Concursuri, Jour de la Francophonie, prietenie - Lyceum, nr.1 (49), martie 2009, anul XIII

Despre prietenie.Sunt colegii mei de clasă prietenii mei?

Nu pot să-mi imaginez viaţa fără de prieteni. Ei sunt foarte importanţi pentru fiecare dintre noi. Avem nevoie de ei pentru a le împărtăşi bucuriile şi supărările noastre. Este bine să ştim lucrul acesta şi să învăţăm din timp să îi apreciem şi să-i ţinem aproape de noi.
Pentru mine, prietenul meu înseamnă foarte mult. De fiecare dată când am avut nevoie de el, mi-a fost alături. Este o persoană sinceră care nu ar putea să mă mintă niciodată, indiferent de situaţie, cred eu. Mi-a dovedit de nenumărate ori că nu este un prieten fals şi de aceea a reuşit să-mi câştige încrederea. Am învăţat să ne distrăm, să învăţăm unul de la celălalt, să ne plângem unul altuia atunci când ne este greu şi, cel mai important lucru, să ne respectăm. De când suntem prieteni, am înţeles că fără respect şi fără îngăduinţă nu poţi avea un prieten adevărat.
Îmi doresc foarte mult ca prietenia noastră să dureze toată viaţa. Sergiu Roşca (VII)

Prietena mea cea mai bună este Elena. Ea este în clasa a VIII-a. Ne-am cunoscut în urmă cu doi ani, cu ocazia unei activităţi distractive, la şcoală. De atunci ne căutăm mereu şi petrecem mult timp împreună: ne facem temele, ne jucăm, ne plimbăm. Este timidă, sensibilă, cu mult bun simţ şi are o fire optimistă şi veselă. Când sunt tristă, ea îmi aduce zâmbetul pe buze.
Este foarte bine să ai o prietenă bună! Nu ştiu cum ar fi dacă ar trebui să ne despărţim pentru că ţinem foarte mult una la cealaltă. Valerica Ciubucă (VII)

Este bine atunci când poţi găsi o fiinţă pregătită căreia să-i încredinţezi în linişte şi siguranţă toate tainele tale, care să fie mai îngăduitoare cu tine decât tu însuţi. Fiecare dintre noi trebuie să-şi dea seama că o prietenie trainică şi frumoasă nu se poate întemeia decât pe încredere reciprocă, iar prietenul ales trebuie să fie vrednic de acest nume.
Sunt numeroase cazurile în care persoana considerată prieten ascunde sub înşelătoarea mască a prieteniei cu totul altceva decât sinceritate, iubire şi respect. Nu este greu să-i recunoşti pe adevăraţii prieteni, sinceri şi devotaţi. Elena Ciubucă (VII)

Dintre colegii mei de clasă, pe unii îi pot considera cu adevărat prietenii mei. Şi asta pentru că sunt devotaţi, te poţi bizui pe ajutorul şi pe vorbele lor. Prietenia este cel mai frumos lucru pe care îl poţi avea. Nimic în toată lumea nu valorează cât valorează o prietenie adevărată. Un prieten adevărat înseamnă un umăr pe care poţi să plângi, să-ţi găseşti alinarea; un prieten adevărat este cel căruia poţi să-i spui tot ceea ce te supără, să-i ceri un sfat, o mână de ajutor. Dar prea pe puţini dintre colegii mei de clasă îi pot considera prieteni adevăraţi. Cu ceilalţi, - invidioşi, chiar răutăcioşi, certăreţi, arţăgoşi, bătăuşi, darnici cu injurii şi bobârnace - nu am curajul să leg prietenii, dar îi tratez cu îngăduinţă. Rămânem doar colegi. Andreea Ciubucă (VII)

