în 1998. Ce a însemnat pentru dumneavoastră perioada petrecută în Franţa? Nu v-a îndemnat sufletul să vă stabiliţi în străinătate?

Nicolae Cotfas: La absolvirea Facultăţii de Matematică, in 1978, am fost repartizat la Şcoala Generală 131, Bucureşti. Visul meu era să ajung la un institut de cercetare sau în învăţământul superior. În perioada 1978-1990, aproape că nu au fost concursuri pentru înscriere la doctorat sau ocupare de locuri în cercetare sau învăţământul superior. Pentru foarte puţinele locuri scoase odată la 5- 6 ani la concurs erau tot felul de aranjamente. Aşa că în ultimii 12 ani de comunism am predat matematica la o şcoală generală şi am oferit meditaţii la matematică. Am continuat însă să mă ocup intens şi de matematică, pentru a fi permanent pregătit pentru un eventual concurs. În 1990, la 36 de ani, am ocupat, prin concurs, postul de asistent universitar la Facultatea de Fizică, Catedra de Matematică. Am obţinut în 1996 titlul de doctor în matematică la Universitatea din Bucureşti, iar în 1998 un tilu de doctor în fizică la Institutul Naţional Politehnic din Grenoble. În 1995, în România totul arăta mai rău decât în 1989. Când am sosit, în septembrie 1995, la Grenoble, am avut senzaţia ca sunt pe o altă planetă, într-un fel de paradis. În prezent, multe locuri din Romania sunt la nivel occidental şi plecarea la Grenoble nu ar însemna mare schimbare. În cele 10 luni petrecute la Grenoble, în perioada 1995-1996, mi-am văzut soţia şi copilul, aflat în clasa a 4-a, doar o saptămână, cu ocazia sărbătorilor de iarnă petrecute împreună la Paris. În 1996, am revenit acasă, fără părere de rău. Eram convins că voi fi performant în cercetare şi că nu-mi vor lipsi sejururile petrecute în occident. În 1998, m-am reîntors pentru câteva luni la Grenoble, pentru a-mi finaliza şi susţine teza.

Vasile Dobrean: Citindu-vă CV-ul postat pe internet, mi-am putut da seama cât de drămuit vă este timpul: familie, cursuri universitare, cercetare, rezultatele muncii de cercetare fiind disiminate prin conferinţe la colocvii organizate pretutindeni în lume (1994 – 2011: Paris şi Toulouse – Franţa, Ungaria, Stuttgart, Praga, Olanda, Brazilia, Lisabona, Stockholm, SUA, Oostende, Goteborg, Varna, Tenerife, New Jork, Japonia, Tel Aviv – Israel, Vrsac –Serbia, Paphos - Cypru, Bucureşti, Piteşti, Constanţa) sau în reviste de specialitate („Journal of Mathematical Physics”, „Journal of Physics A: Mathematical and Theoretical, Physics Letters A, Journal of Geometry and Physics”, „Central European Journal of Physics”, „Annales Henri Poincare”, „Mathematical Reviews”, „Zentralblatt MATH”).

Care sunt, domnule profesor, domeniile dumneavoastră de interes în cadrul disciplinelor matematice? Ce cursuri aţi predat sau predaţi la Universitate?

Nicolae Cotfas: Afirmarea în domeniul modelelor matematice în fizică este în mare parte o problemă de şansă. Trebuie să ai inspiraţia de a te ocupa de subiectul potrivit la momentul potrivit. În 1984, s-a descoperit existenţa unei clase de cristale cu o structură fundamental diferită de cea a cristalelor cunoscute, numite cvasicristale. Se spera în existenţa unor proprietăţi fundamental noi şi a unor aplicaţii senzaţionale. Eu am intrat în acest domeniu abia in 1995. Erau multe probleme deschise şi, timp de mai mulţi ani, am adus contribuţii importante la înţelegerea lor. Din nefericire, aplicaţiile senzaţionale au întârziat să apară şi studiul cvasicristalelor este aproape abandonat. Am fost totuşi surprins să aflu în 2011 că premiul Nobel pentru chimie se acorda descoperitorului cvasicristalelor. În 1991, s-au descoperit nanotuburile de carbon care promiteau o revoluţie tehnologică majoră. Eu am început să mă ocup de investigarea lor, utilizând modele matematice, şi să aduc anumite contribuţii abia în 2001. La fel în cazul grafenei. Atât nanotuburile, cât şi grafena, au fost subiecte importante, confirmate prin premii Nobel pentru cei care le-au descoperit. În faza de început se puteau obţine uşor modele matematice care să rămână definitiv în literatură. În ultimii vreo 10 ani m-am ocupat de anumite clase de funcţii speciale şi de aplicaţiile lor în mecanica cuantică. Acum încerc să mă ocup de modele matematice în Quantum Information, un domeniu fierbinte care promite aplicaţii senzaţionale.

