Mesajul elevilor clasei a XI-a
Dragi absolvenți ai anului 2018!
Iată-ne astăzi împreună în aceeași
clipă unică. În fiecare început de vară, lumea școlilor trăiește o astfel de
clipă. Și totuși, pentru absolvenți și pentru viitori absolvenți clipa este
unică.
Aș putea continua în aceeași notă
delicată, aș putea să vă vorbesc despre cât de repede au zburat acești ani, aș
putea să vă subliniez faptul că au fost unii dintre cei mai frumoși ani ai
voștri, aș putea dramatiza momentul, dar nu am s-o fac, pentru că toate acestea
sunt clișee.
Astăzi, am să vă vorbesc despre ceva
actual. Am să vă vorbesc despre normalitate, despre granițele și capcanele
acesteia. Societatea noastră s-a transformat radical în ultimii ani. Normalul a
devenit plictisitor, aparent. Toată lumea încearcă să iasă din tipare, să se
afirme prin diferite căi, să se integreze în noua societate creată de social
media.
Ce înseamnă adaptarea la societate?
Normalitatea este de fapt o convenție și se definește prin raportarea la o
normă și de fapt la ceea ce face majoritatea. Ne trăim viețile încercând să corespundem,
să ne integram, să fim așa cum își dorește societatea să fim.
Acum ceva timp am dat peste o
poveste interesantă pe internet și aș vrea să v-o spun și vouă. Era vorba
despre o persoană ce reflecta asupra vieții sale:
„În primul rând, muream să-mi termin
liceul și să merg la facultate, apoi muream să termin facultatea și să muncesc,
apoi muream să mă căsătoresc și să am copii, apoi muream să mă pensionez. Și
acum mor. Și dintr-odată am realizat că am uitat să trăiesc.”
Noi
învățăm să ne condiționăm existența în funcție de frica de pedeapsă și dorința
de recompensă.
Ne străduim toată viața sa fim
normali, să „pozăm” în familia perfectă, să dăm bine in fața celorlalți pentru
că de fapt asta este scopul existenței, nu? Să lăsăm în urmă un copil și o casă
pentru că „așa se face”.
Poze, poze, poze... instantanee pe
care le înrămăm și le punem prin casă ca să ne aducem aminte că de fapt noi
suntem fericiți și că am trăit momente frumoase. Da, momente în care am simțit
împlinirea pentru că am făcut ceea ce „trebuie”, ceea ce vrea societatea de la
noi si nu mai contează faptul ca ne-am sacrificat identitatea si posibilitățile
nelimitate ale eu-lui nostru ca să ne integrăm într-o societate care, în
spatele instantaneelor, este măcinată de frică, frustrare, furie, ură...
Aceasta este o radiografie mai mult
sau mai puțin exactă a societății de astăzi.
Întreabă-te dacă este ok pentru tine viața pe care o
trăiești? Te simți bine cu adevărat? Existența ta este una în care bucuria de a
trăi te însoțește? Sau de fapt te minți pe tine și îi minți și pe ceilalți și
ești de fapt nefericit? Ți-ai schimba viața, dar îți este frică sau simți că-ți
lipsește curajul?
Oricare
ar fi răspunsurile, acceptă-le. Apoi fii conștient de faptul ca viața ta este
rezultatul alegerilor pe care le-ai făcut până în acest moment și că în orice
clipă poți decide altfel.
Îndrăznește
să te descoperi, să fii tu însuți si să trăiești în acord cu tot ceea ce este
mai frumos în tine! Ai dreptul sa fii liber de orice condiționare și ai dreptul
sa trăiești așa cum îți dorești – nu cum doresc alții pentru tine.
Sper că v-am inspirat.
Iar acestea fiind
zise, colectivul clasei a XI-a vă dorește succes pe viitor și baftă la examen!
Dar, acesta este
doar pachetul standard de urări.
Sincer, noi vă dorim să aveți parte
de cât mai multe experiențe frumoase, să reușiți în viață și să realizați tot
ce v-ați propus, să treceți cu bine peste provocări și să vă descoperiți pe voi
înșivă, să vă dezvoltați ca persoane. Iar, cel mai important, să vă trăiți viața din plin,
nu pe fugă!
Mulțumesc că m-ați ascultat!
Lorena Cotfas, clasa a XI-a
După 10 ani , din nou la școală!
Absolvenții anului 1988, după 30 de ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu