ZILE DE MĂRȚIȘOR - Lyceum, an XVII, 2013, nr.2 (76)

CUPRINS:

- CARNAVALUL MĂRȚIȘORULUI
- 8 MARTIE - prof. Maria Șerban
- Concursul de creație literară: „Amândoi în aburul pâinii” - 2013:
    - Bianca Hurubă, Amintire cu mama
    - Marina Moldovan, Scrisoare mamei și Mama, în limbaj universal
- Olimpiade și concursuri școlare
- Clubul Antidrog al Liceului ,,Miron Cristea”


CARNAVALUL MĂRȚIȘORULUI

A fost organizat de elevii clasei a VI-a sub coordonarea d-nei diriginte, prof. Sanda Vodă, în sala de sport a liceului. Surpriza a fost că toți elevii clasei, la fel ca și mulți dintre colegii lor din alte clase și-au pregătit costumații ingenioase, amzându-se minunat în prima zi a lunii martie.

Câteva din opiniile participanților:

Carnavalul a fost organizat ca un spectacol. Noi, Lorena Cotfas și Andreea Patka, am fost Prezentatoare și ne-am costumat în mărțișor. Eu am purtat rochie albă cu trenă, iar Andreea a a îmbrăcat o frumoasă rochie roșie. Am avut mari emoții la început, dar pe parcurs am uitat de ele.
M-am costumat în Mim și am încercat să intru în pielea acestui personaj și să mă simt bine. Chiar dacă nu am fost cel mai reușit personaj, m-am distrat bine și cred că asta contează cel mai mult. Am organizat probe la care au participat toți elevii costumați, precum și dansul inimioarelor sau dansul mărțișorului. (Raluca Pop) Eu mi-am propus să apar la carnaval ca Prințesă. Carnavalul a fost foarte frumos, cu multe probe hazlii de concurs. (Andreea Zămonea)
Eu m-am simțit foarte bine în costumul de Pisicuță. Ce mai mult mi-au plăcut probele concursului, distractive și plăcute. Ana-maria Lung) Eu m-am deghizat în Prințesa Primăverii. (Anca Natea)
Carnavalul a fost minunat, cu foarte mulți participanți frumos costumați. Eu am fost Pirat. La sfârșitul probelor de concurs juriul a decis ca regele mărțișor să fie Aurel-Dan Dobrean, costumat în Charlie Chaplin, iar regina mărțișor să fie Bianca Teslovan, costumată în măicuță/ călugăriță. (Gabriela Dobrean)
Au fost multe costume frumoase, dar al meu a fost unic. Eu m-am costumat în Gheișă, o chinezoaică frumoasă. (Mihaela Gottfert)
Eu am fost Drăcușor. Toate costumele au fost nemaipomenite. Am petrecut câteva ore minunate împreună cu prietenii mei (Dragoș Baci).
Eu am fost Zoro… Păcat că mi-am uitat sabia acasă! (Ionuț Ciubucă)
Noi am fost Zombi (Raluca Mureșan și Cătălin Cherecheș)
Și ceilalți colegi au avut idei năstrușnice în a se costuma: Regina Întunericului (CătălinaVâlcan), Paznic (Alex Hurubă), Militari (Robert Stein și Dragoș Ciubucă), Țigancă (Claudia Drimuș), Schelet (Georgiana Suciu), Magician de circ (Crina Ilisan), Vampir (Mirela Ciubucă), Batman (Iacob Ciubucă), Charlie Chaplin (Aurel-Dan Dobrean), Călugăriță (Bianca Teslovan), Vrăjitoare (Bianca Cotea și Iuliana Suciu) Mi-a plăcut cum au fost costumate doamnele profesoare, Sanda Vodă, în Ghiocel, și Daniela Dobrean, în Clown. A fost un carnaval minunat! (Alexandra Bereț)

8 MARTIE 2013, la Liceul „Miron Cristea”

Femeia, o creatură fascinantă, care a inspirat mari artişti în operele lor de artă, în muzică, în pictură, sculptură şi în cuvinte, femeiA este mama care întotdeauna ne înţelege, ne ajută, găteşte pentru noi, se ocupă de educaţia noastră, indiferent de vârstă.
Ziua de 8 Martie este o zi specială și pentru mamele, învățătoarele, educatoarele și profesoarele noastre de la Liceul „Miron Cristea” din Subcetate. Le-am invitat în această zi pe mamele noastre la școală pentru a le oferi în dar un scurt program artistic, o floare, un zâmbet, împreună cu urarea sinceră de ,,La mulţi ani!”
Programul este deschis prin cântecele fetiţelor din clasa a IV-a.

Cântecele, poeziile și sceneta „Apolodor” ale elevilor clasei a V-a (prof. Coordonator, d-na Claudia Ardelean) aduc pace în sufletul nostru și un surâs pe buze.

Elevii din grupa de teatru, coordonată de domnul profesor Dragoş Cojocar şi de doamna profesoară Daniela Dobrean, au pus în scenă o situație posibilă în familia contemporană În preajma și în timpul zilei de 8 Martie.
Omagiul adus femeii se concretizează și prin cântecele folk interpretate de grupul coordonat de d-na profesoară Daniela Dobrean.

Elevii clasei a XI-a, care și-au asumat și sarcina de a se ocupa cu logistica şi decorul tuturor activităţilor extraşcolare, au pregătit sceneta ,,Conversaţie în ajunul Zilei Mamei”, sub coordonarea prof. diriginte Maria Şerban.
Manifestări artistice omagiale au fost organizate în fiecare clasă și grupă ale școlii.

Atmosferă de sărbătoare la Școala din satul Călnaci.

Concursul interjudețean „Amândoi în aburul pâinii”

Elevele BIANCA HURUBĂ şi MARINA MOLDOVAN, Liceul „Miron Cristea” din Subcetate, Prof. coordonator Claudia Ardelean, au obținut Premiul special al juriului pentru expresivitate literară la a IX-a ediţie a Concursului Interjudeţean de Creaţie Artistică, „Amândoi, în aburul pâinii”, dedicat zilelor de 1 şi 8 Martie. Concursul a fost organizat de Fundaţia Culturală „Cezara Codruţa Marica” şi Centrul de Studii Literare „Grigore Vieru” din Târgu-Mureş, iar președintele juriului a fost scriitorul Valentin Marica, senior-editor la Radio România Târgu-Mureş. Au participat elevi din judeţele Mureş, Bistriţa-Năsăud, Sibiu, Alba, Braşov, Harghita şi Covasna cu creaţii originale, versuri şi proză literară, exprimând frumuseţea relaţiilor de viaţă, în special cele educative, dintre copil şi mamă.

Amintire cu mama

Mai port și-acum amintirea brațelor

Ce mă-nălțau până la cer,

Lăsându-mă apoi s-alunec

Pe cele șapte culori ale curcubeului

Până la tremurânda undă a apelor,

Într-un simplu, dar fascinant joc de priviri...

E lumină în sufletul meu,

O liniște vie mă-nconjoară.

Gândurile-mi sunt spulberate lin

Vin din depărtare multe, multe,

Amintiri ale copilăriei, trecute și neuitate.

     Bianca Hurubă, clasa a XII-a

               

Scrisoare mamei

Îmi vin în minte cântecele simple
Cântate pe cerdac pe când eram copil

Și pâinea, și vatra, și toate cele sfinte.

Mai străbate sus pe bolta ghintuită cu lumină

Roua ochilor albaștri și-un suspin de mamă bună.

Plopii fără soț, de-i cauți, ard înalt la înserare,

Apa  plânge, iarba-ți cântă, și-ai rămas în fiecare...