La facultate am predat toate cursurile de matematică posibile şi, în general, la secţiile cu predare în engleză sau franceză. În prezent, predau un curs de matematică pentru studenţii la masterat.

Vasile Dobrean: Vorbiţi-ne şi despre granturi/ Research grants!

Nicolae Cotfas: Despre granturi nu-mi face plăcere să vorbesc. Înainte de a începe criza economico-financiară, am avut mulţi ani în care am avut chiar prea multe granturi câştigate… Ele au însemnat sume importante de bani adăugate la salariu şi finanţare pentru participări la conferinţe. Printre domeniile cele mai afectate de criză se află cercetarea ştiinţifică. În prezent, se acordă foarte puţine granturi, este adevărat, dar în valoare de sute de mii de Euro fiecare. Pentru a obţine astfel de granturi trebuie să reprezinţi un nume cu adevarat mare pe plan mondial, concretizat într-un număr mare de citări ale articolelor personale. De la Facultatea de Fizică, în prezent, au astfel de granturi (în calitate de director) doar 3 colegi. Ei au cărţi publicate la edituri de prestigiu din străinătate, sunt implicaţi în colaborări internaţionale importante şi au un număr foarte mare de articole şi citări. Am reuşit să realizez anumite lucruri, dar este evident că ar fi foarte mult loc pentru mai bine.

Poate că este bine să fiu, totuşi, mai optimist. În primele şapte luni din 2012, articolele mele au fost citate de 10 ori în marile reviste din domeniu. Este un semn că vizibilitatea internaţională este în creştere. În perioada 1-6 iulie, prietenul meu Vourdas de la Universitatea Bradford mi-a făcut o vizită la Bucureşti şi am participat împreună la conferinţa de Optică Cuantică organizată la Hotelul Palas şi Cazinoul din Sinaia. A fost o conferinţă fără precedent în România: peste 200 de participanţi din 30 de ţări de pe toate continentele. În august am fost invitat la o conferinţă la Beijing, unde am petrecut o săptămână împreună cu principalii mei colaboratori: profesorii Vourdas şi Gazeau. Sper să intensificam colaborarea noastră şi să identificăm posibilităţi pentru participarea mea la granturi europene.

Vasile Dobrean: Urmărind lista dumneavoastră bibliografică am observat, totuşi, colaborări cu specialişti români, precum: I. L. Popescu, I. Armeanu, D. Blideanu, I. Şandru, R. Slobodeanu, dar şi cu specialişti străini: Jean Pierre Gazeau, Katarzyna Gorska, J-L Verger-Gaugry, Apostol Vourdas. În ce împrejurări aţi avut posibilitatea să faceţi cercetări împreună?

Nicolae Cotfas: Eu am fost aproape tot timpul un cercetător izolat. La marea majoritate a articolelor publicate sunt unic autor. Am descoperit plăcerea de a colabora în urmă cu doar caţiva ani. Profesorii Gazeau (Franţa) şi Vourdas (Anglia) sunt adevăraţi lideri mondiali în domeniile de care se ocupau. Profesorul Gazeau a făcut parte din comisia mea de doctorat de la Grenoble. Nici eu nu înţeleg de ce au trebuit să mai treacă 10 ani ca să începem o colaborare. În perioada 2007-2011, am petrecut câteva săptămâni pe an la Universitatea Paris 7 şi, împreună, am reuşit să obţinem rezultate importante.

