ULTIMUL CLOPOȚEL PENTRU A 50-A PROMOȚIE A LICEULUI DIN SUBCETATE

29 MAI 2015

Gaudeamus igitur,

Iuvenes dum sumus...

Stimați oaspeți, 

dragi părinți și bunici,

stimați colegi, 

dragi absolvenți, dragi elevi!

    Data de azi va rămâne în Cartea de onoare a liceului nostru ca zi în care au părăsit băncile școlii elevii Promoției 2014-2015, încă o promoție a doamnei diriginte Ionela Popa, încă o promoție a domnului diriginte Vasile Rusu. Îi felicităm și le dorim sănătate și succes pe mai departe.

   Dragi absolvenți, azi nu marcăm festiv o despărțire propriu-zisă, cât o trecere de pe băncile școlii în tumultul vieții. Școala a fost o etapă în viața voastră, o treaptă doar. Pe această treaptă fermă sau mai puțin stabilă vă veți adăuga treapta următoare. Învățătura este un proces continuu, permanent. Învățăm toată viața. Azi părăsiți doar cadrul școlii, unii v-ați propus un alt cadru, al școlii superioare, iar alții doresc să muncească deja, să facă bani. Am fi nedrepți să vă amăgim că vă va fi ușor. Foarte probabil că mai bine, mai cald și mai plăcut ca până acum, la mama și la tata, în casa părintească nu vă va fi niciodată. Vor veni și vremuri când lucrurile nu vor fi după dorința voastră: s-ar putea să nu găsiți mâncare ca la mama, nici bani de mașină și de benzină de la tata. Mai mult, va trebui să vi le pregătiți sau câștigați singuri, nu numai pentru voi, ci și pentru familiile voastre, pentru copiii voștri. Dragii noștri, „viața este vis” doar în literatură… Cei ce ați visat în școală s-ar prea putea să vă împiedicați în viață, cât se poate de real, ba de pragul de jos, ba să dați cu capul în pragul de sus, că de griji n-au scăpat atâtea generații dinaintea voastră, doar nu veți face voi excepție… Totuși, nu disperați, aveți în față toată viața și, oricum, toată viața veți învăța, cât se poate de nonformal, cât se poate de netradițional, fără note, fără cataloage, cu dascăli neiertători.

    Dragi absolvenți, un loc special au în mințile, în sufletele, în inimile noastre premianții, performerii noștri, cei ce ne-au reprezentat cu cinste la olimpiade, la concursuri, la diferite activități interșcolare, zonale sau județene, regionale sau naționale. Prin dăruirea, munca și pasiunea lor, uneori cu sacrificii, premianții și olimpicii noștri au dăruit din laurii lor și școlii, colegilor, dascălilor, părinților. Îi felicităm pe cei care au apărat culorile și onoarea Liceului „Miron Cristea” Subcetate de-a lungul mai multor ani, le mulțumim că ne-au reprezentat cu cinste, le suntem recunoscători și le dorim succes la examene și în viață. Noi ne mândrim cu ei și suntem convinși că vor face cinste și facultăților pe care le vor urma!

   Dragi absolvenți, dragi elevi, v-am înarmat cu deprinderi și priceperi, competențe, permanent v-am oferit modele de viață și de carieră. Întâlnirile cu promoțiile anterioare sunt revelatoare. Carierele lor de succes, exemplele părinților, ale bunicilor, ale dascălilor voștri sunt remarcabile, demne de urmat. Ei au confirmat și au performat și sunt modele reale, credibile, vii. Aveți toate motivele să le urmați exemplul, ba vom fi bucuroși să recunoaștem dacă ne veți depăși.