Pășesc încet să nu m-audă vântul

Și florile ce capul și-au plecat.

Și-ncerc zadarnic să-mi astâmpăr gândul

De mama..., de o vatră... , de un sat...

     Moldovan Marina, clasa: a X-a

MAMA, în limbaj universal

Modul în care se rostește cuvântul mama în majoritatea limbilor pamântului este izbitor de asemănător, semn că ființa aceasta este unică. În limba franceză o numim maman, mama pentru poloni, nemți, ruși, eomma pentru coreeni, majka, mati pentru sârbi, mathair pentru irlandezi, etc. Silaba rostită nu după mult timp de la naștere, pare să fie cel mai important apelativ universal.

La întrebarea de ce a făcut D-zeu mamele, un copil a răspuns:

- Sa ne ajute pe noi când ne naștem.

La întrebarea cum le-a făcut D-zeu pe mame , un alt copil a răspuns:

- Magie, plus putere supremă, și a amestecat mult.

Răspunsul la cea din urmă întrebare a conturat pe deplin portretul acestor ființe.

De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale și nu altei mame?
 - Dumnezeu a știut că ea mă iubește mai mult decât mamele altor oameni.

Mama este ființa pe care Dumnezeu a binecuvântat-o cu o dărnicie inepuizabilă. De fiecare dată va fi cea care va renunța la propria-i persoană pentru cei dragi. Din această privință se aseamănă cu Isus Hristos, care s-a sacrificat pentru omenire, fără a aștepta nimic în schimb.

Dragostea unei mame pentru copiii ei este necondiționată si mereu vie. Cum este posibil ca un singur om să cuprindă în sufletul său cele mai trainice sentimente și comportamente?

Numai natura sa dumnezeiască poate explica toate acestea. Cred că între mame și fecioara Maria există asemănări nenumărate. Cum a reușit Dumnezeu să pună în același timp și forță, și fragilitate, și curaj, și smerenie?! Mama este un întreg univers. De unde atâta forță pentru toate? De unde atâta răbdare pentru toți? Cred că este de domeniul supranaturalului.

Începând cu prima mamă, Eva, şi până azi, mama este o binecuvântare divină lăsată de Însuşi Dumnezeu pentru noi. Ea este aceea care ne poartă de grijă, ne iubeşte şi ne ocroteşte din prima clipă a concepţiei noastre şi până în ultima  clipă a vieţii ei printre noi.

O fetiță, fiind întrebată ce vrea să devină când va crește, a răspuns: o mamă, neștiind probabil că este cea mai grea meserie din lume și nu sunt școli care să te învețe despre asta.

    Marina Moldovan, clasa a X-a

OLIMPIADE ȘI CONCURSURI ȘCOLARE

Am participat la Olimpiada de religie pentru a doua oară. Religia îmi place foarte mult şi mi se pare o disciplină foarte frumoasă şi interesantă, o materie agreată de elevi. Pentru mine această experienţă este foarte importantă pentru că, după multă muncă, cu ajutorul lui Dumnezeu, am obţinut unul dintre cele mai bune rezultate obţinute până în prezent la olimpiade.

Subiectele nu mi s-au părut foarte grele. Ele au constat în redactarea a trei eseuri: primul despre Preacinstirea Maicii Domnului, al doilea despre pregătirea credinciosului pentru Sfânta Taină a Spovedaniei şi a Împărtăşaniei, iar ultimul despre Datoriile creştinului.
Au participat mai mulți elevi din școala noastră la olimpiada de religie și unii dintre aceștia au obținut rezultate bune (Mențiune : Andreea-Bianca Dobrean, clasa a VIII-a, Marina-Ioana Moldovan, clasa a X-a şi Adriana-Sebastiana Muscă, clasa a XI-a A).
Am participat și la alte concursuri: la Olimpiada de limba română (faza locală-Topliţa, locul VI), la Olimpiada de matematică (faza locală-Topliţa, locul II), la Olimpiada de matematică, faza judeţeană.
Cu această ocazie doresc să mulţumesc domnului profesor, Dragoş Cojocar, care m-a sprijinit în pregătirea mea pentru olimpiadă.
Andreea Natea, clasa a IX-a (locul II la olimpiada de Religie, etapa județeană)

În acest an, a fost prima mea participare la Olimpiada de istorie; au mai fost unele intenții, dar s-a concretizat doar aceasta.

Având în vedere că la noi în școală se axează mai mult pe materii reale (datorită profilului), istoria nu ocupă un loc important în preferințele elevilor. Mulți spun că este o materie solicitantă din cauza numărului mare de ani, dar eu o consider un domeniu interesant. La prima vedere nu mă așteptam la un loc fruntaș, dar după analizarea subiectelor speranța mea a prins contur.
Totuși, am reușit să obțin locul II, cu nota 9,50 la mică distanță de locul I obținut de un elev de la Liceul „Marton Aron” M.Ciuc, cu nota 9,60. După o discuție cu profesoara de istorie, d-na Anișoara Balog, căreia îi mulțumesc pentru sprijinul acordat, am dorit să facem contestație, dar acest lucru era imposibil din cauza regulilor mai aparte ale olimpiadei.
Această experiență a însemnat un pas înainte pentru mine, o răsplată a muncii mele. Aș repeta cu plăcere și la anul viitor această experiență și aș fi mândru să-mi reprezint școala. Totodată, am avut ocazia de a cunoaște persoane noi și de a vizita un oraș nemaivăzut, Odorheiu Secuiesc.
Fiind o olimpiadă județeană, subiectele au avut un grad de dificultate ridicat, dar, datorită pregătirii mele, am reușit să mă descurc. La această olimpiadă am avut de rezolvat două subiecte.
La primul subiect aveam două texte la prima vedere pe care trebuia să le analizăm. De această dată, am studiat un caz particular al migrației contemporane, printre care migrația persoanelor spre țările vestice și cea a evreilor și germanilor de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.
Al doilea subiect se baza pe scrierea unui eseu de trei-patru pagini cu tema Politică, economie și societate în Europa secolului XX , printre subpunctele acestui eseu fiind regimurile politice din Europa, economia de la începutul sec. al XX-lea, integrarea europeană și instituțiile europene, economia postbelică din România și viața publică și privată din acea vreme.
Anul acesta am mai participat la Olimpiada de limbă, comunicare și literatură română, unde la faza zonală-Toplița am obținul locul II (104 puncte), calificându-mă pentru faza județeană. Acolo, punctajul obținut nu a fost tocmai pe măsura așteptărilor mele...
Am ales să particip la olimpiada de istorie și la cea de literatură română datorită intențiilor mele de viitor. Printre numeroasele mele opțiuni universitare se încadrează Academia de Poliție, unde admiterea se dă din aceste materii și eu doresc să mă familiarizez cu atmosfera de examene și subiectele din aceste domenii.
Orașul Odorheiu Secuiesc a reprezentat o noutate pentru mine; pot să spun că a fost și o surpriză plăcută. Auzisem în familie despre frumusețea acestui oraș, dar, după ce l-am vizitat, pot afirma că este peste toate orașele din județ. M-a impresionat arhitectura liceului „Tamasi Aron”, în stil baroc, dar și bulevardele și numeroasele biserici, respectiv catedralelor de acolo. Sunt bucuros că am avut ocazia să văd acest oraș în puținul timp avut la dispoziție, m-aș întoarce cu bucurie să-l revăd. Ca și spațiu de locuit nu ar fi o prioritate din cauza barierei lingvistice.
Raul Buzilă, clasa a XI-a (locul II la olimpiada de istorie, etapa județeană)

Eu am participat la Olimpiada de matematică, etapa județeană. Înainte de a intra în sala de concurs se simțeau emoțiile tuturor copiilor. Presimțeau că subiectele vor fi foarte dificile.  Oboseala călătoriei a avut și ea contribuția ei. Totuși, m-am clasificat pe locul al V-lea. Consider că a fost o experiență plăcută care a meritat toate eforturile făcute: pregătire, călătorie, emoții. Cred, de asemenea, că este un imbold pentru următoarele concursuri...
Aurel-Dan Dobrean, clasa a VI-a

Eu am fost în cantonament cinci zile la Brașov, la Cheile Grădiștei, apoi la Miercurea-Ciuc, unde s-a organizat Concursul Național de schi. În prima zi am sosot al treilea, a doua zi al șaptelea - zăpada a fost moale! -, a treia zi am sosot al doilea, la ștafetă. A patra zi am venit, la sprint pe echipe, al patrulea. În ziua a cincea am ajuns al zecelea: am căzut și am rupt un băț... Așa a fost la schi!
Răzvan Tompea, clasa a VI-a

Eu am participat la Olimpiada de geografie, împreună cu doamna profesoară Daniela Dobrean. La faza zonală m-am clasificat primul. Subiectele au fost grele, dar am reușit să adun, în cele 90 de minute, un  94 de puncte. Sper ca la faza județeană, care va avea loc pe 23 martie, să repet această experiență plăcută.
Vlad-Cosmin Bălaj, clasa a VI-a

CLUBUL ANTIDROG AL LICEULUI ,,Miron Cristea”

Moto:
„Invață teoriile cât poţi de bine, dar pune-le deoparte când atingi miracolul sufletului.
Nu teoriile, ci individualitatea ta creativă trebuie să decidă”
(Carl Gustav Jung –“Reflecţii psihologice”)

Clubul Antidrog al liceului,,MIRON CRISTEA”, Subcetate desfaşoară activităţi instructiv – educative specifice, în afara cursurilor şcolare, în care se aprofundează şi se completeză cunoştinţe de prevenire a consumului de alcool, tutun şi etnobotanice. Activităţile propuse tind să dezvolte o relaţie bună între elevi - şcoală - familie, munca de echipă, abilităţi de comunicare, talentele artistice, respectul de sine şi conştiinţa că adolescenţii pot fi direct răspunzători pentru viitorul lor, că ei sunt parte a unei comunităţi. Deoarece convingerile trainice se formează atunci când se porneşte de la exemple şi activităţi practice concrete, în cadrul unui proiect care se desfăşoară timp de o lună (martie 2013).
ClubulAntidrog şi-a propus realizarea unor activităţi de cunoaştere a principalelor tipuri de droguri, cauzele şi consecinţele consumului de droguri, prevederile legale în domeniu, cum ne putem feri de droguri, unde se pot adresa pentru ajutor, cum recunoşti un consumator, după cum urmează:

Activitatea nr.1
Titlul activităţii: „Împreună antidrog”
Tipul: documentare, instruire, informare
Metode/ mijloace de realizare:discuţii pe baza materialelor informative. Impresii personale.
Modalităţi de evaluare: materialele informative, scurte filmuleţe, fotografii, planşe.

Activitatea nr.2
Titlul activităţii: „Ne priveşte pe toţi”
Tipul: concurs
Metode/ mijloace de realizare: concurs care constă în mai multe probe
Modalităţi de evaluare: fotografii

Activitatea nr. 3
Titlul activităţii: „Adolescenţă fără drog”
Tipul: dezbatere
Metode/ mijloace de realizare: conversaţia, lucrul în echipă, eseuri, ppt-uri.
Modalităţi de evaluare: fotografii, portofoliu cu materilalele folosite.

Activitatea nr. 4
Titlul activităţii: „Hoby-uri – o modalitate de petrecere a timpului liber”
Tipul: joc
Metode/ mijloace de realizare: activitate sportivă (volei), aplicarea unor chestionare de evaluare a proiectului.
Modalităţi de evaluare: fotografii, chestionare.
Cultivarea interesului pentru promovarea stării de sănătate a mediului (a clasei, a școlii, a locuinței și a comunității) trebuie să fie în contextul actual unul din promotorii educației: generația de azi este datoare să asigure un viitor sănătos al generației de mâine.
Aceste activități, la care participă membrii clubului, activități organizate de echipa înscrisă în proiect, se desfășoară la Liceul „Miron Cristea”.
Eleve: Alexandra Dobrean, Andreea Dobrean, Mădălina Ţepeluş, Bianca Urzică
Prof. Coordonator: Maria Ţifrea

 

EMINESCU; Cosmina Oltean, IPOSTASE LIRICE”; Doina Dobreanu, LUMINA DIN FEREASTRA ȘCOLII, 2013

Lyceum, an XVII, 2013, nr. 1 (75)

CUPRINS:

1. 15 Ianuarie, Ziua Culturii Naționale
- Prof. Claudia Ardelean, Mihai Eminescu între clasic și modern. Eminescu în școala modernă la 163 de ani de la naștere
- Andreea Natea, Povestea Teiului - Elena-Loredana Ciubucă, Dor de Eminescu
- Expozitie de grafică și desene
2. 24 Ianuarie, Ziua Unirii Moldovei cu Țara Românească
3. Vasile Ciubucă, Formaţia vocal-instrumentală STYX, o amintire din anii de liceu…
4. Cosmina Oltean, Ipostaze lirice - expoziție de grafică la Cluj-Napoca
5. CĂRȚI NOI: Doina Dobreanu, Lumina din fereastra școlii, 2013

15 Ianuarie, Ziua Culturii Naționale

Desen de Lavinia Bot

    Pe Mihai Eminescu îl purtăm în sufletul nostru mereu, iar la fiecare 15 ianuarie ne alăturăm și noi, elevii Liceului „Miron Cristea” din Subcetate, cum ne pricepem mai bine, celor de pretutindeni care îl omagiază pe Marele Poet, simbol al culturii naționale române.

Ocrotiți de Eminescu, am organizat manifestări frumoase și interesante pentru care au ostenit cu dăruire și cu iubire elevi din diferite clase, îndrumați de doamnele profesoare: Ramona Moldovan, Claudia Ardeleanu, Daniela Dobrean, Maria Șerban.

S-au recitat și s-au cântat poezii ale lui Eminescu, în limba română și în engleză, elevi din clasa a X-a au interpretat un fragment din „Scrisoarea III”, au fost citite fragmente din amintirile contemporanilor lui Eminescu, s-au dedicat poezii lui Eminescu.

De remarcat este expoziția cuprinzând desene ale elevilor din liceu, în care au fost transpuse grafic idei si sentimente prezente în poezia eminesciană, dar și multe din lucrările absolventei acestui liceu din promoția 2011, Cosmina Oltean, inspirate din unversul liric eminescian.

Mihai Eminescu între clasic și modern.
Eminescu în școala modernă la 163 de ani de la naștere

Suntem cu toţii de acord că a scrie despre Mihai Eminescu implică un curaj imens. Numeroasele abordări ale acestui mare poet aduc în prim plan viaţa şi opera în mod tradiţional, cuminte, nesesizând că, datorită elementelor rutinare predare – învaţare – evaluare, tindem să pierdem din vedere frumuseţea textului literar liric şi să ne îndepărtăm de sensibilitate, prinşi în vâltoarea modernităţii.

Nu, Mihai Eminescu nu este un învechit sau un depăşit, deşi începe să devină uşor inaccesibil şi multe dintre aspectele realităţii prezentate de el în operă nu mai există. Modul de exprimare a acestor realităţi îi pune pe elevi în dificultate.

