De vorbă cu absolvenții noștri: Cristian și Maria Chindea

Cristian-Marius CHINDEA, Inginer Construcții Civile, Industriale și Agricole (C.C.I.A.); Director Tehnic la ACI CLUJ S.A.

(n. 1982 la Toplița/Subcetate; domiciliul actual: Cluj-Napoca)

Maria-Mirabela CHINDEA, Inginer economist, șef departament contracte la ACI CLUJ S.A.)

(n. Cojocaru în 1986 la Toplița/ Subcetate; domiciliul actual: Cluj-Napoca)

Doina Dobreanu: E din nou primăvară. Până și păsările călătoare se întorc la cuiburile lor... Desigur, întoarcerile dvs. la cuibul părintesc sunt periodice și plăcute, fiindcă aici vă întâmpină îmbrățișarea plină de iubire a părinților. Ce înseamnă pentru dvs. casa părintească?

Cristian Chindea: În primul rând, doresc să vă muțumesc că ne-ați dat șansa să rememorăm amintiri din perioada petrecută la Subcetate. Casa părintească este pentru mine locul în care mă întorc întotdeauna cu drag și unde părinții mă așteaptă cu dor și bucurie de fiecare dată. Oriunde m-aș duce, amintirile petrecute în casa copilariei vor rămane vii în sufletul meu și îmi vor stârni emoții de fiecare dată când îi voi călca pragul.

Maria-Mirabela Chindea: Casa părinească înseamnă acasă. Chiar dacă locuim în Cluj-Napoca, când mergem la părinți, spunem că mergem acasă. Casa părintească este un loc special pentru mine, cu o mare încărcătură emoțională. Este locul cu cele mai frumoase și curate amintiri. Este locul în care am fost pregatită pentru viață și în care mă așteaptă cu drag părinții mei.

DD: Descrieți icoana părinților așa cum o purtați în suflet când sunteți departe și atmosfera casei părintești din copilărie.

CC: Părinții joacă un rol important în viața noastră; datorită lor existăm și datorită lor suntem în mare parte ceea ce suntem. Părinții merită tot respectul nostru, în special pentru că au sacrificat multe pentru noi, pentru că au fost mereu acolo când am avut nevoie de ei, pentru că, indiferent cât de multe greșeli am făcut, ei ne-au iertat în final și ne-au primit cu brațele deschise.

Părinții mei sunt oameni simpli de la țară, care au avut mereu ca scop călăuzirea copiilor pe un drum cât mai bun în viață, a mea și a surorii mele, care a decedat la varsta de 18 ani. Părinții trebuie să-și îndrume corect copiii, să-i înțeleagă și, de asemenea, să fie prietenii lor cei mai buni. Consider ca sunt omul de azi, în mare parte, datorită părinților care mi-au fost mereu alături și care m-au înțeles de fiecare dată, orice decizie am luat.

Tata, electrician de meserie, a fost cel care mi-a insuflat încă de mic pasiunea pentru latura tehnică, pe care am urmat-o mai târziu din punct de vedere profesional. Împreună, aveam plăcerea și dorința de a construi ceva nou, dar și de a repara sau îmbunătăți diverse lucruri din casa și gospodăria noastră. Îmi aduc aminte că aveam un autoturism „Dacia 1310” care se defecta destul de des și pe care nu l-am dus niciodată în Service, reușind împreună cu tata să remediem deficiențele, fie ele mecanice fie electrice.

Mama, muncitor în fabrică, este cea care mi-a dat o bună educație și cea care a însămânțat în mine ideea și ambiția că pot obține de la viață orice prin muncă, dacă îmi doresc cu adevărat. Cu timpul, am realizat că mi-a insuflat mult din caracterul ei și că în multe privinţe mă aseamăn cu ea.

MMC: Părinții mei, deși oameni simpli, au susținut întotdeauna educația mea și a fratelui meu. Chiar dacă în copilărie nu înțelegeam de ce trebuie să învățăm bine, acum, la rândul meu, susțin educația și cred cu tărie în importanța acesteia. Tot de la părinții mei am învățat că este important să ai un serviciu și că doar prin trudă și perseverență poți evolua și poți avea o viață mai bună. Toate valorile și principiile pe care mă bazez în viața mea de acum au ca temelie învățăturile părinților mei și modul lor de viață curat și cu frică de Dumnezeu.

Mama și-a dorit foarte mult să urmez cursurile unei școli superioare și să ajung să lucrez într-un birou. A făcut mari eforturi financiare pentru ca eu sa îmi finalizez studiile și m-a susținut necondiționat. Îmi amintesc cu drag cum duminica mergeam împreună la biserică, iar după slujbă cumpăram înghețată pentru toți membrii familiei, cum mergeam împreună la cumpărături sau cum povesteam și ne imaginam viitorul. Mama era stâlpul casei.

Tata muncea de multe ori în deplasare, dar când venea acasă era sărbătoare în familie. Se juca foarte mult cu noi. De la tata am învățat să joc șah, tenis, volei, să merg cu bicicleta. Îmi aduc aminte cum ne spunea povești de Ion Creangă și poezii scrise de Eminescu, cum noi îl ascultam fascinați și îl rugam în fiecare zi să ne spună aceleași povești, ca și cum nu le-am fi auzit niciodată. Pentru că tata își are rădăcinile în județul Neamț, în vacanțele pe care le petreceam la bunicii din partea tatei, vara făceam excursii impreună cu tata, bunicul și verișorii mei în pădurile din apropiere și culegeam fragi, ciuperci sau alune de pădure și făceam concursuri de alergat, iar iarna ne săniam împreună cu tata pe dealul din fața casei bunicilor cu sania din lemn construită de bunicul.