Colegii de clasă sunt copiii cu care ne petrecem toate zilele din timpul anului şcolar, de câţiva ani. Ne cunoaştem deja foarte bine. Ar fi păcat, fiind atâta timp împreună, să nu ne înţelegem bine, să nu fim uniţi şi să fim invidioşi unii pe alţii, răutăcioşi şi intoleranţi. Invidia pentru note şi mândria de sine, aerele de superioritate, dar şi vorbele urâte, jignitoare, spuse la întâmplare, care provoacă certuri şi bătăi, ar fi principalele cauze care pot contribui la destrămarea unui colectiv de elevi. Ar fi ideal să fim cu toţii prieteni! Asta presupune să gândim mai mult înainte de a lua o atitudine, să fim mai îngăduitori şi mai înţelegători unii faţă de alţii, mai puţin batjocuritori, să ne vorbim cuviincios, să ne ajutăm şi să ne respectăm mai mult. Respectând pe alţii, ne respectăm pe noi înşine. Raul Buzilă şi Cosmin Urzică (VII)

Noi vedem prietenia, care să unească o clasă de elevi, ca pe un lucru greu de realizat, dar nu imposibil. Este nevoie de timp, de răbdare, de curaj, de voinţă, de iubire pentru a construi o prietenie adevărată, trainică. Ne putem imagina că pentru a o obţine trebuie să urcăm o scară, dar, din păcate, nu toţi pot să-i urce până la capăt toate treptele, fiecare treaptă urcată însemnând un examen trecut: al comporării frumoase şi politicoase, al folosirii unui limbaj decent şi cuviincios, al respectului faţă de tine şi cei din jur, al renunţării la îngâmfare şi invidie, al modestiei, al întrajutorării, al îngăduinţei etc.
Prietenia este ceva frumos şi delicat. Am putea-o compara cu o floare care trebuie udată şi îngrijită cu dragoste, cu responsabilitate şi cu sacrificii în fiecare zi. Adriana Muscă şi Elena Ciubucă (VII)

Din caietele de compuneri ale elevilor clasei a IV-a
Întâlnire cu Lizuca

Într-o zi cu cer albastru şi limpede ca apa mării, am mers în pădure. Aici am întâlnit-o pe Lizuca, o fetiţă frumoasă, şi pe câinele său, Patrocle. Erau veseli amândoi: ea culegea flori, iar căţelul alerga după fluturi. Lizuca a fost bucuroasă că ne-am întâlnit. Am făcut cunoştinţă şi am hotărât să ne jucăm împreună de-a v-aţi ascunselea .
Timpul a trecut repede. Se apropia seara şi trebuia să mă întorc acasă. Am întrebat-o unde locuieşte. Ea îmi povesti toate necazurile ei. Apoi ne-am luat la revedere şi ne-am despărţit cu speranţa că ne vom mai întâlni.
Am petrecut clipe minunate alături de noii mei prieteni! Mădălina Cotfas

Fiind o zi frumoasă de primăvară, m-am dus în dumbravă să culeg nişte flori. Acolo am întâlnit-o pe Lizuca şi pe Patrocle, câinele ei.
Lizuca era o fetiţă simpatică, voioasă şi prietenoasă. Lizuca mi-a povestit despre dumbravă ca despre un loc magic, în care a întâlnit multe personaje din poveşti.
Împreună am călătorit din poveste în poveste şi am întâlnit personaje pe care le cunoşteam amândouă. Am întânit-o pe fetiţa care, tecând pe sub curcubeu, a devenit zână. Am întâlnit-o pe Dorothea şi pe prietenii săi care mergeau să-l caute pe vrăjitorul din Oz. Şi am văzut-o şi pe Degeţica zburând pe spatele rândunicii!
După această minunată călătorie pe care am făcut-o împreună, în lumea poveştilor, am rămas prietene. Mi-am dat seama că aceste personajele din poveşti vor rămâne mereu în mintea mea pentru că ele sunt cele care ne poartă pe aripile imaginaţiei. Mădălina Ţepeluş