Eminescu rămâne modern în măsura în care ştim să-l accesăm, pentru a-l aduce aproape de inimile adolescenţilor, pentru care actul de a citi a devenit ficţiune.

Cititorii de poezie, atâția câți mai există în era internetului și a documentației globalizate, îl simt pe Mihai Eminescu la început de secol XXI contemporanul nostru, magma vie. Puțini sunt cei care știu că Eminescu a intrat chiar și în Cartea Recordurilor, căci capodopera sa, Luceafărul, a fost omologată de World Records Academy ca fiind cel mai lung poem de dragoste din lume - 98 de strofe.

„Invocarea schimbării criteriului estetic al noilor generații este insuficientă, întrucât opțiunea cititorului între admirație sau contestare nu se poate decide decât pe baza lecturii, a contactului său nemijlocit cu textul.” Chiar dacă spiritualitatea poporului nu se reduce la personalitatea unui singur creator, Eminescu poate să rămână în conștiința celor tineri „Everestul cuvântului românesc".

Emoția visului de iubire proiectat în peisajul ocrotitor al naturii din idilele eminesciene (Sara pe deal, Dorința, Călin, file din poveste) și dorul din elegii ( Despărțire, De ce nu-mi vii, Ce e amorul?, Atât de fragedă, Pe aceeași ulicioară, De câte ori, iubito, Din valurile vremii), imaginea cosmosului de la geneză și până la apocatastază din Scrisoarea I, meditația din Glossă nu au egal în literatura noastră. Nu putem dăinui spiritual ca popor fără reperele de simțire înaltă, așa cum în poezie Eminescu ne-a dat-o prin vraja versurilor de iubire pură, a acelora de dragoste pentru natură, pentru neam, pentru cugetare. Nu există în întreaga noastră poezie națională un text mai vibrant ca Scrisoarea III, care să poată sădi în sufletele copiilor mândria românească pentru eroii trecutului.

Liceul Miron Cristea din Subcetate continuă și în acest an să învie un strop din fantezia eminesciană, organizând medalionul literar dedicat nașterii poetului, la data de 15 ianuarie.

Premergător acestui eveniment, profesorii de limba și literatura română au încercat să activeze spiritele copiilor, stimulându-i să alcătuiască jurnale de lectură, care datorită unor inerții didactice sunt mai puțin utilizate în practica școlară.

O modalitate care și-a dovedit eficacitatea în comprehensiunea textului eminescian este excursia literară. Scopul excursiei literare „Pe urmele lui Eminescu”, organizată cu elevi ai liceului, a fost familiarizarea elevilor cu unele dintre aspectele vieții poetului, cât și descoperirea, recunoașterea și identificarea legăturilor dintre Mihai Eminescu și epoca în care a trăit. Analizând aceste aspecte, am considerat că excursia literară este metoda prin care elevii se pot apropia mai mult de textul eminescian și îl vor putea înțelege în raport cu societatea vremii și în relație cu etapele vieții poetului. La final am alcătuit un album foto reprezentativ pentru tema excursiei.

Apropierea de textul eminescian și familiarizarea cu personalitatea poetului se realizează permanent la Liceul din Subcetate, atât la orele de limba și literatura română, cât și în cadrul manifestărilor literare.

Luna ianuarie reprezintă, însă, perioada în care timpul, sub zodia capricornului, nu mai are răbdare...Ne deșteptăm de fiecare dată pentru a celebra nașterea perpetuă a acelui caracter implicat, entuziast, vehement și totuși înclinat spre tristețe.

Anul 2013 a adus mult entuziasm. În cadrul medalionului literar, participanții, elevi și profesori, au dat dovadă că limba și spiritul românesc nu sunt perisabile, ci sunt datele definitorii ale acestei țărișoare din Balcani. Cum artele se împletesc firesc, copiii au realizat activități în care au împletit dragostea pentru lectură, cu muzica romanțelor și cu rigurozitatea științei, luând formă primul medalion literar al anului.

Prezentarea descendenților familiei Eminovici și conștientizarea rădăcinilor ardelene, au constituit un motiv de mândrie ca aparținători ale acestor meleaguri.

Aruncând o privire asupra sălii, observăm că toti sunt dornici a exprima cuvântul eminescian sub diverse forme. Astfel expoziția de desen a constituit o pată de culoare în ziua celebrării poetului.

Talent și dedicație s-a remarcat și la secțiunea de recitări, unde am ascultat cu emoție textele eminesciene. Respectând condiția de romantic a marelui poet, ne-am lăsat cuprinși de frumusețea romanțelor, care parcă pătrund spiritul până în cele mai tainice străfunduri.

De ce ne-am aminti cu iubire trecutul? Fiindcă istoria reprezintă ceea ce suntem şi motivul pentru care suntem aşa. Istoria este un ghid de navigaţie în timpuri de restrişte.

Aceasta este şi concepţia eminesciană, sinteza poemelor cu această temă. Cu un dezvoltat simţ al istoriei, Eminescu fixează cu precizie cele două coordonate fundamentale ale culturii naţiunii române: limba şi istoria.

Pentru a reînvia un moment din istoria neamului, elevii au interpretat Scrisoarea III, reprezentația respectând textul poemului întocmai.

Eminescu își trage izvoarele creației lui din tot ceea ce înseamnă timp și spațiu românesc, din adâncurile înnegurate ale istoriei acestui popor, din tot ceea ce adună în inima lui peisajul național.

Liceul din Subcetate rămâne prin aceste activități cu caracter permanent un far călăuzitor pentru ca generațiile de tineri să nu rămână indiferente la imaginea lui Eminescu de tribun, de ziarist incoruptibil care a luptat pentru valorile care definesc această națiune.

Profesor, Claudia Ardelean

Povestea Teiului

Bătrân sunt şi vreau acum
De Eminescu să vă spun:
Tei tânăr când eu eram
sub crengile-mi adăposteam
pe-acest romantic visător,
cuprins de-al dorului fior
și de poezie iubitor.

Nostalgic după Ipotești
și după lumea-i de povești,
la Iaşi când a venit,
pe mine El m-a întâlnit.
Dorul i l-am mângâiat,
Iubirea i-am alintat,
Sufletul i-am bucurat…
Iar mai târziu ,când am aflat
de suferința-i, m-am întristat,
îndelung eu am oftat,
frunzele mi-am lepădat…

Luceafăr al poeziei române
De-a pururi Eminescu va rămâne.
Andreea Natea, clasa a IX-a

desen de Ana-Alexandra Dobrean

Dor de Eminescu

Luceafăr blând de ziuă și de seară,
Domnul etern al poeziei române,
Te omagiem cu tot respectul, iar și iară:
Prin tine astăzi ne cunoaște-o lume.

Când stele scâteie pe lacuri,
Flori de nuferi, flori de tei
Povesti-vor peste veacuri
Dorurile-ți toate, vrei-nu vrei.

Tu te-ai dus, dulce minune,
Dar ale tale scrieri sfinte,
Înnoitoare prin viziune,
De Tine ne-or aduce-aminte.

Tu, precursor în lirica modernă,
Ești pentru România o emblemă.
Citind și învățând din a ta carte,
Te vom purta cu noi până la moarte.
Elena-Loredana Ciubucă, clasa a XI-a

Desen de Adriana Muscă

24 Ianuarie, Ziua Unirii Moldovei cu Țara Românească

Manifestarea prilejuită de acest moment sărbătoresc din istoria națională a românilor, „Unire-n cuget și-n simțiri”, a fost pregătită de profesoarele Anișoara Balog, Maria Șerban, Ramona Moldovan, Daniela Dobrean. S-au recitat poezii, s-a interpretat sceneta „Moș Ioan Roată și Unirea”... A răsunat de cântecele unirii sala de sport. S-au prins în „hora noastră cea frățească” elevi și profesori, pe vocea și trăirea cântăreței Măriuța Maxim din clasa a VIII-a.