Sunt norocoasă cu părinții mei. Deși am trecut împreună și prin situații mai dificile, ei au încercat să îmi ofere întotdeauna tot ce a fost mai bun.

DD: Ați absolvit amândoi Liceul din Subcetate. Ce amintiri deosebite păstrați din anii copilăriei și adolescenței trăite aici?

CC: Îmi aduc aminte cu plăcere de bucuria jocurilor din copilărie. Am crescut împreună cu sora mea Carmen și cu cei doi verișori ai noștri, Levi și Ana-Maria, rămași în grija bunicilor mei din partea mamei. Bunica, mama Anuța pentru toți, și bunicul erau cei care ne supravegheau și pe noi, atunci când părinții erau la serviciu și îmi aduc aminte că făceau cu greu față năzdrăvăniilor noastre.

Liceul din Subcetate a fost locul unde mi-am petrecut toți anii de școală până la absolvire. Aici am avut parte de momente frumoase - prietenii, balul bobocilor, majoratul -, dar și de momente hazlii precum copiatul temelor, furatul covrigilor de la colegi, chiulul de la ore cu întreaga clasă, pauzele prelungite intenționat.

MM: Îmi amintesc cu drag de colegii mei de clasă cu care am petrecut mare parte din copilărie și adolescență. De asemenea, îmi aduc aminte că aveam câteva materii preferate și acum îmi dau seama ca acele materii îmi plăceau pentru că profesorii le faceau interesante. Prima materie care mi-a plăcut foarte mult era gramatica. Doamna profesoară Sofia Cutlac a făcut să îndrăgesc această materie, iar scrierea corectă mă preocupă și astăzi. Geografia a fost o altă știință care m-a facut să îmi pun întrebări, iar felul în care o preda doamna profesoară Daniela Dobrean m-a determinat să o prefer sportului la examenul de Bacalaureat. Deși matematica nu a fost una din materiile mele preferate, doamna profesoară Ionela Popa m-a ajutat să o înțeleg și chiar să îmi pară ușoară. O altă mare iubire, între materiile studiate, era franceza. Îmi plăcea foarte mult limba și tot ce ține de cultura și obiceiurile poporului francez. În acest caz, o mare importanță a avut și proiectul implementat de dumneavoastră prin care elevii români corespondau în limba franceză prin scrisori cu elevi italieni din Bari, împărtășindu-ne reciproc obiceiurile și tradițiile noastre. Profesorii de la liceul din Subcetate au așezat primele pietre la temelia viitorului meu și le sunt recunoscatoare pentru acest fapt.

DD: Erați o clasă de elevi cu care se putea lucra frumos. Mi-amintesc cu drag de orele de franceză... Mariana Cotfas ne delecta din când în când cu câte un cântecel în limba franceză, dar și română sau engleză. Doresc să împărtășesc și cu voi bucuria de a o reasculta, căutând pe Face book: 

Mariana Cotfas  Dj-UnQ.

Cum erau vacanțele în atmosfera satului? Cum ați perceput legătura cu natura înconjurătoare în fiecare anotimp?

CC: În timpul verii, în vacanța de vară, o bună parte din timp îl ocupau muncile câmpului. Împreună cu verișorii mei ne plăcea, în special, să mergem la Tănăseni, în satul Duda, unde aveam, în grădina străbunicilor, mai mulți cireși bătrâni, dar roditori încă. Nu doar gustul cireșelelor ne atrăgea, ci și joaca și întrecerile de cățărare pe care le făceam până aproape de vârful cireșilor înalți. În zilele insorite de vară, de la amiază și până spre seară eram la Mureș, la scăldat.

Îmi vin în minte și întâlnirile cu copiii de pe ulița noastră, în fiecare seară, pe o bancă de lemn. Jucam șotron, rațele și vânătorii, de-a prinselea, de-a v-ați ascunselea, pac-pac!, flori, fete și băieți, până spre miezul nopții când veneau părinții să ne cheme pe la casele noastre.

Iarna, după ce ningea, în fiecare după masă mergeam la săniat pe uliță, La Boțu. Erau frumoase concursurile pe care le făceam cu săniile, dar cel mai mult ne amuza răsturnarea trenului format din săniile noastre. De Crăciun și Anul Nou, obiceiurile și tradițiile erau respectate cu sfințenie. În ajun de Crăciun ți Anul Nou, erau pline ulițele de copiii colindatori de toate vârste. Acum realizez cât de mare este diferența între bucuriile copilăriei de odinioară, venite din frumusețea, sinceritatea și simplitatea jocurilor, și bucuriile copiilor de astăzi, căutate în lumea virtuală a internetului, când prietenia nu se mai leagă pe uliță sau în fața blocului, ci printr-un click de mouse și se numește add.