Verger-Gaugry, matematician la Institutul Fourier din Grenoble, este directorul tezei mele pregatite în Franţa…

Vasile Dobrean: Cred că cea mai mare bucurie o aveţi să colaboraţi cu fiul dumneavoastră, Liviu-Adrian Cotfas. Colaborarea dumneavoastră s-a materializat în două cărţi apărute recent la Editura Universităţii din Bucureşti: „Complemente de analiză matematică”, în 2009 şi „Elemente de analiză matematică”, în 2010. Menţionez că aceeaşi editură a publicat în 2009 şi cartea dumneavoastră „Elemente de algebră lineară”.

Vorbiţi-ne despre familia dumneavoastră. Cum aţi reuşit să insuflaţi fiului dumneavoastră pasiunea pentru matematică?

Nicolae Cotfas: Fiul meu, cu doi părinţi matematicieni, a fost pregătit până în clasa a 12-a să devină tot matematician. În fiecare vară, a parcurs împreună cu soţia mea manualele de matematică din clasa pe care urma să o înceapă. Nu poţi fi competitiv la Olimpiadă dacă nu cunoşti măcar cu un an înainte materia de concurs. Doar în clasa a 12-a a preferat sa lucreze împreună cu mine probleme din culegeri pentru că-i făcea plăcere să-mi arate că în multe cazuri le rezolva înaintea mea sau că obţinea soluţii mai interesante. Fiind foarte atras şi de informatică, a ales Facultatea de Cibernetică de la ASE. A obţinut, în 2011, titlul  de doctor în informatică, în urma unui stagiu doctoral de un an la o universitate din Bolzano. În prezent, este asistent universitar la ASE şi informatician la o importantă firmă de software. Stăpâneşte foarte bine programarea în mai multe limbaje, inclusiv cele utilizate în cazul telefoanelor mobile. Momentan păstrează deschise ambele opţiuni: cariera universitară şi cea de informatician. Este foarte atras de cariera universitară şi de cercetare, dar actual 7/8 din veniturile lui provin din activitatea de informatician. Cursul de analiză scris împreună este unul în care analiza matematică se împleteşte cu informatica. Recent, am reuşit să-i stimulez interesul pentru modelele matematice în domeniile economic şi financiar. A obţinut un model pentru bursa de valori, inspirat din mecanica cuantică. L-a prezentat în mai-iunie la doua conferinţe: la Sozopol şi Atena.

Vasile Dobrean: Aflu acum că soţia este tot matematician şi că s-a ocupat mult de fiul dumneavoastră... V-aţi susţinut, desigur, v-aţi încurajat, v-aţi stimulat reciproc. Cum v-aţi cunoscut?

Nicolae Cotfas: Soţia mea, Doina, a fost una dintre cele mai bune studente, şefa mea de grupă în perioada facultăţii. Este profesoară de matematică la o şcoală, foarte pasionată de meseria pe care şi-a ales-o. A colaborat la scrierea unor culegeri de probleme şi este cu adevărat interesată de materia pe care o predă. Este foarte cunoscută în zona în care locuim, considerată o profesoară de excepţie şi foarte iubită de elevi.

Vasile Dobrean: Vă felicit pentru această relaţie cu totul şi cu totul deosebită.

Îmi imaginez că pasiunea dumneavoastră pentru matematică a fost molipsitoare şi că aţi devenit la un moment dat un reper pentru fraţii mai mici.

Nicolae Cotfas: Fratele meu Ducu, stabilit in Canada, a absolvit tot Facultatea de Matematică. Probabil că ar fi ales matematica chiar dacă nu se întâmpla sa aibă un frate mai mare pasionat de matematică. Spre deosebire de mine, el şi-a descoperit mai intâi aptitudini cu totul ieşite din comun pentru sport. De exemplu, reuşea să câştige meciuri de tenis de câmp în faţa celor mai buni jucători din Gheorghieni, fără ca el sa aibă la Subcetate un teren adevarat pentru antrenament. În prezent participă la competiţii sportive importante organizate în Vancouver. Fratele meu, Dan, a absolvit o facultate de inginerie şi apoi s-a specializat în informatică.