Prietenul meu, Nică

Odată, mergând pe câmp, ce să vezi? L-am întâlnit pe Nică. L-am recunoscut imediat. Era copilui lui Ştefan a Petrei din Humuleşti... Stând de vorbă cu el, m-am trezit pe tărâmul poveştilor lui Ion Creangă. Acolo am întâlnit pe Păcală, capra cu trei iezi, pe Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Cocoşul cu punguţa cu doi bani…
- Îţi mulţumesc, Nică, pentru această călătorie minunată,
i-am spus la despărţire.
- Nu ai pentru ce să-mi mulţumeşti. Aşa fac cu toţi copiii cu care mă întâlnesc. Nimic nu este mai frumos pentru un copil, cred eu, decât să hoinărească o vreme prin lumea poveştilor.
Aşa mi-am dat eu seama cine este personajul meu preferat. Vlad Tompea

Bucuriile iernii

Iarna tocmai a trecut, dar bucuriile pe care le trăim în acest anotimp, începând cu căderea primilor fulgi de zăpadă, nu se uită uşor.
Iarna desenează flori minunate pe geamurile caselor noastre. Iarna ne vesteşte, prin clinchete sfioase de zurgălăi, sărbătorile de iarnă şi sosirea lui Moş Crăciun cu darurile mult visate. Zăpada pufoasă, care acoperă totul ca o mantie argintie şi strălucitiare, ne pofteşte pe derdeluş cu săniile şi pe pârtie cu schiurile. Gerul care ne îmbujorează obrajii este cel care transformă apa în patinoar. Alunecând cu patinele pe luciul gheţei pătrundem într-o lume de poveste, minunată.
Ador iarna pentru bucuriile pe care ni le oferă. Ana-Alexandra Dobrean

Gânduri la sfârşit de gimnaziu

Aflându-ne la sfârşitul clasei a VIII-a, mă gândesc cu regret că se apropie vremea despărţirii, deoarece este cu neputinţă să rămânem aceiaşi colegi în continuare. Suntem un colectiv unit, ne înţelegem bine şi aş dori ca noii noştri colegi să se acomodeze cât mai repede în nucleul de elevi care va constitui viitoarea clasă a IX-a de liceu. Sergiu Zămonea

Alături de colegii mei mă simt ca într-o poveste, cu voie bună, râsete, glume, dar povestea anilor de gimnaziu este acum la sfârşit. Eu cred că toţi vom ajunge la liceu, chiar dacă nu în aceeaşi clasă. Mie îmi place muzica populară şi aş vrea să ajung la un liceu de muzică…Iuliana Cherecheş

Mă bucur că am aşa colegi minunaţi. Aş vrea să rămânem împreună în continuare, ceea ce nu cred că va fi posibil. Gianina Urzică

Aş dori să continui şcoala într-o clasă de liceu pentru că numai aşa voi putea deveni ceea ce îmi doresc: profesoară de sport. Liliana Platon
Ne aşteaptă o mare schimbare. Îmi pare nespus de rău că în curând clasa noastră se va risipi. Sperăm să ne înţelegem bine şi cu noii noştri colegi şi ca împreună să ne facem anii de liceu la fel de frumoşi ca cei de gimnaziu. Adina Cotfas şi Alexandra Ciubucă

Eu aş dori să ajung mecanic de locomotivă, dar pentru asta este nevoie să intru la liceu şi să îl termin cu bine. Bogdan Cotfas
Sunt puţin emoţionată şi asta din cauză că decizia mea încă nu este cea finală. Oscilez între a rămâne aici, cu colegii mei, şi a merge la un liceu de artă. Mă întristează ideea de a mă despărţi de colegii mei de clasă. Chiar dacă uneori ne-am certat, am învăţat să ne respectăm unii pe alţii, aşa diferiţi cum suntem. Oricare va fi hotărârea mea, eu doresc să rămânem prieteni. Bianca Hurubă
Gândul meu este, în faţa necunoscutei din calea noastră, de a rămâne în acest liceu, pentru că viitoarea clasă a IX-a are un profil bun, matematică-informatică, şi profesori deosebiţi.
Am emoţii când mă gândesc că voi intra într-o familie nouă, cea a liceenilor. Sper să fim primiţi cu drag de cei care fac deja parte din ea. Noii mei colegi de clasă sper să fie la fel de amuzanţi şi carismatici ca noi ceilalţi şi să se integreze repede şi cu succes în familia noastră, care se va numi la anul clasa a IX-a.
O să mă străduiesc cât pot de mult ca să fiu la fel ca până acum: ambiţioasă şi dedicată aproape în totalitate muncii mele de elev. Elena Savu