MMC: Vacanțele erau cel mai așteptat moment al anului școlar. În fiecare anotimp, în vacanțe, și nu numai, corelam munca agricolă cu timpul liber. Primavara mergeam la semănat porumb sau grâu și la pus cartofii în pământ. Cu această ocazie, mergeam și la cules de lalele pestrițe și alte flori de sezon. De Sfintele Paști, o ajutam pe mama la curățenie și pregăteam împreună bucatele specifice acestei sărbători, înroșeam ouă cu coji de ceapă și le decoram cu frunze de prin gradină. Vara mergeam la fân, culegeam căpșune aromate de pe Coasta Higi, adunam plante medicinale din brazdele de fân abia cosite, căutam fragi prin pădurile din apropiere și, împreună cu bunicul din partea mamei, căutam faguri de miere de la albinele sălbatice. Uneori, vara, mergeam în vacanță și la Timișoara, unde locuiesc surorile mamei, sau în județul Neamț, la bunicii din partea tatei. Toamna era vremea pentru culesul roadelor: adunam cartofii, porumbul, eram ajutorul mamei la pus murături, făcut dulcețuri și zacuscă, ne pregăteam pentru începutul unui nou an școlar. Iarna, în vacanțe, mergeam la săniat sau patinam pe drumurile înghețate, iar de Crăciun mergeam la colindat la vecini și la colegii de clasă. Erau vacanțe frumoase, liniștite, în care îmbinam utilul cu plăcutul.

DD: La Subcetate ați învățat ce înseamnă prietenia. Cât de trainice s-au dovedit a fi prieteniile din acei ani, considerate cele mai sincere și dezinteresate?

CC: În copilărie și adolescență, de obicei prieteniile se formează foarte rapid, între colegii de clasă sau vecini, bazându-se pe particularități cvasiapropiate, cum ar fi modul de a petrece timpul liber, hobby-uri, modul de gândire și de a fi al fiecăruia. Am legat de-a lungul timpului mai multe prietenii la Subcetate, din care o parte durează și astăzi. Altele nu au rezistat timpului deoarece fiecare își urmează calea sa, schimbându-se prioritățile vieții.

Dacă este să vorbim despre prietenia adevarată care a prins viață la Subcetate, prietenie care rezistă curgerii timpului, indiferent de schimbările sau întâmplările din viața fiecaruia, pot să spun că am parte și de acest lucru minunat, căci prietenia adevarată rezistă când se bazează pe înțelegere, respect, comunicare și sinceritate. În principiu, ca să păstrezi o relație adevarată de prietenie, trebuie să respecți anumite reguli și obligații, pentru ca apoi să te poți bucura de toate drepturile, libertățile și împlinirile pe care ți le aduce. Cred că prieteniile adevarate sunt destul de rare, dar când ele există sunt o adevarată binecuvântare pentru cei care au parte de frumusețea și rodul lor.

MMC: Prieteniile adolescentine pe care le-am legat cu câteva colege din liceu nu au rezistat în timp, poate fiindcă drumurile noastre au fost diferite. La facultate am cunoscut noi colegi, cu care am dezvoltat relații de prietenie mai durabile.

Din nou la liceu, după 10 ani

DD: Ați decis să vă continuați studiile, amândoi, în Cluj-Napoca. Ce ați studiat și cum v-ați împlinit dorința de a rămâne definitiv acolo?

CC: Am urmat cursurile Facultății de Construcții Civile, Industriale și Agricole din cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca. Cei 5 ani de studenție au însemnat pentru mine o schimbare majoră, intrând în contact cu multe lucruri noi și o mentalitate diferită de cea de unde am plecat. Pot spune că anii de studenție au fost cei mai frumoși ani de până acum. Principalele motive pentru care am ramas în Cluj-Napoca au fost oportunitățile și condițiile de dezvoltare profesională pe care le oferă acest oraș. Totodată, legăturile și prieteniile formate în timpul studiilor mi-au întărit dorința de a rămâne și de a-mi forma un viitor în Cluj-Napoca.

MMC: În Cluj, am urmat cursurile Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, iar în anul trei de studii am început și cursurile Facultății de Inginerie și Management în Alimentație Publică și Agroturism din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară. După absolvirea celor două facultăți, au urmat și două masterate și câteva cursuri în domeniul pedagogic și economic. Dorința de a rămâne definitiv în Cluj-Napoca a venit o dată cu găsirea unui loc de muncă, dar s-a definitivat prin conștientizarea că orașul acesta oferă o mare diversitate în ceea ce privește cultura și educația, dar și o reală posibilitate de afirmare în orice domeniu.

2008, la absolvire

DD: Cu ce vă ocupați în prezent? Corespund realizările dvs. cu visele făurite la plecarea din Subcetate?

CC: Având în vedere lipsa de experiență la terminarea facultății, mi-a crescut dorința de a lucra într-o societate de construcții cât mai mare, ținând cont de diversitatea și complexitatea tipurilor de lucrări și tehnologii la care puteai să ai acces. Din anul 2006 și până în prezent, lucrez în cadrul aceleiași companii, trecând prin mai multe etape și diferite posturi.

Aș vrea să menționez câteva din lucrările cu care mă mândresc:

Creșterea atractivității turistice a zonei cu potențial balnear - Lacurile Sărate din zona Durgău – Valea Sărată și Salina Turda, pe care o consider lucrarea mea de suflet, având în vedere că mi-am adus contribuția la găsirea de soluții și tehnologii speciale pentru posibilitatea punerii în valoare a acestei minunății din subteran. A fost una dintre cele mai dificile și mai complexe lucrări pe care le-am condus, în special datorită lipsei standardelor și normativelor  pentru tehnolgiile speciale ce trebuie aplicate în minele saline. De asemnea, am întâmpinat mari dificultăți privind introducerea materialelor și echipamentelor în subteran. Toate acestea au fost introduse în mină printr-un puț de lemn cu sectiunea de 1.80 x 1.80 m și lungimea de aprox 60 m, pe care se scotea sarea în timpul exploatărilor. În momentul de față este obiectivul turistic cu cel mai mare numar de vizitatori din Romania și este catalogat de mai multe publicații internaționale de profil ca unul dintre cele mai frumoase locuri subterane din lume.

