SADOVEANU, EXCURSII, TEATRU - Lyceum, an XV, 2011, nr. 7 (68)

CUPRINS:
1. Ziua Sadoveanu
2. Drumeție în Munții Călimani
3. Excursie la Iași
4. Neliniștile unui elev de clasa a VIII-a
5. Bucuria de spectator

1.ZIUA SADOVEANU

Mihail Sadoveanu a fost unul dintre cei mai mari scriitori români, un pasionat călător, vânător și pescar, un neîntrecut peisagist și povestitor.
Prozatorul s-a născut pe 5 noiembrie 1880 la Paşcani şi a murit la 19 octombrie 1961 la Bucureşti. În literatură s-a exprimat ca povestitor, nuvelist și romancier. Dar Mihail Sadoveanu a fost și academician, şi om politic.
Vineri, 4 noiembrie 2011, în şcoala noastră s-au organizat activități dedicate sărbătoririi acestui mare scriitor, activități la care au participat elevi din toate clasele și profesori. De organizarea acestor activități s-au ocupat doamnele profesoare Maria Şerban, Claudia Ardelean, Crina Gabor si domnul director adjunct Ioan Cutlac.
Domnul profesor Ioan Cutlac ne-a prezentat casa memorială a scriitorului de la Neamţ, apoi s-au desfășurat, pe rând, diferite concursuri dedicate lui Sadoveanu: concursul de prezentări power-point, concursul de poezii, concursul de desene şi concursul „cine știe răspunde”.
Ca participantă la aceste activități, am citit în prealabil o parte din opera acestui mare scriitor și ceea ce mă impresionează foarte mult este legătura specială a acestuia cu natura, viziunea sa despre natură, comuniunea omului cu natura înconjurătoare.
Andreea-Raluca Natea, clasa a VIII-a

2. DRUMEȚIE ÎN MUNȚII CĂLIMANI

Excursia în munții Călimani făcută în toamna anului 2011 cu un grup de elevi de la școala noastră, condus de doamna profesoară de geografie, Daniela Dobreanu, de domnul director Vasile Dobreanu și doamna profesoară SandaVodă, cu întâmplările ei fascinante și cu priveliștile superbe, nu voi uita-o niciodată.
Pentru că zilele de toamnă sunt scurte și traseul montan destul de lung, iar unii dintre noi nu prea obișnuiți cu astfel de drumeții, am parcurs o bună parte din distanță cu tractorul. Singura noastră preocupare a fost să ne ținem bine și să admirăm în voie priveliștile încântătoare, mereu altele.
Ne-am oprit la Lacul Iezer. Am continuat drumul spre vârful muntelui, la stația meteo, pe jos. Am văzut și fosta mină de sulf din Călimani.
Drumul și aerul proaspăt al muntelui ne-au ațâțat foamea. Ne-am întors la Iezer, unde ne-am pregătit grătare. Plini de încântare, am pornit la vale, fără să bănuim surprizele care urmau. În apropierea schitului, tractorul s-a stricat, așa că a trebuit să ne continuăm drumul pe jos. După ce am parcurs vreo 2,5 km, ne-a ajuns din urmă tractorul, dar, pentru că eram în întârziere, nu am mai găsit microbusul la locul stabilit. Fără semnal telefonic, eram parcă rupți de lume. Ceva mai târziu am am anunțat niște părinți să vină în întâmpinarea noastră.
Totul e bine când se termină cu bine!

Bianca Urzică, clasa a VII-a


Popas la Lacul Iezer din Călimani


Traseu turistic în Călimani

Toamna sub nor

Valea Secu
Curcubeul toamnei
Foto: Prof. Vasile Dobrean

3. EXCURSIE LA IAȘI: 21-22 octombrie 2011
Am plecat în excursie cu autocarul, însoțiți de profesoarele Maria Șerban și Claudia Ardelean. Puțin posomorâți la început, ne-am antrenat la voioșie, încât drumul nu ni s-a părut nici lung, nici obositor. E drept că am făcut un popas și la Neamț, unde am aflat lucruri interesante despre Veronica Micle, despre prietenia și corespondența ei cu Mihai Eminescu, despre faptul că ea însăși scria poezii, despre moartea ei la scurtă vreme după cea a poetului.
Iașul, pe care l-am văzut pentru prima oară, mi s-a părut uimitor de frumos. Ne-am plimbat prin centrul său istoric, unde am vizitat Biserica „Trei Ierarhi”, Catedrala Mitropoliei Moldovei, am admirat edificiul Palatului Culturii pe care nu l-am putut vizita fiind în renovare, statuia ecvestră a domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, Teatrul Național…
După ce ne-am potolit foamea la „Mc Donlds”, am vizionat un film 3D, ceea ce, de fapt, reprezenta unul din țelurile călătoriei noastre, un film realizat tridimensional cum nu mai văzuserăm.
Noaptea am petrecut-o la o pensiune, unde mai mult ne-am amuzat decât ne-am odihnit.
A doua zi am vizitat bojdeuca din Țicău, unde a trăit Ion Creangă și unde a petrecut multe seri de iarnă în tovărășia poetului Mihai Eminescu, povestindu-i cu haz întâmplări din vremea copilăriei petrecute în bună parte la Humulești, întâmplări care, la îndemnul prietenului său, vor fi repovestite în „Amintiri din copilărie”.
Am fost apoi în parcul din Copou, unde se află Teiul lui Eminescu și muzeul dedicat poetului; am văzut Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, am fost pe Stadionul din Iași, la Grădina Botanică, la muzeul cu animale împăiate…
Timpul a trecut repede, frumos și interesant până la întoarcerea acasă.
Am dori să participăm și la alte excursii, pentru a cunoaște mai bine frumusețile țării noastre și tot ceea ce reprezintă cu adevărat cultura românească.
Cristian Cotfas, clasa a VIII-a

