Revedere
de neuitat la Liceul „Miron Cristea” Subcetate!
Evenimentul, organizat de conducerea liceului împreună cu foști elevi ai diverselor promoții, a debutat cu reîntâlnirea elevilor acolo unde totul a început: în băncile liceului, unde a avut loc Ora de dirigenție. A urmat o ceremonie oficială în curtea liceului în cadrul căreia foștii absolvenți ne-au împărtășit din gândurile, trăirile, emoțiile lor din anii de școală, aducând în prim plan importanța educației în reușita profesională și socială.
În cadrul ceremoniei trupa "Folk în dar" formată din actualii elevi ai liceului, coordonată de prof. Buzilă Daniela a recreat atmosfera liceană de odinioară prin cântecele interpretate: "Ani de liceu" si "Punctul pe I" .
Revederea a continuat cu vizitarea liceului după care a urmat o masă festivă, unde s-au depănat amintiri și s-au schimbat impresii despre viață, carieră și familie. Pentru unii, a fost prima reîntâlnire după 25 de ani, 30 sau chiar 60 de ani.
Întâlnirea s-a încheiat cu promisiunea că nu va mai trece atât de mult timp până la următoarea revedere. Pentru o zi, timpul a stat în loc, iar legăturile create în anii de liceu s-au dovedit la fel de puternice ca odinioară.
"Mulțumim tuturor celor care au făcut posibilă această întâlnire la Liceul „Miron Cristea” Subcetate, locul unde au început prietenii pe viață!"
Până la următoarea revedere, rămânem cu inimile pline!
Prof. SANDA VODĂ, Director adjunct
PRIMA PROMOȚIE, ANUL 1965, DUPĂ 60 DE ANI
DIRIGINTE: PROF. TRAIAN CIOCIU
DIRECTOR: PROF. DAN CREMENCIUC
https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2022/05/vasile-dobrean-convorbire-cu-profesorul.html
💥
PROMOȚIA 1975, DUPĂ 50 DE ANI
DIRIGINTE: PROF. CSIKI BALAZS
DIRECTOR: PROF. DUMITRU ȚEPELUȘ
💥
DIRIGITE: SUBING. COSTEL-IOAN SANDU
DIRECTOR: PROF. DUMITRU ȚEPELUȘ
💥
PROMOȚIA 1995, DUPĂ 40 DE ANI
DIRIGINTE: PROF. GHEORGHE LACZKO-COTFAS
DIRECTOR: PROF. DUMITRU ȚEPELUȘ
💥
DIRIGINTE: PROF. DOINIȚA-ANA DOBREAN
DIRECTOR: PROF. VASILE DOBREAN
💥
DIRIGINTE: PROF. ELENA COTFAS
DIRECTOR: PROF. VASILE DOBREAN
💥
Dragi foști și actuali elevi,
Dragi colegi și prieteni,
Este o mare bucurie și o profundă emoție să fiu astăzi
aici, în fața voastră, la o întâlnire ce marchează pentru voi absolvirea liceului.
Au trecut de atunci zeci de ani, chiar multe zeci de ani pentru unii dintre
voi. Avem aici chiar prima promoție a liceului din anul 1965.
Este o onoare să fiu astăzi alături de voi, la atâția ani
de la momentul în care ați pășit, cu pași siguri dar cu inimi pline de
speranță, în afara porților liceului nostru.
Liceul este, pentru mulți, un loc de început. Aici se pun
bazele caracterului, se leagă prietenii pe viață și se plantează primele
semințe ale carierei. Și voi, generațiile care ați absolvit acest liceu, ați fost
un exemplu de determinare, solidaritate și pasiune. Vă mulțumesc pentru că
mi-ați fost parte din destin și pentru că ați dus mai departe spiritul liceului
nostru, oriunde v-au purtat pașii.
Parcă mai ieri intram în clasă și vă priveam cum vă
așezați în bănci – unii pregătiți să învețe, alții pregătiți… să se distreze,
dar toți plini de energie, visuri și curiozitate.
Cu fiecare promoție am trăit momente frumoase. Vă aduceți
aminte de orele de predare și de ascultare, dar și de momentele când râdeam împreună,
de excursii, de baluri, de șotiile pe care le făceați pe ascuns și despre care,
să știți, știam mai multe decât credeați voi.
Pentru mine, ca profesor și ca director, acei ani au fost
mai mult decât un simplu capitol profesional: au fost o perioadă în care am
crescut împreună, în care am învățat unii de la alții, și în care am simțit ce
înseamnă cu adevărat rostul educației. Voi sunteți rodul educației.