Fiindcă la sfârțitul acestei manifestări domnul Vasile Ciubucă, administratorul liceulu, ne-a făcut surpriza oferindu-ne un „minirecital” vocal cu acompaniament la chitară, vă propunem spre lectură povestea grupului „Styx”, al cărui membru Vasile Ciubucă era în anii de liceu, la Subcetate.

Formaţia vocal-instrumentală STYX, o amintire din anii de liceu…

VASILE CIUBUCĂ

La începutul anilor ’70, ca urmare a expansiunii formaţiilor de muzică rock, şi în şcoala noastră a apărut acest curent muzical. Elevul Gyorgy Anton – un foarte talentat chitarist şi solist vocal -, transferat în anul 1971 de la Ocna Mureş la liceul nostru, înfiinţează împreună cu mine, coleg de clasă cu el, formaţia vocal-instrumentară STYX, în care l-am cooptat pe Alexandru Ciucan – el semna textele unor melodii -, iar mai târziu pe Stelian Rusu. Colabora-tor la unele manifestări era şi Dumitru Cotfas, care cânta la vioară.

Dotarea tehnică era rudimentară, sonorizarea fiind realizată cu un amplificator de 15 W şi un aparat de radio Strasfurt, existent şi în prezent în dotarea şcolii. Chitara mea era confecţionată de mine, iar „bateria”, la care bătea ritmul Ciucan, era alcătuită din două tobe împrumutate de la pionieri. În anul 1972, profesorul Carol Stoica, director al Căminului Cultural, cumpără un set de instrumente muzicale pentru formaţie. Repertoriul formaţiei STYX era alcătuit, în general, din compoziţiile lui Gyorgy Anton şi din adaptări din repertoriul formaţiilor de succes din acea vreme cum ar fi: Beatles, Roling Stones, Creedence, Phonix şi altele. Melodiile formaţiilor străine erau înregistrate de un coleg mai mic, Chiaburu Mihai, de la Radio Europa Liberă şi apoi adaptate de către formaţie. Textele erau învăţate şi cântate după auz, întrucât nici unul dintre noi nu cunoştea engleza.

Succesul formaţiei STYX era destul de mare în zonă. La serile cultural-artistice organizate la şcoală veneau în afara elevilor şi tineri din localităţile învecinate comunei Subcetate. Formaţia cânta nu numai la reuniunile noastre, ci era invitată să cânte şi la reuniunile organizate de alte clase din liceu sau la unele acţiuni organizate în localităţile vecine (Sărmaş, Hodoşa şi o dată chiar la Liceul din Remetea). La aceste reuniuni – organizate în holul şcolii - participa aproape tot colectivul didactic din şcoală şi unii părinţi (Nicolae Suciu , de exemplu), pentru a asigura ordinea la intrarea în şcoală. Se încumetau să cânte cu formaţia chiar şi unii profesori – domnul Emil Diţu.

Printre fanii noştri cei mai statornici erau colegii din clasa a XI-a (promoţia 1973). Într-o sâmbătă, din cauza unor abateri, dirigintele lor, profesorul Emil Diţu le-a interzis să participe la reuniune şi i-a prevenit că vor fi tunşi în cazul în care nu vor respecta decizia dumnealui, o pedeapsă aprigă în vremea când la modă era părul lung. Toţi băieţii au venit în acea seară la reuniune tunşi zero…

În timpul campaniei agricole, când elevii şcolii participau la recoltarea cartofilor la CAP Remetea, un grup de fani a propus conducerii liceului ca membrii formaţiei să fie scutiţi, ca să facă repetiţii pentru serile dansante – de excepţie! -, la care participau şi elevi de la alte licee, cunoscuţi pe câmp, în timpul campaniei de recoltare a cartofilor.

Un succes notabil al formaţiei STYX a fost câştigarea locului I la faza judeţeană a formaţiilor de elevi. Ca recompensă, a fost oferită şansa ca formaţia să cânte o lună la Năvodari, într-o tabără de elevi, lucru irealizabil deoarece formaţia nu avea mijloace tehnice pentru a susţine spectacole în aer liber.

În clasa a XII-a, formaţia , împreună cu colegii de clasă şi cu diriginta, profesoara Maria Cotfas – un pedagog de excepţie – am organizat o serie de manifestări cultural-artistice foarte apreciate la acea vreme. Banii adunaţi la aceste acţiuni pentru fondul clasei au fost utilizaţi la realizarea tabloului şi a banchetului de terminare a liceului, banchet care a încununat şi finalizat activitatea noastră artistică.

Text publicat în 

Doina Dobreanu și Vasile Dobreanu, 

„Liceul din Subcetate. Prezentare monografică”, 2002

COSMINA OLTEAN, Ipostaze lirice - Expoziție de grafică la Cluj-Napoca

Vineri, 25 ianuarie 2013, ora 13.00, a avut loc la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca varnisajul primei expoziții de grafică la Cluj a tinerei artiste harghitene Cosmina-Marcela OLTEAN.

Expoziția intitulată “Ipostaze lirice” cuprinde 47 de lucrări, format 25 X 35, realizate pe hârtie cartonată, fond brun, conturat cu vopsea albă (tempera).

În deschidere a vorbit Dl. Dan BRUDAȘCU, directorul Casei de Cultură a Studenților, care și-a exprimat admirația față de lucrările expuse, spunând că ”sunt realizate cu o deosebită, sensibilitate și cu un simț plastic aparte”. S-a vorbit mult pe marginea tehnicii și a manierei originale în care au fost realizate ilustrațiile.

Dl. Adrian COROJAN, coordonatorul expozițiilor de artă plastică din cadrul Casei de Cultură, a mărturisit că, deși are o vastă experiență în artă și a întâlnit multe moduri de exprimare plastică de-a lungul timpului, lucrările de față au reușit să-i ajungă la suflet și să-l sensibilizeze prin gingășia, calmul, căldura, dar și maturitatea pe care le degajă. Dl. Corojan a mai subliniat faptul că autoarea are o mână bine formată și că această grafică nouă, modernă se abate cu succes de la clasicul negru pe alb la alb pe … brun și că acest fapt te duce cu gândul la negativul fotografic.

Conducerea Casei de Cultură și-a exprimat dorința de a începe o colaborare cu autoarea, care a primit deja noi oferte: de a ilustra o nouă carte pentru copii și de a mai organiza o serie de expoziții inspirate de opera lui Octavian GOGA, începând cu luna martie, cuprinzând orașe precum Miercurea Ciuc, Cluj-Napoca și Brașov.

CĂRȚI NOI:

Doina Dobreanu, Lumina din fereastra școlii, 2013

Cartea „Lumina din fereastra şcolii” este, prin faptele culturale la care s-au implicat elevii Liceului din Subcetate, o pledoarie în favoarea iubirii pentru frumosul spiritual al poporului nostru exprimat artistic în poezie, mituri, legende şi poveşti.

Grafica copertei: Ana-Alexandra Dobrean, elevă

Sunt pagini de cultură românească realizate şi traduse în limba franceză de liceeni pasionaţi, sub coordonarea profesoarei Doina Dobreanu, cu ocazia participării, în anii 2008-2012, la Concursul Naţional „Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor”, organizat la Sebeş-Alba, în cadrul Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, secţiunea traduceri, ca şi la Proiectul eTwinning-Comenius « Mythes, contes, légendes – nos racines nous parlent ».