Eu vreau să urmez Academia Militară, dar pentru a realiza acest lucru trebuie să muncesc foarte mult. Când visul meu se va împlini, voi fi cel mai fericit. Mă gândesc la anii frumoşi ai copilăriei, care au trecut, cu regret.
Am cei mai buni părinţi, prieteni şi profesori şi le mulţumesc pentru tot ceea ce m-au învăţat bun. Sper să-mi fie alături şi în continuare. Andrei Roşca

Jour de la Francophonie 2009

«Diversité culturelle dans l’espace francophone »
Atelier de traduction

Le poète roumain Lucian Blaga (1895-1961) traduits par nos lycéens en français. On participera avec les meilleures traductions à l’édition 2009 du concours national « Lucian Blaga - Eloge aux semences présentes et de toujours ! ». Prof. Doina Dobreanu

Vară în jurul cetăţii, de Lucian Blaga/L’été autour de la cité
Une douce chaleur, à la campagne,
me poursuit constamment.
Des chaumes je les cours, des repos m’accueillent
au fumée de brûlure. Sur l’humide lopin de terre
des papillons blancs étendent leurs trompes – ressort d’horloge.

Comme les filles, grandies vite pendant la nuit,
ne savant pas encore
qu’elles l’ont (ça arrive souvent),
les tiges vertes de maïs, ailleurs,
montrent aux aisselles leurs cheveux brillants.

« Ne dépasse pas mon horizon », me dit l’Eté
« un pas en plus, c’est trop ! ».
Un pas encore je l’affronte ! Et je me vois
obligé m’asseoir sur un talus. Etendu au dos,
je me contente d’écouter la voix de ce que je vois.

Je m’ouvre vers le ciel
D’ici et jusque loin.
Une toute autre pensée me contourne.
Un vent qui ne lit pas, lui seulement,
il me feuille vraiment
comme un bouquin. Teodora Mîndru - XI

Vară, de Lucian Blaga /L’été
A l’horizon – au loin - des sourds éclairs
Palpitent de temps en temps
Comme de longs pieds d’araignée – détachés
Du corps qui les avait portés.

Chaleur brûlante.

La terre entière est champ de blé
Et chant de sauterelle.

Au grand soleil, les grains gardés au sein par les épis
Sont comme des nourrissons tétant.
Paresseux, le temps allonge ses instants
Et, entre coquelicots, il s’assoupit.
A son oreille, la cigale lui fait cri- cri.Andrei Tompea- XI


Din copilăria mea, de Lucian Blaga / De mon enfance

Avec mes amis, je gardais les oies en aunaies.
L’un après l’autre, des oisons, aux pensées dorées, venaient
me prendre amicalement au bec
le lobe de l’oreille
et les vieux peupliers tremblaient en éveil.

En état de torpeur, je regardais
en fermant à demi mes paupières
comme les bœufs bougeaient
parmi des caille-lait jaune
au dessous des saules,
je m’étonnais qu’ils ne voient pas
du bout de leurs cornes comme un colimaçon
Et les bœufs ruminaient leur chaleur sans façon.

Au dos sur l’herbe me jetant,
les yeux vers la voûte bleu,
je m’imaginais étendu sur le ciel
légèrement
m’accoudant.

Je me rappelle encore :
Dans un champ ensemencé du chanvre
un épouvantail bariolé
s’appuyait d’un long pieu,
pour que les vents le caresse mieux.
Un nid de moineau dans son chapeau,
ses boucles d’oreille - grappe de rages !
De lui, tous les enfants riaient
- Quel dommage ! –
moi, j’en éprouvais de la pitié,
car je l’aimais.

J’étais petit alors
mais je pensais: c’est quelqu’un de près
et je l’aimais.
Et un martyre je me sentais. Andra-Denisa Popa - X

Scoica, de Lucian Blaga/ La coquille
Je regarde en moi, hardi et souriant
et mon cœur
je le prends dans ma main. En tremblant
je serre ce trésor à l’oreille en l’écoutant.

Il me semble
que j’ai dans mes mains une coquille,
dans laquelle,
longuement et mystérieusement,
le murmure des mers inconnus se fait entendre.

Oh, arriverai-je une fois,
arriverai-je alors au bord
de ce mer lointain
que je le sens
quoique invisible pour moi ?Ioana Vaidoş- IX

Lacrimile, de Lucian Blaga/ Les larmes
Quand le premier homme,
expulsé du nid de l’éternité,
traversait, éberlué et pensif, les bois ou les champs,
torturé par l’horizon, les nuages et la lumière,
qui le sermonnaient - et de toute fleur
le paradis le perçait d’un souvenir –
alors cet exilé ne savait pas pleurer.
Une fois, exténué par le bleu d’azur
du printemps,
âme d’enfant, le premier homme
tomba la face vers la terre, en poussière.
« Seigneur, reprend ma vue
ou, si tu peux, voile mes yeux, mes paupières
pour ne pas voir
ni fleurs, ni ciel, ni nuages et ni les sourires d’Eve
car, vois-tu, j’ai mal de leur lumière ».
Alors, le Miséricordieux, dans un instant de compassion
lui donna – les larmes. Raluca Boldi - XII

Rezultate obţinute de elevii noştri
la concursurile şcolare
1. Concursul de limba şi literatura română :

1.1.Faza zonală (Topliţa):
- Locul I: Aurelian Dragomir (VIII)
- Locul II: Andreea Natea (V)
- Menţiuni: Denisa- Teodora Popa (VI)
Bianca Urzică (VI)
Raul Buzilă (VII)
Bianca Hurubă (VIII)
1.2.Faza judeţeană (Miercurea-Ciuc):
- Menţiuni: Denisa-Teodora Popa (VI)
Bianca Urzică (VI)
Mulţumiri domnilor profesori Sofia şi Ioan Cutlac.

2. Olimpiada de matematică:

2.1.Faza zonală Topliţa, 26 ian. 2009):
- Locul I: Denisa-Teodora Popa (VI)
Andra- Diana Popa (X)
Claudiu Ilisan (XI)
- Locul II: Ioana Vaidoş (IX)
- Locul III: Andreea Cotfas (VI)
2.2 Faza judeţeană (Miercurea Ciuc, 7 martie 2009):
Elevii participanţi au obţinut menţiuni.
Mulţumiri domnilor profesori Ionela şi Cristian Popa.

3. Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar:

3.1.Faza zonală:
- Locul I: Fotbal băieţi clasele I-IV, nivel rural
Fotbal băieţi clasele V-VIII, nivel rural
3.2.Faza judeţeană:
- Locul II: Volei fete clasele V-VIII, nivel rural şi urban
- Mulţumiri domnilor profesori Elemer Ilyes şi Horea Dobrean.