Vasile Dobrean: Specializări fundamentate tot pe ştiinţele matematice…

Familia este un factor important în formarea unui copil. Părinţii dv., vrednici truditori ai gliei, oameni cu verticalitate, v-au transmis o zestre ereditară sănătoasă şi v-au dat o educaţie solidă prin însuşi exemplul lor.

Nicolae Cotfas: A munci foarte mult a fost pentru mine permanent un lucru firesc şi plăcut. Sunt sigur ca exemplul părinţilor a avut un rol important. Tatăl meu a iubit foarte mult munca şi a avut norocul sa aibă o rezistenţa uriaşă. Reuşea ca, săptămâni în şir, vara. să fie noaptea la fabrica de la Hodoşa, iar ziua la cosit, dormind cel mult 2-3 ore pe zi. Mama mea reuşea să facă toată treaba acasă, să se ocupe de animalele şi păsările din gospodărie şi să vină până la Fagiţel sau la Forcălaie, unde noi eram la cosit, ca să ne aducă mâncare.

Vasile Dobrean: Unde vă petreceţi vacanţele? Care este cel mai drag loc din România? Dar din străinatate?

Nicolae Cotfas: Petrecem 2-3 săptămâni pe an la mare. Din 2006, avem un teren în centrul comunei Domneşti, lângă Bucureşti. Fiind de la munte, doream un teren în pantă şi am reuşit să găsesc un astfel de teren în zona Bucureştiului. Diferenţa de nivel este de doar 4 m, dar iarna am o mini-pârtie de schi iluminată, lungă de aprox. 140 m. Pe una dintre laturile terenului curge râul Sabar care-mi aminteşte de Mureşul nostru. Avem mulţi pomi, viţă-de-vie şi o casă. Cea mai mare parte a timpului liber o petrecem acolo, ocupându-ne de gradină. Am ocazia din nou să cosesc iarba. Am o maşină electrică, dar prefer coasa pe care o bat cu instrumentele utilizate cu mulţi ani în urmă de tatăl meu, la Subcetate. Eu cred că este greu de găsit în acest moment la Subcetate o persoană care să dea cu coasa şi cu sapa cât mine! În România sunt atras de Subcetate şi de reşedinţa de la Domneşti. Dacă ar fi să mă stabilesc în străinătate, aş alege Parisul.

Vasile Dobrean: Care este crezul care v-a călăuzit şi vă călăuzeşte în viaţă?

Nicolae Cotfas: Am sperat că o vastă pregătire în matematică şi o  înţelegere profundă a celor mai importante modele matematice existente mă vor ajuta să obţin modele comparabile pentru cercetările în desfăşurare din fizică. Cred că nu am ales suficient de bine subiectele de care să mă ocup şi nici momentul. Privind înapoi, văd modele interesante obţinute în ultimii vreo 20 de ani, pe care le-am ratat, deşi eram perfect pregătit din punct de vedere matematic. Dacă eram mai deschis şi interesat de colaborări, rezultatele şi vizibilitatea mea internaţională ar fi mai bune.

Vasile Dobrean: Am vorbit despre impresionanta dumneavoastră experienţă de viaţă! Multora dintre tinerii de astăzi le pot părea incredibile pasiunea dv. pentru munca perseverentă din anii de liceu în vederea admiterii la facultatea de matematică, ca şi plăcerea relaxantă de a trage şi acum la coasă şi la sapă...

Sunteţi un om împlinit atât în plan profesional, cât şi în plan familial şi vă felicităm pentru aceste realizări esenţiale.

Vă dorm sănătate şi bucuriile pe care vi le doriţi. (18 iunie 2012)

La Muzeul Național al Țăranului Român din București, în 2008

 https://revistalyceum.blogspot.com/2022/05/profesorul-nostru-de-informatica-dan.html

https://revistalyceum.blogspot.com/2016/03/pioasa-recunostinta-doamnei-invatatoare.html