Depozitul cu temperaturi controlate pentru alimente Macromex– Câmpia Turzii este cel mai înalt depozit frigorific din Europa (42 m) și singurul de acest gen din România. Sunt mandru că am condus această lucrare nu numai datorită dimensiunii impunătoare, ci și datorită faptului că realizarea acesteia a fost urmărită pas cu pas și difuzată ulterior pe postul de televiziune Discovery – How it’s made.

https://www.youtube.com/watch?v=ilTBy7lpyrk

Cluj Arena - primul stadion clasa Elite construit în România.

Reabilitarea și extinderea stațiilor de epurare Cluj-Napoca, Gherla și Huedin.

Ansamblul Rezidențial Plopilor Vest – cel mai mare și mai modern bloc construit la acea vreme în Cluj, după 1989 (220 apartamente).

În prezent sunt director tehnic în cadrul companiei amintite anterior, ACI CLUJ S.A., una dintre cele mai mari societăți de construcții din Ardeal.

MMC: Eu lucrez în departamentul de contractare a aceleiași companii de construcții în care lucrează și soțul meu. Mi-am dorit în adolescență să lucrez într-un birou, la oraș. Din acest punct de vedere, realizarile mele corespund cu visele mele de atunci. Locul acesta de muncă mă mulțumește momentan, dar se înțelege că îmi doresc să evoluez profesional și să îmi pot exercita profesia și pe alte funcții.

DD: Ce întâlniri le considerați importante, benefice, o mână a lui Dumnezeu întinsă, care v-au ajutat să alegeți drumul cel bun în situații dilematice?

CC: Fiecare dintre noi face zilnic alegeri care-i pot schimba viața, mai devreme sau mai târziu. Au fost mai multe momente cruciale în viața mea, dar important este că nu regret niciuna din alegerile făcute și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru felul în care m-a călăuzit până în momentul de față. Consider o piatră de hotar perioada de un an, după terminarea liceului, în care am stat acasă, deoarece nu am intrat la facultate. A fost o perioadă benefică, fiindcă atunci mi-am schimbat modul de percepție asupra vieții și asupra a ceea ce aveam să fac mai departe. Astfel, prin muncă, am reușit să-mi ating țelurile propuse și viața pe care o visam atunci și sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ating, alături de familia mea, visurile pe care le avem în momentul de față.

MMC: Dumnezeu mi-a întins mâna în primul rând prin părinții mei. În momentul în care mi-am finalizat studiile la Subcetate, nu eram deloc bucuroasă la gândul că trebuie să părăsesc confortul casei părintești. Însă mama, în mod deosebit, a insistat să urmez cursurile unei facultăți, iar astăzi nu pot decât să îi mulțumesc pentru toată susținerea și sunt convinsă că sfaturile ei au fost cele mai bune. În viața mea de până acum, nu am trecut prin foarte multe situații dilematice, fiindcă Dumnezeu mi-a trimis ajutorul Său prin oamenii minunați din jurul meu: părintii, fratele meu și, bineînțeles, soțul meu.

DD: Doi varvigeni destoinici, ambițioși și puternici, uniți de Dumnezeu în taina cununiei, deși tineri, aveți realizări frumoase, dobândite doar prin muncă, puterea minții și iubire, atât în plan profesional cât și familial. Vorbiți-ne despre acestea.

CC: Într-adevăr, ne consideram o familie realizată din aproape toate punctele de vedere, deși este destul de complex să stabilești anumite hotare pentru ceea ce înseamnă să fii realizat. Din punctul meu de vedere, a fi realizat în viață înseamnă să descoperi valorile care te reprezintă și care dau semnificație vieții tale, să atingi obiectivele visate, să descoperi frumusețile lumii, să faci tot ceea ce îți face plăcere fără regrete mai târziu, să oferi ajutor celor care sunt mai puțin norocoși sau care nu au avut oportunități în viață. Până în momentul de față, am trăit câte puțin din aceste realizări alături de soția mea și sper ca în viitor să le putem duce la îndeplinire.

Cred că cele mai multe realizări le-am avut pe plan profesional, având în vedere că mi-au ocupat cel mai mult timp din viață.

MMC: Vă mulțumim pentru aprecieri. Deși eu și soțul meu ne cunoaștem din copilărie, în urmă cu 11 ani am hotărât să pornim în viață împreună. Anul trecut am desăvârșit relația noastră și prin cununie. În tot acest timp ne-am susținut unul pe celălalt și am luptat pentru visele noastre. Acum formăm o familie, cum am visat, și ne îndreptăm spre viitor cu principiile noastre de viață, așa cum au fost acestea dobândite de-a lungul timpului, prin prisma cunoștințelor și experienței de viață acumulate.

Una din realizările noastre de suflet este că în fiecare an, cu ajutorul prietenilor, cunoscuților și al familiilor noastre încercăm să ajutăm câteva familii greu încercate de viață, dar care au copii frumoși ce pot avea un viitor mai bun. Așa că, în preajma sărbătorilor sau la început de an școlar le facem vizite și le dăruim hăinuțe, alimente, jucării și rechizite. Este un sentiment unic ce te încearcă atunci când poți să faci un asemenea gest pentru niște oameni care nu mai știu să își arate bucuria dupa o viață plină de tristețe.

DD: Oameni ai muntelui, crescuți la țară, în permanent contact cu pământul, vă petreceți mult din timpul liber în mijlocul naturii. Ce pasiuni vă întrețin legătura cu muntele, cu natura?