Ca viitori specialiști cu înaltă calificare, profesioniști, meseriași sau muncitori și gospodari, să nu plecați din țară pentru un pumn de dolari sau de euro, pentru că ce părăsiți, ce abandonați aici este inestimabil ca frumusețe, ca valoare umană, materială și spirituală. Dacă totuși vremelnic veți fi obligați să plecați, nu uitați să vă și întoarceți definitiv, să aduceți aici, în țara voastră, ce e mai bun și mai frumos prin cele străinătăți. Aveți tăria, voința, mândria și înțelepciunea de a ajunge prin lume ca vizitatori, ca turiști, nu slugi, nu servitori, nu sclavi, fie și moderni. Dacă e vorba să slujim pe cineva, suntem datori acestui popor, acestui neam, părinților noștri, credinței noastre. Ei ne-au dat viață, ei ne-au crescut, cu efortul lor ne formăm ca specialiști.

    Așteptăm din partea voastră și o clasă politică nouă, corectă, cinstită, responsabilă de destinele acestui popor. În viața reală nu ești cântărit, apreciat numai după notele mai bune sau mai rele luate în școală, ci după ce poți să faci pentru semenii tăi, după curajul, uneori sacrificiul de care ești capabil pentru cei din jurul tău. Dorim să vă mobilizați, să vă organizați, să acționați, să ne conduceți spre prosperitate și progres, în fruntea Europei, spre mândria acestui popor! Urmăriți-vă visele, oricât de îndrăznețe ar fi! Stă în puterea voastră să le și împliniți. Aveți încredere în voi, în cei din jur. Atâta timp cât veți lupta pentru cauza celor mulți, niciodată nu veți rămâne singuri în fața greutăților sau a nedreptăților. Fiți cinstiți, respectuoși, demni și optimiști și oamenii vă vor seconda. Dumnezeu să vă lumineze mintea și calea să puteți lumina și voi la rândul vostru calea de urmat de acest neam spre demnitate și prosperitate!

    Dragi absolvenți, faceți parte organică din școala noastră, din armonia ei. Cu plecarea voastră în viață și în lume, acest echilibru din școală, din noi, se tulbură, fără voi aici nimic nu va mai fi la fel. Plecați și, pentru durerea plecării, duhovnicii și oamenii de știință n-au găsit remedii, nici medicamente și nici alinare. Resimțim din plin această durere ca dascăli și ca părinți spirituali.

    Dragi absolvenți, vă îmbrățișăm cu drag și vă dorim sănătate perfectă, putere de a trece peste toate necazurile vieții, să aveți familii frumoase, cariere strălucite, prieteni devotați, să aveți parte de bucurii, de satisfacții, fără număr! Să dăruiți dragoste și să fiți iubiți! Vă dorim succes la examenul de bacalaureat! Succes la examenul de admitere! Succes la toate examenele vieții! Dumnezeu să vă ocrotească și să vă lumineze să vă găsiți cel mai de succes parcurs în viață.

    Director adjunct, prof. Ioan Cutlac

Distinși invitați,

Vă mulțumim pentru prezență în acest moment important pentru absolvenții liceului. Azi este pentru profesori o zi importantă, deoarece, ca la fiecare sfârșit de an, predau ultima lecție unor generații de copii.

Părinții găsesc greu cuvinte pentru a descrie sentimentele care–i domină, sunt copleșiți de o mulțime de întrebări, în schimb elevii dau dovadă de cel mai mult curaj.

Eu astăzi aș reformula subiectul 2 de la bacalaureat si cerința ar fi următoarea:

Scrie un text argumentativ, despre cheia reuşitei în viaţă.

În opinia mea, cheia reuşitei în viaţă este chiar aceea indicată în proverbul Cu curaj şi cu silinţă izbuteşti la orice te îndeletniceşti, iar cel mai important lucru cu care ar trebui să ne îndeletnicim, cred că ar fi propria evoluţie.

În primul rând, curajul este necesar pentru a ne depăşi propriile limite asumate de obicei în urma unor false păreri sau a presiunii opiniei colective. Putem să ne subevaluăm valoarea doar pentru că oamenii care ne cunosc prea puţin sau deloc au emis cândva asemenea păreri. De aceea, curaj are cel care poate acţiona în alt fel decât a fost "programat" de părerile unora, depăşindu-se astfel pe sine însuşi.