Merită amintiţi elevii premiaţi la Concursul Şcolar „Laudă seminţelor...”, etapa judeţeană şi naţională,

- la secţiunea traduceri în limba franceză: Camelia Ciobotă (Premiul III, etapa naţională, 2008), Raluca Boldi (Premiul I, etapa judeţeană, 2009), Teodora Mîndru (Premiul II, etapa naţională, 2010), Adriana - Sebastiana Muscă (Premiul I, etapa judeţeană, 2011), Andra -Diana Popa, Andrei - Şerban Tompea (Premiul II, etapa judeţeană, 2009), Ioana Vaidoș (Premiul III, etapa judeţeană, 2009);

- la secțiunea arte plastice: Cosmina Oltean (menţiune, etapa naţională, 2009, 2012; premiul II, etapa naţională, 2010 şi 2011);

- la secţiunea traduceri în limba engleză: Alexandra Cotfas (menţiune, etapa naţională, 2009).

La Proiectul european eTwinning – Comenius : „Mythes, légendes, contes – nos racines nous parlent” (2009-2012) s-au remarcat elevii: Teodora Mîndru, Andra-Diana Popa, Ioana Vaidoş, Andrei - Şerban Tompea, Filip Cotfas, Andrei Ilisan, Adriana - Sebastiana Muscă.

A face cunoscute fragmente de cultură românească dincolo de hotarele limbii române presupune iubire şi pasiune, respect şi admiraţie faţă de frumos, faţă de artă şi istorie, ca şi multă implicare responsabilă.

LABIȘ, COLIND, CARTI NOI: „Evadat din Siberia” și „O zi nefastă”

Lyceum, an XVI, 2012, nr. 5 (74)

CUPRINS:

- Prof. Claudia Ardelean, Parteneriat pentru educație: „Cu un pas mai aproape de comunitate”
- In memoriam: Nicolae Labiș
- E vremea colindelor
- Inaugurarea Patinoarului pe terenul de sport al școlii
- Cărți noi: „Evadat din Siberia” și „O zodie nefastă” de Toni Geangalău

Parteneriat pentru educaţie la Liceul „Miron Cristea” - Subcetate, jud. Harghita: „Cu un pas mai aproape de comunitate”

De-a lungul anilor, oameni harnici și ambițioși, „varvizenii” au fost norocoși pentru că au avut mereu în fruntea lor preoți și dascăli inimoşi și luminați.
În anul 2012, un grup de profesori cu inițiativă și-au propus să însuflețească această comunitate aflată la limita subzistenței. Din cauza situației materiale precare și a lipsei locurilor de muncă, există elevi în această localitate cu unul sau ambii părinți plecați în străinătate pentru muncă. Pe de altă parte, multe familii, cu copii școlari, trăiesc doar din ajutorul social oferit de Primărie. Problemele financiare le îngrădesc acestor copii accesul la activitățile școlare și extrașcolare, de educație non-formală, cum ar fi: excursii școlare, vizionarea unui spectacol/ teatru în altă localitate, accesul la parcuri tematice sau la alte activități de divertisment și cultură. Datorită migrării forței de muncă în străinătate, acești elevi au de suferit atât din punct de vedere social cât și educațional. Toate aceste lipsuri le îngrădesc viitorilor oameni integrarea sănătoasă și verticală în societate.
Problemele cu care se confruntă comunitatea și implicit unii elevi ai școlii ne determină să accesăm acest proiect într-un scop nobil și anume: cooptarea copiilor aflați în dificultate în diverse activități, pentru o mai ușoară integrare în societate; cultivarea deprinderilor de a comunica ușor în limba maternă; deprinderi de a lucra în echipă; dezvoltarea unui cod etic de comportament în societate și îmbogățirea orizontului de cunoaștere în vederea integrării corecte în comunitate și implicit în societate.
Fondul financiar obținut în colaborare cu Centrul Educația 2000+ Granturi pentru școli aflate în dificultate ne-a permis organizarea unei serii de activități pe parcursul a opt luni (martie-octombrie 2012): Pictură pe sticlă , Seară de divertisment , Vizită la sera de flori, Excursie în Banat, Vizită la „Apemin” Borsec, Excursie la pescăria Gudea, Amintiri dintr-o călătorie, Balul Toamnei.

Grupul țintă a fost format din 40 de elevi și 4 cadre didactice, care, împreună cu părinții, au asigurat condițiile optime pentru derularea acestor activități. Astfel am oferit copiilor școlii noastre ocazia de a cunoaște țara natală, de a-și descoperi pasiunile și de a-și consolida relațiile cu comunitatea.

Prof. Ardelean Claudia

In memoriam: NICOLAE LABIŞ

Nicolae Labiş s-a născut la 2 decembrie 1935 în Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava şi a murit la 22 decembrie 1956 la București, la vârsta de doar 21 de ani. A fost un mare poet român, care s-a remarcat prin opera ,,Moartea căprioarei”.
Vineri, 14 decembrie, la Centrul de Informare şi Documentare al Liceului ,,Miron Cristea” Subcetate, elevii coordonaţi de doamna profesoara de limba şi literatura română, Ramona Moldovan, au organizat un medalion literar dedicat marelui poet, Nicolae Labiş, pe care criticul Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul” generației șaizeciste.

La această activitate au participat profesori, elevi de gimnaziu şi de liceu. Pentru început, elevii de liceu au prezentat două eseuri, unul despre viaţa şi opera poetului, iar celălalt referitor la poezia ,,Moartea căprioarei”. După aceea, eleve din ultimele clase de liceu, împreună cu doamna profesoară Daniela Dobrean au cântat colinde minunate.
Doamna profesoară Moldovan ne-a prezentat nişte planşe cu poze reprezentând momente din viaţa poetului.
La sfârşit, elevii au recitat din lirica poetului Labiș. Am rămas impresionați de frumusețea și originalitatea poeziilor acestui important reprezentant al literaturii române.

Aceste tipuri de activitaţi sunt foarte importante pentru dezvoltarea culturală a elevilor. De-abia aştept următoarea activitate, cea din luna ianuarie, dedicată ,,luceafărului” literaturii române, Mihai Eminescu.
Andreea Natea, clasa a IX-a

E vremea colindelor

Întâmpinăm Sărbătoarea Craciunului învățând colinde. Conducătorul grupului coral este domnul profesor Dragoș Cojocar. Ne-am propus să pornim la colindat din vreme.

 În data de 12 decembrie, am plecat, însoțiți de doamna profesoară Daniela Dobrean, la Toplița. Părintele protopop Dumitru Apostol  ne-a primit cu  multă căldură, a fost încântat de colindele noastre - Fluierul cel păstoresc, Din cer senin, Colindul judelui și Colindița - ne-a mulțumit, ne-a oferit mici cadouri și ne-a invitat să-l colindăm în fiecare an. (Andreea Dobrean, clasa a VIII-a)

În ziua de 18 decembrie am plecat la Miercurea-Ciuc, însoțiți de profesorii Dragoș Cojocaru, Daniela Dobrean și Camelia Ciobotă, fiindcă ne-am propus să colindăm la Episcopia Ortodoxă Harghita-Covasna și la Muzeul Mureșului și al Oltului Superior. Pregătiserîm trei colinde: „Fluierul cel păstoresc”, „Din cer senin” și „Judele Domnului” și sceneta „Nașterea Domnului”.