CC: Eu consider că pasiunile fiecăruia încep să se contureze încă din copilărie. Pentru mine, copil de la țară, s-au dezvoltat pasiunile pentru schi și trasee montane.

În ceea ce privește schiul, ca pasiune, importantă a fost practicarea lui timp de 5 ani, în copilărie. Am participat la concursuri naționale de schi fond, dar neatingând performanțele dorite, în ciuda antrenamentelor asidue, l-am abandonat. Am rămas pasionat, totuși, de schiul alpin, caruia i-am ramas fidel, oferindu-mi posibilitatea de a mă bucura de libertatea și frumusețea naturii acoperite cu zapadă.

Deși în Carpații noștri avem condițiile necesare pentru crearea și dezvoltarea stațiunilor turistice pentru schi, noi, ca națiune, nu știm să profităm de acest lucru. Din păcate, în țara noastră calitatea serviciilor și a pârtiilor de schi nu este tocmai una bună, ceea ce reflectă totodată și nivelul turismului românesc. Pasiunea pentru schi m-a făcut să mă bucur, cel puțin o dată pe an, de frumusețile stațiunilor de schi din munții Alpi, cum ar fi: Soelden, Ischgl, Mayrhofen, Kaprun-Zell am See, Saalbach-Hintergleemm etc.

Soelden, Austria, 2017

Drumețiile montane sunt o altă pasiune a mea, pe care o practic în special în weekend, alături de prieteni, ele reușind să mă deconecteze de ritmul intens al vieții cotidiene. De obicei, drumețiile le practicăm pe traseele din munții noștri, fiindcă avem frumusețile și condițiile pe care le găsești și în tările vestice.

MMC: Iubim natura și profităm cât de mult putem de binefacerile ei în timpul liber. În anii anteriori, am vizitat o mare parte din obiectivele turistice cunoscute din țara noastră și nu numai. Ne place să descoperim locuri noi și preferăm vara cortul, ca modalitate de cazare, deoarece îmi place să admir frumusețea peisajelor, să ascult ciripitul păsărilor, susurul apei și să respir aer curat. Iarna împărtășim pasiunea pentru schi, un sport mai nou pentru mine, dar care mă relaxează și care oferă atâtea beneficii pentru sănătatea corpului uman.
DD: V-ați născut la munte și e firesc să iubiți muntele. Ați ales să sărbătoriți cerebrarea căsătoriei voastre tot la munte, la Lacul Roșu.Crezul de viață? Gânduri pentru viitor?

CC: Pentru mine este important să trăiesc fericirea de moment și să fac tot posibilul pentru îndeplinirea visurilor mele. Dacă reușesc să îndeplinesc ceea ce mi-am propus, înseamnă că am găsit drumul spre fericire. În general, poți să cunoști fericirea adevarată atunci când faci ceea ce dorești și când ești înconjurat de oameni dragi, cu care să poți împărtăși bucuriile și frumusețile vieții, dar și încercările ei.

Pentru viitor îmi doresc să găsesc, alături de familia mea, cu ajutorul lui Dumnezeu, puterea de a lupta pentru idealurile noastre și să fim fericiți.

MMC: Eu nu cred că nu am un crez de viață pe care să îl urmez pas cu pas, însă, așa cum spune un vechi proverb: Cine aduce o roaba de pământ, cu timpul poate construi un munte, cred că doar prin muncă îți poți îndeplini visele și doar prin perseverență poți avea succes. Pentru viitor, ne dorim sanatate pentru noi, familiile noastre și cei apropiați. Restul planurilor de viitor, suntem siguri că se vor concretiza, dacă vom fi sanătoși.

Praga

 În Delta Dunării

 la Peștera Huda lui Papara (jud. Alba), 2015

Krusovice, Slovacia, 2017

Elevii Liceului „Miron Cristea” la Festivalul-concurs de Teatru Şcolar, ediţia 2017.

În săptămâna 03-07 aprilie 2017, Casa de Cultură din municipiului Topliţa a găzduit Festivalul-concurs de Teatru Şcolar, ediţia 2017.

Scopul acestui festival a fost stimularea creativităţii, a dezinvolturii în exprimare, a inovaţiei şi a imaginaţiei elevilor din învăţământul primar, gimnazial şi liceal.

Și la ediţia din acest an a participat trupa de teatru   „GaudiumArt ” a Liceului „Miron Cristea” din Subcetate , alaturi de elevi de la trei instituţii de învăţământ din Toplita: Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Şcoala Gimnazială „Sf. Ilie”, Liceul Teoretic „O. C. Tăslăuanu”.

Festivalul a fost structurat pe categorii de vârste, în trei secțiuni (clasele I-IV, V-VIII și IX-XII).

Din punct de vedere repertorial, preferințele s-au îndreptat fie spre scrieri clasice din Ion Creangă (Soacra cu trei nurori, La Calul Bălan), I. L. Caragiale (Justiție), Al. Kirițescu (Gaițele), Ion Băieșu (Autorul, autoarea e în sală), Mihail Sebastian (Steaua fără nume), fie spre scrieri contemporane din Mircea Sântimbreanu (Portreul colegei de bancă).

Trupa de teatru   „GaudiumArt ” a Liceului „Miron Cristea” din Subcetate, îndrumată de prof. Daniela Buzilă, a participat la festival la secțiunea gimnaziu cu piesa de teatru „Gaițele”, scrisă de Al. Kirițescu, piesă care  a obținut Premiul II, iar la secțiunea liceu, cu piesa de teatru „Steaua fără nume” scrisă de Mihail Sebastian, piesă care a obținut Premiul I, Premiul de originalitate și Premiul pentru cea mai bună regie.