Pe de altă parte, a avea curaj doar, fără perseverenţă sau "silinţă”, poate deveni un act gratuit şi, în consecinţă, inutil. Orice "îndeletnicire", orice activitate necesită exerciţiu şi perseverenţă pentru a izbândi. Iar propria evoluţie şi desăvârşire necesită mai multă perseverenţă, pentru că sunt destule tentaţiile care ne pot îndepărta de această cale.

Aşadar, fie că îndeletnicirea noastră este una "obişnuită", precum scrierea unei teme, pregătirea pentru un examen, fie că este vorba de propria evoluţie, este nevoie de "curaj şi silinţă", ele fiind ingredientele principale necesare reuşitei în viaţă.

Aș spune că este momentul când cele acumulate pe băncile școlii vor fi puse în practică și vor legitima valoarea câstigată în timpul liceului. De acum nu vor mai fi note care să vă judece mai mult sau mai puțin obiectiv valoarea, ci vor fi proiecte în lumea reală, proiecte în care voi veți oferi valoare lucrurilor și oamenilor prin munca voastră.

Trei sfaturi cred că vă vor prinde bine, conștientă fiind că acum spre deosebire de alte momente, o să îmi sorbiți fiecare cuvânt.

Fii entuziasmat! E imposibil să reuşeşti într-o anumită direcţie dacă nu pleci la drum cu entuziasm, cu gânduri pozitive şi cu zâmbetul pe buze. Entuziasmul este precum un motor ce îţi oferă energia necesară să parcurgi toţi paşii necesari reuşitei cu mai multă uşurinţă. Astfel, vei realiza cu adevărat că eşti capabil de ceea ce ţi-ai propus, iar obiectivul este pe jumătate îndeplinit.

Ai grijă de tine! „Sănătate, tată, că-i mai bună decât toate!” – zice o vorbă din popor. Fără sănătate nu mai poţi duce nimic la bun sfârşit şi în fond un singur corp ai, de ce să nu ai grijă de el? Evită, pe cât posibil, stresul, excesul de orice natură, fă sport, odihneşte-te, socializează, plimbă-te, mănâncă sănătos şi nu uita – ZÂMBEŞTE!

Ai eşuat? Ia-o de la capăt! Orice reuşită are la baza un eşec. Majoritatea oamenilor care au cunoscut succesul, s-au confruntat mai întâi cu un eşec. Aşadar, treci peste orice eşec sau greşeală, învaţă din ele, mergi mai departe cu capul sus şi fa-ţi treaba până la capăt. Din nou şi din nou cu acelaşi entuziasm!

Nu te mai minti. Poti minți pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poți păcăli pe tine. Viețile ni se îmbunătățesc numai când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi înșine.

Nu te mai gândi că nu ești pregătit. Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o nouă șansă. Pentru că cele mai multe oportunități din viață ne forțează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situație, ne vom simți întâi insufiecient pregatiți. Dar asta ține de procesul de învățare, nu-i așa?

Nu mai fi invidios pe ceilalți. Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiți alții, în loc să te uiți la tine și la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: "Ce am eu și toată lumea îți dorește?"

Nu mai încerca să faci lucrurile perfect. Societatea nu premiază perfectioniștii, ci îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârșit.

Ai incredere în tine întotdeauna, exprimă-te aşa cum simţi, fii tu! Nu căuta niciodată o persoană de succes pe care să o reproduci. Învaţă de la cei ce au reuşit, dar pune-ţi propria amprentă !

Acesta nu este un şfârşit! Este doar un nou început, început al unei perioade de finisare a construcţiei ce-a fost ridicată în aceşti 4 ani.

Acum, cu un deosebit respect față de toți elevii clasei a XII-a țin ca din partea catedrei de limba și literatura română să acord câteva distincții elevilor care au participat de-a lungul anilor de gimnaziu și liceu la olimpiadele și concursurile din această arie curriculară.

Astfel s-au remarcat elevele: Cotfas Andreea Roxana, Popa Teodora Denisa și Moldovan Marina. Țin să menționez că aceste fete au obținut locuri fruntașe la olimpiade și concursuri și au absolvit clasa a XII-a cu media 10 la limba și literatura română. Avem astfel un exemplu de curaj și silință.
Doresc tutoror absolvenților baftă la examen şi cu drag sperăm să ne revedem la întalnirea de 10 ani.