Astăzi, uitându-mă la voi, văd oameni maturi, realizați,
cu familii, cu cariere, cu povești de viață care mă onorează. Faptul că ați
păstrat legătura între voi și ați făcut posibilă această întâlnire spune totul
despre sufletul clasei voastre. Ați fost adolescenți curioși, plini de energie și de
visuri mari și rămâneți în continuare o echipă. Felicitări!
Este o tradiție la Liceul din Subcetate ca aceste
întâlniri cu generațiile anterioare de absolvenți să se desfășoare în fața
generației actuale de elevi. Facem acest lucru pentru a-i încuraja și pentru
a-i stimula să se pregătească serios pentru viață încă de aici, de pe băncile
școlii. Voi sunteți un foarte bun exemplu de reușită în viață prin propriul
vostru efort. Vă felicit pentru tot ce ați realizat. Și vă îndemn să
păstrați mereu vie legătura cu trecutul vostru, cu trecutul nostru, cu acei ani
de început, și cu oamenii care v-au fost alături pe întregul vostru drum de
până acum. Mi-ar plăcea să vă pot spune că anii de liceu au fost cei
mai frumoși și că am știut, în acel moment, cât de prețioși sunt, și pentru voi
și pentru noi. Dar adevărul e că înțelegem cu adevărat asta abia acum cât de
frumoși sunt anii de liceu, acum când timpul ne arată ce înseamnă prietenia
adevărată, bucuriile simple și amintirile (plăcute) care nu se șterg. Astăzi, când vă revedeți unii cu alții, poate după ani
buni, să vă priviți cu căldură, cu sinceritate și cu mândria de a face parte
dintr-o generație care și-a lăsat amprenta întregii noaste vieți.
Știu că anii au trecut repede, dar sper că sufletul vostru a rămas tânăr. Și sper că, din când în când, gândul v-a mai purtat înapoi, pe holurile acestea ale școlii noastre unde timpul parcă avea altă măsură, unde fiecare zi venea cu noi provocări, dar și cu bucurii simple: un zâmbet, o reușită, o vorbă bună de la un profesor. Să nu uitați că liceul nu este doar o clădire sau o instituție – este o stare de spirit, un loc care trăiește prin amintirile voastre și prin tot ce ați devenit voi. Să nu uitați niciodată de unde ați plecat și să păstrați mereu viu spiritul acelor ani de liceu. Iar până la următoarea întâlnire – un multiplu de 5 sau de 10 ani – să fiți sănătoși, voioși și la fel de frumoși sufletește.
Vă mulțumesc că m-ați primit din nou între voi.
Vă mulțumesc pentru zâmbetele de azi, pentru recunoștința
voastră și pentru faptul că nu m-ați uitat, că nu ne-ați uitat.
Vă mulțumesc, vă îmbrățișez cu drag și vă doresc
sănătate, împliniri și încă multe revederi frumoase!
„Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar
nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” (Maya Angelou)
Cu respect și recunoștință, Vasile Dobrean
Profesor și director al liceului (2000-2022)
💥
Discurs – 30 de ani de la terminarea liceului
Stimați profesori, dragi colegi, distinși
invitați,
Ne revedem astăzi, în Subcetate, cu inimile pline de emoție și gândurile întoarse spre un timp care pare din altă lume – dar care pentru noi a fost începutul. Trei decenii la scara marii istorii este foarte puțin…, pentru noi însă este vorba de definirea noastră ca o generație care am trecut prin istoria recentă. În urmă cu 30 de ani, promoția 1995 am absolvit liceul „Miron Cristea”, purtând în suflet emoția examenului de bacalaureat, teama de necunoscut și încrederea în propriul viitor. Aveam speranțe mari, poate și puțină teamă. Lumea ni se părea uriașă și, în același timp, era toată a noastră. Astăzi, privind înapoi, realizăm că multe dintre lucrurile importante din viață le-am învățat chiar aici, la liceu și am constatat că unele rămân esențiale: ce înseamnă munca, prietenia, loialitatea, prima iubire, primul eșec și prima reușită.
De atunci și până azi, lumea s-a schimbat enorm. În 1995 România încă își căuta echilibrul și calea de urmat între un trecut întunecat și un viitor pentru cei mai mulți, nedefinit. Unii am căutat o viață mai bună peste granițele țării care la început ni s-au deschis cu greu, ne-au oferit mai multe sau mai puține din așteptările noastre; alții am preferat să rămânem aici, să evoluăm cu greutăți, sincope, succese personale, profesionale și familiale care ne definesc pe fiecare în parte.
