Experiența mea la olimpiada națională de religie ortodoxă - ADINA URZICĂ

   

       Într-un final, m-am hotărât să merg la olimpiadă împreuna cu o altă colegă, la faza județeana care a avut loc la Toplița. Pot spune că domnul profesor BOGDAN PULHAC ne-a făcut să îndrăgim această materie și astfel, să învățăm cu drag, iar acest lucru m-a făcut să îmi doresc să aflu tot mai multe informații și să pun nenumărate întrebări. Am avut un program de învățat care a fost destul de flexibil, în funcție de starea și motivația pe care le aveam. Am învățat atunci când am simțit eu că mă pot concentra, fără să mă stresez, dar cu seriozitate și conștiinciozitate. Am luat mereu notițe si mi-am făcut un obicei ca în fiecare seară, să stau să citesc și să învăț, iar a doua zi, la scoală, domnul profesor să mă asculte și să mă corecteze dacă este nevoie.

    Orele de pregătire de la școală, cât și munca de acasă și-au spus cuvântul la etapa județeană, unde am obținut premiul I, cu media 9,30. Am admirat faptul că am plecat la proba scrisă luminoși, cu zâmbetul pe buze și cu încredere, indiferent de ce rezultat vom lua. În ciuda materiei ample, am simțit că nu am de ce să îmi fac probleme, fiindcă eram pregătită, însă nu mi-am putut închipui că eu voi lua premiul I.

Participanții liceului nostru  la olimpiada județeană de religie

Odată ce etapa județeană a luat sfârșit, am început pregătirea pentru următorul pas, etapa națională, unde totul avea să fie mult mai dificil, iar competiția mult mai mare. M-am lovit de o mulțime de noi cerințe și de o bibliografie teologică care părea imposibil de parcurs. Am reușit să facem față tuturor acestora cu răbdare și calm la orele de pregătire pe care le-am continuat și în vacanță. Am aprofundat materia, răsfoind chiar și în zilele de Paști cărțile din bibliografie pe care mi le-a dat domnul profesor.

    Această experiență și toate lecturile citite m-au făcut pe mine și pe părinții mei să privim Învierea Domnului și sărbătorile Pascale cu alți ochi, având astfel cel mai frumos Paște de până acum, cu lumină în suflete și căldură. Am acordat mai multă atenție evenimentelor pe care le sărbătorim, decât pregătirii celor necesare.

    Miercuri, 27 aprilie, am pornit spre Sibiu, orașul care a găzduit olimpiada anul acesta, cu emoțiile firești, dar și cu entuziasm și curiozitate. Am fost primiți cu ospitalitate și cu mici daruri de către organizatori, apoi ne-am cazat la hotelul Apollo, unde am avut parte de condiții foarte bune.

    Alături de domnul Bogdan, care ne-a fost atât însoțitor cât și ghid turistic în unele momente, am luat-o la pas prin Centrul Vechi al Sibiului. Am urcat treptele abrupte ale Turnului Sfatului, iar mai apoi am vizitat Catedrala Evanghelică, de unde am putut admira arhitectura deosebită a orașului. Stilul arhitectural al clădirilor, văzut printre picăturile reci ale ploii au creat o atmosferă unică, care ne-a purtat cu gândul la anii de demult, pe vremea când acestea au fost construite.

După sutele de trepte urcate și coborâte, am pornit spre Catedrala Mitropolitană din Sibiu la festivitatea de deschidere, alături de ceilalți 164 de elevi veniți din toate județele tarii, împreuna cu profesorii lor de religie, cu preoții sau familiile. Înalt Preasfințitul Părinte LAURENȚIU STREZA, Mitropolitul Ardealului, ne-a spus câteva cuvinte de încurajare și laudă, , oferindu-ne “premiul I și titlul de câștigători” tuturor, înainte de proba scrisă.

    Joi dimineața, ne-am îndreptat încrezători spre Colegiul Național “Octavian Goga” Sibiu, unde am susținut proba scrisă a olimpiadei. Subiectele au fost destul de complexe, cuprinzând aproape toată materia. Din punctul meu de vedere, temele alese au foarte frumoase, dând posibilitatea elevilor să impresioneze prin scris. La eseul argumentativ am prezentat conștiința morală, una dintre lecțiile mele preferate, iar mai apoi am vorbit despre Iubire și dreptate, care a fost cerută la cel de-al treilea subiect. Limbajul religios, împreuna cu versetele scripturistice utilizate m-au ajutat să mă exprim cu ușurință și să las o părere bună profesorilor corectori.