Prof. Claudia Ardelean, Director adjunct educativ

DIPLOMĂ DE MERIT 

acordată absolventei Popa Teodora Denisa Maria de Inspectoratul Școlar al Județului Harghita

Dragi profesori, părinți ,colegi,distinși invitați ,

 Aș vrea să pot cuprinde încuvintele potrivite tot ceea simtacum (zâmbete , lacrimi , îmbrățișări , multe emoții și mândria de a fi absolventă… pe scurt aceasta  ar fi caracterizarea zilei de 29 mai 2015) , însa realitatea este mult mai profundă, fiindcă oricât de mult aș încerca să exprim ceea ce trăiesc, nu reușesc decât să minimalizez adevarata intensitate a acestor clipe.

        E un moment deosebit de emoționant, regăsindu-mă în ipostaza în care a treia generație a familiei mele încheie aici un ciclu. Pot considera deci acest eveniment ca pe un rămas bun de la un cămin …un cămin călduros, curat, drag sufletului meu, propice dezvoltării, în care părinții mei și profesorii (care au jucat un rol asemănător), au reușit să îmi insufle dorința constantă de autodepășire, de a-mi stabili un scop precis asupra căruia să mă concentrez fiecare clipă a aexistenței mele .

        Respectul ,recunoștința și admirația pe care vi le port în suflet sunt dovada vie că munca vostră va dăinui atâta timp cât voi exista pe acest pământ.

        Doamna dirigintă, nespus de mult iubita mea mamă, vă mulțumesc că ați ales să ne luați sub aripa dumneavoastră protectoare, vă mulțumesc că ne-ați crescut cum ați știut mai bine, ne-ați motivat, inspirit, deschis orizontul si totodată nu v-ați oprit niciodată din a încerca să ne faceți conștienți și responsabili de suma alegerilor noastre.

        Vă mulțumesc că ați avut atât de multă încredere în mine, încât m-ați făcut și pemine să cred că pot orice îmi propun.

        Unde am fi fost astăzi fără părinții nostri, cei care ne țes fiecare vis, care poartă rolul unor torțe în întuneric și care nu în ultimul rând ne învăluie cu toată încredrea și iubirea de care dispun?!...

Din acest punct de vedere mă consider binecuvantată!

        Orele de matematică … istovitoare pentru unii, pentru mine s-au arătat a fi cele mai plăcute, cele mai așteptate și cele care mi-au demonstrat că în viață succesul apare doar după multă muncă asiduă, că în viață trebuie să faci ceea ce poți ,cu ceea ce ai, acolo unde ești…

        Pe lângă bagajul voluminos de cunoștințe acumulate datorită profesorilor, am avut șansa să întâlnesc în ei modele demne de urmat. Sunt fericită că mă pot raporta la astfel de oameni, sunt mândră ca îi admir și cred că atunci când privirea îți este îndreptată spre oameni valoroși, minunați, ai toate șansele să devii un om mai bun în toate privințele!

        Dragii mei colegi, am convingerea că Dumnezeu ne dă tuturor daruri, iar noi, la rândul nostru, avem privilegiul deosebit de a le cultiva și de a fi de folos umanității. Fiți buni, deci! Găsiți-vă talentele și excelați în ceea ce faceți ,fiindcă doar așa putem contribui la însănătoșirea omenirii.

Astăzi, la finalul unui drum, când închideți poarta liceului și deschideți ușa către viață, cu emoție, vă doresc să aveți multe împliniri!

Teodora Maria Denisa Popa

 

Stimaţi profesori, dragi părinţi şi onorat auditoriu!

E incredibil cât de repede trece timpul şi cum, dintr-o singură clipire, acesta schimbă „în oameni mari, nişte copii”.

Liceul este locul unde începe aventura numita ADOLESCENŢA. Locul în care trăieşti prima iubire, prima prietenie, primul salt spre libertate, primele emoţii, locul unde ai parte de cele mai frumoase clipe, de care îţi vei aminti cu drag.