De asemenea, Premiul pentru cea mai bună actriță i-a revenit elevei Cotfas Lorena –clasa a X-a, pentru rolul profesoarei Cucu din piesa ”Steaua fara nume”, iar elevului Straia Matei, clasa a X-a, i-a revenit Premiul  pentru cel mai bun actor prin rolul profesorului Miroiu  din aceeași piesă.

Piesa de teatru „Gaițele” de Al. Kirițescu a fost pusă in scenă de urmatorii elevi: Oană Iasmina, clasa a VIII-a: Aneta Duduleanu;  Dobrean Mirabela, clasa a VIII-a: Zoica; Ţifrea Monica, clasa a VIII-a: Lena; Ilisan Roxana, clasa a VIII-a: Colette; Moldovan Viorel,  clasa a X-a Filo: Ianache; Morar Andreea, clasa a VIII-a , Vanda; Iozof Mirela, clasa a VIII-a: Servitoarea Fraila; Bajka Dana, clasa a VIII-a: Servitoarea Zamfira.

Piesa de teatru „Steaua fără nume” de M. Sebastian a fost pusă în scenă de urmatorii elevi: Straia Matei, clasa a X-a: Profesorul Miroiu;  Patka Andrea, clasa a X-a: Necunoscuta/ Mona; Cotfas Lorena, clasa a X-a: Profesoara Cucu; Doța Ioana, clasa a IX-a: Impegat Ispas; Moldovan Viorel, clasa a X-a: Grig-omul de afaceri; Dragomir Daniela, clasa a IX-a: Eleva Zamfirescu; Ciubucă Gheorghe, clasa a XI-a : Profesorul Udrea; Bot Lavinia, clasa a XII-a: Călătorul Gheorghe; Rusu Orlando, clasa a X-a: Curierul/ Dl Pascu; Ilisan Crina, clasa a X-a: Leanţa-Femeia de serviciu.

	Text: prof. DANIELA BUZILĂ Foto:

Ziua Mamei la Subcetate -cu ocazia Praznicului Bunei Vestiri, 2017

 

Datorită inițiativei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a desfășura cea de-a șaptea ediție națională „Marșul pentru viață", Parohia Ortodoxă „Sf. Dumitru" și Liceul „Miron Cristea" din Subcetate au organizat, cu ocazia Praznicului Bunei Vestiri în data de 25 martie 2017, un concert de cântări bisericești închinate Maicii Domnului.

Tema "Marșului pentru viață" în acest an este :„Ajută mama și copilul! Ei depind de tine". Această acțiune reprezintă una dintre cele mai importante inițiative civice prin care se contribuie la lupta împotriva avortului, acest flagel al societății contemporane care, în România, în perioada 1958 – 2014, a curmat peste 22.638.755 de vieţi, țara noastră aflându-se pe locul doi în lume, după Rusia, în ceea ce privește numărul de avorturi raportat la populația existentă (116,5%).

În cadrul Sfintei Liturghii, răspunsurile la strană au fost date pe notație psaltică de către un grup de elevi conduși de profesorul Bogdan Ionuț Pulhac.

La finalul slujbei, corul liceului, „Intermezzo", care numără 55 de elevi, pregătit de același profesor și susținut îndeaproape de domnul director Vasile Dobrean, a încântat urechile enoriașilor prezenți cu următoarele cântări: „Preasfântă Născătoare a Domnului Hristos", „Preasfântă Maică și Fecioară", „Sfântă Marie", „O, Măicuță Sfântă" și, în interpretare psaltică, „Fecioara Curată".

Fiecare elev a primit o floare pe care să o dăruiască mamei sale, iar la finalul concertului, Preotul Paroh Marius –Traian Ciubucă, în cuvântul său de învățătură, a vorbit despre relația strânsă dintre mamă și copil, dragostea care îi leagă în viață, urmând modelul iubirii dintre Fecioara Maria și Domnul nostru Iisus Hristos, a evidențiat importanța vieții ca dar al lui Dumnezeu, în timp ce avortul este o crimă comisă împotriva unei ființe (persoane) nevinovate care nu se poate apăra.

La șfârșitul programului credincioșii veniți în număr mare au fost plăcut impresionați de eveniment și de implicarea elevilor Liceului „Miron Cristea”, reuniți într-o fotografie realizată de colega lor Ana Alexandra Dobrean.

Text : Bogdan – Ionuț Pulhac, Profesor de Religie

Foto : Ana-Alexandra Dobrean, clasa a XII-a 

REQUIEM de Mikis Theodorakis. 

Spectacol realizat de Opera națională din Cluj-Napoca, dirijor: ADRIAN MORAR

http://www.tvrplus.ro//editie-cap-de-afis-554782

MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ, 2016

Festivalul de colinde Cerul și Pământul

   Cu moto-ul „Trecutul este ușa viitorului” (B. P. Hașdeu), la 3 noiembrie 2016, la Biserica Ortodoxă din Subcetate, a avut loc ediția a III-a a Festivalului Județean de colinde „Cerul și Pământul”, organizat de Liceul „Miron Cristea”, Asociația de Tineret „Ecoul Subcetate”, Primăria comunei Subcetate, Consiliul Local al comunei Subcetate, Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei, Inspectoratul Județean Harghita, Parohia Ortodoxă Subcetate și Parohia Greco-Catolică Subcetate. 
   Obiectivul acestei manifestări este cultvarea dragostei și respectului pentru valorile, credințele, obiceiurile comunității noastre, transmise din generație în generație, verigă de legătură între trecut și prezent, principiu de unitate și continuitate.

    Participanții la festival au prezentat un program variat de colinde, în cele mai autentice conținuturi și tonalități: 
Corurile Liceului „Miron Cristea” conduse de profesorii Ionela Popa și Bogdan Pulhac, 

Corul Liceului de muzică „Tudor Jarda” din Bistrița-Năsăud, 

Corul Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnuli” din Izvorul Mureșului,
Corul de muzică bizantină „Anastasios” UMF Târgu-Mureș.

    Festivalul s-a desfășurat pe baza proiectului depus de Asociația de Tineret „Ecoul Subcetate”, finanțat de Consiliul Local Subcetate și coordonat de profesorii Cristian Popa, Ionela Popa, Sanda Vodă, Vasile Rusu și Bogdan Pulhac.
Asociația de Tineret „Ecoul Subcetate”

Corul liceului la festivalul de colinde Florile dalbe

Cu colindul la Tulgheș, la Biserica „Sfânta  Paraschieva”,

 la părintele Dragoș Cojocar: 18 dec. 2016

Cu colindul la Miercurea Ciuc: la Prefectură și la Episcopia Ortodoxă

                        Corul Intermezzo, prof. Bogdan Pulhac

Uite, vine Moș Crăciun!

Colindăm, colindători,

Noaptea pe la cântători,

Prin troiene greu răzbim

La colindă noi pornim

Colinda Crăciunului

Pe ulița satului.

Când în ceruri se cânta

Pruncul cel sfânt se năștea

Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, celebrează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus, dar este şi sărbătoarea care aduce an de an în familie obiceiuri precum colindatul şi împodobirea bradului, sub care copiii aşteaptă darurile Moşului.

Creştinii sărbătoresc pe 25 Decembrie naşterea lui Iisus din Nazaret. Odată cu răspândirea învăţămintelor sale, multe dintre tradiţiile străvechi ce au precedat sărbătoarea Crăciunului au fost înglobate de bisericile creştine. Păgânii de pe vechiul continent european celebrau la finele anului solstiţiul de iarnă, prilej de veselie, întrucât prevestea întoarcerea soarelui şi a luminii. Multe dintre obiceiurile lor au fost "creştinate" şi duse mai departe, fiind acum de nelipsit în preajma sărbătorilor de iarnă. În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus.

Crăciunul, copii, nu este o simplă dată. Este o stare de sprit. E vremea când aprinzi focul ospitalităţii în casă și flacăra bunătăţii în suflet. Personjul cel mai așteptat de Crăciun este Moșul. Chiar dacă uneori ne îndoim de prezența acestuia,  el totuși există în inimile celor care cred.

Dacă vom continua să spunem povestea Crăciunului, să cântăm colinde şi spiritul Crăciunului, vom putea aduce bucurie, fericire şi pace acestei lumi. Primiți colinda?

1.   Atmosferă de Crăciun

Această perioadă semnificativă pentru creștini este marcată de toate genarațiile, începând cu  cei mai mici dintre noi. Clasa pregătitoare, condusă de d-na învățătoare Viorica Oană, a pregătit spectacolul artistic Bucuriile iernii.

Unul dintre rezultatele proiectului Festivalului de teatru Confesiuni despre viață și artă este înființarea trupei de teatru Gaudium Art, reprezentativă pentru Liceul Miron Cristea din Subcetate.  D-na prof. Buzilă Daniela, profesorul coordonator al trupei, ne invită să privim scenetele Vis de Crăciun și Cel mai minunat dar, apoi două scenete umoristice: O brad frumos și La doctor.

2.   Poveste de Crăciun

Într-una din serile trecute am avut un vis minunat: un înger a venit să mă învețe strãvechea semnificație a Crãciunului - acea semnificatie profundã, datã uitãrii în zilele noastre...

Clasa I reînvie această semnificație, însoțiți de d-na învățătoare Melania Dinu, cu momentul artistic Zâmbet de copil.

Îngerul mi-a vorbit apoi despre Stea, semnul ceresc al unei promisiuni fãcute cu veacuri în urmã. Dumnezeu promisese un Mântuitor, un Salvator pentru lumea cãzutã, și unul dintre semnele împlinirii acelei promisiuni era mãreața Stea de la Rãsãrit.

Steaua din vârful bradului sau din fereastrã ne reamintește acum de dragostea lui Dumnezeu pentru omenire și de împlinirea acelei promisiuni fãcute de Dumnezeu. Nenumãratele stelute ce sclipesc în noapte vorbesc acum despre speranța arzãtoare a întregii omeniri.

Clasa a II-a însuflețită de d-l învățător Marius Urzică strecoară în inimile noastre spiritul cald al colindelor.

Îngerul mi-a vorbit apoi, scoțând din sacul său un brăduț, despre speranță.

Culoarea verde a bradului, mereu aceeași de-a lungul anului, simbolizeazã speranța veșnicã a omenirii. Verdele este culoarea tinereții, a speranței neînvinse, culoarea promițãtoare de belșug a naturii.

Clinchetul cristalin al clopoțelului venit parcã din depãrtãri de veacuri, înseamnã cãlãuzire, regãsire și întoarcere și ne amintește cã fiecare în parte are o valoare neasemuitã în ochii Domnului. Îngerul m-a învățat cã așa cum oitele rãtãcite sunt gãsite dupã sunetul clopoțelului ce-l poartã la gât, tot așa sunetul clopotelului ar trebui sã-i aminteascã omului cã trebuie sã se întoarcã în turma din care s-a rãtãcit.