    Ca să fiu sinceră, au fost lecții care mi s-au părut mai puțin interesante, unde termenii complicați s-au amestecat în capul meu cu ani și personalități istorice. Subiectele de la olimpiadă, însă, mi-au dat libertatea de a-mi exprima punctul de vedere și de a scrie despre teme prezente în viața fiecărui creștin. Am îndrăgit faptul că lecțiile pe care le-am învățat m-au ajutat și pe mine, ca persoană, și mi-au clarificat îndatoririle de creștin, atât față de Dumnezeu, cât și față de societatea în care trăiesc. Definițiile și versetele pe care le-am memorat îmi vor rămâne în minte pentru mult timp și îmi vor reaminti lecțiile importante pe care le-am învățat și pe care să le urmez in viața de zi cu zi. De aceea consider un câștig toate orele pe care le-am dedicate religiei, renunțând la alte activități din timpul meu liber. Indiferent de premiul pe care l-am obținut la olimpiadă, am descoperit o adevărată comoară a cunoștințelor legate de cultul și credința mea.

    Cele trei ore ale examenului le-am parcurs liniștită și fără prea multe emoții, atmosfera din sala de examen fiind una plăcută, in care se auzea sunetul pixului care scria de zori pe foi împletit cu cel al ploii liniștite de afară. Am părăsit liceul cu zâmbetul pe buze și cu speranța că voi obține un loc decent, aveam totuși în suflet o teamă de a nu mă face de râs atât pe mine, cât și numele liceului și al județului din care provin.

    In după-amiaza aceleiași zile, pentru a ne relaxa după proba scrisă, am mers, împreună cu alți elevi participanți și profesori îndrumători, în Centrul Istoric al Sibiului la Muzeul Brukenthal și la Muzeul de Istorie, unde am admirat obiecte de artă veche ale colecționarului Brukenthal, un fost jurist sas guvernator al Transilvaniei, dar și numeroase obiecte de lucru pe care le foloseau oamenii din vremea aceea.

    Vineri dimineața, după ce am aflat rezultatele mult așteptate, care ne-au adus zâmbetul pe buze, am plecat spre Pădurea Dumbrava Sibiului, la Muzeul ASTRA. Muzeul ASTRA este cel mai mare parc din Europa, fiind totodată și un muzeu in aer liber. Casele vechi, tradiționale, morile de vânt, lacul liniștit și verdele viu al naturii ce ne înconjura, ne-a făcut să lăsăm deoparte tot stresul acumulat și să ne relaxam, bucurându-ne de priveliștea minunată.

    Am participat la Sfânta Liturghie într-o bisericuță de lemn, care are o istorie deosebită, cu picturi interioare care sunt afectate de trecerea anilor, dar care păstrează, până astăzi, , aceeași emoție și care sunt prezente în a-și îndeplini scopul primit acum sute de ani: să fie călăuze pentru cei care nu au carte și să îi învețe ceea ce ei nu pot citi din Biblie. Faptul că am fost cu toții prezenți în acea biserică tradițională și modestă ne-a făcut să fim mai uniți și mai apropiați și cu sufletele, și să cântăm cu toții “Hristos a Înviat!”.

    Ziua de sâmbătă, care a fost și ultima zi petrecută în Sibiu, a fost o zi plină de emoții, pentru că așteptam cu sufletul la gură festivitatea de premiere. Soarele a fost blând cu noi și a decis sa își facă apariția pe cer, de după norii întunecați, așa că ne-am plimbat pe străduțele bogat ornamentate ale Sibiului și ne-am bucurat de atmosfera frumoasă din oraș.

    În jurul orei 15, momentul mult așteptat de toată lumea, festivitatea de premiere, avea să înceapă. Ne-au fost adresate cuvinte de laudă și apreciere de către personalitățile prezente, printre care se numără Înalt Preasfințitul Părinte Laurențiu Streza, părintele George Jambore, inspector în cadrul Sectorului Teologic educațional al Patriarhiei române și reprezentanții inspectoratului școlar județean Sibiu, pentru noi toți, dar și pentru părinții noștri, care ne-au sprijinit și ne-au susținut. Am ascultat cu luare aminte toate sfaturile primite, iar mai apoi, diplomele au început să fie împărțite de către domnul inspector Vasile Timiș. Nu pot să explic bucuria și împlinirea pe care le-am simțit atunci când numele meu, împreună cu cel al liceului de unde provin au răsunat în Catedrala Mitropolitană, fiind urmat de titlul de „premiu special”. În acel moment, m-am simțit cu adevărat specială, pentru că am ajuns până aici. Pe aplauzele care se auzeau repetat și care erau pentru mine, am mers să primesc diploma și binecuvântarea Înalt Preasfințitului Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.

    Mă bucur că am avut ocazia să merg la olimpiadă și să mă întâlnesc cu adolescenți de vârsta mea care vorbesc așa de frumos despre Dumnezeu, într-o lume în care religia este dată uitării. Îndemn toți copiii să dea o șansă acestei materii care pare de neînțeles, dar care, odată descoperită, te atrage tot mai mult!