4. NELINIŞTILE UNUI ELEV DE CLASA a VIII-a
Clasa a VIII-a... Este aproape incredibil. Am crescut atât de mult? Parcă mai ieri eram la grădiniţă şi mă jucam cu prietenii mei, apoi, în clasa I… Prima întâlnire cu doamna învăţătoare Maria Popa, prima întâlnire cu abecedarul au fost foarte impresionante pentru mine. Mică şi neştiutoare, am intrat în aceea lume plină de mistere: noi cunoştinţe, litere, personaje de poveste. Când mi-am scris pentru prima dată numele a fost o realizare mare pentru mine.
Apoi am crescut şi am ajuns în clasa a V-a. Îmi amintesc şi acum primele ore de matematică, de română… Profesorii mi s-au părut exigenţi faţă de doamna învăţătoare, dar după un timp i-am perceput altfel: buni şi înţelegători.
Iată, acum sunt pe clasa a VIII-a! Imediat vin examenele. Mă neliniştesc când mă gândesc la ele. Dar cu multă muncă, perseverență şi seriozitate, cu încredere în forțele mele și în ajutorul lui Dumnezeu sper să iau note mari.
O decizie grea în acest an a fost alegerea tezei, între istorie şi geografie. Ambele materii sunt foarte frumoase şi valoroase din punct de vedere al cunoştintelor. Aprofundarea Geografiei României este tentantă prin multitudinea informaţiilor privind relieful, clima și vegetația pământului nostru. Istoria României este și ea extrem de captivantă pentru că ne învaţă multe lucruri despre trecutul nostru, despre strămoşii noştri. Alegerea a fost foarte grea, dar până la urmă am ales istoria, deoarece toată materia o consider o „poveste” foarte interesantă.
Pe lângă neliniştile şcolare, apar şi neliniştile vârstei. Uneori simt că nu-mi găsesc locul, că nu mă înțeleg, că nu știu ce vreau, dar, cu ajutorul familiei și al prietenilor, învăț să mă cunosc și să mă accept așa cum sunt.
Mulţi consideră că după examen cea mai grea decizie este alegerea liceului și profilului pe care vrei să-l urmezi. Dar eu doresc să termin liceul la Subcetate, naveta zilnică la Toplița fiind prea obositoare pentru mine; doresc să reprezint această şcoală în continuare la diferitele concursuri școlare sub îndrumarea profesorilor mei, în care am încredere. Voi participa cu siguranţă la olimpiada de română şi matematică, materii care mă vor angaja într-o pregătire mai susținută a examenului final ce îmi va asigura și admiterea în liceu.
Andreea-Raluca Natea, clasa a VIII-a

5. BUCURIA DE SPECTATOR Nu este prima oară când doamna dirigintă ne face propunerea de a merge împreună cu noi la un spectacol de teatru la casa de Cultură din Toplița. Am primit cu entuziasm propunerea de a merge la spectacolul „Păcală”, în data de 8 noiembrie 2011.
Sala de specatacole a Casei de Cultură din Toplița a devenit în scurt timp neîncăpătoare. A fost un spectacol complex, cu tentă folclorică, Păcală fiind un personaj cunoscut din poveștile românești. Am avut bucuria să revedem în acest spectacol de două ore Ansamblul folcloric „Rapsodia Călimanilor” din Toplița, care ne-a încântat ca de fiecare dată.
Spectacolul a fost o bună ocazie nu doar de divertisment, ci o reîntâlnire cu folclorul nostru.
Ioana-Mădălina Țepeluș, clasa a VII-a

COLECTIVUL DE REDACȚIE:
Andreea-Raluca Natea, Cristian Cotfas, Ioana-Mădălina Țepeluș