Clasa a III-a, sub îndrumarea d-nei învățătoare Aurelia Deac, ne prezintă momentul Crăciunul, împreună și ne invită să simțim împreună spiritul acestei sărbători.

Și, în timp ce clinchetul clopoțelului s-a stins în noapte, îngerul a scos la ivealã o lumânare. A înfipt-o într-un sfeșnic și a aprins-o. Întunericul încãperii s-a retras parcã speriat de razele pâlpâinde ce se revãrsau feeric de la mica luminițã, zugrãvind imagini de basm pe pereții încãperii. Lumânarea, a șoptit îngerul, aratã recunoștinta omului pentru Steaua din vechime.

Luminita ei firavã este ca o oglindire a sclipirii stelelor în noapte. La început, în bradul împodobit cu betealã, au fost prinse lumânãrele, înlocuite acum de beculețele multicolore. Fiecare om trebuie sã fie o luminițã ce vorbeste despre darul lui Dumnezeu, despre neasemuita Lui lucrare întru salvarea omenirii.

Clasa a IV-a, împreună cu d-na învățătoare Todor Ileana, reînvie momentul Nașterii în sufletele noastre prin  glasurile cristaline ale copiilor.

Vestea Nașterii Domnului este trimisă pe pământ prin glasuri de copii.

Corul de la gimnaziu, condus de d-na prof. Ionela Popa în colaborare cu d-na prof. Anișoara Balog, este azi mesagerul Nașterii.

Eleva Ramona Buca, una dintre vocile sensibile ale acestei generații interpretează colindul Aseară pe-nserate. A fost îndrumată de d-na profesoară Ionela Popa.

Colindatul este un obicei stravechi. Cei dintâi colindători au fost păstorii care au venit la peștera luminată unde S-a născut Pruncul Iisus și, bucurându-se de acest semn ceresc și de glasul îngerilor, au vestit degrabă în Cetatea Betleemului minunea la care au fost martori. Noi primim cu drag vestea nașterii Domnului prin  colindele interpretate de Corul elevilor de liceu dirijat de d-na profesoară Ionela Popa.

Corul Intermezzo, amprenta muzicală a Liceului Miron Cristea, grup de elevi care reprezintă cu succes instituția și ai lor profesori, conduși de d-l profesor Bogdan Pulhac, va deschide această zi festivă cu un grupaj de cântece reprezentative acestei perioade. Ascultându-i cu luare-aminte va fi începutul unui Crăciun frumos.

Dl. profesor Alin Negrea și d-na prof. Daniela Buzilă au pregătit un minirecital de colinde împreună cu elevi din clasele V-VIII.

Elevii clasei a XII-a Larisa Frandeș, Ana Maria Rus și Sergiu Iozof, îndrumati de d-na profesoară  Dorina Mureșan interpretează colindele Din toată țara venim și Noapte de Craciun.

Crăciunul este sărbătoare universală. Elevii din clasa a IX-a au pregătit împreună cu d-na prof. Maria Ciobotă câteva colinde în limba engleză

Mai colindă Alexandra Vodă, clasa a VI-a, îndrumată de d-na educator Adina Chindea, La tot omu de Crăciun și Valentina Moldovan, îndrumată de d-na prof. Popa Ionela, Lângă ieslea minunată.

Când îngerul a fãcut o pauzã, mi-am dat seama ca venise vremea să plece, dar parcă sclipirea din ochii-i îmi spunea că mai are să-mi arate ceva. Mi-a întins o cununițã de brad. Vãzându-mi ezitarea, a agãtat-o el la ușa de la intrare și mi-a spus să nu uit că ea simbolizeazã eternitatea dragostei. Este un nesfârșit cerc al dragostei, al cãrei început adesea nu-l știm și al cãrei sfârșit degeaba îl cãutãm... și a plecat.

Lumânarea continuă sã îmbrace camera într-o luminã blândã și feericã, iar gândurile mele au poposit îndelung la tot ce îngerul mă învățase în Ajun de Crãciun: sã dãruiesti și sã ajuți, sã iubești și sã slujești. Despre asta vorbeste Crãciunul! Ce altceva mai mãret poți sã faci în viatã?

3.   Urări de Crăciun și Anul Nou

Părinții sunt  cele mai luminoase stele de pe cerul vieții noastre, care ne luminează cărările întortocheate ale vieții. Ne exprimăm recunoștința și iubirea noastră prin cântecul Rugă pentru părinți. Interpretează Ana Maria Rus sub îndrumarea d-nei prof. Popa.

Echipa de dans modern (Bianca Drimus, Crina Ilisan, Diana Gotfert, Cătalina Vâlcan, Paraschiva Vass, Bot Lavinia, îndrumate de d-na profesoară Dorina Mureșan) ne incită la mișcare.

Elevii din clasa a VII-a, îndrumați de d-na prof. Gabor Crina vin cu urări de bine, sănătate și belșug pentru anul care vine. Să-i primim cu aplauzele bine meritate.

Acum, când Crăciunul bate la porți, frumuseţea iernii, cu dulcele ecou al colindelor şi cu imaginea celor dragi în suflet să vă aducă împlinire, iubire şi fericire.

La mulți ani cu sanatate,

Să vă dea Domnul de toate.

Să aveți belșug în casă,

Tot ce vă doriți pe masă.

Să primiți doar vești de bine,

În Noul An care vine.

Director educativ, prof. Claudia Ardelean