Pasiunea noastră, fotbalul

Echpa de fotbal a şcolii generale s-a calificat pentru faza judeţeană!
Am plecat într-o dimineaţă răcoroasă, împreună cu domnul profesor Horea Dobrean, la Topliţa, unde urma să aibă loc meciurile de fotbal din cadrul campionatului, faza zonală. Visam toţi să fim învingători, dar emoţiile ne copleşeau.
Primul meci l-am jucat cu elevii din Bilbor. L-am câştigat cu 4 - 1, ceea ce a hotărât calificarea noastră pentru finală. Emoţiile de la început s-au transformat în entuziasm. Înainte de meci a venit şi Domnul Director să ne încurajeze. Meciul final, cu elevii din Corbu, a început foarte bine. La pauză conduceam cu 3-0: Domnul profesor ne-a spus că meciul nu este încă câştigat, să fim foarte atenţi şi să ne menţinem rezultatul. Cu 4 minute înainte de sfârşitul meciului scorul devenise 3-2. De pe margine auzeam cuvintele de încurajare ale profesorului: „numai cu calm şi o să câştigaţi!”. Ne-am concentrat şi am câştigat. Domnul profesor ne-a felicitat şi ne-a spus că i-am făcut o bucurie imensă.
Cu toţii eram fericiţi. Am făcut poze cu echipa şi cu domnul profesor, apoi am primit diploma. Aşteptăm cu nerăbdare data de 28 martie când va avea loc faza judeţeană a campionatului.
Petrişor Bot, Iulian Cotfas, Gabriel Moldovan

CUTIA SURPRIZELOR

Una din strategiile de învăţare în învăţământul preşcolar este metoda proiectelor de cercetare, o metodă apropiată de universul copiilor.
Noul curriculum al învăţământului preşcolar impune folosirea cât mai des a acestei metode, respectiv între 5 şi 7 proiecte de cercetare într-un an şcolar.
Unul din proiectele pe care le-am desfăşurat cu copiii de la Gădiniţa din Călnaci a fost CUTIA SURPRIZELOR, proiect focalizat pe meserii.
In fiecare zi, la întâlnirea de dimineaţa, copiii au găsit în cutia numită « cutia surprizelor » câte un lucru nou, care constituia punctul de plecare pentru tema zilei.
Într-una din zile, în cutie au găsit o pâine. Întrebările au venit imediat, copiii dorind să afle cât mai multe lucruri despre pâine : la ce este folosită, din ce este făcută, unde creşte grâul, cum se face făina, cum se pregăteşte…
Am pornit, aşadar, în lungul drum al coacerii unei pâini. Colaborarea cu parinţii a fost deosebită, ajutându-ne să parcurgem împreună acest drum : să frământăm făina cu apă caldă şi cu sare, apoi să coacem pâinea în cuptorul tradiţional al unei vecine. Era o noutate pentru micuţi, dar bucuria descoperirii a fost mare.
Cât timp a dospit pâinea, le-am citit copiilor o poveste : « Petrică şi pâinea ».
Fiecare dintre copii a primit puţin aluat pentru a-şi modela propria paine. Niciodată nu i-am văzut pe copii mai mândri şi mai încântaţi decât în momentul în care au mâncat din painea făcută de ei şi mai ales atunci când ceilalţi au apreciat-o ca fiind foarte gustoasă.
Acest luru i-a facut să se simtă mult mai responsabili şi mai încrezători în ei. Eu cred că această activitate a atins scopul propus de metoda proiectului de cercetare.
Educatoare Viorica Urzică, Grădiniţa Călnaci

Colectivul de redacţie:

Adriana Muscă, Raul Buzilă, Andreea Ciubucă, Valerica Ciubucă, Elena Ciubucă, Cosmin Urzică, Sergiu Roşca, Teodora Mîndru, Tompea, Andra Popa, Ioana Vaidoş, Raluca Boldi, Ana-Alexandra Dobrean,. Mădălina Ţepeluş, Vlad Tompea, Mădălina Cotfas, Gabriel Moldovan, Iulian Cotfas, Petrişor Bot, Bianca Hurubă, Andrei Roşca, Sergiu Zămonea, Elena Savu, Gianina Urzică, Iuliana Cherecheş, Adina Cotfas, Alexandra Ciubucă, Ed. Viorica Urzică
Profesor coordonator şi tehnoredactor: prof. Doina Dobreanu