Încă de la naștere am fost într-o continuă evoluție ce ne-a dus la rangul de domnitori peste propria persoană. Toate informatiile primite de la îndrumatorii noștri au fost atent selecționate pentru a crea o armonie a undelor ca aceea dintr-o orchestră. Dirijorul nostru a fost doamna dirigintă Popa Ionela careia îi multumim pentru că ne-a sprijinit necondiționat și ne-a suportat mofturile adolescenţei, ne-a ajutat să depăşim situaţiile neplăcute şi alături de care ne-am ţesut personalitatea, fiind nedesparțită de noi așa cum este și subiectul de predicat; suntem convinși că va ocupa mereu un loc special în sufletele noastre.

Le mulțumim profesorilor, părinților și doamnei învățătoare pentru tot sprijinul acordat de-a lungul acestor ani, pentru răbdarea pe care au avut-o cu noi şi pentru dragostea pe care ne-au oferit-o.

Dragi colegi, puneți-vă toate amintirile într-o cutiuță și ascundeți-v-o adânc în suflet. După ani și ani, în momentele de cumpănă, amintiți-vă de ea și deschideți-o… Poate că ambalajul va fi ruginit și prăfuit, dar scânteia amintirilor va fi la fel de vie. Când timpul își va pune amprenta asupra noastră, noi ne vom schimba, vom deveni din copiii de azi adulții de mâine. Dar amintirile rămân nemodificate.

Vă doresc tot ce are mai bun viața să vă ofere – timpul vostru începe acum. Trăiți fiecare zi ca și cum ar fi ultima și nu ezitati să vă împliniți visurile.

Nu voi privi ziua de azi ca pe un sfârşit. O voi privi ca pe un nou început. Începutul unei alte etape în care voi avea şansa de a învăţa lucruri noi. Pentru mine nu va fi povestea care se termină cu „Sfârşit”, ci cu… „Va urma…”

Vă mulţumesc.

               Marina Moldovan

Stimați profesori, dragi colegi, onorată audiență!

Iată-ne ajunși la clipa desparțirii. Anii de liceu au trecut în zbor, lăsându-ne drept moștenire amintiri neprețuite.

Nu știu câte capitole are cartea vieții, însă ceea ce știu este că cel pe care tocmai l-am încheiat va ocupa un loc aparte în inimile noastre, iar fiecare filă scrisă este o învățătură ce ne va călăuzi in viață.

Atunci când te naști nu ești un copac. ci o sămânță . Anii de școală au însemnat pentru noi ascensiunea spre cer. Atât d-na învățătoare, profesorii, cât și părinții au avut rolul de a ne face să creștem frumos, să ajungem la înflorire.

Cabinetul de Matematică va rămâne cel mai drag loc pentru noi și nu datorită faptului că în ultimul an majoritatea timpului l-am petrecut acolo, ci pentru că în acel colț al școlii ne aștepta Doamna Dirigintă, mereu plină de energie și dornică să ne introducă în lumea captivantă și hipnotizantă a cifrelor și a formulelor matematice. Stimată Doamnă Dirigintă, veți ocupa mereu un loc special în inimile noastre, ne-ați luat sub aripa dumneavostra înca din clasa a 5-a și de atunci ne ocrotiți și ne călăuziți pașii motivându-ne mereu să devenim mai buni și pentru asta vă vom rămâne mereu recunoscatori.

Dragi părinți, vă mulțumin că ne susțineți necondiționat, chiar dacă uneori nu sunteți de acord cu deciziile pe care le luăm și vă ducem în pragul disperarii cu ifosele noastre adolescentine. Fără sprijinul vostru nu am fi ajuns să trăim aceste minunate momente. Și știm ca vă este greu să ne dați drumul să zburăm în înaltul cerului, dar trebuie să ne lăsați să părăsim cuibul deoarece o pasăre în colivie nu cântă, ci plânge . Nu a spus nimeni ca este ușor, dar avem nevoie de acest lucru, pentru a ne putea dezvolta frumos în continuare și pentru a va face mândri.