Poate în modul cel mai spectaculos schimbările pe care le-am trăit în cei 30 de ani scurși le regăsim în modul de a comunica: să ne amintim că în anii de liceu nu aveam telefoane mobile, nici internet în buzunar, iar rețelele sociale se articulau din ceea ce se întâmpla în pauze, pe holurile liceului, la baluri sau la colțul clasei. Ne trimiteam și atunci „mesaje” – dar nu pe WhatsApp sau pe Messenger, ci pe bilețele scrise cu pixul, împăturite artistic și transmise cu discreție din bancă în bancă. Unele ajungeau la destinație, altele erau interceptate de profesori (spre deliciul clasei). Iar, să remarcăm: cele mai multe erau pentru colegele noastre – scrise cu emoții adolescentine și ortografie uneori incertă. Acum par naive, dar atunci, fiecare cuvânt conta.
Astăzi trăim într-o societate diferită – mai
conectată, mai grăbită, dar îmi place să cred, și mai conștientă de ceea ce contează cu adevărat. Avem acces la lumea
largă, putem călători liberi, putem face parte din comunități și rețele pe care
atunci nu ni le imaginam, și, din fericire, majoritatea dintre noi n-am pierdut
legătura cu rădăcinile noastre. Tocmai de aceea, e atât de important că azi ne reîntoarcem aici, la liceul „Miron
Cristea”, locul care ne-a format. Viața ne-a dus pe drumuri diferite, dar
liceul rămâne, cel puțin pentru ziua de astăzi, un loc comun în sufletul
nostru. Poate n-am știut atunci cât de prețioase sunt momentele petrecute
împreună. Dar azi, le simțim cu toată intensitatea.
Liceul nostru arată azi altfel – modernizat, renovat,
luminos. A evoluat odată cu vremurile, e în ultimă instanță, oglinda saltului
istoric pe care l-a făcut țara în multe aspecte socio-economice, dar a rămas la
fel de important pentru comunitate. Iar pentru această transformare, transmitem
cordiale mulțumiri autorităților locale din Subcetate, celor de acum și
deopotrivă, celor din anii trecuți care
au sprijinit cu responsabilitate și viziune acest proces. Investiția în
educație e una dintre cele mai importante pe care le poate face o comunitate,
și le mulțumim pentru că au înțeles acest lucru și au acționat concret,
păstrând Subcetatea pe harta liceelor de bun renume.
Vreau să le mulțumim din suflet profesorilor noștri – celor care sunt aici cu noi, care din motive binecuvântate nu au putut ajunge și celor care, din păcate, nu mai sunt. Fiecare a contribuit la ceea ce am devenit azi. Le suntem recunoscători nu doar pentru lecțiile de la clasă, ci și pentru cele de viață. Personal, am crezut și cred în oameni care inspiră și îți pot schimba în mod neașteptat traiectoria profesională și viața! Iar profesorii sunt cu siguranță unii dintre ei !
Dragi colegi, promoția 1995 a lăsat amintiri – și azi suntem dovada vie că liceul „Miron Cristea” și-a făcut datoria. Am crescut, ne-am maturizat, dar am păstrat în noi și acel ceva care se naște doar în anii de liceu.
Să ne bucurăm așadar de această revedere, deopotrivă foști elevi și profesori, să păstrăm legătura mai des și să nu uităm niciodată că, oricât ar trece timpul, în inimi vom rămâne mereu colegii de liceu din promoția 1995.
La mulți ani vouă, dragi profesori, și nouă, dragi colegi ! Și încă 30 de ani de amintiri frumoase de acum înainte!
Vreau să le mulțumim din suflet profesorilor noștri – celor care sunt aici cu noi, care din motive binecuvântate nu au putut ajunge și celor care, din păcate, nu mai sunt. Fiecare a contribuit la ceea ce am devenit azi. Le suntem recunoscători nu doar pentru lecțiile de la clasă, ci și pentru cele de viață. Personal, am crezut și cred în oameni care inspiră și îți pot schimba în mod neașteptat traiectoria profesională și viața! Iar profesorii sunt cu siguranță unii dintre ei !
Dragi colegi, promoția 1995 a lăsat amintiri – și azi suntem dovada vie că liceul „Miron Cristea” și-a făcut datoria. Am crescut, ne-am maturizat, dar am păstrat în noi și acel ceva care se naște doar în anii de liceu.
Să ne bucurăm așadar de această revedere, deopotrivă foști elevi și profesori, să păstrăm legătura mai des și să nu uităm niciodată că, oricât ar trece timpul, în inimi vom rămâne mereu colegii de liceu din promoția 1995.
La mulți ani vouă, dragi profesori, și nouă, dragi colegi ! Și încă 30 de ani de amintiri frumoase de acum înainte!
Dr. habil. Iosif Marin Balog,
Secretar al Consiliului Științific,
Institutul
de Istorie „George Barițiu” Cluj-Napoca,
Director - Școala Doctorală de
Istorie și Arheologie
a Academiei Române
💥