Grupul coral este format din 15 membri, din clasele V-XII: Gabriela Dobrean, Ana-Maria Lung, Lorena Cotfas, Cătălina Moldovan, Andreea Dobrean, Lavinia Bot, Alexandra Dobrean, Ana-Maria Maxim, Marina Moldovan, Denisa Popa, Andreea Cotfas, Adriana Ciobanu, Adriana Muscă, Bianca Hurubă, Elena Savu.
Sceneta a fost interpretată de elevii: David Bordea, Sergiu Dobrean, Ioana Doța, Florin Țifrea, Oana Zămonea, Andreea Patka, Gheorghe Ciubucă, Cosmin Bordea, Mădălina Țepeluș, Cosmin Baciu, Florin Bot.
Am trăit o experiență de neuitat: colinda la Episcopie, vizitarea Muzeului Mureșului și al Oltului Superior, prânzul la Restaurantul „Tosca”, vizitarea magazinelor. (Alexandra Dobrean, clasa a VIII-a)

În data de 19 decembrie am colindat, în spiritul unei trdiții, la Primăria Subcetate. Salariații Primăriei și membrii Consiliului Comunal Subcetate ne-au întîmpinat cu bucurie și au răsplătit colinda noastră după datină.

În ziua de 20 decembrie, a fost organizat la școala noastră, în sala de sport, „Colindul zilei de Ajun”, spre a vesti celor prezenți, cadre didactice, părinți și elevi, marea bucurie a Nașterii Mântuitorului, a „Domnului Luminii”.
Spectacolul de Crăciun începe cu un colaj de colinde în limba engleză și română, interpretate de un grup de eleve din clasa a IV-a (Prof. Maria Șerban).
Urmează elevii din clasa a VI-a (Diriginte: prof. Sanda Vodă), băieții cu „Plugușorul”:

Apoi fetele din clasa a VI-a interpretând „Dansul crăciunițelor”:

Urmărim cu interes sceneta „Nașterea Domnului”, regizată de profesorii: Dragoș Cojocar și Daniela Dobrean:

Grupul coral (prof. Dragoș Cojocar) ne încântă cu câteva colinde și ne urază prin cântec „La mulți ani!”:

Elevii clasei a XI-a A (care s-au ocupat și de decorarea „scenei” pentru spectacol) interpretează sceneta „Nașterea lui Hristos”, al cărei mesaj este că trebuie să alegem mereu drumul cel bun, in ciuda modelelor negative pe care ni le oferă societatea contemporană, având drept călăuză credința în Dumnezeu.
Aceiași elevi ne bucură și cu câteva colinde:

Elevii clasei a XI-a au pregătit un moment scenic și în limba engleză: „A good thing about Christmas is”/ „Un lucru bun este la Crăciun”.

Elevele Bianca Hurubă, Elena Savu, Adriana Muscă, Andreea Ciubucă și profesoara Daniela Dobrean vin în fața spectatorilor cu un altfel de colind:

Serbarea de Crăciun a elevilor școlii noastre se încheie cu o suită de jocuri românești din Ardeal.

Tuturor vă mulțumim frumos

Că ați ascultat povestea nașterii lui Cristos.

De Crăciun toți putem fi un pic mai buni:

Să-i ajutăm pe cei mici și pe bătrâni,

Calea lui Isus noi s-o urmăm,

De haruri divine să ne bucurăm.

Au prezentat spectacolul: Adriana Muscă și Sergiu Zămonea.

Inaugurarea Patinoarului: 21 decembrie 2012

Cel mai frumos cadou oferit școlarilor noștri, dar și tuturor iubitorilor de patinaj, este, credem, amenajarea unui patinoar pe terenul de sport al școlii. Mulțumim celor care și-au adus contribuția la realizarea acestui proiect visat de multă vreme, în primul rând primarului comunei, domnul profesor Ioan Rizea. Într-o iarnă generoasă ca aceasta, cu zăpadă abundentă și cu ger, sperăm să avem o vacanță minunată, petrecând mult timp pe patine și schiuri.

CĂRȚI NOI:

Profesor de istorie pensionar, Toni Geangalău, se întoarce pentru scurtă vreme în localitatea natală, comuna Tulgheș, județul Harghita, cu două romane: „Evadat din Sibria” (2011) și „O zi nefastă” (2012). Sunt adunate în aceste cărți întâmplări adevărate din viața unui om, Dumitru Geangalău, tatăl autorului, și a familiei sale, întâmplări petrecute în climatul social-politic și istoric al secolului al XX-lea.
Cărțile reprezintă cel mai frumos omagiu, cel mai frumos gest de veșnică pomenire pe care Toni Geangalău le înalță spre părinții săi, Dumitru și Marița, plecați în eternitate, niște modele de viață, de demnitate și omenie pentru copiii lor, și nu numai, devenite în roman personaje emblematice pentru lumea satului din această zonă de confluență dintre Transilvania și Moldova: pasul Toplița – Borsec – Tulgheș din Carpații Orientali.
Sunt romane de sine stătătoare prin formula abordată și prin stil, dar ceea ce asigură ideea de unitate și continuitate a lor este personajul principal, Dumitru Geanganu, și mesajul transmis: iubirea de țară, de pământul natal, de familie și de Dumnezeu, iubirea și grija părinților față de copii, ca și iubirea și respectul copiilor față de părinți, educația copiilor prin propriul exemplu al părinților, în cultul muncii și al responsabilității, al omeniei și al bunului simț, al demnității și al verticalității, al curajului și al încrederii în forțele proprii și în Dumnezeu.
Ce l-a îndemnat pe profesorul Toni Geangalău să scrie aceste cărți? Aflăm din propria sa mărturisire din „Cuvânt înainte” la romanul „Evadat din Siberia”:
„În general, frământările vieții ne absorb atât de mult, încât uităm cu totul de cei care ne-au precedat și chiar de cei care ne-au adus pe lume, de părinții noștri. Uneori, viața lor începe să ne preocupe cu mult timp după ce nu mai sunt printre noi. (…)
Nu știu cât interes ar mai putea prezenta, dar am simțit o nevoie imperioasă să o scriu, poate din recunoștință pentru el, că a fost un tată bun și iubitor.”

Acțiunea primului roman se desfășoară linear, în ritmul domol al povestirii. Întâmplările, decantate și esențializate de trecerea timpului, sunt narate, cu naturalețe și simplitate, din perspectiva personajului principal, Dumitru Geanganu, la persoana I, la timpul trecul, timpul amintirii. Autorul și-l amintește pe tatăl său, desigur, așa cum le povestea adesea secvențe din cei opt ani trăiți în vremea Primului Război Mondial, între 1914-1922, ca militar în armata austro-ungară pe frontul din Galiția, apoi ca prizonier în Siberia și ca evadat, parcurgând cale de mii de kilometri din Siberia până în localitatea natală, Tulgheș.
Vestea Unirii Ardealului și Bucovinei cu România a primit-o la Irkutsk, unde se stabilise noul centru al Corpului II Voluntari Români. În 1920, când Corpul II Voluntari Români a fost trimis în Patrie prin Vladivostok, pe calea apelor, regimentul din care făcea parte și Dumitru Geanganu, reprezentând ariergarda armatei române de voluntari aflată în retragere, a căzut victimă forțelor comuniste. Deși războiul se terminase, pentru Dumitru Geanganu și pentru alți zece mii de prizonieri începe o nouă etapă de umilințe, muncă, mizerie și foame, finalizată cu drumul epizant al întoarcerii acasă din infernul siberian.
Ca o concluzie, personajul mărturisește: „Aici am să închei povestea tinereții mele. Nu a fost prea fericită, dar nu mă plâng. Trăiesc. Ba chiar am ajuns să îmbătrînesc. Am probat pe proprie mea piele cât de rezistent poate fi un om: la foame, la sete, la frig, la mizerie, la frică și neliniște, la durere, la lipsă de dragoste, la înstrăinare. Ajunsesem la vârsta de 31 spre 32 de ani. Pe atunci credeam că s-a cam terminat cu suferințele mele.
Dar n-a fost să fie așa…”
Propoziția finală a primului roman, „dar n-a fost să fie așa…” , face trecerea spre cartea următoare, „O zodie nefastă”.