Emoționați colegi, nu mai sunt prea multe de spus, vă urez succes în continuare și nu uitati că “Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă, ele se vor înmulţi la nesfârşit." Franz Kafka

Și dacă tot ne plângem mereu că formulele nu ne ajută cu nimic în viață voi încheia cu cea scrisă de Einstein care demonstrează contrariul: Dacă A reprezintă „succesul în viaţă”, atunci A este egal cu x + y + z. „Munca„ reprezintă x; y înseamnă „joaca„; iar z – „să ştii să-ţi ţii gura”.

Vă mulțumesc.

         Roxana Andreea Cotfas

Mesajul elevilor clasei a IV-a ai doamnei învățătoare Melania Dinu, 

fosta învățătoare și ai actualilor absolvenți de liceu

Iată-ne venind la școală,

Am intrat cu toți voioși.

Cine ne privește oare?

Cu ochi mari și luminoși.

Este a noastră învățătoare,

Care ne zâmbește-n prag,

Ca o mama iubitoare

Ea ne-întâmpină cu drag.

O serenadă vă cântăm la despărțire

Prin ea doar cele bune acuma vă urăm.

Acum plecăm ne veți rămâne-n amintire

O serenadă noi din inimi vă cântăm.

La toamnă când începe școala

Și-n clasa noastră veți intra,

Închideți ochii pentru o clipă

Și-atunci pe noi ne veți vedea.

Dragii mei elevi,

Mi-aș dori ca auzul acestor cântece să vă trezească amintiri plăcute. Am trăit împreună patru ani minunați, finalizați cu emoții puternice, la despărțire.

Anul 2015 este anul meu și al vostru, al celor trei generații de absolvenți: a IV-a, a VIII-a și a XII-a.

Am petrecut alături de voi multe ore de pregătire. M-a durut întotdeauna fiecare vorbă nedreaptă aruncată la adresa școlii în care muncesc alături de distinșii mei colegi. De aceea, mi-am dorit nespus de mult să demonstrez, cu ajutorul vostru, că și noi putem fi cei mai buni. Voi m-ați ajutat să ridic capul cu mândrie, la fiecare premiere: Premiul I – Liceul “Miron Cristea” – Subcetate!

Acesta este crezul meu de dascăl. Am fost mândră de această sintagmă la fiecare concurs la care am participat. Dar, dragii mei, anul meu de grație a fost alături de voi, deoarece la olimpiada județeană de matematică, pe locul I se aflau 2 elevi și amândoi de la Subcetate: Popa Teodora Denisa-Maria și Urzică Vlad Răzvan).

S-au rostit astăzi pentru voi mesaje frumoase. Mă alătur și eu lor, dorindu-vă succese și realizări frumoase. Sfatul meu, însă, este să vă trăiți frumos tinerețea, să iubiți, să dansați, să visați.

Să aduceți bucurii părinților voștri, să fiți mereu în gând cu mama voastră care în fiecare secundă din zi și din noapte va fi alături de voi. Printre cei prezenți se află părinți ai căror dăscăliță am fost, care cu respect și dragoste mi-au încredințat educarea vostră. Mi-aș dori nespus să-i învăț și pe copiii voștri să scrie primul cuvânt, mama, dar timpul este nemilos și de aceea vă sfătuiesc să trăiți la intensitate maximă tinerețea voastră frumoasă.

Vă aștept, dragii mei, la școală la toamnă, să-mi fiți alături la primirea în școala a ultimei mele generații de școlari. Doresc să ne împărtășiți frumoasele voastre realizări.

Vă aștept, STUDENȚI!

Rămân cu speranța că printre elevii cărora le-am pus în mână prima oară creionul, vor fi și din aceia care nu o vor uita pe învățătoarea lor.

Mulțumesc tuturor celor care m-ați ascultat și vă doresc o lume caldă, prietenoasă în care visurile sa încolțească.

Călătorie fumoasă, dragii mei copii!

Melania Dinu, învățătoare