In honorem, profesor DINU MARIAN (n. 1946)

Profesor la Liceul din Subcetate în anii 1975- 1997

  Absolvent al Facultăţii de geologie-geografie a Universităţii din Bucureşti (1973), domnul profesor Marian Dinu a desfăşurat în anii în care a fost titularul catedrei de geografie la liceul din Subcetate (1975-1997) o multilaterală activitate, şcolară şi extraşcolară. Mare iubitor al frumuseţilor naturii şi al copiilor, domnul profesor a organizat multe drumeţii, excursii şi expediţii în spaţiul montan, pentru cunoaşterea frumuseţilor şi bogăţiilor patriei:

  a) expediţii-excursii cu caracter complex, de 10-15 zile:

 „Luana I”, în Călimani (1976), 

„Dacit”, în Munţii Apuseni (1977), 

„Glicon”, în Delta Dunării (1978), 

„Luana II”, în Munţii Călimani şi Rodnei (1979), 

„Bucovina”, la Mănăstirile din Bucovina (1980), 

„Ursus spalaeus”, în Munţii Apuseni (1981), 

„Sangidava”- Cetăţile dacice din Munţii Surean (1982), 

„Marea Neagră”–litoralul românesc (1983), 

„Padiş”–Munţii Apuseni (1984), 

„Maramureş” –Munţii şi depresiunea Maramureşului (1985), 

„Euscorpio Carpaticus”, în Munţii Banatului (1986);

  b) excursii de studii cu elevii, de 2-3 zile, în orizontul local, în Munţii Gurghiului, Giurgeului, Călimani, Harghita, Hăşmaş, Ceahlău, Defileul Topliţa-Deda.

   A amenajat cabinetul de geografie la liceul din Subcetate; a iniţiat cercuri pentru elevi: „Foto” şi „Terra”.
  A realizat studii şi cercetări referitoare la defileul Topliţa-Deda, zona Călimani-Gurghiu, depresiunea Borsec, zona Topliţa- Subcetate, monografia comunei Stânceni.
  S-a preocupat permanent de perfecţionarea didactică şi a obţinut în anul 1988 gradul didactic I cu lucrarea ştiinţifică “Defileul Topliţa-Deda. Studiul complex fizico-geografic”.
  Profesorul Marian Dinu şi-a continuat activitatea didactică, până la pensionare, în municipiul Topliţa, la Colegiul „Octavian C. Tăslăuanu”.

Text publicat în cartea

Liceul Miron Cristea – Subcetate și

Asociația Culturală Dobreanu Subcetate,

LICEUL DIN SUBCETATE, LA 50 DE ANI,

coordonatori 

profesorii Doina Dobrean și Vasile Dobrean, 2011

 

Expediție-excursie din anul 1977

Cu absolvenții anului 1986

1986 - La întâlnirea de 10 ani

Cu absolvenții anului 1996

2014

Întâlnirea absolvenților Liceului din Subcetate, promoția 1994,
după 20 de ani

2015

Întâlnirea absolvenților Liceului din Subcetate, promoția 1995,
după 20 de ani

💥

Din confesiunea fiicei Maria Varga - Dinu, publicată în cartea LA OBÂRȘIE, LA IZVOR... CONVORBIRI LA SUBCETATE, vol. V, 2018: 

 

„Subcetate... Întotdeauna, când pronunț numele localității mele dragi, îmi dau lacrimile. Acolo am trăit copilăria mea frumoasă, „la bloc”, așa cum ziceau toți prietenii mei, împreună cu familia mea. Melania și Marian Dinu sunt părinții mei minunați, fără de care nu aș fi ajuns ceea ce sunt astăzi.

Doriana-Carla e sora mea, la fel de minunată, cu care am avut și am o legătură specială și nu știu cum ar fi fost viața mea fără să știu că undeva am o soră care mereu ar face pentru mine orice, la fel cum și eu aș face pentru ea. Chiar dacă de mici ne mai certam, părinții ne îmbunau imediat. Mulțumesc părinților pentru că mi-au dăruit-o pe sora mea și pentru tot ce au făcut pentru noi. Îi iubesc enorm de mult pe toți.(…)

Amintirile mele din copilărie sunt minunate, mai ales din cei opt ani de școală petrecuți la Liceul din Subcetate.

Îmi aduc aminte cu drag de clasele primare, fiindcă am avut norocul să o am învățătoare pe mama... mama mea minunată, Melania Dinu, care a fost alături de mine și la școală, și acasă... Eram cea mai mică din clasă, dar mama îmi spune că asta nu m-a împiedicat niciodată să fiu mereu printre primii.(…)

Fiind fiică de cadre didactice, pot să zic că mi-a fost mai greu pentru că întotdeauna îmi doream să îi fac mândri de mine, mai ales că mama a fost și învățătoarea mea, iar tata mi-a fost profesor.

Sincer, cred că mereu au fost mândri de mine, fiindcă la școală învățam și eram mereu pe locul I, cu toate că pasiunea mea a fost și a rămas voleiul și că nimic nu era mai importat pentru mine decât câștigarea unui meci. Și mama știa asta cel mai bine. Niciodată nu a pierdut vreun meci, a fost mereu acolo, în sala de sport, cu mine. Susținerea ei era cea mai importantă pentru mine.

Amândoi părinții mei sunt oameni deosebiți, care și-au dedicat toată viața lor în a învăța copiii și în a-i orienta pe drumul cel bun. Văzându-i atât de pasionați de activitatea lor școlară, mi-am dorit să fiu ca ei. La început mi-am dorit să fiu învățătoare, ca mama. Mai târziu, mi-am dorit din tot sufletul să devin profesoară, ca tata. Iubind sportul, am urmat Facultatea de Educație Fizică și Sport din Cluj-Napoca. În vara anului 2004, după ce am luat bacul cu o nota mare, și probele sportive la fel, am intrat prima la facultate. Cred că atunci am reușit să îmi fac părinții fericiți și pe mama cea mai mândră din lume, mulțumindu-le în acest fel pentru tot efortul ce l-au depus pentru mine.”

Textul integral se găsește accesâd linkul:

https://revistalyceum.blogspot.com/2024/06/maria-varga-dinu-profesoara-de-educatie.html