Acțiunea celui de-al doilea roman se desfășoară cu precădere în Tulgheș, dar și în împrejurimi precum Gheorgheni, Bicaz, în perioada 1922, anul întoarcerii lui Dumitru Geanganu din prizonierat, și 1975, anul morții sale.
Romanul se constituie ca o frescă socială a satului românesc din această parte de țară, prezentând exponențial familia Geanganu formată din părinții Dumitru și Marița și cei șase copii, trei băieți: Ilie, Antonică și Victor și trei fete: Rozalia, Susana și Victoria.
Viața aspră a locuitorilor din Tulgheș, ca de altfel în toate așezările montane, este prezentată în toată complexitatea ei. Scriitorul redă, cu un fin simț al observației amănuntului semnificativ, coeziunea familiei țărănești tradiționale bazată pe iubire, respect, înțelegere, altruism, autoritatea părinților, la fel ca și educarea și responsabilizarea copiilor de a îndeplini diverse activități practice care asigurau subzistența familiei ale cărei ocupații principale erau creșterea animalelor, cultura pământului și industria casnică: torsul și țesutul.
Spre deosebire de primul roman, realizat ca o confesiune a personajului principal Dumitru Geanganu, prin narațiunea la persoana I singular, romanul „O zodie nefastă” se constituie prin alternanța stilului indirect, narațiunea fiind făcută din perspectiva unui narator omniscient la persoana a III-a singular, cu a stilului direct, ceea ce creează impresia de autenticitate. Scenele decupate din viața aspră a țăranului de la munte realizate prin dialog, punând în valoare amprenta graiului local și a înțelepciunii populare, sunt vii, pline de savoare și contribuie pregnant la individualizarea fiecărui personaj.
Romanul are finalitate educativă prin valorile morale ale lumii satului românesc tradițional în contextul istoric al secolului al XX-lea, dar trebuie remarcate și calitățile sale artistice legate de arta dialogului, a descrierii, a evocării.
Exemplificăm prin portretele pe care autorul le face surorilor Rozalia și Susana Geanganu: „Cea mai mare, Roza avea optsprezece ani. Era tare frumușică și zglobie. Mureau flăcăii din sat după ea. Cea mijlocie, de șaisprezece ani, Susănica, semăna cu tatăl ei. Era ca o zeiță din Olimp, cu ochii mari, albaștri, cu nasul drept, cu fața albă. Nu era exuberantă ca Rozalia, care semăna mai mult cu Marița, mama ei, dimpotrivă era ponderată, echilibrată și sobră ca tatăl ei, dar de o frumusețe încântătoare. Comportamentul ei sobru, atitudinea demnă și puțin distantă îi inoculau o oarecare timiditate, afectându-i îndrăzneala. (…) Roza avea un puternic instinct matern. Îi proteja pe toți frații ei (…) Sâmbăta îi spăla pe cei mici într-o cadă de lemn, îi săpunea și îi primenea cu hăinuțe curate.”
Frumusețea cadrului natural fascinează privitorul mai ales când acesta are răgazul să poposească măcar pentru o clipită pe culmea de la Fagul Înalt, unde Dumitru Geanganu stătea cu animalele din primăvară și până la Crăciun, sau a Higheșului, admirând monumentalitatea munților dimprejur, adevărat templu al naturii. Cu puterile vlăguite de muncă și boală, Dumitru Geanganu cere fiilor săi să-l însoțească pe munte pentru călătoria de adio și, ajuns acolo, să-l lase singur în intimitatea naturii: „Abia când ajunseră sus, pe picior, (…) bătrânul se așeză în iarba înmiresmată. Câmpul era acoperit cu flori de toate culorile. Deși soarele lumina puternic, aerul era răcoros și limpede. Privirea aluneca pe îndepărtări nebănuite (…)

- Apoi, măi băieți, - spuse Dumitru într-un târziu, cu ochii înlăcrimați – drag mi-o fost locul aista da nu știu dacă am să-l mai văd vreodată.
Apoi se lăsă ușor pe spate în parfumul florilor și în zumzetul albinelor. Pe bolta cerului pluteau alene două acvile, cilihoaie, cum le spunea bătrânul”. Dumitru trăiește bucuria contopirii în natură, impresionat „de frumusețea peisajului, de ciripitul vesel al păsărelelor și de gânguritul sălbatic al turturelelor din vârful unor fagi bătrâni de la marginea grădinii. O codobatură se balansa pe gardul unui țarc aflat în paragină.”
Aflat la capătul drumului său în viață, Dumitru Geangalău își ia rămas bun de la locurile și de la oamenii dragi, privind retrospectiv cu demnitate și cu măreția muntelui în preajma căruia a trăit:
„ - Am avut o copilărie fericită, dar ca orice copil di țăran am avut obligația încă di la vârsta di cinci-șasă ani să am o treabă di îndeplinit: să aduc borcut di la izvor, să culeg bureți, fragi ori mure, să strâng ouăle di la găini și multe altele. Ca tânăr fecior am muncit pi brânci ca tatăl meu să facă avere. Apoi am îndurat în armată tot feliu di nacazuri (…. Am luptat pi front, dar am avut mintea trează șî am răușât sî scap di rănile grele șî di moarte. Ca prizonier în Siberia, am cunoscut foamea, frigul șî înstrăinarea mai ghine dicât mulți alțî.
Știi, Dorule, pi întinsul pădurilor, vezi câteodată un fag sânguratic pi o stâncă, aplecatcîntr-o rână din pricina vânturilor și a furtunilor. Cine crezi că l-o plantat acolo? Nimeni. Doar soarta. Ori zodia lui.
M-am întors acasă din Siberia. Credeam că pe viitor n-oi mai suferi atâtea greutăți. Dar m-au luat la întrebări chiar românii mei, adică siguranța statului, pe motiv că aș fi comunist. O trecut șî asta. O vinit Ungaria mare care ne-o cuprins șî pe noi. Aproape că m-au omorât în bătăi autoritățile ungare pi motov că sânt român șî ca să plec afară din țara lor, în regatul românesc. Apoi au vinit în România la putere comuniștii. Acum nu mai eram comunist, ci m-au făcut chhiabur și am intrat în bucluc. M-au obligat la plata unor cote șî impozite pisi puterile mele, m-au persecutat pe mine șî pe copciii mei șî m-au amenințat cu trimiterea la Canal, unde urma să-mi rămâie oasele. Iar amu mă omaoară cancerul… Asta-i pi scurt povestea vieții mele, dragă băiete. Dau-ar Dumnezeu ca nime din lumea asta mare să nu aibă soarta me, voi și nici copciii șî copciii copciilor voștri!”
Realismul construcției epice, mesajul umanist al cărților și calitățile lor estetice fac din acestea „un bun cultural cu valoare educativă (…)Prin această operă, autorul și-a împlinit o datorie morală și de suflet față de suferințele îndurate cu stoicism, nu numai de tatăl său împreună cu familia, ci și față de două generații de oameni prinși în coliziunile sociale create de prăbușirea a două imperii din estul Europei” ( Mihai Păstrăguș).
Profesor Doina Dobreanu